ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor Agroalimentare

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific: Absolvent:

Prof. Univ. Dr. Stoian Mirela Ioniță Andreia

București
2022
 ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI
Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor Agroalimentare

Promovarea consumului durabil. Studiu de caz: sectorul energetic

Coordonator științific: Absolvent:

Prof. Univ. Dr. Stoian Mirela Ioniță Andreia

București
2022
 CUPRINS

Introducere ........................................................................................................................................... 1
CAPITOLUL I. DELIMITĂRI CONCEPTUALE .............................................................................. 2
1.1. Definirea termenului de durabilitate ....................................................................................... 2
1.2. Reprezentativitatea termenului de durabilitate în sectorul energetic ..................................... 3
1.2.1. Definirea sectorul energetic ................................................................................................ 4
1.2.2. Delimitarea sectorului energetic ......................................................................................... 5
1.3. Intoducerea termenului de durabilitate în sectorul energetic ................................................. 6
1.3.1 Utilizarea eficientă a resurselor în sectorul energetic .......................................................... 6
1.3.2. Reglementări în sectorul energetic ...................................................................................... 8
1.4. Alternative pentru consumului energetic ............................................................................... 9
CAPITOLUL II. ANALIZA STATISTICĂ A COMBUSTIBILILOR FOSILI ȘI A SURSELOR
REGENERABILE .............................................................................................................................. 12
2.1. Consumul de combustibili fosili la nivel global .................................................................. 12
2.2. Evoluția consumului de combustibili fosili în România ...................................................... 13
2.3. Emisiile anuale de dioxid de carbon la nivel global ............................................................ 14
2.4. Evoluția emisiilor anuale de dioxid de carbon din România ............................................... 15
2.5. Sursele de energie regenerabilă din lume............................................................................. 16
2.6. Sursele de energie regenerabilă din România ...................................................................... 18
CAPITOLUL III. MĂSURI ȘI INVESTIȚII ÎN CADRUL PROIECTELOR PENTRU ENERGIA
REGENERABILĂ ............................................................................................................................. 20
3.1. Zonele favorabile din România pentru energia regenerabilă ............................................... 20
3.2. Acțiuni pentru obținerea energiei regenerabile și eficiență energetică ................................ 21
3.3. Măsuri în domeniul energetic pentru combaterea schimbărilor climatice ........................... 22
3.4. Estimarea rezultatelor în urma aplicării măsurilor și politicilor .. ....................................... 23
3.5. Implicațiile unui proiect de energie regenerabilă în România ............................................. 24
3.6. Investițiile făcute în România pentru sistemele de energie regenerabilă ............................. 27
3.7. Scenarii și implementări pentru viitor în România .............................................................. 31
Concluzii ..................................................................................................................................... 35
BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................... 37
 Introducere

A fost aleasă această temă cu scopul înțelegerii și conștientizării efectelor negative pe care le
are sectorul energetic asupra mediului. Pentru a combate aceste efecte, populația este nevoită să
asocieze termenul de durabilitate cu întreaga industrie energetică. După ce termenul a fost însușit și
asociat va începe căutarea de alternative optime ale consumului energetic care să satisfacă în
continuare cererea de energie.
Studiul dorește să cerceteze care sunt soluțiile pentru a reduce consumul de energie și dacă
consumatorii pot contribui la acest lucru, utilizând alte sisteme care să genereze o energie mult mai
curată și „verde”.
Conținutul lucrării prezintă stadiul în care se află sectorul energetic și efectele negative
obținute în urma utilizării excesive ale energiei, fie ea electrică sau termică. Pentru stimularea situației
economice și bunăstării mediului, un consum durabil va fi asociat cu sectorul energetic. Dezvoltarea
societății în care trăim și educarea populației pentru a valorifica resursele de care dispune planeta
noastră va duce în final la utilizarea eficientă a resurselor, fără a le epuiza.
În capitolul I, cu ajutorul delimitărilor conceptuale obținute în urma consultării literaturii de
specialitate se va aborda termenul de durabilitate și ce reprezintă acesta pentru industria energetică,
urmând ca mai apoi să se definească și să se delimiteze sectorul energetic. De asemenea sunt
prezentate reglementările sectorului și cum se va asocia acesta cu termenul de durabil prin folosirea
unor alternative mult mai ecologice față de cele actuale.
Capitolul al-II-lea denumit „Analiza statistică a combustibililor fosili și a surselor
regenerabile” prezintă situația pe 10 ani la nivel global și la nivelul României, a utilizării
combustibililor fosili și a emisiilor de dioxid de carbon. Datele obținute sunt interpretate, apoi se vor
prezenta principalele tipuri de energii regenerabile în România și cât la sută din ponderea energiei
primare este obținută din aceste surse regenerabile.
Capitolul al-III-lea prezintă măsurile și politicile ce pot fi adoptate pentru a spori numărul de
proiecte în domeniul energiei regenerabile pe teritoriul României, zonele cele mai favorabile pentru
instalarea unor astfel de sisteme dar și ce pondere ocupă aceste proiecte din bugetul total alocat pentru
sistemul energetic. Este prezentată situația actuală și ce rezultate ar putea avea România la producția
brută de energie dacă se decide să instaleze astfel de sisteme.
La finalul lucrării se vor trage concluziile rezultate în urma studiului și a datelor obținute apoi
vor fi propuse îmbunătățirile sau măsurile ce trebuiesc adopate.

1
 CAPITOLUL I. DELIMITĂRI CONCEPTUALE

1.1. Definirea termenului de durabilitate

Dezvoltarea durabilă așa cum este încadrată în prezent, urmărește reducerea consumului de resurse
disponibile, minimizând în același timp impacturile negative asupra mediului. Durabilitatea cuprinde
preocupări ecologice, economice și sociale. Un scop principal al acestui termen este menținerea și
îmbunătățirea bunăstării umane la scară locală dar și globală. Ca acest termen să poată fi abordat de
către populație, toate atribuțiile lui trebuiesc însușite și înțelese.
Existența condițiilor ecologice este necesară pentru a duce un stil de viață durabil din punct de
vedere economic. Un control asupra naturii și a ideii de echilibru între efortul uman și natură, stimulat
de dezoltarea durabilă poate fi de folos generațiilor viitoare. Relevanța unui astfel de echilibru
ecologic este evaluată prin compararea modului în care consumul apare de obicei la societățile umane
moderne spre deosebire de natură. Un consum durabil pune accent pe termenul de „consum verde” și
reducerea amprentei de carbon (Baldinelli, 2011).
Solicitând o încadrare alternativă a relației dintre societatea umană și natură, singura adaptare
către o înțelegere biologică a unei astfel de relații este influențată de caracteristicile consumului de
astăzi, inclusiv legătura acestuia cu nevoile omenești, rolul muncii dar și utilizarea responsabilă a
resurselor. Abordările alternative încearcă să schimbe nu doar tiparele, ci și nivelurile de consum
specifice economiilor bogate. Sustenabilitatea pune accent pe schimbarea stilului de viață, a formelor
colective și locale de producție sau consum dar mai ales, transformări ce pot avea un impact pentru
infrastructurile de furnizare.
Companiile au fost considerate responsabile pentru impactul negativ adus asupra mediului, astfel
s-au angajat în eforturi de a integra durabilitatea în operațiunile lor și satisfacerea nevoilor societăților
de astazi, fără a compromite calitatea producției și a serviciilor. Durabilitatea într-o companie poate
interveni prin includerea de tehnologii eficiente sau conservarea resurselor și reciclarea deșeurilor
obținute în urma procesului de fabricare. În prezent majoritatea companiilor renunță la modelele
tradiționale de afaceri și pun accent pe modelele de afaceri „durabile” (Hockerts, 2002).
Consumul durabil se axează pe schimbările de zi cu zi, făcute de oameni sau de membrii unei
gospodării. Pe viitor se poate maximiza capacitatea populației de a reforma modelele de
comportament de consum, printr-o serie de schimbări mici dar cu potențial ecologic, în loc să încerce
să revizuiască radical sistemul global de producție și consum. Pentru a putea pune în aplicare
conceptul de durabilitate un posibil cumpărător ar trebui să își adreseze următoarele întrebări: „Aș

2
putea alege produse ecologice de la producătorii locali sau produse neecologice care nu susțin
termenul de durabil doar pentru că sunt mai accesibile?” sau „Ar trebui să aleg înlocuirea sistemului
de încălzire casnică cu un model mai eficient, cu un consum redus care să fie mai durabil în timp sau
aș putea să-l repar pe cel actual chiar dacă are un consum mai mare?” (Cohen; Maurie, 2001).

1.2.Reprezentativitatea termenului de durabilitate în sectorul energetic

Populația ar trebui să se îndrepte către un viitor mai „durabil” iar dezvoltarea tehnologiilor care
facilitează acest lucru pentru sistemele de transport, încălzire și energie este esențială. Principalele
domenii de interes pentru acest termen sunt: generarea, stocarea, conversia, eficiența și distribuirea
energiei. În sectorul energetic termenul de „durabil” are un rol foarte important. Furnizarea de energie
la prețuri accesibile aduce dezvoltare socială și economică în majoritatea țărilor prin creșterea calității
vieții. Guvernele ar putea juca un rol vital în investițiile necesare pentru sursele regenerabile de
energie și creșterea nivelului de învățare a tranziției unei astfel de surse.
Energia sustenabilă pentru dezvoltare și tehnologiile energetice sunt principalele mijloace pentru
a se putea simți o diferență în stilul de viață. Trei schimbări primare trebuie făcute pentru a obține o
dezvoltare durabilă a energiei și anume: reducerea emisiilor, înlocuirea energiei pe bază de
combustibili fosili cu energie regenerabilă și îmbunătățirea eficienței energetice. În ultimii ani s-a
înregistrat o creștere remarcabilă a nivelurilor de integrare a surselor de energie regenerabilă, au fost
atinse procente semnificative în unele țări, în timp ce multe altele se află încă în stadiile inițiale ale
integrării surselor regenerabile de energie (Kaminker, 2015).
Pentru ca acest concept de durabilitate să se poată integra trebuie dezvoltat un model pentru a
evalua benefiicile aduse de consumul durabil și trebuie comparate sistemele ecologice cu sistemele
care consumă mult și aduc un impact negativ asupra mediului. Acest model prezintă o revizuire a
consumului de energie eoliană, solară, hidroenergetică, bioenergie și geotermal la nivel global.
Revizuirea constă în stabilitatea tensiunii, frecvenței si calitatea resurselor disponibile dar mai ales
mijloacele prin care acestea au fost obținute. Perspectivele oferite de această revizuire, vor crește
datoria dezvoltării durabile, care joacă un rol vital în funcționarea stabilă și sigură pentru un „viitor
energetic verde” (Martin, 2009).
Mulți consumatori din întreaga lume apreciază energia curată, pentru că are o durată de viață mai
lungă iar costurile sunt mult mai reduse. Utilizarea energiei reprezintă apoximativ 60% din emisiile
de gaze cu efect de seră. Este o preocupare globală, deoarece fără noi acțiuni politice, populația riscă
să modifice ireversibil baza de mediu pentru o prosperitate economică susținută.

3
 Parcurile eoliene și parcurile solare încep să se răspândească în peisajele multor țări, prin urmare,
sursele de energie regenerabilă reprezintă încă o parte din aprovizionarea totală de energie. Va fi
nevoie de mult mai mult efort pentru ca infrastructurile acestui concept să se extindă, deoarece fiecare
țară este liberă să aleagă un model de consum sau dacă dorește să facă investiții în infrastructura
energetică durabilă. Astfel în continuare vor fi analizați indicatorii care fac referire la termenul de
„durabil” cu accent pe industria energetică, la nivel european și național (Peternek, 2020).

