Evaluarea impactului asupra mediului

Evaluarea impactului asupra mediului este un proces conform cu legislaţia naţională de

mediu şi prevede ca activităţile cu impact semnificativ asupra mediului să fie supuse unui proces
de evaluare a efectelor asupra mediului.
Orice tehnologie produce pe lângă efectele directe (pentru care a fost proiectată) şi o serie
de efecte indirecte care trebuiesc gestionate în scopul validării sau invalidării tehnologiei
propuse. Necesitatea gestionării tuturor efectelor determinate de aplicarea unei tehnologii, a
impactului activităţii umane impusă de această tehnologie cu mediul este determinată de cel
puţin trei argumente :
iniţierea din timp a unor măsuri care să reducă sau să elimine efecte adiacente nedorite
- evaluarea obiectivă a tuturor alternativelor şi posibilităţilor privind alegerea tehnologiei
optime
- necesitatea implicării a cât mai multor factori de decizie la promovarea unor activităţi
care pot influenţa mediul într-un mod benefic.
Studiul de impact asupra mediului încearcă să anticipeze efectul asupra mediului
înconjurător al unor activităţi, în diferite condiţii ce pot să apară într-un viitor apropiat sau mai
puţin apropiat. Studiul de impact de mediu conţine analize tehnice prin care se obţin informaţii
asupra cauzelor efectelor negative şi consecinţelor acestora cumulate, anterioare, prezente şi
viitoare, în scopul cuantificării impactului de mediu efectiv de pe un amplasament.
Evaluarea impactului efectiv de mediu asupra unui amplasament are rolul de a furniza
informaţii factorilor de decizie astfel încât să fie adoptate cele mai adecvate măsuri pentru
reducerea sau eliminarea efectelor negative care pot apărea.
Procedura de evaluare a impactului asupra mediului este condusă de către autorităţile
publice centrale sau teritoriale pentru protecţia mediului. Participarea autorităţilor se realizează
în cadrul unei comisii de analiză tehnică (CÂT), constituită la nivel central prin ordin al
conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, la nivelul fiecărui judeţ şi al
municipiului Bucureşti, prin ordin emis de prefect. Conform Ordonanţei de Urgenţă nr.195/2005
privind protecţia mediului „solicitarea şi obţinerea acordului de mediu sunt obligatorii pentru
proiecte publice sau private sau pentru modificarea ori extinderea activităţilor existente,
inclusiv pentru proiecte de dezafectare, care pot avea impact semnificativ asupra mediului”.
Luarea în considerare a efectelor asupra mediului ale unui proiect / investiţie conduce la
identificarea şi evaluarea din timp a posibilelor efecte negative asupra mediului, înainte de
realizarea obiectivului de investiţie. Numai proiectele cu impact semnificativ asupra mediului se
supun EIM.
Din punct de vedere al impactului asupra mediului, activităţile se clasifică în trei
categorii: cu impact nesemnificativ, cu impact redus şi cu impact semnificativ.
Activităţile cu impact nesemnificativ sunt relativ uşor de identificat. Sunt incluse în
această categorie, în primul rând, activităţile rezidenţiale desfăşurate în gospodării individuale
sau în dependinţe ale acestora care sunt destinate exclusiv satisfacerii necesităţilor locuinţei
şi/sau gospodăriei proprii, cu condiţia ca acestea să nu fie amplasate în zone cu regim special de
protecţie, cum sunt zonele de protecţie sanitară sau zonele din reţeaua ecologică Natura 2000.
Unele activităţi care se includ fie în categoria celor cu impact redus fie în categoria celor
cu impact semnificativ sunt de asemenea uşor de identificat. Astfel, se includ în categoria celor
cu impact redus, în primul rând acele activităţi care, primesc autorizaţie de mediu, dar nu se
regăsesc pe cele două Anexe (1 şi 2.) ale hotărârii nr. 445 din 8 aprilie 2009 privind evaluarea
impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului. În schimb, se includ în categoria
activităţilor şi/sau instalaţiilor cu impact semnificativ asupra mediului, activităţile care au
asemenea caracteristici încât se consideră că generează un impact semnificativ asupra mediului
indiferent de amplasamentul lor.
Realizarea periodică a auditurilor de mediu. Auditarea acoperă procesele de producție,
stocarea materialelor, procedurile de funcționare și managementul de mediu și are ca scop să
identifice posibilele efecte asupra mediului și răspunderile care derivă în acest sens. Se pot
realiza audituri specifice vizând deșeurile, apele uzate sau energia, pentru a evalua în detaliu
gradul de conformare sau identifică oportunități pentru reducerea costurilor, a efectelor
dăunătoare asupra mediului și a risipei de resurse.
