UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE INGINERIA SISTEMELOR BIOTEHNICE

Programul de studii: Inginerie şi Management în Protecţia Mediului

SISTEM EXTENSIV DE FILTRE CU FLUX

ORIZONTAL/1850 locuitori eechivalenți

PROFESOR:
Ș.L. DR.ING. SAFTA VICTOR VIOREL

MASTERAND: TANASE (VLADU) DANIELA CARMEN

1
 CUPRINS

1. INTRODUCERE
2. PREZENTAREA SISTEMULUI EXTENSIV DE FILTRE CU FLUX
ORIZONTAL
3. EXEMPLE DE FILTRE CU FLUX ORIZONTAL
4. CALCULUL DE DIMENSIONARE A FILTRELOR CU FLUX ORIZONTAL
5. REPREZENTARE SISTEM EXTENSIV DE FILTRE CU FLUX
ORIZONTAL

BIBLIOGRAFIE

2
1. INTRODUCERE

Procedeele extensive de epurare sunt procedee de purificare a apelor uzate care sunt
foarte apropiate de procesele naturale de purificare a apelor (procese de autoepurare) la care,
după cum s-a arătat anterior, rolul principal îl joacă microorganismele (bacteriile).

În mod natural, în masa de apă impurificată se găsesc alge microscopice care

utilizează energia (radiaţia) solară pentru a produce prin fotosinteză oxigenul necesar
culturilor bacteriene, care se găsesc dispesate sau fixate pe diferiţi suporţi în apa supusă
procesului, pentru a realiza purificarea apelor printr-un proces biologic.

De aceea, procedeele extensive de epurare prezintă marele avantaj că în marea lor

majoritate, nu au nevoie de un aport exterior de energie pentru desfăşurarea proceselor de
lucru, fiind astfel extrem de economice. De asemenea instalaţiile (sistemele) extensive de
epurare prezintă avantajul unor eficienţe foarte ridicate de îndepărtare a încărcărilor organice
şi nutrienţilor din apa supusă tratamentului furnizând efluenţi de foarte bună calitate, care pot
fi deversaţi fără nici un pericol în cursurile de ape naturale. Un alt avantaj, deloc neglijabil, al
sistemelor extensive de epurare a apei este acela că acestea au un aspect foarte natural (nu
aspect de instalaţie industrială), încadrându-se perfect în peisajul natural, fără a-l afecta cu
nimic.

Dezavantajul principal al sistemelor extensive de epurare îl constituie faptul că

acestea sunt eficiente doar la debite reduse ale influenţilor de apă uzată procesaţi, cu încărcări
poluante, de asemenea, foarte reduse.

Rezultă că pentru realizarea procesului de epurare a apelor, aceste sisteme necesită

atât suprafeţe (spaţii) mari de amplasare (figura 1), în care este prezentată o schemă
structurală pentru luarea deciziei la alegerea tipului de sistem de epurare care să deservească o
anumită localitate în funcţie de spaţiul disponibil), cât şi durate mari ale procesului de
epurare, de câteva ori sau zeci de ori mai mari ca în cazul sistemelor intensive.

De aceea, astfel de sisteme extensive de epurare a apelor uzate au fost dezvoltate în

diferite ţări europene (Franţa, Germania, Spania, Olanda, etc.) , în general pentru deservirea
unor obiective (de exemplu comunităţi mici) cu o populaţie mai mică de 500 locuitori

3
echivalenţi. Înfiinţarea unor instalaţii extensive de epurare a apelor pentru deservirea unor
localităţii cu o populaţie mai mare de 500 de locuitori echivalenţi, pănă la 5000 de locuitori
echivalenţi, poate fi considerată posibilă, însă cu luarea în considerare a unor precauţii
specifice, care vor fi subliniate în prezentarea ulterioară. De asemenea, la decizia înfiinţării
unui sistem extensiv de epurare a apelor uzate care să deservească o anumită localitate,
trebuie avuţi în vedere şi factorii climatici din zonă, având în vedere că perioadele cu
temperaturile ridicate sau periodele de îngheţ au o influenţă puternică asupra calităţii
procesului de funcţionare al sistemelor, care este aproape în totalitate biologic.