1.2.1. Definirea sectorul energetic

Importanța energiei pentru economie este prezentă în actualizările zilnice despre prețul
petrolului, încălzirea globală și problemele de securitate națională legate de energie. Infrastructura
energetică susține sectorul energetic al economiei, care se întinde pe probleme importante, cum ar fi:
aprovizionarea cu petrol și gaze, exploatarea cărbunelui și geopolitica resurselor naturale, precum și
gestionarea energiei electrice și a utilităților de gaze naturale. Energia este strâns legată de celelalte
categorii de infrastructură, în special transportul, încălzirea, răcirea și alimentarea clădirilor.
Energia a fost desemnată de Departamentul de Securitate Internă drept un sistem de
infrastructură critică, deoarece oferă contribuții esențiale pentru economia și sistemele sociale ale
fiecărei țări, prin urmare, este importantă pentru securitatea națională. Într-un fel, dacă energia
„eșuează”, restul sistemelor de infrastructură se defectează, la fel și alte sectoare ale economiei. De
exemplu, într-o întrerupere de curent, sistemele critice, cum ar fi semnalele de circulație și sursele de
apă se vor defecta dacă nu au o energie de rezervă (Grigg, 2010).
Structura sectorului energetic este formată din furnizori, autorități de reglementare dar și
organizații de sprijin. Furnizorii includ producători de energie de bază, cum ar fi cărbunele și sursele
regenerabile, împreună cu transportatorii de energie sub formă de utilități electrice și companii de
transport de gaze naturale. Autoritățile de reglementare se află în Comisia Federală de reglementare a
energiei. Sectorul este de obicei clasificat pe surse de bază, care includ petrol, gaze naturale, cărbune,
surse regenerabile și energie nucleară.
Sectorul energetic este mai degrabă un purtător de energie decât o sursă de bază, deoarece
utilizează alte surse pentru a genera energia livrată utilizatorilor finali. Este convertită din formele ei
de bază, cum ar fi cărbunele sau gazul natural iar apoi transportată prin fire și transformată de
dispozitivele de utilizare finală în energie mecanică sau termică. Industria energetică posedă un profil
înalt deoarece mizele și impactul ei sunt atât de diversificate. În general tendințele sectorului energetic
includ cererea constantă de petrol și presiunile de a trece de la dependența de acesta și un interes

4
ridicat pentru vehiculele eficiente și convenabile, cum ar fi electricitatea consumată, energia
regenerabilă și conservarea energiei pentru „cladirile verzi” (Barnosky, 2011).
Tehnologiile, costurile și fluxurile surselor de energie se schimbă rapid pe măsură ce
globalizarea progresează și populația se confruntă cu efectele asupra mediului ale utilizării energiei.
Prezența financiară a domeniului energetic este uriașă. Industria energetică face un apel pentru a-și
extinde și menține instalațiile de producție, transport și distribuție. Aceasta contribuie la o mare parte
din construcțiile industriale noi, finanțarea corporativă și emiterea de acțiuni comune în rândul
companiilor.
Pe baza producției de energie și a veniturilor, industria este dominată de utilitățile deținute de
investitori, dar și de utilitățile publice sau comercianții de energie care au cote semnificative din
producție și venituri (Crooks, 2007).

1.2.2. Delimitarea sectorului energetic

Sectorul energetic conține subsectoare care formează întreaga infrastructură energetică. Aceste
sectoare sunt:
1) Energia electrică, care este mai degrabă un purtător de energie decât o sursă de bază, deoarece
utilizează alte surse pentru a genera energia livrată utilizatorilor finali. Este convertită din formele
ei de bază, cum ar fi cărbunele sau gazul natural iar apoi transportată prin fire și transformată de
dispozitivele de utilizare finală în energie mecanică sau termică.
2) Gazele naturale sunt o sursă de bază în sine și pot fi folosite direct la anumite puncte finale cum
ar fi, pentru a genera energie termică pentru gătit sau apă caldă. În alte cazuri gazul natural este
transformat în energie mecanică prin arderea și rotirea turbinelor și este considerat un agent de
bază pentru energia electrică. Gazul natural este transportat prin conducte la punctele de utilizare
finală, în timp ce infrastructurile de transport a energiei electrice și a gazelor naturale (sârme și
conducte) sunt destul de diferite, ele îndeplinesc funcții similare. Gazele naturale concurează cu
electricitatea din multe puncte de utilizare finală precum și ca sursă de generare a energiei electrice
(Leca, 1998).
3) Petrolul este principalul combustibil pentru sectorul transporturilor, iar carbunele este pricipalul
combustibil pentru energia electrică. Aceste surse sunt implicate în încălzirea globală și în alte
probleme de mediu. Furnizarea de energie pe bază de petrol implică operațiuni extinse ale
companiilor de petrol. Legăturile internaționale ale acestor operațiuni fac din petrol una din cele
mai sensibile probleme de securitate națională ale lumii.

5
4) Energiile regenerabile sunt sursele de energie cele mai atractive, cu cea mai rapidă mișcare și un
cosum moderat, iar fiecare țară încearcă să le introducă în infrastructura sa. Sunt ajutate de factorii
naturali, de exemplu: energia eoliană (vânt); energia solară; hidroenergie (ape curgătoare); energia
mareelor (fluxul și refluxul mărilor și oceanelor); energia geotermică (căldură furnizată din
adâncimea Pământului) și energia biomasă (deșeuri urbane sau industriale). Energia biomasă este
cea mai folosită în întreaga lume. Din ea se poate obține biogaz dar și biodiesel sau bioetanol
(Mușatescu, 2003).
O altă energie relativ nouă pe pâmânt este energia nucleară. Ea este produsă din procesul de
descompunere, unde despărțirea nucleelor are loc, pentru a produce căldură. Fiind utilizată doar
în unități nucleare, ea este înlocuită cu combustibili fosili (Laverdue, 2009).

1.3.Intoducerea termenului de durabilitate în sectorul energetic

Provocările securității și durabilității energetice, împing fiecare stat să introducă în infrastructura
sa energetică o nouă politică de reglementare pentru a reduce consumurile de energie. Aceasta necesită
o abordare mult mai profundă care să implice o combinație de propuneri, idei fezabile din punct de
vedere tehnologic, investiții publice semnificative în sisteme eficiente și un sprijin mai puternic pentru
resursele de energie regenerabilă, precum și alte surse alternative de energie. Energia durabilă nu
trebuie să compromită obiectivele Agendei 2030, cum ar fi conservarea biodiversității și a resurselor
de care dispune planeta noastră, în special având în vedere că cererea de energie globală nu dă semne
de încetinire. Aspectele financiare îi determină pe consumatori să decidă asupra adoptării energiei
regenerabile. Factorii de decizie politică ar putea formula programe pro-energie verde și mesaje în
masă care să atragă simțul responsabilității consumatorilor de a adopta în mod voluntar energia verde,
fără a fi nevoiți să se bazeze pe stimulente financiare (Nicholas, 1990).

1.3.1. Utilizarea eficientă a resurselor în sectorul energetic

Înțelegerea cererii de energie și cât de eficient este utilizată energia este de interes pentru
factorii de decizie deoarece ambele aspecte influențează dezvoltarea economică, mediul și
durabilitatea. De-a lungul istoriei și pe tot globul, utilizarea energiei a urmat un proces extrem de
inegal și a demonstrat variații dramatice în sursele de energie, utilizarea și ratele de creștere. Calea
energetică a viitoarei lumii este incertă. La începutul secolului al XX-lea, energia nucleară este
nemaiauzită, dar astăzi, peste 400 de centre nucleare sunt în funcțiune în întreaga lume (Dayal, 1989).

6
 În mod similar societatea actuală nu-și poate imagina viață fără produse petroliere și
electricitate. Cu toate acestea, implicațiile asupra mediului ale utilizării sporite ale combustibililor
fosili și în special, riscul schimbărilor climatice, vor limita utilizarea resurselor ale acestui
combustibil. Epuizarea progresivă a resurselor energetice va determina creșteri semnificative de preț
la sursele de energie regenerabilă (Galvin, 2012).

Gândirea la țările în curs de dezvoltare și economiile în tranziție, cu privire la producția și

utilizarea energiei este în mare parte, după modelul predominant în Europa și America de Nord. În
astfel de circumstanțe, trebuie implementată o altă paradigmă de dezvoltare a energiei. Această
abordare depășește cererea tradițională a ofertei, folosind energia ca forță catalizatoare pentru a aduce
dezvoltare socială dar și economică. Se va pune accent pe următoarele principii: orientarea spre un
mediu curat; autonom; economic și acceptabil din punct de vedere social. Pentru a ajunge la nivelul
acestor principii este necesară o utilizare eficientă a resurselor. Toți utilizatorii trebuie să își asigure
necesarul de energie fără a distruge echilibrul ecologic. Odată consumată eficient energia, nu se
urmărește abuzul de energie regenerabilă ci valoarea consumatorului și dezvoltarea umană.

Accentul trebuie pus pe serviciile energetice, nu doar pe consumul sau furnizarea de energie
ca scop în sine, sunt scoase la înaintare serviciile energetice care îmbunătățesc indicele de dezvoltare
umană în mod direct, cum ar fi gătitul; încălzirea; iluminatul și transporturile. Aceste nevoi trebuie să
fie satisfăcute printr-o combinație de mijloace folosind resurse regenerabile, îmbunătățiri ale eficienței
și tehnologii noi care pot contribui la activitățile economice și, în același timp pot reduce riscul
degradării mediului (Shoove, 2004).

În general, a consuma energie eficient se definește într-un sens tehnic și leagă un anumit nivel
de serviciu cu un anumit nivel de intrare. Pentru a spune altfel, o creștere a energiei ecologice are loc
atunci când intrările de energie sunt reduse pentru un anumit nivel de serviciu. A fi eficient energetic
în sine, înseamnă a oferi servicii cu un aport de energie care este mic în raport cu un standard fix sau
o intrare normală. Energia regenerabilă nu trebuie exploatată la maxim, este un mijloc de a conserva
resursele naturale, de a reduce degradarea mediului și de a economisi bani.

Costurile unei măsuri eficiente variază, în funcție de cine evaluează investiția și de ce costuri
și beneficii sunt luate în considerare. De exemplu din perspectiva afacerii, singurele costuri și beneficii
relevante sunt cele suportate de utilizatorul de energie. Pot exista cheltuieli cu echipamentele de
instalare, operare și întreținere ale unui sistem ecologic de energie. Consumatorii trebuie să aiba o
percepție pozitivă cost-beneficiu pentru ca “energia verde” să se implementeze (Visscher, 2018).

7
1.3.2. Reglementări în sectorul energetic

Până în anul 2030, se preconizează creșterea consumului de energie cu 52% în comparație cu

cererea de energie din anul 2008 când ne aflam într-un scenariu de criză. După ce Uniunea Europeană
a fost prezentă la Acordul de la Paris, în 2015, s-a implementat o strategie a Uniunii Energetice. Pentru
a putea face față schimbărilor climatice se pun accent pe 5 factori cheie: securitate energetică; piața
internă a energiei; decarbonare și cercetare-inovare. Pentru a respecta reglementările ce au fost
stabilite la Acordul de la Paris și anume utilizarea de energie curată, Uniunea Europeană trebuie să
monitorizeze tranziția de energie la nivel global. Până la sfârșitul anului 2030 se doresc a fi îndeplinite
următoarele obiective:

• Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 40%;

• Utilizarea surselor regenerabile de energie cu 32%;
• Să se îmbunătățească cu 32,5% eficiența energetică;
• Inovarea și cercecetarea pieței de energie electrică cu 15%.

Fiecare stat din Uniunea Europeană transmite Comisiei Europene un proiect ce face referire la
domeniul energiei și schimbările climatice. Perioada în care trebuie atinse obiectivele menționate în
proiect este 2021-2030. Proiectul constă într-un Plan Național Integrat, ce conține un set de priorități
pentru a economisi resursele disponibile și a asigura o tranziție convenabilă a energiei atât pentru
industriile ce o folosesc dar și pentru consumatorii finali. Pentru ca obiectivele propuse să fie
implementate trebuie să se țină cont de capacitatea instituțională a fiecărui stat (Chappells, 2005).

În fața acestor provocări ale schimbărilor climatice, dezvoltării economice și sustenabilității,

viitorul politicilor energetice și de mediu a fost un subiect controversat în rândul factorilor de decizie
politică. Dezbateriile cu privire la cea mai bună sursă de energie, continuă, având în vedere
disponibilitatea și costul resurselor, eficiența producției, siguranța și sănătatea publică. Preocupările
de mediu legate de încălzirea globală, ploile acide, deșeurile radioactive și alte probleme influențează
politicile energetice din întreaga lume. Înțelegerea utilizării energiei în societatea noastră înseamnă
înțelegerea resurselor și limitarea acestora (Zeiler, 2015).