Deci ca o simplă definiţie putem spune că:
· evaluarea impactului asupra mediului face parte din procedura de autorizare fiind un
proces menit să identifice, să descrie şi să stabilească, în funcţie de fiecare caz în parte şi în
conformitate cu legislaţia în vigoare, efectele directe şi indirecte, sinergice, cumulative,
principale şi secundare ale unui proiect asupra sănătăţii oamenilor şi mediului;
 · impact asupra mediului: efecte asupra mediului, ca urmare a desfăşurării unei activităţi
antropice;
· impact semnificativ asupra mediului: efecte asupra mediului determinate ca fiind
importante prin aplicarea criteriilor referitoare la dimensiunea, amplasarea şi caracteristicile
proiectului, sau referitoare la caracteristicile anumitor planuri şi programe avându-se în vedere
calitatea preconizată a factorilor de mediu;
Procedura de evaluare a impactului asupra mediului este structurată pe etape.
Procedura cuprinde cele trei etape introduse de HG 918/2002, şi anume încadrarea, definirea
domeniului evaluării şi revizuirea calităţii raportului la studiul de evaluare a impactului asupra
mediului, care sunt precedate de depunerea şi evaluarea iniţială a solicitării.
Cele trei etape au două caracteristici comune:
• sunt conduse de autoritatea competentă pentru protecţia mediului ACPM;
• se încadrează în limite de timp stricte.
Între etapa de definire a domeniului evaluării şi cea de revizuire a calităţii raportului la
studiul de evaluare a impactului asupra mediului se situează etapa de realizare a studiului de
impact (în sensul atribuit prin definiţia acestui termen). În această etapă, rolul principal revine
celui care realizează studiul de impact: unităţi specializate, persoane fizice sau juridice
independente de titularul proiectului sau al activităţii şi atestate de autoritatea publică centrală de
protecţia mediului. Deoarece însă, realizarea studiului de evaluare a impactului asupra mediului
se face pe baza rezultatelor etapei de definire a domeniului evaluării, aceste etape au fost
comasate primind denumirea de „etapa de definire a domeniului evaluării şi de realizare a
raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului”.

Studiu de caz
După furnizarea acestor date generale privind impactul asupra mediului a factorilor poluanţi
am dori să ne țintim atenția asupra unui caz real să putem vedea cum o anumită firmă/fabrică
protejează mediul. Datorită aceşti fapt ne îndreptăm atenţia spre studiul de impact asupra
mediului al fabricii de pâine ”SC Vel Pitar SA”, am dori să prezentăm sursele de poluanți și
factorii ce intervin distrugerea mediu și anume:
· Probleme împotriva zgomotului şi a vibraţiei
 · Protecţia calităţii apelor
· Probleme de protecţia solului
· Gestiunea deşeurilor
Probleme împotriva zgomotului şi vibraţiilor
Procesele tehnologice de execuţie ale drumurilor, construcţiilor (decapare strat vegetal,
săpături, umpluturi în corpul drumului, execuţia sistemului rutier, vehicularea materialelor
de construcţie etc.) implică folosirea unor grupuri de utilaje cu funcţii adecvate. Aceste utilaje în
lucru reprezintă surse de zgomot.
Condiţiile de propagare a zgomotelor depind fie de natura utilajelor şi de dispunerea
lor, fie de factori externi suplimentari cum ar fi:
· fenomenele meteorologice şi în particular: viteza şi direcţia vântului, gradul de
temperatură;
· absorbţia undelor acustice de către sol, fenomen numit “efect de sol”;
· absorbţia undelor acustice în aer, depinzând de presiune, temperatură, umiditate
relativă;
· topografia terenului;
· vegetaţie.
Pornind de la valorile nivelurilor de putere acustică ale principalelor utilaje folosite şi numărul
acestora într-un anumit front de lucru, se pot face unele aprecieri privind nivelurile de zgomot şi
distanţele la care acestea se înregistrează.
Suplimentar impactului acustic, utilajele de construcţie, cu mase proprii mari, prin deplasările
lor sau prin activitatea în punctele de lucru, constituie surse de vibraţii.