Principalele tipuri de instalaţii extensive pot fi clasificate după modul în care culturile
bacteriene se găsesc în apa uzată supusă procesului de epurare, şi anume: fixate pe anumiţi
suporţi, sub formă de pelicule biologice, sau dispersate sub formă de nămol activ.

Instalaţiile extensive cu biomasa bacteriană sub formă de peliculă biologică sunt

următoarele:

- câmpuri de infiltrare –percolare;

- filtre cu vegetaţie cu flux vertical;

- filtre cu vegetaţie cu flux orizontal.

Instalaţiile extensive cu biomasa bacteriană sub formă de nămol activ sunt

următoarele:

- lagune naturale (cu microfite);

- lagune naturale cu macrofite;

- lagune aerate.

In instalaţiile extensive, la epurarea apelor uzate, pe lângă procesele biologice, mai

participă şi unele procese fizice, cum ar fi: filtrarea apei printr-un strat granular (în cazul
câmpurilor de infiltrare) sau prin sistemele radiculare ale unor plante (în cazul filtrelor cu
vegetaţie) sau sedimentarea suspensiilor solide şi coloizilor (în cazul lagunelor naturale sau de
sedimentare) sau procese chimice, cum ar fi: precipitarea compuşilor insolubili sau co-
precipitarea cu compuşi insolubili (N,P), adsorbţia unor compuşi pe anumite substraturi (cu
diferite caracteristici, plasate în instalaţia de epurare) sau de către plante (N,P, metale, etc.),

4
distrugerea microorganismelor şi viruşilor prin iradiere naturală cu radiaţii UV, oxidarea sau
reducerea unor compuşi (metale).

Procesele biologice produse de biomasa bacteriană, fixată sau dispersată în apa uzată
supusă tratamentului, pot fi procese aerobe, acestea producând degradarea încărcării organice
din ape şi nitrificare şi defosforizare sau procese anaerobe, acestea producând denitrificare.

Procesele aerobe au loc în zonele aerobe care se găsesc mai ales în apropiere de
suprafaţa liberă a apei (în aceste procese un rol foarte important îl are dezvoltarea algelor
microscopice care furnizează prin fotosinteză oxigenul liber, dizolvat în apă, necesar acestor
procese), în timp ce procese anaerobe au loc în zonele anaerobe plasate mai ales în apropirea
sedimentelor de pe radier.

Fig.1 Schema structurală pentru luarea deciziei la alegerea tipului de sistem de epurare
care să deservească o anumită localitate în funcţie de spaţiul disponibil

5
 2. PREZENTAREA SISTEMULUI EXTENSIV DE FILTRE CU FLUX
ORIZONTAL

Filtrele cu vegetaţie cu flux orizonal ( figura 2) sunt instalaţii extensive cu biomasa

bacteriană aerobă sub formă de peliculă fixată pe un material granular de umplutură, plasate
tot în excavaţii oarecum asemănătoare cu cele ale filtrelor cu vegetaţie cu flux vertical, însă cu
anumite particularităţi, şi anume: în timpul funcţionării stratul de material granular de
umplutură este permanent aproape complet saturat cu apa supusă tratamentului (adică este
inundat până la câţiva centimetri de suprafaţă); influentul de apă uzată este introdus în
instalaţie pe la un capăt, printr-un sistem de distribuţie îngropat în umplutură, care realizează
o administrare uniformă a acetuia pe întreaga secţiunea transversală a patului de umplutură,
după care apa supusă procesului de lucru al instalaţiei se deplasează gravitaţional către celălalt
capăt al instalaţiei, datorită pantei radierului, pe o direcţie practic orizontală, efluentul
purifiact fiind colectat la capătul opus al instalaţiei într-un sistem de evacuare plasat pe
radierul instalaţiei, într-un canal de drenaj umplut cu pietriş, format dintr-o gură colectoare,
cuplată la o conductă care este conectată la un sifon special, care permite ajustarea înălţimii la
care se face deversarea (evacuarea) efluentului.

