Securitatea alimentară în Canada și

Madagascar

Nume : Ioniță Andreia

Grupa : 1321
Seria : B

Introducere
 Cu ce se ocupă securitatea alimentară ?
Politicile alimentare şi nutriţionale sunt reprezentate de o serie de obiective, priorităţi, norme şi
decizii adoptate de factorii şi instituţiile învestite cu competenţele necesare pentru a asigura
întregii populaţii condiţiile economico-sociale pentru o stare bună a sănătăţii individuale şi
publice.

Securitatea alimentară are diferite accepţiuni în literatura de specialitate:

-vizează asigurarea accesului pentru toată lumea la o hrană cât mai sănătoasă;

-vizează asigurarea disponibilităţii alimentelor;

-asigură şi respectă dreptul oricărui om de a se hrăni şi dorinţa de a avea o alimentaţie sănătoasă;

-este componenta de bază a stabilităţii sociale, economice şi, în mod explicit, a securităţii
naţionale a unui stat (fie el cu sau fără potenţial agricol).

Un stat are securitate naţională numai atunci când are securitate alimentară şi doar atunci când
deţine suficiente disponibilităţi de produse agricole şi alimentare în măsură să acopere
necesităţile de hrană pentru toţi locuitorii cuprinşi în graniţele sale şi să asigure, în acelaşi timp,
stocurile necesare de furaje pentru animale, dar şi apă în situaţii de calamităţi naturale, de război,
de crize etc. Neasigurarea securităţii alimentare poate genera foarte repede, pe plan intern, grave
convulsii şi tensiuni sociale, poate deteriora sănătate fizică şi psihică a populaţiei, poate crea stări
de instabilitate economică şi politică, iar în plan extern poate să atragă presiuni diplomatice,
economice şi politice cu efecte nedorite şi periculoase pentru securitatea naţională.

În conformitate cu Raportul prezentat în cadrul Programului ONU pentru Dezvoltare există 8

dimensiuni ale securităţii internaţionale (securităţii colective) şi securităţii naţionale: securitatea
economico-socială, securitatea alimentară, securitatea mediului, securitatea comunităţii,
securitatea personală, securitatea politică şi securitatea individuală, la care s-ar mai putea adăuga
securitatea demografică şi securitatea militară. Aceste dimensiuni cu amprente asupra
dimensiunii sociale a securităţii nu pot fi realizate fără a avea la bază securitatea indivizilor.

CAPITOLUL 1 - Situația economică în Canada/Madagascar

1.1 Situația socială – Indicatori

Populația :

În Canada populația este de 36,03 milioane locuitori . Conform calculelor , este locul 37 în
lume .

În Madagascar populația este de 25,57 milioane locuitori .

Densitatea :

În Canada densitatea este de 3,41 loc/km² pe cand în Madagascar este de 3,5 loc/km² (locul 53
în lume) .

Natalitatea :

În Canada este de 12.28 născuţi copii născuţi la o femeie (conform calculelor este locul 137 în
lume). Speranţa de viaţă la naștere se constituie conform datelor :

 Populație toatală : 81.38 ani (locul 11 în lume)

 Bărbați : 78.81 ani

 Femei : 84.1 ani

În Madagascar rata de creștere a populației : 2.68% (2014 estimare) . Rata natalității este 10.28
nasteri/1,000 oameni . Speranţa de viaţă la naștere este de 65,93 ani .