Factorii de decizie politică încep să se concentreze asupra utilizării mai eficiente a resurselor. În
funcție de sistemul și utilizatorul investigat, poate fi mai economic un consum redus și să se diminueze
deșeurile decât să se dezvolte noi surse pentru a satisface cererea de energie în creștere. Obiectivele
Acordului de la Paris promit îmbunătățirea productivității și a competitivității în afaceri și ajută la
evitarea impactului asupra mediului asociat cu dezvoltarea, arderea și livrarea combustibililor fosili.
8
 Cu toate acestea politicile și programele de încurajare a energiei curate se confruntă adesea cu
bariere instituționale, comportamentale și financiare, în calea adoptării lor. Investițiile în energie tind
să fie mari și pe termen lung și prin urmare, stabilitatea politică și economică a unui stat este foarte
importantă. Amploarea potențială a eforturilor de îmbunătățire a nivelurilor de eficiență depinde de
rezultatul unui proces de negociere globală, în care guvernele se întâlnesc în mod regulat pentru a
discuta problemele legate de schimbările climatice.

Au fost discutate multe propuneri, dar există încă incertitudine cu privirea la implementarea
măsurilor de politică, în special la nivel internațional. Această incertitudine a impiedicat până acum
fluxul de capital public și privat către tehnologii ecologice. Ca urmare, numărul de activități din
domeniul energiei eficiente, nu s-a materilizat până acum, în ciuda potențialului recunoscut pentru
proiecte rentabile (Baloutski, 2019).

1.4.Alternative pentru consumul energetic

Conservarea energiei este o resursă energetică importantă, deoarece o unitate de energie

economisită este la fel de bună ca o unitate de energie generată normal. În plus, este mai ieftin să
economisești energie decât să o produci, iar energia economisită devine disponibilă pentru alte
utilizări. În esență acest lucru se traduce cu “a face mult cu mai puțin”.

Odată cu criza energetică globală și severitatea tot mai mare a poluării mediului, promovarea
exploatării energiei curate, în special energiei regenerabile, a devenit o modalitate eficientă de
reducere a consumului de combustibili fosili și a emisiilor de dioxid de carbon. Se iau în consideare
3 tipuri majore de energie regenerabilă: hidroenergie, energie solară și eoliană (Martinez, 2017).

1) Hidroenergie - producția de hidroenergie este cea mai exploatată forma de energie

regenerabilă din întreaga lume, în special în centura climatică subtropicală. Poate fi definită
ca o sursă de energie regenerabilă obținută din ape curgătoare și este una dintre cele mai fiabile
din punct de vedere tehnic și ecologic. Acest tip de energie funcționează cu ajutorul unor
centrale hidroelectrice care sunt situate pe râuri, pârâuri sau canale. Sunt folosite pentru o
energie regulată și durabilă. Barajele stochează apa pentru eliberarea ulterioară ca mai apoi să
fie folosită pentru irigare, uz caznic, industrial sau pentru generarea de energie. Energia hidro
are costuri reduse de operare și întreținere dar mai ales nu include costuri de combustibil.
2) Energia solară – Energia regenerabilă bazată pe energie solară este o opțiune viabilă pentru
o sursă de economie ecologică, mai puțin costisitoare și mai disponibilă. Spre deosebire de
combustibilii tradiționali, sursele de energie solară nu dăunează mediului prin generarea de

9
 emisii, amprenta de carbon este vizibil redusă. În vremurile actuale, costul generării de energie
regenerabilă s-a redus cu 60%, în special pentru panourile fotovoltaice, în timp ce prețul
bateriilor a scăzut cu 25%, contribuind la accentuarea tot mai mare pe energia regenerabilă.
Majoritatea economiilor au selectat deja energia solară ca una dintre sursele de energie sigure
și alternative pentru a atenua impactul negativ asupra mediului. Având în vedere potențialul
mare al energiei solare în economiile emergente, coerența măsurilor de politică și o
administrație favorabilă investitorilor ar putea fi principalii factori pentru a rămâne lideri
mondiali în energia solară, curată și ecologică (Bradshaw, 2014).
3) Energia eoliană – joacă un rol cheie în rezolvarea problemelor de aprovizionare cu energie
din multe țări. Turbinele eoliene valorifică efectul electromagnetic pentru a recolta energie
eoliană prin conversia energiei cinetice, care la rândul său transformă energia în electricitate.
Această transformare nu va duce la nici o formă de poluare sau emisii de carbon. Cantitatea
de putere este determinată de viteza vântului. Promisiunea economică a proiectelor de energie
eoliană este deosebit de atrăgătoare pentru zonele rurale.
4) Energia biomasă – este o alternativă puternică pentru sursele de energie neregenerabile, s-a
extins în ultimii ani asigurând securitatea energetică și atenuând încălzirea globală. Se poate
obține din materiale nefosile cum ar fi cerealele (soia; sâmburele de porumb); deșeurile urbane
și industriale din materiale celulozice (Dugan, 2010).

Tranziția energetică este necesară pentru a proteja mediul în timpul crizei globale. Este necesară
o schimbare semnificativă pentru a atinge obiectivul sistemelor energetice neutre din punct de vedere
climatic. Fiecare stat trebuie să dispună de un potențial valoros de energie regenerabilă deoarece
energia produsă și consumată depinde de resursele interne. După alternativele enumerate mai sus
producerea de energie curată nu pare imposibilă, totuși ar putea exista un risc dacă nu se iau în calcul
costurile aferente implementării. În multe țări energia regenerabilă a devenit o tendință globală
(Katzner, 2017).

Pentru ca aceste alternative să fie puse în aplicare, deciziile Uniunii Europene trebuie încurajate
de consumatorii finali deoarece dezinformarea leagată de normele de instalare și funcționare ale unui
astfel de sistem pot avea și dezavantaje sau efecte adverse asupra mediului dacă nu sunt aplicate
conform normelor în vigoare. Schimbările pot avea loc în sectorul industrial și în sectorul casnic.

Ca un sistem optim de consum să fie instalat corect există programe care se bazează pe contactul
față în față cu consilieri energetici specializați pe sisteme ecologice pentru a rezulta performanța reală

10
a conservării și reducerii energiei casnice. Cu ajutorul hidroenergiei, turbinelor eoliene și a panourilor
fotovoltaice se poate genera energie electrică, iar cu ajutorul energiei biomasă se produce efectul de
încălzire și răcire (Lehnert, 2014).

Pentru a evalua impactul asupra comportamentelor participanților la aceste programe prin

diagnostic, este necesar să luăm în considerare factorii psihologici care duc la acțiunile de economisire
a energiei luate de către consumatorii finali. Aceștia pot alege fie să economisească energie, fie să
conserve energia de care dispun. În țările dezvoltate programele de eficiență energetică cu venituri
mici au devenit o componentă majoră a politicii. Comportamentul consumatorilor se schimbă odată
cu preocupările legate de mediu, cunoașterea conceptului de energie regenerabilă și consecințele
esențiale ale utilizării energiei (Owens, 2008).

Atunci când un posibil client decide să instaleze un astfel de sistem, fie el solar, eolian sau
hidroenergetic există 5 factori care influențează disponibilitatea de a plăti mai mult pentru produse
ecologice: demografie, cunoștințe, valori, atitudini și comportament. Alternativele pentru consumul
energetic sunt cel mai des utilizate în zonele rurale. Membrii acestei comunități acordă o importanță
mai mare stării mediului în care trăiesc și este previzibil să răspundă favorabil marketingului “verde”.

Un grad ridicat de preocupare a consumatorilor referitor la impactul sectorului energetic asupra

mediului este benefic pentru a ajuta la motivarea întreprinderilor orientate spre profit, să ia în
considerare piețele verzi. Conform unui studiu de piață, energia electrică produsă din surse
regenerabile ocupă un segment important în Uniunea Europeană, respectiv energia eoliană, cu o
pondere de 34%, aceasta fiind cea mai preferată în randul industriilor dar și în rândul consumatorilor
iar cu o pondere în creștere, energia solară cu 12% (Ajzen, 2017).

Conform FEDR (Fondul European de Dezvoltare Regională) s-au alocat sume considerabile
pentru sursele de energie regenerabilă: 972 milioane euro pentru energia eoliană; 2.868 milioane euro
pentru energia solară iar pentru energia biomasă 2.843 milioane euro.

În concluzie alternativele pentru consumul energetic și beneficiile aduse de acestea, exemplificate

mai sus pot duce la un stil de viață mai ecologic, economia fiecărui stat se va îmbunătăți iar resursa
umană în domeniul energetic (consultanții energetici) va putea să îndrume mai mulți posibili
consumatori către utilizarea acestor resurse (Freund, 2013). În următorul capitol se vor analiza
efectele emisiilor de dioxid de carbon dar și care sunt alternativele de care poate beneficia planeta
noastră. Acest lucru are un viitor promițător și este realizabil doar cu ajutorul resurselor regenerabile.

11
 CAPITOLUL II. ANALIZA STATISTICĂ A COMBUSTIBILILOR FOSILI ȘI A
SURSELOR REGENERABILE

Conceptul de durabiliate în sectorul energetic trebuie să fie pus în față următoarei întrebări:
De ce fel de sisteme energetice are nevoia populația sau industria pentru a deveni durabile din punct
de vedere financiar cât și ecologic? Pentru a pune bazele acestei analize statistice se va pleca de la
următoarele ipoteze și anume, prima ipoteză care susține eficiența unui consum durabil, a doua ipoteză
care afirmă că factorii de decizie politică vor atrage societatea actuală către folosirea surselor
alternative de energie și ultima ipoteză, influența pe care o are evoluția emisiilor anuale de dioxid de
carbon în implementarea cât mai multor sisteme ecologice. În continuare vor fi analizate consumurile
de combustibili fosili dar și volumul emisiilor de CO2 la nivel global și la nivelul României urmând
ca în continuare să evaluăm evoluția surselor regenerabile de energie din România în intervalul 2000-
2020 (Cîrstea, 2018).

2.1. Consumul de combustibili fosili la nivel global

Combustibili fosili reprezintă aproximativ 86% din cererea globală de energie primară, care
crește treptat. În prezent, petrolul, gazele și cărbunele au o pondere de 36%, 27% respectiv 23% în
mixul energetic global. În lume se consumă combustibili fosili cu o rată de 0,001 megabit/secundă.
Producția combustibililor fosili are o rată de 87,4 megabit/zi.

Creșterea populației globale determină o creștere exponențială a cererii de energie din

rezervele limitate de combustibili fosili (Brunner, 2013). Ponderea energiei primare care provine din
combustibili fosili poate fi redusă în timp prin înlocuirea cu surse care au un consum vizil redus al
emisiilor de carbon.

La nivel global am realizat o analiză unde se poate observa că țara cu cel mai mare consum de
combustibili fosili este Turmekistan, respectiv 99,99%, ea fiind urmată de Arabia Saudită cu un
procent de 99,91%. Următoarele țari cu un consum aproape de 100% sunt Africa de Sud, Irak, Polonia,
Belarus și Indonezia. Aceste țări sunt bogate în resurse cum ar fi petrolul și gazele naturale, de unde
rezultă și exploatarea la maxim a resurselor. Consumul de combustibili fosili trebuie folosit moderat
de fiecare țară, având în vedere contextul actual al schimbărilor climatice (Martiș, 2018).

În figura interactivă 2.1 vedem cum această pondere din totalul energiei primare variază în întreaga
lume. Țarile cu un consum trecut de jumătate din cotă sunt Spania cu un procent de 69%, România și
Columbia cu un consum de 74%, Regatul Unit și Germania cu 75% iar țările cu cel mic consum sunt

12
Suedia și Franța cu 29% respectiv 49%. Consumul poate varia de la o țară la alta în funcție de resursele
de care dispune și de modul sau scopul cu care acestea sunt folosite (Shoeib, 2010).

Figura 2.1. Consumul de combustibili fosili la nivel global

Sursă : https://ouworldindata.org/, 2022

2.2. Evoluția consumului de combustibili fosili în România

România începe să conștientizeze care sunt efectele negative ale utilizării excesive de
combustibili fosili asupra emisiilor de dioxid de carbon dar și impactul pe care îl pot avea asupra
schimbărilor climatice. Este considerată o țară bogată în resurse cum ar fi petrolul, gazele naturale sau
cărbunele (Bristow, 2011).