Astfel, poziţia la care se realizează deversarea efluentului determină poziţia

nivelulului apei în patul de umplutură, în aşa fel, încât acesta să fie cât mai complet imersat în
perioada de funcţionare a instalaţiei (de regulă se recomandă ca nivelul apei să fie menţinut la
cca. 5 cm sub suprafaţa patului de umplutură). De menţionat că reglarea nivelului apei în
instalaţie trebuie să fie controlată, încât să nu depăşescă în nici o situaţie suprafaţa patului de
umplutură, deoarece în caz contrar ar apărea un risc de scurt-circuitare a tratamentului, iar
apariţia unei oglinzi (suprafeţe libere) de apă oferă un prilej de proliferare a insectelor.

De regulă, în acest tip de instalaţii, alimentarea cu influent are loc continuu, lucru
permis de valoarea încărcării cu materie organică a influentului, care în general este scăzută.

În cadrul acestui tip de instalaţie epurarea apelor se realizează printr-un complex de

procese, mecanice, chimice şi biologice asemănător cu cel al filtrelor cu vegetaţie cu flux
vertical: Dimensionarea sistemelor extensive cu filtre cu vegetaţie cu flux orizonal a fost
făcută pe cale empirică pe baza rezultatelor care se aşteptată de la acest proces purificare, şi
anume:

6
  pentru încărcări iniţiale cu materii organice ale influentului între 150 - 300 mg/l
CBO5, valorile de dimensionare pentru suprafeţele plantate sunt în jur de 5 m2
/locuitor echivalent echivalent al localităţii sau obiectivului deservite de sistemul
extensiv de epurare cu filtre cu vegetaţie cu flux orizontal;
 pentru încărcări iniţiale cu materii organice ale influentului între 300 - 600 mg/l
CBO5 (valori care corespund în mare măsură apele uzate urbane actuale), valoarea de
dimensionare a suprafeţei cultivate a filtrului este de 10 m2 /locuitor echivalent
(corespunzător metodei daneze de dimensionare);
 pentru tratarea apelor provenite din precipitaţii (ape meteorice) valoarea de
dimensionare a suprafeţei cultivate a filtrului este în jur de 0,5 m2 /locuitor echivalent.

Dimensionarea secţiunii filtrului se face în funcţie de permeabilitatea materialului

granular de umplutură utilizat (care trebuie să aibă valori iniţiale între 1 – 3·10-3 m/s).

De regulă, pentru stabilirea permeabilităţii umpluturii este recomandată consultarea

unui un expert tehnic. Dimensionarea adâncimii filtrului este în funcţie de adâncimea maximă
de penetrare a radăcinilor plantelor cultivate pe suprafaţa patului de umplutură.

La utilizarea stufului (soiul Phragmites australis) adâncimea recomandată este de cca.

0,6 m.

Fig. 2 Filtru cu vegetaţie cu flux orizontal

7
 Pentru valori ale suprafeţei cultivate mai mari de 500 m2 , este recomandată o
partiţionare în mai multe unităţi de dimensiuni reduse, la care este facilitată întreţinerea şi se
realizează un mai bun control hidraulic. Pentru facilitarea circulaţiei apei prin filtru pe direcţie
orizontală, de la capătul de admisie către capătul de evacuare, este necesar ca radierul filtrului,
pe care se aşează patul de umplutură, să fie prevăzut cu o pantă.

Dimensionarea pantei radierului, care trebuie în mod normal să aibă suprafaţa netedă,
trebuie să se facă astfel încât să permită golirea completă, pe cale gravitaţională a instalaţiei,
însă fără a provoca ieşirea din apă a rădăcinilor plantelor în zona capătului de evacuare a apei
purificate.

O valoare a pantei din care să rezulte o diferenţă de nivel a radierului de cca. 10% din
înălţimea patului de umplutură în zona de admisie, între poziţiile radierului la capetele de
admisie, respectiv de evacuare, este admisibilă şi suficientă. Materialul granular de umplutură
utilizat iniţial în paturile filtrelor cu vegetaţie cu flux orizontal a fost solul existent, care a fost
astfel prelucrat încât să se asigure, pe termen lung, o conductivitate o conductivitate a acestuia
de 3∙10-3 m/s.