A doua sursă principală de zgomot şi vibraţii în şantier este reprezentată de circulaţia
mijloacelor de transport. Pentru transportul materialelor (pământ, balast, prefabricate, beton,
asfalt etc.) se folosesc basculante/autovehicule grele, cu sarcina cuprinsă între câteva tone şi mai
mult de 40 tone. Referitor la traseele mijloacelor de transport se vor fi folosite drumurile
existente din zonă. Efectele surselor de zgomot şi vibraţii de mai sus se suprapun peste zgomotul
existent, produs în prezent de circulaţia pe drumurile existente (respectiv Şoseaua
Berceni), pe de o parte, şi, de activitatea industrială din zonă.
Amenajările şi dotările pentru protecţia împotriva zgomotului şi vibraţiilor se vor face astfel
încât să fie respectate condiţiile impuse de STAS 10009/1988 şi STAS6156/1986. Sursele de
zgomot şi vibraţii din cadrul centralei termice sunt electropompele şi ventilatoarele. Sursele de
zgomot şi vibraţii din cadrul centralei termice sunt electropompele şi ventilatoarele arzătoarelor
aferente cazanelor de abur, amplasate în sala cazanelor.
Sursele de zgomot şi vibraţii pentru instalaţiile frigorifice sunt:
· agregatele independente (grupurile compresor condensator şi răcitoarele de aer);
· grupuri compacte de răcire şi pompele aferente;
· racorduri elastice între conductele de distribuţie a apei răcite şi grupurile compacte de
răcire;
· prinderea de postamentele prin tampoane de cauciuc şi arcuri antivibratii
Măsuri şi echipamente de protecţie împotriva zgomotului şi a vibraţiilor:
Se vor avea în vedere următoarele măsurile de protecţie împotriva zgomotului şi vibraţiilor în
timpul execuţiei lucrărilor:
· limitarea traseelor ce străbat zonele locuite de către utilajele şi autovehiculele cu mase
mari şi emisii sonore importante;
· întreţinerea corespunzătoare a instalaţiilor de prepararea betoanelor contribuie la
reducerea nivelului de zgomot în zona de influenţă a acestora. În perioada de execuţie, în
fronturile de lucru şi pe anumite sectoare, pe perioade limitate de timp, nivelul de zgomot poate
atinge valori importante, fără a depăşi 90 dB(A) exprimat ca Leq pentru perioade de maxim 10
ore. Aceste niveluri se încadrează în limitele acceptate de normele de protecţia muncii.
Centralele de aer vor fi prevăzute pe toate racordurile cu atenuatoare în vederea limitării
nivelului de zgomot. Amenajările şi dotările prevăzute pentru protecţia zgomotului şi
vibraţiilor datorate instalaţiilor din centrala termică sunt următoarele: echipamente
silenţioase, postamente flotante din beton pentru echipamente, tampoane elastice pentru
sprijinirea echipamentelor, racorduri flexibile între echipamente şi tubulaturi sau conducte, etc.
Se vor respecta cu stricteţe toate măsurile prevăzute în Normativul I 9/2009, împotriva
transmiterii zgomotelor de la instalaţiile sanitare şi incendiu şi anume:
· brăţări de susţinere la conductele din metal cu strat antifonic (cauciuc sau pâslă 0,3-0,8
mm);
· racorduri elastice între conductele de distribuţie şi agregatele hidromecanice;
· izolarea fonică prin tampoane de cauciuc a soclului flotant al agregatelor hidromecanice,
de elementele fixe ale construcţiei (pardoseli, socluri din beton etc.).
 În exterior nivelul de zgomot echivalent se va încadra în limitele prevăzute de STAS
10009/1988, respectiv max. 50 dB(A), curba de zgomot Cz 45.
Măsuri de diminuare a impactului poluării apei
Pentru colectarea apelor uzate in perioada de executie s-au prevazut:
 sistem de colectare a apelor uzate menajere provenite de la grupurile sanitare si
lavoare si evacuarea acestor ape/utilizarea toaletelor ecologice ce se vor vidanja periodic.
 sistem de colectare a pierderilor lichide din fluxul tehnologic si evacuarea controlata prin
intermediul firmelor specializate.
 sistem de colectare a apelor pluviale care se scurg din spatiile amenajate de productie,
evacuarea acestora intr-un decantor pentru depunerea suspensiilor iar apele limpezite pot fi
evacuate prin respectarea condiilor impuse de legislatia in vigoare, namolul depus putand fi
transportat la un depozit de deseuri inerte
Ca masuri de diminuare a impactului in perioada de functionare se prevad urmatoarele:
 Colectarea controlata a tuturor categoriilor de ape uzate generate;
 Preepurarea apelor uzate tehnologice, menajere si pluviale inainte de a fi evacuate in
canalizarea Dossan IMGB;
 Intretinerea corespunzatoare a tuturor instalatiilor de preepurare;
 Depozitarea corespunzatoare a tuturor categoriilor de deseuri generate.
