Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TEMA DE CASĂ
ÎNDRUMĂTOR:
Prof. dr. Victor Viorel SAFTA
AUTOR:
Având în vedere că pentru reducerea unui kg de CBO 5 din încărcarea poluantă a apei
sunt necesare 2 kg de O 2, şi că în plus sunt necesare şi reducerea sedimentelor de nămol
biologic la volume care să nu afecteze tratamentul şi prevenirea formării algelor microscopice
(fitoplancton), puterea specifică de aerare necesară trebuie să aibă valori între 5 - 6 W/m 3 de
apă procesată. De menţionat că în timpul operării lagunelor aerate este totdeauna recomandată
limitarea duratelor de operare ale utilajelor de aerare de mare putere, în favoarea duratelor de
operare a unor utilaje cu puteri mai mici, pentru evitarea supraîncărcărilor reţelelor de
alimentare.
Dimensionarea volumelor lagunelor de decantare se face la valori de 0,6 – 1
m /locuitor echivalent. Adâncimea lagunelor de decantare poate avea avea valori de cca. 2 m,
3
pentru a asigura în perioadele anterioare extragerii nămolului, un strat superior de apa curată
cu adâncimea de cel puţin 1 m.
Forma recomandată a lagunelor de decantare este dreptunghiulară, cu un raport
lungime/lăţime cu valoarea între 2 – 3.
Principalele avantaje ale folosirii sistemelor extensive de epurare cu lagune aerate sunt
legate de faptul că acest tip de instalaţie este deosebit de tolerant cu variaţiile unor factori care
ar determina proastă funcţionare şi performanţe la celelalte tipuri de instalaţii extensive, şi
anume:
Pentru înfiinţarea unui sistem extensiv cu lagune naturale alegerea terenului depinde
mai ales de mărimea suprafeţei de dispunere pe care sistemul lagunar îl ocupă. Suprafaţa de
dispunere include atât suprafeţele corpurile de apă, precum şi suprafeţele celorlalte utilităţi,
care trebuie să prevăzute pentru a facilita exploatarea şi întreţinerea sistemului.
De exemplu, pentru tratarea apelor uzate rezultate de la o populaţie de 1050 locuitori
echivalenţi pentru care rezultă o suprafaţa totală a corpurilor de apă de 11550 m 2, dacă se
consideră o valoare de dimensionare a suprafeţei totale a întregului sistem de aproximativ 36
m2/locuitor echivalent, rezultă o suprafaţă totală necesară de 1,6 hectare.
Topografia terenului pe care se înfiinţează sistemele extensive cu lagune naturale
trebuie în aşa fel ales încât gravitaţia să ajute curgerea apei spre zonele de evacuare. Orice
formă a terenului care ar putea minimiza volumul de lucrări de construcţii trebuie utilizată.
Trebuie menţionat că totuşi, terenurile care sunt prea abrupte nu este recomandabil să fie
utilizate la construcţia sistemelor de lagune naturale din cauza riscurilor de prăbuşire,
eroziune şi alunecări de teren către zonele de colectare şi evacuare a apei limpezite (dacă
pantă terenului de dispunere a bazinelor este prea abruptă, orice ploaie mai torenţială sau
furtună ar determina creşteri importante şi foarte brusce a nivelului apei în zonele de colectare
ale bazinelor, perturbând procesul de lucru normal al sistemului de lagune, putându-se
produce chiar şi inundaţii).
Amplasarea sistemelor extensive cu lagune aerate trebuie astfel aleasă încât să fie
situată în zone ale reliefului cât mai joase, în care vânturile să contribuie la aerarea suprafeţei
apei din bazine. Însă dacă în astfel de zone, nu sunt disponibile soluri impermeabile (lutoase
sau argiloase), atunci se poate lua în considerare şi amplasarea sistemului extensiv cu lagune
aerate şi în zone ale reliefului mai înalte, dar cu condiţii corespunzătoare, chiar dacă în acest
caz se poate lua în calcul necesitatea pompării influentului de apă uzată. De asemenea la
amplasarea bazinelor sistemului trebuie ţinut cont că nu trebuie existe nici un copac la
distanţe mai mică de 10 metri de bazine, întrucât rădăcinile copacilor ar putea crea căi
preferenţiale prin diguri bazinelor. În plus, frunzele copacilor ar putea cădea în bazine şi pot
determina o supraîncărcare organica, precum şi un risc de obstrucţionare a conductelor de
conectare între bazine. Se recomandă ca terenurile de amplasare a sistemelor extensiv cu
lagune naturale să fie de tip lutos sau argilos, al căror substrat de susţinere nu trebuie să fie
carstic sau fragmentat.
În scopul consolidării malurilor şi digurilor este posibilă instalarea pe suprafaţa lor a
unei geomembrane etanşe, dar această variantă constructivă are dezavantajul creşterii
semnificative a costurilor de capital (de investiţii) la înfiinţarea sistemului de epurare. Trebuie
menţionat totuşi că în această situaţie, panta digurilor poate fi mărită (la 1/1,5), rezultând o
micşorare semnificativă a suprafeţei totale ocupată de bazine