Au fost construite un numar semnifictiv de mare de astfel filtre, în conformitate cu

ipoteza că, conductivitatea hidraulică va creşte odată cu dezvoltarea rădăcinilor plantelor în
paturile de umplutură. În realitate această ipoteză a fost contrazisă, fiindcă creşterea
conductivităţii hidraulice datorate dezvoltării rădăcinilor este semnificativ compensată de
acumularea în patul de umplutură a suspensiilor solide (SS), separate din apa supusă
tratamentului, şi de dezvoltarea peliculei de materie organică care au produs colmatarea
paturilor de umplutură şi au adus grave prejudicii de exploatare. În urma acestor experienţe
neplacute, în prezent este recomandată utilizarea ca material de umplutură a pietrişului spălat,
cu diferite granulaţii (între 3 - 6 mm, 5 - 10 mm, 6 - 12 mm), în funcţie de gradul de încărcare
(poluare) al influentului. Pe suprafaţele paturilor de umplutură a filtrelor cu vegetaţie cu flux
orizontal se pot cultiva diferite specii de plante specifice mlaştinilor.

Dar, ca şi la filtrele cu vegetaţie cu flux vertical, planta cel mai des utilizată este stuful
din soiul Phragmites australis datorită creşterii rapide a acestuia, a dezvoltării rădăcinilor sale
şi a rezistenţei la condiţiile de saturare cu apă ale terenului (patul de umplutură) pe care se

8
dezvoltă. Cultivarea stufului pe suprafeţele paturilor de umplutură se face utilizând folosind
seminţe, muguri tineri sau rizomi la o densitate de circa 4 plante/m2 .

Performanţele care se obţin cu instalaţiile de epurare cu filtre cu vegetaţie cu flux

orizontal sunt următoarele:

 reducerea cu 70 – 90% a CBO - ului efluentului, pentru diferite încărcări poluante ale
influentului care variază între 50 - 200 mg/l CBO5, şi pentru valori de dimensionare
între 3 - 5 m2 /locuitor echivalent ale instalaţiilor care utilizează ca material de
umplutură pietrişul; aceste valori ale indicatorilor de performanţă sunt totuşi prea
scăzute pentru a fi considerate reprezentative la epurarea apelor uzate urbane şi este
mai indicat să fie prezentate performaţele instalaţiilor cu filtre cu vegetaţie cu flux
orizontal, de concepţie daneză a anilor 80, dimensionate la o valoari de cca. 10 m2
/locuitor echivalent, cu care s-au obţinut reduceri de 86% pentru CBO5 şi suspensii
solide SS, de 37% pentru azotul total şi de 27% pentru fosforul total;
 nitrificare limitată, dar denitrificarea foarte bună;
 eliminarea fosforului depinde de tipul de umplutură utilizat, dar rămâne totuşi relativ
scazută.

Principalele avantaje ale folosirii instalaţiilor de epurare cu filtre cu vegetaţie cu flux

orizontal sunt următoarele:

 consum mic de energie;

 nu este necesar personal cu înaltă pregătire pentru întreţinere;
 nu este necesară o pantă semnificativă a radierului pentru curgerea
gravitatională a apei prin instalaţie (valori ale pantei sub 1m);
 reactionează bine la variaţii ale încărcării poluante a influentului.

Dezavantajele folosirii instalaţiilor de epurare cu filtre cu vegetaţie cu flux orizontal

sunt următoarele:

 este necesară o suprafaţă mare de teren pentru înfiinţare (comparabilă cu cea

necesară pentru lagunele naturale);
 construcţia unor sisteme de epurare extensive cu filtre cu vegetaţie cu flux
orizontal care să deservească locaţităţi sau obiective cu peste 4000 locuitori

9
 echivalenţi poate fi luată în considerare numai dacă s-au analizat minuţios toţi
parametrii de proiectare, în special parametrii hidraulici.

3. EXEMPLE DE FILTRE CU FLUX ORIZONTAL

STUDIU PRIVIND UTILIZAREA PLANTELOR ÎN EPURAREA APELOR UZATE

MENAJERE DIN JUDEŢUL GORJ, ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

Conceptul de dezvoltare durabilă a luat naștere acum 30 de ani, ca raspuns la apariţia

problemelor de mediu și a crizei resurselor naturale.