 Oamenii Canadei : O ţară care se mândreşte cu serviciile sociale puse la dispoziţia

cetăţeanului. Fruntaşă în ce priveşte educaţia, îngrijirea medicală . Canada asigură un climat
sigur, civilizat, unde oamenii trăiesc în bună înţelegere. Bunăstarea Canadei atrage oameni
din toate colţurile lumii. Pentru români, Canada a devenit cea mai căutată ţară adoptivă.
Canada ne primeşte pentru a fi canadieni , nu străini ce locuiesc în Canada. egea cât şi
mentalitatea de aici ne ajută să ne simţim acasă. Prin lege, dobândim de la bun început
aproape toate drepturile de care se bucură un canadian . Canada e o ţară paşnică în care
oamenii trăiesc în bună înţelegere . Nu auzim de mişcări sociale. Rata infracţionalităţii e
foarte scăzută. Într-un loc unde oamenii trăiesc bine, nu sunt astfel de probleme.
 Oamenii Madagascarului : Este un loc în care strămoşii sunt la fel de mult o parte din ziua
de azi, încât de domeniul trecutului; în multe cazuri, tabu şi tradiţie, au prioritate faţă de lege;
religia occidentală este liber amestecată cu credinţe in vrăjitorie şi obiceiuri funerare
neegalate. .Orezul este alimentul cel mai popular în Madagascar şi malgaşii mănâncă orez la
fiecare masă. Carnea de vită este de asemenea, un popular, deşi scump aliment. Vita zebu din
Madagascar are originile sale în India, ce reflectă influenţa culturală africană, asupra
oamenilor din Madagascar. În interiorul ţării, aspectul fizic al persoanelor, practicile
religioase, şi tradiţiile sunt foarte regionale - cea mai puternică legătură între malagaşi este
partajarea unui limbaj comun.

1.2 Situația economică - Indicatori

Produsul intern brut :

În Canada este de 1,653 trilioane USD iar în Madagascar este de 11,5 miliarde USD

Venitul mediu pe economie :

În Canada salariul minim pe economie este aproximativ 10 – 11 dolari pe oră. După plata
taxelor, venitul net este în jur de 1.400 de dolari pe lună.

În Madagascar salariul mediu net este de circa 300.000 de ariary, adică aproximativ 357 de
lei, adică 77 de euro.

În plus, viața în Madagascar este mai ieftină decât în Canada . Am făcut o comparație între costul
traiului în Antananarivo, capitala insulei, și Quebec : mâncarea la restaurant este la jumătate de
preț față de Quebec . Astfel, în Antananarivo, un prânz la un restaurant ieftin costă în medie 11
lei, față de 20, în Quebec . La restaurantele scumpe, prânzul pentru două persoane costă circa 47
de lei. Cafea, cola și apa sunt de asemenea mai ieftine.

Rata șomajului : În Canada rata șomajului a rămas stabilă, la 5,8%. Față de acceași lună a
anului trecut, Canada a creat 238.000 de noi locuri de muncă, majoritatea la timp plin.
În luna mai, ocuparea forței de muncă a scăzut pentru lucrătorii din grupul de vârstă 25 – 54 de
ani, a crescut în rândul celor de peste 55 de ani și a fost prea puțin schimbată în rândul tinerilor
cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 de ani.

În Madagascar rata șomajului este de 23 % . SUA au exclus Madagascarul dintr-un program

de taxe preferenţiale, în 2009, fapt ce a creat dispariţia a mii de locuri de muncă din sectorul
textil. Toate statisticile arată că cel puţin trei sferturi din populaţie trăieşte în sărăcie, adică cu
mai puţin de un dolar pe zi.

CAPITOLUL 2 – Resursele Agricole

2.1 Resursele funciare Canada/Madagascar

Canada : Conform statisticilor FAO suprafața totală a țării este de 998467 (1000 ha ) , din care
suprafața agricolă 62641.4 (1000 ha ) .

Deși terenurile agricole ocupă doar 6,8% din suprafața țării, Canada se remarcă pe scena
internațională ca fiind unul dintre cei mai mari exportatori. Cea mai productivă provincie este
Alberta, unde numărul fermelor este dublu . Canada îşi asigură nu numai necesităţile proprii în
produse agro-alimentare, dar şi exportă mari excedente de cereale şi produse animaliere.

În sectorul agricol Canada se ocupă cu următoarele produse : grâu , orz ,rapiță , tutun , fructe ,
legume, produse lactate , produse forestiere și peste .