Având în vedere noile reglementări și obiectivele care trebuiesc îndeplinite de către toate țările
din Uniunea Europeană, România încearcă să reducă consumul de combustibili fosili, estimând ca în
viitor aceasta să aiba un consum energetic de 34,16% al combustibililor fosili. Principalii combustibili
utilizați pentru energie electrică sau energie termică sunt cărbunele și gazul natural (Chong, 2021).

În figura de mai jos putem observa evoluția consumului din anul 2000 până în 2020. Dacă în
anul 2000 România utiliza 86,53% energie din combustibili fosili, treptat s-a încercat reducerea
consumului cu 12,45%, respectiv, în anul 2020 consumul este de 74,98%. Acest lucru semnifică
conștientizarea efectelor negative asupra mediului și utilizarea limitată a resurselor, de aici reiese

13
faptul că România se află pe drumul cel bun din punct de vedere energetic, având în vedere scăderile
accentuate din ultimii 10 ani ale utilizării combustibililor. România încearcă să schimbe modul în care
pot fi folosite resursele și să le valorifice, lucru care ar încuraja situația economică și care ar implenta
noi reguli de consum pentru sectorul energetic (Oniț, 2019). Combustibilii fosili din România sunt
folosiți cel mai mult pentru a genera energie electrică și încălzire în proporții de 90%.

Figura 2.2. Consumul de combustibili fosili în România

Sursă : https://ouworldindata.org/, 2022

2.3. Emisiile anuale de dioxid de carbon la nivel global

Pe măsură ce sunt evidențiate problemele de mediu cu care se confruntă planeta noastră se
observă că nivelurile de emisii de carbon rezultate de utilizarea excesivă de petrol, gaze naturale sau
cărbune nu pot fi menținute la un nivel mediu de tone. CO2 are cea mai mare contribuție la indicatorii
anuali de gaze cu efect de seră în ceea ce privește cantitatea (Herman, 2017).

În figura 2.3 observăm care sunt țarile cu cele mai mari emisii de carbon dar și cele mai scăzute
la nivel global în anul 2020. Țara cu un nivel ridicat de CO2 este China cu 10,67 miliarde tone, urmată
de Statele Unite cu 4,71 miliarde tone și India cu 2,44 miliarde. Aceste țări folosesc combustibili fosili
pe mai multe sectoare cum ar fi: producția de energie, industria, agricultura și transporturile. Conform
datelor statistice sectoarele cu cele mai mari emisii sunt: sectorul producător de energie și sectorul
transporturilor (Allwood, 2013).

14
 Țările care au un nivel mediu de CO2, respectiv valori cuprinse între 50,79 milioane tone și
89,1 milioane tone sunt: România, Columbia, Libia, Austria și Grecia. Acest lucru este strâns legat de
mărimea populației țărilor și de scopul în care sunt utilizați combustibili fosili pentru a produce
energie.

Cel mai scăzut nivel de emisii de carbon este înregistrat în țările care nu au o industrie
dezvoltată din punct de vedere tehnologic iar sectorul energetic înregistrează emisii cuprinse între 514
tone și 18,86 milioane tone. Aceste țări sunt : Sudan, Paraguay, Nigeria și Kenya. O posibilă cauză
pentru un nivel scăzut de CO2 ar putea fi utilizarea surselor alternative de energie sau optimizarea
consumului de combustibili fosili (Nicolescu, 2020).

Figura 2.3. Situația anuală a emisiilor de dioxid de carbon la nivel global

Sursă : https://ouworldindata.org/, 2022

2.4. Evoluția emisiilor anuale de dioxid de carbon din România

În România combustibili fosili sunt folosiți cel mai des pentru sectorul energetic. Prin arderea
lor se produc emisii de până la 30% din totalul ponderii de energie primară. Restul emisiilor provin
din alte sectoare cum ar fi agricultura sau industria (Taylor, 2014).

Conform figurii 2.4 putem observa că între anii 2000-2006 au existat cele mai mari emisii de
dioxid de carbon, plecând de la 92,36 milioane și ajungându-se la 103,19 milione tone în 2006.
România și-a pus un semn de întrebare și a încercat să caute măsuri prin care ar putea să reducă aceste

15
emisii. O primă măsură a fost scăderea importului pentru gaze și petrol, România fiind dependentă de
aceste importuri iar o a doua măsura a fost introducerea surselor de energie regenerabilă urmârindu-
se ca acestea să ocupe 24% din totalul energiei utilizate. Daca între anii 2006-2008 au existat ușoare
scăderi ce nu depășeau 98,58 milioane tone, în anul 2010 dupa reglementările și politicile energetice
noi apărute s-a ajuns brusc la 74,94 milioane. România a îndeplinit obiectivul propus pentru anul 2020
încă din 2016, aceasta reducând emisiile de CO2 cu aproximativ 12% (Naredo, 2009).

Între anii 2016-2018 proiectele de energie regenerabilă nu au fost desfășurate până la final din
cauza lipsei de fonduri iar România a înregistrat o creștere minoră în rândul emisiilor urmând ca până
în anul 2020 acestea să se reducă considerabil, ajungând la 71,48 milioane tone (Schularik, 2014).

Figura 2.4. Situația anuală a emisiilor de dioxid de carbon din România

Sursă : https://ouworldindata.org/, 2022

2.5. Sursele de energie regenerabilă din lume

De la an la an, apar noi tehnologii, mai performante și cu un consum mare de energie care
epuizează sursele primare. La nivel global, energiile regenerabile au devenit cunoscute și populare.
Fiecare țară încearcă să își stabilească un obiectiv pe care să-l atingă treptat, odată cu introducerea
schemelor de reducere al consumului sau integrarea proiectelor de energie regenerabilă. În contexul
actual, al crizei globale de energie majoritatea țărilor favorizează utilizarea sporită a energiei
regenerabile în detrimentul combustibililor fosili. Acest motiv include nevoia de a satisfice cererea tot

16
mai mare de energie a populației. Autoritățile de mediu din fiecare țară sunt nevoite să se ridice pentru
a depăși provocarea producției scăzute de energie regenerabilă (Loos; Abson, 2014). De asemenea, ar
trebui să existe o proporție mai mare de energie regenerabilă în mixul energetic iar utilizarea energiei
regenerabile să fie direcționată direct către activități sau sectoare care au un impact direct asupra
bunăstării umane, cum ar fi sectoarele de sănătate și educație.

În figura 2.5 putem observa consumul de terawatt/oră al energiilor regenerabile la nivel global.
Pe primul loc, cel mai consumat tip de energie este hidroenergia datorită apelor și râurilor de care
dispune planeta noastră. Sunt consumați în medie aproximativ 4297 de terawatt/oră doar din această
resursă. Sunt situate pe celelalte locuri, energia eoliană cu 1800 de terawatt/oră și energia solară cu
1000 terawatt/oră (Prăvălie, 2008). Aceste 2 surse nu sunt utilizate atât de intensiv, un prim motiv ar
fi faptul că este necesară o climă și o poziție geografică iar un al doilea motiv ar fi acela că nu fiecare
țară apelează la fonduri pentru a investi în sursele regenerabile. Cu un consum mai mic se regăsesc și
alte surse regenerabile cum ar fi bionergia. Se consumă aproximativ 750 de terawatt/oră.

Aceste surse regenerabile sunt împărțite astfel: energia hidroenergetică și solară în Asia,
Australia și Oceania; resursele geotermale și din biomasă în America de Nord; resursele
hidroenergetice și eoliene în Europa (Sanchez, 2022).

Figura 2.6. Sursele regenerabile de energie la nivel global

Sursă : https://ouworldindata.org/, 2022

17
2.6. Sursele de energie regenerabilă din România
Pentru a reduce emisiile de CO2, România a fost nevoită să apeleze la sursele alternative de
energie și să răspundă la următoarele întrebari: Ce tehnologie regenerabilă are cel mai optim consum?
Se poate aceasta încadra în mixul energetic al țării? Pentru a introduce sursele regenerabile în structura
sectorului energetic, România trebuie să se asigure că are posibilitatea de a exploata aceste surse și a
oferi populației și industriilor beneficiile acestor surse. Securitatea energetică a României trebuie să
ofere energie regenerabilă la prețuri accesibile (Favennec, 2007). Acest lucru implică investiții
financiare pe termen lung pentru a ajuta la implementarea proiectelor pentru sursele alternative de
energie. În figurile analizate mai sus (2.2 și 2.4) România a demonstrat un progres semnificativ
deoarece a reușit să se conformeze Acordului de la Paris, reducând astfel consmul de combustibili
fosili și emisiile de dioxid de carbon.

Progresul tehnologic arată faptul că 16,23% din energia primară a României este din surse
regenerabile, aceasta fiind într-o continuă creștere. Uniunea Europeană obligă toate țările să aibă un
consum de 27% al surselor regenerabile, din totalul consumului final de energie, obiectiv care urmează
să fie îndeplinit de România.

În figura 2.5 sunt prezentate principalele surse de energie regenerabilă din România. Sectorul
hidroenergetic ocupă cel mai important segment din totalul energiei primare utilizată pentru
electricitate. La nivelul României se consuma în anul 2020, 15 terawatt/oră. Dacă în anul 2019, 7%
din energia globală a provenit din hidroenergie, la nivelul României, hidroenergia reprezintă 10% din
totalul energiei primare în anul 2021, deoarece România are o capacitate hidroenergetică ce crește de
la an la an datorită râurilor pe care le deține. De asemenea prima centrală hidroelectrică a fost
construită pe râul Bistrița, în 1960 (Muller, 2017).

România a început să producă energie eoliană din anul 2006 și a înregistrat creșteri în fiecare
an, devenind astfel a doua cea mai utilizată sursă de energie regenerabilă din România. Din energia
primară 4,64% este energie obținută cu ajutorul turbinelor eoliene. În anul 2020 se conumau 7
terawatt/oră, estimându-se în viitor că acest sistem de energie va avea creșteri semnificative și va
ajunge la nivelul energiei hidroenergetice deoarece România are un potențial mare prin spațiile puse
la dispoziție pentru amplasarea turbinelor în special Dobrogea de Sud-Est (Irizar, 2000).

Energia solară ocupă și ea un loc important în rândul energiilor regenerabile din România.
Acest concept a apărut în 2009, având o pondere de 0,01% din totalul energiei primare iar în 2020 a

18
ajuns la o pondere de 1,14% cu un consum de 6 terawatt/oră. Se estimează creșteri în viitor deoarece
România deține locuri de amplasare ale parcurilor solare, respectiv centrul și vestul țării.

Conform figurii de mai jos celelalte surse de energie regenerabilă sunt reprezentate de energia
biomasă, geotermală, valurile sau mareele. Deși aceste surse sunt râspândite la nivel global, la nivelul
României acestea consumă 1 terawatt/oră, principala sursă de energie biomasă din România fiind
lemnul de foc (Felder, 2011).

Pentru a face cât mai cunoscută energia regenerabilă în România, trebuiesc analizate zonele
cu un potențial ridicat pentru a instala centrale hidroenergetice, parcuri solare sau eoliene, fapt care
va duce la o contribuție a țării, împotriva schimbărilor climatice și a crizei energetice (Ion; Stănescu,
2021).

Figura 2.6. Sursele regenerabile de energie din România

Sursă : https://ouworldindata.org/, 2022

19
 CAPITOLUL III. MĂSURI ȘI INVESTIȚII ÎN CADRUL PROIECTELOR PENTRU
ENERGIA REGENERABILĂ

3.1. Zonele favorabile din România pentru energia regenerabilă

Se preconizează ca sursele de energie regenerabilă ce vor urma a fi implementate în România
pentru anii 2030-2050, următoarele tipuri de sisteme: eolian, hidroenergetic, biomasă, solară și
geotermală (Nistor; Mărgărit, 2010). Conform statisticii efectuate la nivelul țării, în ceea ce privește
producția de energie verde, România are capacitatea de producție necesară stabilită în următoarele
procente:

➢ Eolian – 17%
➢ Hidroenergetic - 4%
➢ Biomasă – 65 %
➢ Solară – 12%
➢ Geotermală – 2 %

România, ca membru al Parlamentului European va participa la proiectul pentru instalarea surselor

de energie regenerabilă, încadrându-se în normele și regelementările stabilite pentru a îndeplini
obiectivele energiei verzi (Cacovean, 2020). Administrația Națională de Meteorologie susține că
poziția României este benefică, doar dacă se respectă și alocarea pe zone geoclimatice:

Zona Dobrogei are un potențial deosebit pentru instalarea turbinelor eoliene și a panourilor
fotovoltaice deoarece sunt favorizate de curenții marini cât și de temperaturile ridicate din această
zonă în anumite luni ale anului, mai exact lunile de vară.