Conferinţa privind Mediul de la Stockholm din anul 1972 este momentul în care s-a
recunoscut că activităţile umane contribuie la deteriorarea mediului înconjurător, punînd în
pericol viitorul planetei. În anul 1983, și-a început activitatea, Comisia Mondiala pentru
Mediu și Dezvoltare (WCED), după o rezoluţie adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor
Unite. În anul 1985 a fost descoperită gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii și prin
Convenţia de la Viena a început căutarea unor soluţii pentru reducerea consumului de
substanţe care afectează stratul protector de ozon care înconjoară Planeta. În anul 1987, la un
an de la catastrofa de la Cernobâl, în cadrul Raportului WCED de la Brundtland, a fost
formulată cea mai citată definiţie a dezvoltării durabile: ,,Dezvoltarea durabilă este cea care
urmărește nevoile prezentului, fară a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-și
satisface nevoile lor”. In contextul dezvoltării durabile și conform legislaţiei în vigoare, sunt
realizate studii și cercetări cu privire la găsirea unor soluţii pentru protecţia, prevenirea și
combaterea poluării factorilor de mediu, pentru identificarea surselor alternative de energie,
pentru sortarea, depozitarea și reciclarea controlată a deșeurilor industriale, agricole și
menajere.

10
ASPECTE PRIVIND PROCEDEELE INTENSIVE ŞI EXTENSIVE DE EPURARE A
APELOR UZATE

Metodele convenţionale de epurare (intensive sau artificiale) utilizează tehnologii

artificiale, bazate pe echipamente mecanice, fiind energointensive si sunt adecvate
aglomerărilor umane cu densitate mare a populaţiei (peste 100 locuitori/ha), la care lungimea
specifică a reţelei publice de canalizare (km reţea/locuitor) este mică şi marii industrii, unde
valoarea terenului este foarte mare. Principalele metode convenţionale (intensive) de epurare
sunt: Staţii de epurare cu nămol activ - instalaţiile de nămol activ se compun din două
compartimente: bazin de aerare și decantor secundar. Filtre biologice - filtrarea apei uzate se
realizeaza prin medii poroase sau filtre de nisip verticale și orizontale .

Metodele alternative de epurare (extensive) se bazează pe utilizarea proceselor de

epurare care se desfăşoară în natură şi necesită suprafeţe de teren mult mai mari în raport cu
cele convenţionale. Utilizarea acestor soluţii este favorizată în zonele rurale, unde terenurile
sunt mai ieftine şi în zone izolate și constau în: Infiltrarea şi percolarea ( în varianta
orizontală și verticală)

FITOREMEDIEREA APELOR UZATE

Fitoremedierea constă într-un set de tehnologii, care utilizează plantele pentru epurarea
apelor contaminate ( phyto = plantă şi remediation = corectarea răului ), avind la baza
capacităţile unor plante de a bioacumula poluanţii. Macrofitele din bazinele naturale
acumulează metale grele (cupru, mercurul, zincul). Plantele superioare au capacităţi mari de
bioacumulare: ciuma apei (Elodea canadensis), menta de apă (Mentha aquatica), salata de apă
(Pistia stratiotes), zambila de apă (Eichornia crassipes), sârmuliţa (Vallisneria spiralis), stuful
(Phragmites communis, Salvinia, Spirodella, Lemna, Ceratophyllum demersum), papura
(Typha sp., T. latifolia, T. Angustifolia), rogozul (pipirig) (Scirpus sp.), mana de apă mare
(Glyceria maxima), iarba albă (Phalaris arundinacea).

Epurarea prin metoda spaţiului radicular de tip vertical ("vertical subsurface flow" sau
vSSF sau "vertical sub-surface constructed wetlands" sau vSSFCW ). - apa uzată brută se
distribuie alternativ, uniform pe suprafaţă, cu ajutorul unei reţele de conducte amplasate
aerian; doza de alimentare se determină astfel încât să se obţină în primele momente un luciu
de apă pe toată suprafaţa filtrului, ceea ce va asigura o infiltrare uniformă în toată masa

11
acestuia; corpul filtrant se alcătuieşte multistrat: în stratul superior se utilizează nisip grosier,
urmat de un strat intermediar din pietriş mic, iar la bază un strat din pietriş mare, în care

Epurarea prin metoda spaţiului radicular de tip orizontal ("horizontal subsurface flow"
sau hSSF sau "horizontal subsurface constructed wetlands" sau hSSFCW) - apa uzată
decantată se introduce în mod distribuit la un capăt, în zona superioară a stratului filtrant, iar
apa epurată se colectează la capătul opus, printr-un dren transversal, aşezat la partea inferioară
a patului; umplutura este zonificată, la intrare şi la ieşire se prevede o umplutură din pietriş
mare-bolovăniş mic, iar în zona de epurare activă din nisip grosier-pietriş mic.