Madagascar : Conform statisticilor FAO suprafața totală a țării este de 58729.5 (1000 ha ) , din
care suprafața agricolă 41415 (1000 ha ) .

Economia este dominată de agricultură, culturile importante sunt cele de orez și cassava, pe
langă plantațiile comerciale de cafea, cuișoare și vanilie. Industria, încă la început , se bazează, în
cea mai mare parte, tot pe materii prime agricole sau animale. De asemenea, veniturile populației
provin, în primul rând, din vânzarea unor produse agricole .

Agricultura malgașă are două sectoare distincte: cel tradițional, care deține ponderea
principala, cuprinzând culturi alimentare pe terenuri obținute prin defrișare, la care se adaugă o
creștere extensivă a bovinelor și cel modern, practicat pe plantații, cu caracter comercial, orientat
cu precădere spre export.

2.2 Capitalul Canadei/Madagascar (numărul mașinilor agricole și tractoare)

Canada : O mare posesie de tractoare o are Canada, cu circa 700 mii bucăți anual. Având o
suprafață agricolă întinsă, unitățile industriei de utilaj agricol sunt amplasate mai ales în Quebec .

700.000 /626. 414 = 1.11 ( nr de utilaje / suprafață )

Madagascar : Deoarece este o țară slab dezvoltată în general , posesia de mașini și utilaje
agricole , este într-un număr foarte mic (în unele zone chiar deloc ) raportată la suprafață
agricolă . Cu aproximație 350 de utilaje .
350 / 41. 415 = 0.0084 ( nr de utilaje / suprafață )

2.3 Resurse umane Canada/Madagascar ( populație rurală )

Canada : Agricultura a fost tot timpul importantă în Canada cu toate că angajaţii din agricultură
sunt mai puţin de 4% din numărul total al forţei de muncă. În jur de 7,3% din suprafaţa
pămantului este arată sau folosită pentru păşune. Agricultura însumează 8 % din totalul
exporturilor făcute de Canada. Cea mai mare întindere unde se cultivă pămantul este în Alberta .
Canada s-a bucurat de o creştere economică solidă din 1993 până în 2007, datorită bogatelor
sale resurse naturale, a forţei de muncă, în cea mai mare parte calificată şi datorită investiţiilor în
capitaluri moderne.

Ponderea sectoarelor de activitate :

 AGRICULTURĂ: 2%

 INDUSTRIE: 20%

 SERVICII: 78% (2016)

( Statistici conform FAOSTAT )

Madagascar : Deși economia malgașă se remarcă prin diversitate, agricultură rămâne, de departe
ramură ei de baza. Astfel, în agricultură malgașă este ocupată peste 80% din populație. Orezariile
ocupă cele mai întinse suprafețe cultivate și, implicit, pe ele lucrează o bună parte din populația
rurală.
Ponderea sectoarelor de activitate :
 AGRICULTURĂ: 80 %

 INDUSTRIE: 5%

 SERVICII: 15 % (2014)

( Statistici conform FAOSTAT )

CAPITOLUL 3 – Indicatorii securității alimentare

Canada : suplimente medie de proteine (g / capita / zi) (media pe 3 ani)

Madagascar : suplimente medie de proteine (g / capita / zi) (media pe 3 ani)

Canada : suplimentele medii de proteine de origine animală (g / capita / zi) (media pe o perioadă
de 3 ani)

Madagascar : suplimentele medii de proteine de origine animală (g / capita / zi) (media pe o

perioadă de 3 ani)
Canada : producția medie de producție alimentară (constantă I $ pe persoană) (media pe 3 ani)

Madagascar : producția medie de producție alimentară (constantă I $ pe persoană) (media pe 3

ani)
Canada stă mult mai bine la capitolul economic și este într-o continuă dezvoltare datorită
importurilor :

Un lucru constat de FAO care denumește Madagascar că fiind o țară subdezvoltată este
subnutritia :