Zona Moldovei dispune de surse de apă (Râul Siret și Prut) pentru centralele hiroenergetice, deși
capacitatea de producție va fi una destul de scăzută, respectiv 1,5%. Vanturile puternice din această
zonă favorizează energie eoliană dar și energia biomasă obținută din rezidurile și deșeurile agricole
sau din sectorul zootehnic.

Zona Munților Carpați și Subcarpați fiind traversată de ape contribuie într-un procent mic de
hiroenergie.Energia biomasă ar putea fi implementată în această zonă, datorită platformelor
industriale existente și în urma deșeurilor rezultate din procesul tehnologic.

Zona Băraganului și Delta Dunării benefiază de temperaturi foarte ridicate astfel, favorizând
montarea panourilor fotovoltaice pe o suprafață mare, generând 9% din energia regenerabilă a țării.

20
Zona Banatului are o sursă bogată de apă termală de pânâ la 60o C ce ar putea fi folosită pentru
energie geotermală (Ungurean; Tudose, 2015).

Pentru ca aceste proiecte să fie implementate în zonele menționate mai sus, România va trebui
să acorde sprijinul necesar pentru obținerea certificatelor verzi prin alocarea fondurile de finanțare și
reglementare a investițiilor în acest domeniu.

Ce s-ar schimba dacă România ar face investiții mai mari în acest domeniu? De exemplu între
anii 2019-2020 se observă o schimbare de la procesul energiei electrice pe combustibili, la energia
electrică din surse regenerabile, respectiv energie eoliană. În timp ce energia electrică produsă, creștea
cu 4,5%, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră a scăzut cu 5,8%, fapt ce demonstreaza
importanța nivelului de investiții în sectorul energetic al României (Sîrodev; Dumitrașcu, 2022).

3.2. Acțiuni pentru obținerea energiei regenerabile și eficiență energetică

Cotele de energie regenerabilă din România au scăzut în ultimii ani, astfel Comisia Europeană
propunând un set de măsuri pentru a atinge pragul de 34% al cotei de energie regenerabilă din totalul
ponderii de energie primară. În ceea ce privește subiectul eficienței energetice, România ar putea să
minimalizeze consumul de energie primară. Aceste măsuri se preconizează să ajungă la nivelul
respectiv până în anul 2030 (Nawn, 2017).

Pentru a diversifica sursele de energie și a scade depedență față de consumul energetic României i se
propopun următoarele acțiuni:

1) Investiții pentru extragerea gazelor naturale din Marea Neagra;

2) Reducerea emiisiilor de dioxid de carbon pentru producătorii de energie electrică pe bază de
cărbune (de exemplu: Energetic Oltenia);
3) Construirea unor noi centrale nucleare;
4) Dezvolarea pe piață a surselor de energie regenerabilă și asocierea lor cu piețele din România
5) Înlocuirea infrastructurii actuale, cu una ce utilizează resursă energetică sustenabilă pentru
rețelele ce produc energie electrică sau gaze;
6) Mărirea volumului de stocare al energiei, astfel încât să existe o energie de rezervă;
7) Stabilirea unor standarde de consum pentru utilizatorii casnici sau convingerea de a utiliza
energie regenerabilă (în special în mediul rural);
8) Folosirea uraniului pentru centralele nucleare (Aldo, 2021)

21
3.3. Măsuri în domeniul energetic pentru combaterea schimbărilor climatice

Uniunea Energetică, a stabilit în 2015 la Acordul de la Paris 5 ipoteze ce trebuiesc urmărite și

anume: decarbonarea, eficiența energetică, accesul pe piața de energie, securitate energetică dar și
cercetarea, competitivitatea și inovarea sectorului energetic (Matthew; Gross, 2017).

Decarbonarea are ca politică principală reducerea emiisilor de gaze cu efect de seră. Aceasta
implică:

✓ înlocuirea autovehiculelor vechi cu cele electrice;

✓ schimbarea sistemelor de încălzire cu sisteme de încălzire mult mai prietenoase cu mediul;
✓ utilizarea surselor de energie regenerabilă (solar, eolian, hidroenergetic) de către consumatori
sau industrii;
✓ monitorizarea mediului înconjurător în ceea ce privește calitatea aerului.

O altă politică pentru decarbonare este reprezentată de sursele de energie regenerabilă și anume
promovarea utilizării energiei verzi, atragerea pe piață a biocarburanților și a altor tipuri de energii
regenerabile față de cele cunoscute în prezent, cum ar fi biomasa, geotermal sau biogaz (Bull, 2001).

Eficiența energetică ține cont de un set de măsuri pentru a-și putea atinge scopul:

✓ diversificarea serviciilor energetice, astfel încât consumatorul să aibă posibilitatea de a-și alege
consumul dorit fără a produce multe emisii de CO2;
✓ investiții cât mai mari în amplasarea panourilor fotovoltaice și a turbinelor eoliene, construirea
de hidrocentrale și centrale nucleare; construirea mai multor stații de biogaz;
✓ implementarea energiei regenerabile în cât mai multe zone rurale, oamenii fiind preocupați de
starea mediului în care trăiesc;
✓ pentru zona urbană se urmărește reducerea consumului energetic prin reabilitarea termică a
blocurilor de locuințe;
✓ pentru a reduce emisiile de CO2 datorate transportului auto, se urmărește modernizarea
transportului în comun și a extinderii rețelei de metrou (unde este cazul)

Securitatea energetică face referire la asigurarea consumului de energie necesar dar și păstrarea
unei rezerve de energie în cazul unor calamități naturale sau războaie neprevăzute (Bazilan; Wagner,
2019). Se iau în calcul următoarele măsuri pentru acest obiectiv:

✓ Stabilirirea unui consum fără a epuiza la maxim resursele disponibile

✓ Stabilirea unei rezerve pentru asigurarea consumului în caz de urgență
22
 Piața internă de energie se referă la prețul și calitatea serviciilor oferite de marile companii
de energie electrică sau gaze naturale. O măsură ce trebuie susținută de această ipoteză este:
dreptul fiecărui consumator de a putea alege furnizorul și contractul în ceea ce privește prețul
distribuirii energiei (Danciu, 2013).

Cercetarea și inovarea presupune colaborarea cu celelalte țări membre Uniunii Europene pentru
a stabili anumite standarde și politici ce pot fi adoptate cu scopul îmbunătățirii sectorului energetic
verde (Simeone, 2016). Se iau în considerare următoarele măsuri:

✓ participarea la toate programele și organizațiile de cercetare în domeniile surselor de energie

regenerabile;
✓ alocarea de fonduri europene poate de fi de ajutor în cadrul implementării unui proiect ecologic
de energie;
✓ o schimbare pentru marile platforme industriale, în procesul de fabricație sau transport a
produsului finit, înlocuind tehnologiile actuale, cu alte energii ce consumă mai puțini
combustibili fosili;
✓ diversificarea și găsirea unui echilibru între energia primară folosită și energia obținută din
surse regenerabile.

3.4. Estimarea rezultatelor în urma aplicării măsurilor și politicilor pentru producția de energie

În tabelul de mai jos este prezentată situația actuală (WEM) a producției de energie și
rezultatele preconizate după aplicarea măsurilor și politicilor de mai sus. Producția de energie nucleară
va înregistra o scădere la sfârșitul anului 2030 (Breyer; Henrik, 2019). Energia electrică obținută din
combustibili fosili suferă și ea o scădere datorită costurilor ridicate pentru încadrarea în standardele
impuse de mediu, respectiv CO2 sau poluarea aerului. Energia solară și energia eoliană va crește
datorită reducerii producției din surse non-regenerabile (cărbune).

Această creștere ce va fi preconizată pentru următorii ani, fapt ce se datorează acțiunilor de

cercetare și dezvoltare în domeniul surselor de energie regenerabilă. Situația actuală cât și rezultatele
ei, ne arată o producție brută de energie mare dar nu atât de eficientă, în timp ce situația obținută în
urma aplicării strategiilor și metodelor propuse ne arată o producție de energie ușor modificată dar
mult mai benefică din punct de vedere economic și ecologic (Kaygusuz; A.Sari, 2004). Obiectivele și
constrângerile unui sistem energetic pot fi grupate în trei criterii: fezabilitate economică, cât de
ecologic este sistemul aplicat și cât de calitativ este pentru mediu. Astfel vom putea reduce consumul

23
de gaze naturale și combustibili fosili mult mai mult decât rezultatele vizibile în grafic dacă sursele
de energie regenerabilă sunt folosite intensiv (Weick, 2016).

Fiecare stat membru Uniunii Europene urmărește să îndeplinească anumite ținte și să își seteze
obiectivele conform Agendei 2030. Acest lucru este în strânsă legătura cu condițiile și potențialul
fiecărei țări. Cantitatea de enegie consumată și ponderea producției de energie se pot modica odată cu
noile tehnologii (Zipp; Alexander, 2017). Dependența pe care o are omenirea pentru energie nu va
scădea niciodată dar pot exista alternative mult mai prietenoase cu mediul care să minimieze consumul
sau să-l reducă cel puțin la jumătate. Între contextul actual și cel îmbunătățit se observă o balanță
pozitivă, fără pierderi prea mari (Amrouche; S. Ould, 2000).

Figura 3.4. Producția brută de energie

Sursă : PNIESC, 2021-2030

3.5. Implicațiile unui proiect de energie regenerabilă în România

România se poate bucura de beneficii din punct de vedere al calității vieții daca decide să
mărească volumul de resurse regenerabile. Aceste beneficii sunt: dacă utilizăm alte alternative,
combustibili fosili nu vor mai fi utilizați intensiv și astfel nu se vor epuiza iar România poate scăpa
de dependența pe care o are pentru importurile de energie din alte state membre; se vor pune în valoare
și se vor conserva resursele naturale de care România dispune; nu numai că toți consumatorii vor fi
satisfăcuți și mulțumiți de noua ofertă de energie dar vor consuma mai puține emisii de CO 2 și vor
putea trai într-un mediu mult mai ecologic (Evangelos; Kober, 2019). Odată integrate aceste sisteme

24
în mixul energetic al României, securitatea enegetică poate beneficia de sprijin din partea politicilor
de dezvoltare regională și rurală.

De asemenea, există și beneficii ale costurilor de operare chiar dacă acestea sunt într-o
competiție cu sursele non-regenerabile de energie deoarece odată cu înmulțirea unor astfel de sisteme
au crescut și prețurile pentru sursele regenerabile. O investiție într-un sistem mai scump dar mult mai
performant nu se poate recupera în viitor, în timp ce la sursele de energie regenerabilă investiția poate
fi recuperată după cum urmează: pentru energia hidroelectrică în 4-7 ani; pentru energia solară în 5-9
ani; pentru energia eoliană, respectiv parcurile eoliene, în 8-11 ani iar pentru energia geotermală în 5-
8 ani. Conform unui studiu, cele mai preferate surse de energie și cele mai alese de către consumatori
sau industrii sunt: energia eoliană și solară. Se urmăresc scheme de comercializare și introducere ale
acestora pe termen lung în România (Ey România, 2021).

Prețul stabilit pentru energia regenerabilă este în funcție de metodele tehnologice folosite
pentru distribuirea imediată pe piață a energiei eoliene sau fotovoltaice. Acest preț, cu toate ca este
mult mai mare pentru consumatori permite investitorului să-și amortizeze costurile și să obțină un
randament maxim pe termen lung. Consumatorul are dreptul de a decide ce tip de energie dorește să
folosească (Jónsson, 1998).