În ambele metode de epurare cu utilizarea spaţiului radicular, se poate folosi o mare

varietate de plante macrofite care cresc repede, îşi dezvoltă rădăcini puternic penetrante şi
bogat ramificate, suportă bine lungi perioade secetoase şi inundarea periodică.

Cea mai răspândită este trestia. Dintre metodele de plantare, cel mai des utilizate sunt
cele cu folosirea rizomilor cu muguri sau prin transplantarea plantelor mature cu balotul de
rădăcini. Desimea de plantare recomandată este între 4-8 rădăcini (plante)/m². Procesul de
epurare are loc în stratul filtrant şi constă în descompunerea materiei organice, retenţia
fosforului, nitrificarea compuşilor azotici, rolul plantelor fiind de a degrada, extrage sau
imobiliza poluanţii din apă. Aplicaţiile fitoremedierii sunt: Fitoextracţia - tehnologie care
realizează extragerea poluanţilor de sistemul radicular al plantelor şi translocarea acestora în
biomasa plantelor, care poate fi utilizata ulterior ca nutrient esenţial Rizofiltraţia - adsorbţia
sau precipitarea pe rădăcinile plantelor sau absorbţia poluanţilor din soluţia din jurul
rădăcinilor; plantele cu un sistem radicular stabil sunt crescute în cadrul unor ape contaminate
în vederea aclimatizării lor, iar apoi sunt transferate către zona contaminată, în scopul
colectării poluanţilor (când rădăcinile plantelor sunt saturate are loc recoltarea lor)
Fitostabilizarea - imobilizarea poluanţilor în sol prin absorbţie (acumularea acestora rădăcinile
plantelor), prin adsorbţie pe sistemul radicular sau prin precipitare în interiorul zonei
radiculare a plantelor; pH-ul poate fi modificat de către exudatele produse de rădăcinile
plantelor sau prin producerea de dioxid de carbon. Fitodegradarea (fitotransformarea) -
îndepărtarea poluanţilor acumulaţi de plante, prin intermediul proceselor metabolice din
cadrul acestora sau îndepărtarea substanţelor poluante, datorita efectelor enximelor produse de
plante. Rizodegradarea - distrugerea substanţelor poluante de natură organică din sol sau prin
intermediul activităţilor microbiologice desfăşurate în zona radiculară a plantelor; exudatele

12
din rădăcini reprezintă substante produse de plante şi eliminate prin intermediul rădăcinilor;
includ: glucide aminoacizi, acizi organici, acizi graşi, steroli, enzime.

Fitovolatilizarea - preluarea şi eliminarea unei substanţe poluante de către o plantă, cu

eliberarea poluantului. Controlul hidraulic (fitohidraulică) – utilizarea plantelor în preluarea
apei freatice, prin consumarea acesteia, în vederea controlării migraţiei substanţelor poluante.
Sistemul de acoperire cu vegetaţie - are loc pe o perioadă lungă, cu capacitate de
autoîntreţinere a sistemului de creştere al plantelor în materiale, care reprezintă un risc pentru
mediu; „un covor de vegetaţie” ar putea determina reducerea acestui risc la un nivel
acceptabil şi necesită întreţinere minimă.

EPURAREA APELOR UZATE PRIN SISTEME “WETLAND” LA NIVEL MONDIAL

Wetlandurile sunt tehnologii avansate de depoluare a apelor uzate, generate de

activităţi industriale, agrozootehnice şi municipale, a celor care după ploi torenţiale, spală
străzile şi autostrăzile. Prin eficienţa lor, wetlandurile s-au impus datorită: costurilor reduse de
construire şi operare, economicităţii energetice, monitorizării simple în timp, tehnologiei
avansate, remedierii peisagistice a zonei şi atractivităţii pentru fauna sălbatică. Pentru
eficienţa, wetlandului sunt importante părţile subacvatice ale plantelor, pe care se fixează
microorgansimele sub forma unui biofilm si au rol important în îndepărtarea poluanţilor din
apele care trec prin wetland.