Populația Canadei pe 3 ani : 2014 – 34.14 milioane

2016 – 34.15 milioane
2017 – 36.71 milioane

Populația Madagascar pe 3 ani : 2014 – 23.59 milioane

2016 – 24.89 milioane
2017 – 25.57 milioane
 Concluzie

Având în vedere resursele naturale adăpostite în acest spațiu geografic vast, Canada se bucură
de un loc de vârf în clasamentul celor mai bogate state ale lumii. Apropierea de Statele Unite ale
Americii și piata acesteia de consum au transformat cel mai mare stat al continentului nord-
american într-o suprafață agricolă de proporții grandioase, factor determinant în dezvoltarea
economică la superlativ din ultimul secol.
Cu toate că este o țară bogată Canada se mai confruntă și cu probleme cum ar fi : poluarea
aerului cauzează ploi foarte acide care afectează lacurile şi pădurile; topirea metalelor, utilităţile
care au ca materie primă cărbunele şi emisiile de gaze de la maşini au un impact negativ asupra
productivităţii terenurilor agricole, cât şi a pădurilor.
Industria alimentară este strans legată de concentrarea teritorială. Aproximativ 90% din
întreprinderile acestui grup de ramuri se găsesc în sudul provinciilor Ontario şi Quebec. Aici, de-
a lungul fluviului Sf. Lawrente şi al Marilor Lacuri , e situată una dintre cele mai puternice axe
economice din lume .

( Plantație de tutun Canada  )

Madagascar este una dintre cele mai sărace ţări din lume. Economia ţării se bazează în mare
parte pe agricultură, minerit, pescuit. În ciuda preţurilor relativ mari de vanilie, un malagaș
mediu face în jur de 1 dolar SUA pe zi, în timp ce 70% dintre malagaşi, trăiesc sub pragul
sărăciei în lume. Aproape jumătate din copiii din Madagascar sub vârsta de cinci ani sunt
subnutriţi. Lipsa infrastructurii, în special a drumurilor, face mai greu pentru agricultori să ducă
produsele lor la pieţe, în timp ce izolarea geografică a Madagascarului, de la restul lumii, duce la
creşterea costurilor comerciale. Tot ce Madagascar produce, sau vrea să cumpere din alte ţări,
trebuie să fie expediat cu avion sau vapor . Cu toate diferentele in modul de viata, reflectand in
buna parte particularitatile mediului, putem spune ca Madagascarul reprezinta, astazi, o singura
arie spirituala de origine malaezo-polineziana, bazata pe o comunitate de tehnici economice ce
combina cultura orezului si cresterea sentimentala a boului zebu.
În Madagascar orașele nu sunt prea mari. Deși insula este presărată cu o puzderie de mici
orașele, populația urbană este încă puțîn numeroasă, doar 20% din locuitorii ei trăind in centre
urbane.

 Date fiind cele menționate mai sus, între cele 2 țări există mari diferențe între economie , de
exemplu Canada nu este atât de dezvoltată din punct de vedere agricol dar este ajutată de
creșterea continuă a importului și exportului , spre deosebire de Madagascar unde
majoritatatea populației practică agricultură dar nu au politică importului/exportului
dezvoltată fiind o țară(insula) izolată .
Diferența de populație a celor 2 țări este una vizibilă în raport cu suprafață . O altă diferența
între cele 2 țări este faptul că în Madagscar există populație subnutrită față de Canada care nu
cunoaște această problema .
În concluzie Canada este o țară bogată în plină accesiune iar Madagascar este o țară săracă în
curs de dezvoltare.
 Bibliografie

 http://www.fao.org/faostat/en/
 https://www.infoplease.com/world/countries
 http://www.wildmadagascar.org/romanian/kids/06-economy.html
 http://www.scientia.ro/
 https://paginiromanesti.ca/2018/06/08/somajul-5-3-quebc-5-8-canada/
 http://www.referatele.com/referate/geografie/online3/Madagascar-
referatele-com.php
 https://greatnews.ro/ce-salarii-sunt-in-canada-secretele-emigrarii/