România susține utilizarea și dezvoltarea surselor de energie regenerabilă bazate pe sisteme

solare și eoliene. Aceste proiecte de dezvoltare au fost susținute întodeauna de unitățile fiscale în ceea
ce privește oferirea unui ajutor pentru a reduce din impozite și taxe și de finanțarea investițiilor în
procese noi tehnologice pentru conservarea și eficiența energiei regenerabile (Hasselmann, 2009).
Odată cu implementarea noilor reglementări economice s-au luat măsuri stricte din punct de vedere
administrativ cât și mijloace legale de a încuraja factorii economici și populația să reducă cu cel puțin
15% din consumul de energie.

Ce părți sunt interesate de proiectele de energie regenerabilă? Părțile interesate în astfel de

proiecte pot influența stadiul în care se află proiectul și cât de benefic este acesta pentru zona în care
se decide a fi amplasat (S.Dana, 1990). Sursele regenerabile vor ajunge în viitor să concureze cu
sursele normale de energie dacă există implicare din partea tuturor acestor actori reprezentați în figura
de mai jos.

Populația poate contribui la un proiect de energie regenerabilă prin conștientizarea beneficiului

adus mediului dar și prin sporirea calității vieții. Atâta timp cât populația cere noi resurse, sectorul
energetic are datoria de a satisface cererea prin suplinirea mixului energetic cu astfel de resurse.

25
 Administrațiile publice locale pot influența populația să se îndrepte către sisteme ecologice
fiind responsabile să aibă cunosțiințe în domeniul sustenabilității, susținând astfel economia locală.
Joacă un rol important și trebuie să elibereze avize și autorizații de amplasare sau construcții în ceea
ce privește desfășurarea proiectelor de acest fel (Toma, 2010).

Datorită poziției geografice a României majoritatea investitorilor multinaționali sunt interesați

de amplasarea și dezvoltarea sistemelor regenerabile de energie și anume : parcuri eoliene sau solare.
Costurile de instalare și operare sunt mai mici pentru aceștia comparativ cu alte țări (Grigore, 2001).

Organizațiile neguvernamentale joacă un rol important în acțiunile legate de mediu și se pot

implica și în astfel de proiecte prin intermediul voluntariatului oferind ajutor pentru instalarea
conformă a sistemelor regenerabile. Orice acțiune care implică bunăstarea mediului îi interesează în
mod direct fiind preocupați de schimbările climatice și de poluarea care există în momentual actual.

Sistemele de sprijin sunt favorabile și accesate datorită eficienței lor de a-și seta obiectivele în
așa fel încât raportul rentabilitate-cost să fie acceptabil în obținerea energiei regenerabile. Singurul
dezavantaj este faptul că nu se pot estima sumele necesare proiectului deoarece rezultatul nu se poate
determina anticipat ca fiind unul proftabil (Voarga; Niculescu, 2019).

Figura 3.5. Părțile interesate în proiectele de dezvoltare a energiei durabile

Sursă: Politici de dezvoltare ale energiei regenerabile, 2016

Fondurile europene reprezintă cel mai mare sprijin financiar în cadrul unor astfel de proiecte.
Se poate verifica necesitatea investiției și dacă proiectul este rentabil. De asemenea există o perioadă
în care investiția se poare recupera. Acest lucru depinde de complexitatea proiectului și de costurile

26
aferente instalării. Majoritatea programelor încadrate în conceptul de sustenabil au ca buget 4.600
miliarde euro, de exemplu PODD (Programul Operațional de Dezvoltare Durabilă) care susține afaceri
prietenoase cu mediul și încurajează dezvoltarea și inovarea pe acest segment. Cel mai mult a fost
accesat pentru a găsi soluții optime și încuraja afacerile sau comunitățile rurale în alegerea sistemelor
ecologice care să fie în echilibru cu biodiversitatea (Stan, 2021).

România are un potențial economic și climatic pentru producerea surselor de energie

regenerabile. Legislația în domeniu și noile politici impuse de Uniunea Europeană oferă această
posibilitate. Înainte de a se face o investiție în sectorul energetic, toți actorii trebuie sa verifice dacă
proiectul este rentabil și dacă reglementările și politicile în acest sector nu se vor schimba pe viitor.
Se urmărește în primul rând o schemă de sprijin care să permită comercializarea marketingului verde
pe teritoriul țării (Mauricio, 2022).

De exemplu, dacă se dorește instalarea unui sistem ce utilizează surse trebuiesc luați în considerare
următorii parametrii:

1) parametrii financiari se referă la sursa de finanțare pentru un astfel de proiect și daca există
fonduri disponibile;
2) parametrii de mediu;
3) variabilele de meteorologie;
4) paramaetrii de proiectare/instalare;
5) capacitatea sistemului de a stoca energia;
6) dimensiunea de stocare a energiei;
7) amplasarea câmpului solar/eolian/hidoenergetic reprezintă zona cea mai favorabilă din punct
de vedere climatic pentru instalarea sistemului (Schöniger, 2011).

3.6. Investițiile făcute în România pentru sistemele de energie regenerabilă

Deoarece consumul crescut de energie a fost considerat mult timp un factor ce ar putea afecta
sustenabilitatea țării, organizațiile de mediu au propus investiții în sisteme durabile. Pentru a face
investiții în energie regenerabilă, este firesc ca organizațiile să analizeze rentabilitatea pe termen lung
a acestor investiții. În consecință Uniunea Europeană se concentrează pe energia regenerabilă pentru
a realiza o dezvoltare durabilă și a atenua consecințele negative ale schimbărilor climatice. Creșterea
investițiilor pentru surse regenerabile nu se limitează doar la obiectivul climatic pe termen mediu, ci
investițiile în surse regenerabile de energie ce sporesc securitatea energetică. O țară cu o economie

27
stabilă și puternică are un impact semnificativ asupra acestor investiții deoarece tinde să investească
mult mai mult (Nagel, 2008).

Energia regenerabilă, o industrie cu risc ridicat ce necesită mai multe tipuri de investiții,
capitaluri necesare pentru activitățile în desfășurare. De exemplu investițiile pentru panourile
fotovoltaice producătoare de energie solară care sunt mari necesită finanțare bancară sau apelarea la
anumite fonduri. Fără asistența unui sistem financiar îmbunătățit acest lucru este imposibil.

Un alt factor decisiv care influențează investițiile în energie regenerabilă este eficiența
energetică. Câteva dintre cele mai rapide și mai rentabile metode care ar economisi venituri, ar reduce
emisiile de carbon, ar genera locuri de muncă și ar satisface cerințele de energie pe care le au
consumatorii români sau industriile. Prețurile utilităților pot fi reduse prin creșterea eficienței energiei
energetice. Eficiența energetică poate fi benefică și în diversificarea portofoliilor de resurse și, prin
urmare, poate acționa ca o protecție împotriva volatilității costurilor combustibililor (Vasilakos,
2010).

România a acordat prioritate sectorului de energii regenerabile pentru a aborda problemele de

mediu. A înregistrat o îmbunătățire remarcabilă a investițiilor pentru a introduce în mixul energetic
proiecte ecologice. În tabelul de mai jos sunt prezentate investițiile făcute în România pe sursele
regenerabile dar și pentru sursele de energie neregenerabile.

Conform datelor obținute mai jos cele mai multe proiecte ce au la bază energia regenerabilă
au fost finanțate din fonduri de dezvoltare. Au avut ca obiectiv instalarea hidrocentralelor de marimi
medii, dezvoltarea energiei din biomasă și amplasarea unor stații eoliene (Morawetz, 2020). Studiile
ne arată că proiectele care au ca scop eficiența energetică cu ajutorul turbinelor eoliene, necesită
investiții mai mari și pe termen lung în comparație cu alte proiecte de energie regenerabilă.

Hidroenergia și energia eoliană au fost de la bun început sursele de energie regenerabile

preferate de investitori pentru că costul de instalare și operare este mai mic și are un risc scăzut.
Marketingul ecologic a acordat certificate verzi pentru astfel de proiecte. Bionergia nu este atât de
răspândită în România cu toate că s-a încercat introducerea ei pe piață, aceasta neavând concurenți în
sectorul energetic (Tishler, 2011).

Conform statisticii fondurilor în acest domeniu, pentru România se țin de cont de următoarele
atribuții obținute în urma stadiilor în care se află proiectele de energie regenerabilă:

28
• Chiar dacă România dispune de resurse din biomasă, majoritatea proiectelor nu implică cercetare
și nici focusare pentru acest domeniu;
• Energia eoliană produce mai mulți megawatt/oră și deci este necesară o capacitate mai mare de
stocare a energiei iar de aici rezultă faptul că sunt alocate parți semnificative din buget pentru
parcurile eoliene;
• Dacă regiunile cu potențial din România ar beneficia de cercetare și inovare, instalarea panourilor
fotovoltaice ar putea să posede o bună parte din bugetul total;
• O mare parte din bugetul alocat pentru eficiența energetică este transmis către sursele
neregenerabile. România consideră reabilitarea acestor sisteme ca fiind benefică pentru securitatea
energetică, însă acest lucru nu face decât să epuizeze resursele de care țara dispune.

În tabelul 3.6.1 ne sunt detaliate investițiile pentru energie regenerabilă, pe tipuri de energii,
bugetul lor, parte din bugetul total cât și numărul de proiecte realizate. Se observă că energiile de tip
eolian și hidroenergetic le-au fost alocate cele mai mari sume, crescând astfel numărul de proiecte.
Sunt urmate de energia obținută din biomasă și energia solară cu un buget mai scăzut ceea ce a rezultat
un număr mai mic de proiecte (Brancucci; Brinkman, 2015).

Referitor la energia neregenerabilă, acesteia i-au fost alocate cele mai mari sume din bugetul total,
astfel a beneficiat de un număr mare de proiecte, respectiv 40. Pe viitor se urmărește eliminarea sau
înlocuirea treptată cu alte surse alternative, deoarece sunt utilizați intensiv combustibili fosili iar
schema costurilor de operare și instalare nu acoperă necesarul de energie pentru România.
Rentabilitatea unor astfel de proiecte cât și eficiența lor este una pe termen scurt.

Vedem o evoluție la nivelul României, aceasta încercând să ajungă la nivelul altor țari printr-un
număr cât mai mare de proiecte. Dacă în 2009, nu se oferea atenție pentru sistemele ecologice, în
prezent România își valorifică resursele hidroenergetice de care dispune dar și profită de poziția
geografică pe care o are pentru a putea instala parcuri eoliene sau parcuri solare. Cele mai multe
proiecte ale bioenergiei au făcut în general referire la obținerea biogazului (Milstein, 2011).

Din păcate România a ales să investească sume considerabile în energie neregenerabilă, au fost
implementate soluții pentru reducerea consumului dar s-a dovedit că oricât de mult s-ar reduce
consumul, resursele naturale de care dispune acest stat se epuizează. Aceste proiecte constau în
reabilitarea sistemelor energetice vechi. În prezent România se îndreaptă către un viitor regenerabil,
observând ca sistemele deja existente au un consum prea mare iar numărul de megawatt/oră consumați
nu se poate încadra într-un consum moderat și optim (Martinescu, 2007).

29
 Sursa de energie Bugetul total (mii Parte din bugetul Număr de proiecte
euro) total (%)
Bioenergie 131.152 € 12.73 12
Energie eoliană 290.266 € 28.18 10
Energie geotermală 18.557 € 1.80 2
Hidroenergie 227.532 € 22.09 17
Energie solară 70.489 € 6.84 8
(panouri fotovoltaice)
Energie 292.202 € 28.36 40
neregenerabilă
Tabel 3.6.1. Investiții pentru sisteme de energie regenerabilă
Sursă: https://insse.ro/cms/

În tabelul 3.6.2 putem observa un exemplu de investiție în domeniul energiei regenerabile,

respectiv parcuri solare și panouri fotovoltaice din România. Deși această țară a fost considerată
conform studiilor, foarte benefică pentru montarea unor astfel de parcuri, nu au existat foarte multe
împrumuturi sau finanțări care să ajute la promovarea lor. Rezultatele se văd după luni întregi de
utilizare însă impactul pozitiv pe care îl au acestea este pe termen lung (Davidescu, 2019).