Wetlandurile artificiale sunt grupate în două categorii:

1) Free Water Surface (FWS) - imită wetlandurile naturale, au ca elemente de bază solul,
vegetaţia acvatică, microbiota şi apa expusă atmosferei; tipul de sol sau substratul variază de
la prundiş până la argilă şi turbă, iar vegetaţia este plantată în bazine puţin adânci sau în
canale cu apă puţin adâncă.

2) Subsurface Flow (SF) - se bazează pe parametrii inginereşti: reţinerea apei contaminate,

care trebuie tratată la un anume nivel sub suprafaţa substratului (rocă, prundiş), fără să vină în
contact cu atmosfera; acest sistem se mai numeşte “Root Zone Method (RZM)” sau
“Microbial Rock Filter (MRF)”. De exemplu, în Slovenia există sisteme naturale de tipul
ZUC - sistemul de la Sveti Tomaž. Aşezarea Sveti Tomaž este situată în N-E Sloveniei, în
regiunea Prlekija şi a municipalităţii din Sveti Tomaž. Sistemul constă intr-o fosă septică

13
pentru faza de preepurare, urmata de patru paturi succesive (pat de filtrare, doua paturi de
epurare şi pat de decantare).

Plantele contribuie la epurare, prin asimilarea nutrienţilor şi a altor elemente în

biomasa lor şi îndepărtează apa prin transpiraţie. Aspiraţia apei creează o mişcare a apei în
micropori şi interacţiunea între bacterii şi apă în apropierea rădăcinilor mici s-a constatat a fi
benefică epurării.

STUDIU DE CAZ: EPURAREA APELOR MENAJERE, PRIN UTILIZAREA

PLANTELOR ÎN COMUNA BENGEŞTI-CIOCADIA

Comuna Bengeşti-Ciocadia este situată în nord-estul judeţului Gorj, în drumul spre staţiunea
montană Rânca, la 12 km de oraşul Novaci şi 30 km de Târgu-Jiu. Este o comună mică,
formată din aproximativ 4000 de locuitori, care au ca activităţi principale: agricultura şi
creşterea animalelor.

Tehnica fitoepurării are la bază următorul principiu: - la ieşirea din casă, se colectează
apele menajere într-o cuvă (bidon) de 150-200 l -o pompă trimite aceste ape în două bazine
verticale (realizate în structură de lemn, protejată de un material anticontaminant şi etanş,
printr-o geomembrană, folii de plastic, cauciuc), în alternanţă la fiecare 15 zile -la periferie,
un drenaj protejat de un anticontaminant permite lichidului să se scurgă rapid - bazinele cu
înălţimea de 0,60 m sunt umplute cu pietre de grosime 20/40, pe o înălţime de 0,40 m şi de
nisip mare pe încă 0,10 m, pe care se plantează plantele locale -apele trec repede prin aceste
filtre şi sunt epurate 80% - fundul bazinului trebuie să aibă o pantă lejeră, care să evite
stagnarea apei şi să asigure o distribuire uniformă a acesteia în bazinul orizontal -după
trecerea rapidă prin filtrele verticale, apele sunt dirijate în bazinul orizontal cu suprafaţa de
10m² ( pentru o familie de 4 persoane) -apa este epurată de plante şi stagnează în bazin înainte
de a fi evacuată în natură, prin forţa apei care vine din bazinul vertical. -bazinul orizontal este
săpat în sol la o adâncime de 0,60 m, marginile fiind protejate cu ajutorul unor panouri care să
stabilizeze bazinul. - în interiorul bazinului orizontal se utilizează acelaşi material
anticontaminant şi geomembrana, peste care se pun straturi de pietre de 6/10, pe o înălţime de
40cm, deasupra cărora se plantează macrofitele. -intrarea apelor în bazinul orizontal se face
aerian şi în partea opusă ieşirii, care este la cel puţin 0,10 m de la suprafaţa pietrelor. -la ieşire
din bazinul orizontal, se construieşte un mic bazin de control al apelor, înainte de a le evacua
în natură.

14
CONCLUZII

Dezvoltarea durabilă este cea care urmărește nevoile prezentului, fară a compromite
posibilitatea generaţiilor viitoare de a-Şi satisface nevoile lor”.

Metodele convenţionale de epurare (intensive sau artificiale) utilizează tehnologii

artificiale, bazate pe echipamente mecanice, fiind energointensive: staţii de epurare cu nămol
activ, filtre biologice verticale Şi orizontale Şi contactori biologici rotativi.

Metodele alternative de epurare (extensive) se bazează pe utilizarea proceselor de

epurare care se desfăşoară în natură şi necesită suprafeţe de teren mult mai mari în raport cu
cele convenţionale Şi constau în infiltrare şi percolare.

Fitoremedierea este un set de tehnologii, care utilizează plantele pentru epurarea

apelor contaminate, avind la baza capacităţile acestora de a bioacumula poluanţii.

Wetlandurile sunt tehnologii avansate de depoluare a apelor uzate, generate de

activităţi industriale, agro-zootehnice şi municipale, a celor care după ploi torenţiale, spală
străzile şi autostrăzile.

În contextul dezvoltării durabile, a fost efectuat un studiu de caz în comuna BengeŞti

– Ciocadia, din judeţul Gorj, pentru a implementa un sistem de epurare a apelor uzate
menajere, bazat pe utilizarea plantelor.

Iaz (lagună) aerat, Rethwisch, Germania

Epurarea apelor uzate în iazuri într-o localitate mică cu 1,170 PЕ. O tratare prealabilă se
face prin filtrare înainte ca apele reziduale să intre în cele trei iazuri aerate legate în serie.
Suprafaţa totală a bazinelor aerate este de 3,500 m², iar cea a bazinului de maturare este de
250 m². După iazul de maturare apele uzate se evacuează într-un râu.
Concentraţia medie a COC în efluent este întotdeauna sub 100 mg/l. Îndepărtarea
nutrienţilor nu este necesară, deoarece apa uzată epurată se evacuează într-un râu care nu face
parte din zonele sensibile.

15
Bazin de aerare Rethwisch, Germania

Bazin de aerare Rethwisch, Germania

16
 4. CALCULUL DE DIMENSIONARE A FILTRELOR CU FLUX ORIZONTAL

Calculul de dimensionare al filtrelor cu flux orizontal pentru o localitate cu 1850 de

locuitori

Calculul se realizeaza pentru 1850 de locuitori.

Numar locuitori: 1850
Filtre:FH-Filtru cu flux orizontal
H FH =0,6 m
SFH=10.5 m² /loc.echiv*1850 Ioc.echiv= 19425 m²
Sei mpune lațimea unui câmp I FH=10 m
Rezulta L tot.FH=:S FH/ l FH =19425/10=1942,5 m
Numar compartimente: nlFH=10
Rezulta L lFH=1942,5/10= 194,25 m

17
5.REPREZENTARE SISTEM DE FILTRE CU VEGETAȚIE CU FLUX
ORIZONTAL

18
19
 1. Bibliografie

Victor Viorel Safta -Curs- Procedee extensive de epurare a apelor uzate, Univ. Politehnică,
București

Claudia Wendland, Andrea Albold - Ghid - Sisteme de epurare durabilă și eficientă a apelor
reziduale din comunitățile rurale și suburbane cu pȃnă la 10.000PE

*** - Guide - Extensive Wastewater Treatment Processes - adapted to small and medium
sized communities (500 to 5000 population equivalents) - Office of official publications of the
European Community, Luxembourg , 2001

*** - Tehnici de epurare a apelor uzate, Ed. Tehnică, București, 2011

*** - Lagunage naturel et lagunage aéré: procédés d`épuration des petites collectivités,
CTGREF d Aix en Provence Agences de Bassins (1979)

*** - Principii de dimensionare, construire şi exploatare a iazurilor pentru epurarea apelor

reziduale, Asociaţia Germanã a Apei, Apei Uzate şi Deşeurilor menajere DWA A-201 (2005)

20