Zonele de amplasament alese au fost considerate cele mai potrivite din punct de vedere al
radiațiilor solare. Este foarte important ca din capacitatea instalată să existe și o capacitate de stocare
pentru energiile de rezervă. Cele mai multe unități se regăsesc în Brașov, acesta clasându-se pe primul
loc. De asemea capacitatea instalată de 82 megawatt poate stoca până la 69 de magawatt, lucru benefic
în cazul unor catastrofe naturale sau în cazul epuizării energiei primare. Arad deține 317 panouri
fotovoltaice, cu o capacitate instalată de 65 megawatt și o capacitate ce permite stocarea de 55
megawatt, fapt care plasează acest parc pe locul doi în clasamentul României.

Pe ultimele locuri regăsim parcurile solare din Satu-Mare și Giurgiu. Aceste au capacități
instalate mult mai mici iar capacitatea de stocare este una medie, respectiv 47 megawatt și 42
megawatt, în comparație cu Brașov și Arad. În general se alocă costuri mai mari doar parcurilor solare
cu o capacitate de stocare mai mare dar există excepții pentru cele două clasate pe ultimul loc deoarece
se preconizează creșteri în viitor. După cum observăm această situație reflectă atât capacitatea
instalată cât și capacitățile de stocare (Mărgăritărescu, 2020).

Aceste parcuri solare au redus cu 14% amprenta de carbon prin energia electrică generată
comparativ cu energia care provine din combustibili fosili și de asemenea acestea pot fi reciclate în
cazul în care se dorește oprirea lor din motive tehnice (Marin; Burcea, 2014).

30
 Zonă Brașov Arad Satu-Mare Giurgiu
amplasament:
Capacitate 82.00 65.00 56.00 49.98
instalată (Mw)
Capacitate de 69.00 55.00 47.00 42.50
stocare (Mw)
Unități 332 317 230 215
fotovoltaice
Suprafață 200 200 330 310
acoperită (ha)
Costurile 100 milioane € 100 milioane € 65 milioane € 77 milioane €
investiției (euro)
Tabel 3.6.2. Investiții pentru parcurile solare din România
Sursă: https://insse.ro/cms/

Pe lângă bugetul alocat pentru instalarea parcurilor solare, statul oferă o subvenție de 20.000
euro, ca prima investiție în programul „Casa Verde”, pentru prosumatori. Ce reprezintă un
prosumator? Prosumatorul poate fi definit ca și un consumator normal, care consumă energie din
producția proprie. Cantitatea produsă este mult mai mare, ea obținându-se direct de la sursă, iar cea
consumată în final reprezintă aproximativ o treime din producție. De exemplu, dacă un prosumator
produce 300 kilowatt lunar, va utiliza pentru consum propriu 110 kilowatt. Astfel, cu energia rămasă,
putem crea un stoc sau o distribuire către furnizorul de energie cu care prosumatorul are contract.

Având în vedere situația prezentată mai sus, prosumatorul obține un venit anul din producerea
acestei energii solare, fapt ce va duce la amortizarea investiției în maxim 10 ani. Pe viitor se
preconizează ca numărul prosumatorilor și al proiectelor de acest tip să crească deoarece odată cu
evoluția tehnologiei, societatea de astăzi a aflat de beneficiile energiei regenerabile. Conform
statisticilor, în România există deja peste 10.000 de producători care beneficiază de energie
regenerabilă și peste 20.000 au depus cereri pentru finanțarea unei astfel de investiții (Orză, 2009).

3.7. Scenarii și implementări pentru viitor în România

Stadiile de evoluție referitoare la dezvolatarea energiei regenerabile până în anul 2030 presupun
următoarele aspecte:

1. Proiecte în dezvoltare a energiei regenerabile;

2. Diminuarea costului tehnologic de producere și stocare a energiei regenerabile

Cea mai mare pondere în aceste proiecte este în energia eoliană, energia solară urmată de un
potențial scăzut, energia biomasă, geotermală și hidroenergetică. Toate aceste stadii vor atinge cotații

31
semnificative în mixul energetic în anul 2030. Tipurile de sisteme sau surse analizate sunt: nuclear;
hidroenergetic; eolian; solar; gaze naturale; biomasă; combustibili solizi și păcură (Dumbravă, 2021).

După cum se observa în figura 3.7, se pleacă de la un stadiu actual de 26,3 gigawatt și se ajunge
în stadiul final de evoluție la 26,6 gigawatt. Creșterea cea mai mare este reprezentată de sectorul eolian
de la valoarea de 4300 megawatt la 7002 megawatt și sistemul solar de la valoarea de 3084 megawatt,
la valoarea de 4691 megawatt. Datorită proiectelor ce se doresc a fi implementate în România, acestă
situația reflectă o creștere benefică și o consolidare a sectorului energetic. Combustibili fosili, după
cum se poate observa suferă o scădere și anume de la 3212 megawatt în stadiul actual ajungând în
stadiul final la 2318 megawatt. Această scădere bruscă se datorează eliminării treptate din procesele
tehnologice vechi, încă utilizate în România.

Referitor la centralele nucleare din România (de exemplu: Cernavodă/Reactorul 1 și 2) se dorește

menținera funcționării pe o durată de timp cât mai îndelungată și punearea în funcțiune până la finalul
anului 2031 a încă două noi reactoare care să funcționeze la capacitate maximă (Ellabban; Omar,
2013).

Figura 3.7. Stadiile de evoluție ale sectorului energetic

Sursă: Deloitte, 2020

Datorită creșterii accentuate a prețurilor la energia electrică și termică din ultima perioadă,
societatea caută noi instrumente care pot implica reducerea costurilor cu energia și tot odată stabilirea
unui preț favorabil pe termen lung. România își poate pune următoarele întrebari: Sunt necesare aceste

32
reduceri la prețul energiei? Cum pot contribui prețurile reduse, la implementarea unui proiect de lungă
durată ?

România trebuie să găsească soluții în scăderea costurilor care au un efect benefic asupra
sănătății noastre cât și a mediului înconjurător astfel trebuie să încurajăm utilizarea în proporții mari
ale surselor de energie regenerabilă care va duce la cheltuirea unor sume mai mici pentru cărbune,
petrol și gaze. Toate acestea sunt importate din afara statelor Uniunii Europene la prețuri destul de
ridicate. Aceste resurse sunt considerate ca făcând parte din cadrul combustibililor solizi, sursa de
energie care contribuie accelerat la încălzirea planetei dar si o sursă finită care se va epuiza la un
moment dat (Rădulescu, 2020).

Toate instituțiile private și publice din lume recunosc această epuizare de combustibil și își
îndreaptă atenția și investițiile către surse de energie regenerabile dar și stocarea acestora pentru o
energie de rezervă. Un factor decisiv pentru susținerea costului ar fi reducerea subvențiilor acordate
pentru energie pe bază de combustibili și creșterea subvențiilor pentru investițiile în surse regenerabile
de energie. Pe piața energetică, între prețul energiei și costul de producție al acesteia, va fi o strânsă
legătură dacă se va ține cont de cele mai noi și mai moderne tehnologii de producție. Pe termen lung
prețul și costurile de producție vor înregistra cele mai multe scăderi în sectorul eolian și solar, unde
există, în prezent, cel mai mare interes pentru accesarea de fonduri (Turkenburg; Wim, 2017).

Punând în balanță costul pentru cele două energii, energia regenerabilă și energia din
combustibili se observă că primul cost este într-o continuă scădere, fiind favorabil pentru majoritatea
investitorilor. De asemenea ofertele de energie regenerabilă vor deveni atractive pentru consumatori
dar și pentru agenții economici. Referitor la costul energiei din combustibili acesta se menține încă la
un preț destul de ridicat (Ivan; Hascic, 2011).

Sprijinul acordat dezvoltării de proiecte energetice în România poate fi una din soluțiile pentru
viitor, de a crește nivelul de trai prin alimentarea cu energie, chiar și în zone greu accesibile și de
dezvoltare pe plan local sau încurajare a comunității de a se integra și în alte proiecte energetice.
România promite un viitor mai „verde” și cu un cost mai mic până în anul 2030, acest lucru fiind
posibil datorită resurselor regenerabile de care dispune și de ajutorul dat de Uniunea Europeană.

Prin aceste scenarii de evoluție, un factor decisiv îl are populația. Având în vedere că în
România există și în anul 2022, locuințe sau sate fără energie electrică, valorile sociale și umane sunt
responsabile pentru repararea aceste situații. De exemplu, oamenii vor fi informați de avantajele unui
sistem de energie regenerabil și de costurile mici care implică instalarea și utilizarea energiilor produse

33
de sistemul solar sau eolian. Majoritatea oamenilor susțin că alte surse alternative au un număr limitat
de magawatt și nu își vor putea desfășura activitățile zilnice. Acest lucru se poate schimba odată cu
introducerea marketingului ecologic (Bilgen; Selcuk, 2004). Comunităților trebuie să li se facă
cunoscută oferta alternetivelor și de ce nu, chiar pot deveni prosumatori, având propriul sistem de
energie regenerabilă. Se vor observa diferențele dintre capacitatea de energie ce rămâne stocată și
capacitatea de energie consumată.

Așadar pentru a duce la îndeplinirea scenariilor prezentate mai sus România, se încadrează în
proiectele europene ce susțin energia „verde” unde majoritatea industriilor din domeniul energetic au
recurs la metoda sustenabilității în activitățile întreprinse. Începând cu anul 2020 România este
susținuță financiar și primește sume pentru dezvoltarea și retehnologizarea sectorului energetic. Odată
îmbunătățită eficiența acestui sector, stabilitatea regională a energiei, va crește cota de energie
regenerabilă ce va fi instalată (Wozabal; Christoph, 2016).

34
 Concluzii

În prezent omenirea nu poate trăi fără energie, fiind dependentă de sectorul energetic. Această
dependență este un factor negativ pentru climă și mediul înconjurător datorită cerințelor tot mai mari
de energie în societatea modernă. În cadrul Uniunii Europene se cere reducerea emisiilor de gaze cu
efect de seră sau a dioxidului de carbon ce se emană în procesul tehnologic pentru producerea energiei
electrice din vechile surse tradiționale de ardere.

Durabilitatea reprezintă un proces prin care se vor conserva resursele naturale iar riscul
epuizării va scădea considerabil. Acest termen raportat la sectorul energetic reprezintă creșterea
ponderii utilizării surselor regenerabile în producția totală a energiei. Odată cu folosirea unor alte
alternative, respectiv energia eoliană, solară sau hidroenergetică se urmărește utilizarea optimă și
eficientă a resurselor energetice sau penetrarea pieței cu marketingul tehnologiilor de stocare și
infrastructură energetică. Fiecare stat membru al Uniunii Europene își ia angajamentul să valorifice
resursele disponibile și să introducă în mixul energetic cele mai favorabile alternative.

De asemenea industriile au un aport mare de emisii de CO2 și încearcă să își seteze un indicator
de reducere ale acestor emisii. Conform studiului realizat, industriile din ziua de azi înlocuiesc energia
obținută din sursele de bază cu surse regenerabile, obținând astfel certificate verzi. Consumatorii finali
la care ajunge energia, sunt liberi să își aleaga furnizorul de energie pentru desfășurarea activităților
de zi cu zi dar tot odată se stabilește și un consum redus. Dacă consumatorilor li se face cunoscut
termenul de durabilitate și efectele benefice pe care le poate avea asupra mediului pot aduce un aport
pozitiv pentru întreaga producție energetică.

Deciziile pot fi luate de către fiecare stat ținându-se cont de reglementările acestui sector care
pot avea loc doar cu ajutorul cercetării și inovării. Pânâ în prezent, societății în care trăim i se prezintă
toate oportunitățile pe care le are la dispoziție. Acest lucru depinde de dezvoltarea economică a
fiecărei țări și anume: dacă o țară nu dispune de resurse regenerabile pot accesa investiții pe termen
lung pentru un sistem energetic sustenabil.

S-a dovedit la nivel global, că fiecare țară are contribuția sa în ceea ce privesc emisiile de
dioxid de carbon datorită faptului că se utilizează combustibili fosili la un nivel ridicat. Dependența
de combustibili fosili poate fi redusă prin investiții și scheme de sprijin pentru infrastructura
energetică. Actualele situații în ceea ce privesc emisiile și consumul de combustibili fosili nu aduc
beneficii schimbărilor climatice cu care se confruntă planeta, poluarea mediului înconjurător fiind

35
principalul factor de risc. Ca sa învățăm să consumăm durabil si eficient, un consumator trebuie să se
întrebe dacă este util să își achiziționeze un sistem performant de energie, care consumă mai mult sau
dacă își poate instala un sistem ce funcționează pe bază de surse regenerabile având în vedere ca
investiția va fi recuperată în 8-10 ani. Conservarea resurselor va aduce pentru România schimbări
majore, aceasta ajungând în final la obiectivele propuse ce se doresc a fi realizate în anul 2030.

Înainte de implicarea într-un proiect ce vizează energie regenerabilă, trebuiesc luate o serie de
măsuri și politici. În cazul României, de exemplu, mai întâi se aleg zonele favorabile din punct de
vedere climatic iar apoi se va verifica rentabilitatea proiectului și dacă sectorul energetic va beneficia
de susținerea Ghidului de Finanțare. România încearcă să acceseze fonduri pentru a investi în energia
regenerabilă, respectiv energia eoliană sau solară. Astfel demonstrează implicarea ei în atingerea
obiectivelor propuse de Uniunea Europeană până în anul 2030.

Din păcate s-au investit sume de bani considerabile în proiecte ce implică sursele
neregenerabile și proiecte realizate cu metodele tradiționale și anume: utilizarea intensivă a
combustibililor fosili și dependența de import a diverselor surse energetice din alte țări.

36
 BIBLIOGRAFIE

1. Jacqueline Loos, David J. Abson, M. Jahi Chappell, Jan Hanspach, Friederike Mikulcak, Muriel
Tichit, Joern Fischer: Frontiers in ecology and the environment/Volumul 12; 2014
2. Bommarco R, Klejin D, Potts SG: Ecological intensification. Trends Eco Evolution/paginile 230-
380; 2013
3. Katherine Hughes; Revista Consumer Studies & Home Economics/Volumul 3/paginile 130-155;
1977-1995
4. Laura Sanchez, Raul Velasco, Mario Giampietro: Renewable and sustainable energy
reviews/Volumul 161; 2022
5. L.G. Swan, V.I. Ugursal: Modeling of end-use energy consumption in the residential sector. A
review of modeling techniques/Volumul 13; 2009
6. Patterson, G. Murray: What is energy efficiency? Concepts, indicators and methodological
issues/paginile 377-390; 1996
7. Hagbert, Pernilla, Paula Femenias: Journal of housing and the built environment/Suistainable
homes or simply energy-efficient buildings?/paginile 1-17; 2016
8. Pauliuk, Herren, Niko: Journal of Industrial Ecology/Material efficiency and its contribution to
climate change mitigation in Germany/ A deep decarbonization scenario analysis until
2060/paginile 479-493; 2021
9. E. Hertwich, R. Lifset, IRP: Low Carbon Future/Art. International Resource Panel/Volum
2/paginile 43-48; 2006
10. Diaz-Maurin, Francois: Revista Ecological Indidcators Nr. 66/Power capacity. A key element in
suistainability assessment; 2017
11. Anderson, John E, Gebhard Wulfhorst, Werner Lang: Analysis of built environment-A review and
outlook/paginile 149-158; 2015
12. Sekar, Ashok, Eric Williams, Roger Chen: Revista Joule/ Changes in time use and their effect on
energy consumption in the United States/paginile 52-536; 2018
13. Remus Prăvălie, Igor Sîrodoev, Monica Dumitrașcu: Revista Renewable Energy/Volumul
192/paginile 976-990; 2022
14. Eric J. Brunner, David J. Schwegman: Revista Energy Policy/Volumul 165/pagina 22; 2015
15. N. Tudose, S. Cheval, C. Ungurean, L. Dinca, M. Marin, H. Cacovean: Land Use Policy/ Volumul
119; 2020

37
16. Nistor, Mărgărit Mircea: Meteorological applications/Climate change effects on crop
evapotranspiration in the Carphatian Region from 1971 to 2010; 2016
17. Pryor, John W., Qiong Zhang, Mauricio E. Arias: Journal of water resources planning and
management; 2022
18. Sachs, Ignacy, S. Dana: Food and energy-strategies for suistanable developement; 1990
19. Liping Wang: Revista Resources Policy/Volumul 77/ Research on the dynamic relationship
between Germany renewable energy consumption and carbon emissions based on ARDL model;
2004
20. Reddy, B. S., Assenza, G. B., Assenza, D., & Hasselmann: Energy efficiency and climate change-
Conserving power for a sustainable future; 2009
21. Mukhopadhyay, P., Nawn, N., & Das, K.: Global change, ecosystems, sustainability; 2017
22. Franziska Schöniger, Ulrich B. Morawetz: What comes down must go up: Why fluctuating
renewable energy does not necessarily increase electricity spot price variance in Europe/Energy
Economics/Volume 111; 2022
23. Green, Richard, Nicholas Vasilakos: Market behaviour with large amounts of intermittent
generation/ Energy Policy/paginile 3211-3220; 2010
24. Jónsson, Tryggvi, Pierre Pinson, și Henrik Madsen: On the market impact of wind energy
forecasts/Energy Economics/ paginile 313-320; 2016
25. Kirkerud, J. G., Nagel, N. O., & Bolkesjø, T. F.: The role of demand response in the future
renewable northern European energy system/ Revista Energy/ pagina 235; 2008
26. Martinez-Anido, Carlo Brancucci, Greg Brinkman și Bri-Mathias Hodge: The impact of wind
power on electricity prices/ Jurnalul Renewable Energy/paginile 474-487; 2016
27. Milstein, I., & Tishler, A.: Intermittently renewable energy, optimal capacity mix and prices in a
deregulated electricity market/ Revista Energy Policy/paginile 3922-3927; 2011
28. Panos, Evangelos, Tom Kober și Alexander Wokaun: Long term evaluation of electric storage
technologies vs alternative flexibility options for the Swiss energy system/ Jurnalul Applied
Energy/pagina 252; 2019
29. Del Río, Pablo, Christoph P. Kiefer.: Analysing patterns and trends in auctions for renewable
electricity/Energy for Sustainable Development/Volumul 62/paginile 195-213; 2021
30. Thonig, Richard: Does ideology influence the ambition level of climate and renewable energy
policy? Insights from four European countries/ Energy Sources, Part B: Economics, Planning, and
Policy/paginile 4-22; 2014

38
31. Wozabal, David, Christoph Graf, și David Hirschmann: The effect of intermittent renewables on
the electricity price variance/paginile 687-709; 2016
32. Zipp, Alexander: The marketability of variable renewable energy in liberalized electricity
markets–an empirical analysis/Revista Renewable Energy/Volumul 113/paginile 1111-1121;
2017
33. Gross, Robert, Matthew Leach,Ausilio Bauen: Progress in renewable energy/ Journal
Environment international/Volumul/paginile 105-122; 2003
34. Moriarty, Patrick, Damon Honnery: What is the global potential for renewable energy?/ Revista
Renewable and Sustainable Energy Reviews/Volumul 16/paginile 244-252; 2020
35. Bull, Stanley R.: Renewable energy today and tomorrow/ Proceedings of the IEEE/1216-1226;
2001
36. Da Rosa, Aldo Vieira, Juan Carlos Ordóñez/Fundamentals of renewable energy processes.
Academic Press; 2021
37. Ellabban, Omar, Haitham Abu-Rub,Frede Blaabjerg: Renewable energy resources: Current status,
future prospects and their enabling technology/Renewable and sustainable energy reviews/
Volumul 39/paginile748-764; 2013
38. Gielen, D., Boshell, F., Saygin, D., Bazilian, M. D., Wagner, N., & Gorini, R.:The role of
renewable energy in the global energy transformation/Revista Energy Strategy Reviews/ Volumul
24/paginile 38-50; 2019
39. Turkenburg, Wim C.,A. Faaij. Renewable energy technologies. UNDP/UNDESA/WEC: Energy
and the Challenge of Sustainability/ World Energy Assessment/paginile 219-272; New York 2000
40. Popp, David, Ivan Hascic, Neelakshi Medhi/Technology and the diffusion of renewable energy/
Revista Energy Economics/ Volumul 33/paginile 648-662; 2011
41. Amrouche, S. Ould: Overview of energy storage in renewable energy systems/International
journal of hydrogen energy/ paginile 2091-2092; 2016
42. Bilgen, Selcuk, Kamil Kaygusuz,Ahmet Sari: Renewable energy for a clean and sustainable
future/ Journal of Energy sources/paginile 1119-1129; 2004
43.Victor Danciu: Economie teoretică și aplicată/Volumul 20/Nr.5/paginile 28-36 Editura
Economică; București 2013
44. Paola Mancini; Andrea Marchini; Mariarosaria Simeone; British Energy Journal/Volumul 118/Nr.
9 Energy consumption and higher prices: Discrete determinants affecting energy sector or
avoidance amidst retail price volatility; 2016

39
45. Hansen, Kenneth, Christian Breyer, Henrik Lund: Status and perspectives on 100% renewable
energy systems/ Revista Energy/ Nr.75/ paginile 471-480; 2019
46. Weick, V.; Green Economy and sustainable development (2016) disponibil la
https://ideas.repec.org/h/elg/eechap/15726_6.html , accesat la data de 09.05.2022
47. Institutul Național de statistica, 2021 disponibil la
http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table accesat la data de
14.02.2022
48. Our World in Data, 2022, disponibil la https://ourworldindata.org/renewable-energy accesat la
data de 14.05.2022
49. Our World in Data, 2022, disponibil la https://ourworldindata.org/fossil-fuels accesat la data de
14.05.2022
50. Ziarul Financiar, 2021, disponibil la https://www.zf.ro/economia-verde/un-nou-val-tranzitia-spre-
energia-verde-este-imposibila-fara-20411510 accesat la data de 19.03.2022
51. European Enviroment Agency, 2015, disponibil la https://www.eea.europa.eu/signals/signals-
2015/articles/agriculture-and-climate-change accesat la data de 06.04.2022
52. Viitor Plus, 2018, disponibil la https://www.viitorplus.ro/Productia-si-consumul-sustenabile-208
accesat la data 15.02.2022
53. Let’s do it Romania, 2018, disponibil la https://blog.letsdoitromania.ro/noutati/sustenabilitatea-si-
importanta-ei-pentru-un-mediu-mai-curat-ce-inseamna-directiva-non-financiara-pentru-
companiile-romania/, accesat la data de 20.12.2021
54. CEZ INFO, disponibil la https://www.cezinfo.ro/portal-eficienta/stiri-si-articole/energie-
regenerabila/ , accesat la data de 01.11.2021
55. International Science Council, 2021, disponibil la https://council.science/ro/current/news/how-do-
renewable-energy-sources-hold-up-in-a-warming-world/ accesat la data de 15.11.2021
56. GOV RO, 2021, disponibil la http://energie.gov.ro/home/informatii-de-interes-public/surse-
regenerabile-de-energie-in-romania/legislatie-primara/ accesat la data de 20.05.2022
57. Research Gate, 2008, disponibil la
https://www.researchgate.net/publication/268148321_Energia_regenerabila_-
_perspective_tendinte_si_provocari_in_Romania accesat la data de 15.06.2022

58. StartUpCafe, 2020, disponibil la https://www.startupcafe.ro/idei-antreprenori/surse-energie-

regenerabila.htm accesat la data de 31.05.2022

40
59. Deloitte, 2021, disponibil la https://www2.deloitte.com/ro/en/pages/energy-and-
resources/articles/tranzitia-energetica-a-inceput-cum-o-va-aborda-romania.html accesat la data
de 24.03.2022
60. Aggreko, 2022, disponibil la https://www.aggreko.com/ro-ro/our-difference/innovation accesat la
data de 09.08.2021
61. Scheinder Electric, 2019, disponibil la https://www.se.com/ro/ro/work/services/energy-and-
sustainability/sustainability-consulting/renewables-and-cleantech.jsp accesat la data de
25.08.2021
62. Parlamentul European, 2022, disponibil la
https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/68/politica-energetica-principii-generale accesat
la data de 02.06.2022

41