 In jurul forajelor va fi instituita zona de protectie sanitara, sever delimitata, cu capac
securizat cu lacat
Apele uzate rezultate din procesul tehnologic provin din: spalarea lazilor pentru ambalarea
painii, spalarea cuvelor pentru prepararea painii, igienizarea spatiilor de productie, efectuare
analize laborator, spalarea mijloacelor de transport auto.
Inainte de evacuarea din incinta va exista un camin de prelevat probe (camin de control)
pentru verificarea calitatii apei tratate. Apele pluviale provenite din zona parcarilor, a zonei de
acces sunt colectate, preepurate intr-un separator de hidrocarburi, apoi evacute in
canalizarea societatii DOOSAN IMGB S.A. intr-un bazin de retentie. Apele uzate menajere
resultate de la grupurile sanitare vor fi caracterizate printr- un continut de materii in suspensie,
substante organice biodegradabile, amoniu, detergenti, sunt evacuate in reteaua de canalizare
interioara si apoi in canalizarea societatii invecinate. Astfel, toate apele uzate provenite din
procesul tehnologic si cele pluviale dupa ce au fost tratate in statie de epurare si
separatorul de hidrocarburi sunt deversate in Statia de epurare existenta al Dossan IMGB
(acord scris din partea S.C. DOOSAN IMGB S.A.).

Probleme privind protectia aerului:

Executia constructiilor poate avea un impact notabil asupra calitatii atmosferei din zonele de
lucru si din zonele adiacente acestora. Ea constituie, pe de o parte, o sursa de emisii de praf, iar
pe de alta parte, o sursa de emisie a poluantilor specifici arderii combustibililor fosili (produse
petroliere distilate). Sursele principale de poluare a aerului specifice executiei lucrarii pot fi
grupate dupa cum urmeaza:
 activitatea utilajelor de constructie (decaparea si depozitarea pamantului vegetal,
sapaturi si umpluturi in corpul drumului de acces si platformelor, executia fundatiilor etc.);
 transportul materialelor, prefabricatelor, personalului;
 datorita folosirii utilajelor de constructii si mijloacelor de transport, sunt emise noxe,
pulberi, emisii de hidrocarburi volatile rezultate de la manipularea combustibililor pentru
aceste utilaje si mijloace de transport, al caror impact se manifesta prin reducerea capacitatii
de filtrare a aerului si deci, de modificare a calitatii aerului;
 manipularea materialelor;
 activitatea in statia/statiile de preparare a betoanelor de ciment;
Principala arie de emisie a poluantilor in atmosfera este incinta fabricii, sursele de emisie fiind
caracterizate drept:
 surse la sol sau in apropierea solului, cu inaltimi efective de emisie de pana la 4 m fata de
nivelul solului;
 surse deschise, deoarece implica manevrarea pamantului;
 surse mobile, reprezentate de ansamblul utilajelor si mijloacelor de transport folosite.
Cantitatile de poluanti emise in atmosfera de utilajele de constructii depind, in principal, de
urmatorii factori:
 consumul de carburanti (substante poluante: NOx, CO2, CO, COV, particule materiale
din arderea carburantilor etc.);
 puterea motorului;
 capacitatea utilajului si varsta motorului/utilajului;
  aria pe care se desfasoara aceste activitati (substante poluante - particule materiale in
suspensie si sedimentabile); distantele parcurse (substante poluante - particule materiale ridicate
in aer de pe suprafata drumurilor).
· Activitatea “COMPLEX DE PANIFICAŢIE ŞI MORĂRIT” amplasat în Bucureşti,
sectorul 4, supusă evaluării impactului asupra mediului are ca profil producerea de
produse rezultate din procesarea cerealelor, produse de panificaţie şi produse de
patiserie.
Resursele folosite în activitatea instalaţiilor sunt :
· material prima: faina achiziţionată
· energia electrică din sistemul energetic naţional
· energia termică din centrala termică proprie folosind combustibil gaze naturale
· energia frigorifică este asigurată prin unităţi frigorifice
· apă potabilă captată din subteran prin două puţuri forate pe amplasamentul
· S.C. VEL PITAR S.A.
· preepurare locală ape uzate şi evacuarea la reţeaua de canalizare SC DOOSAN
IMGB.
Nu există incertitudini în ceea ce priveşte tehnologiile adoptate atât în procesul de producţie
cât şi în ceea ce priveşte efectele asupra mediului, respectiv diminuarea impactului asupra
mediului.
Măsurile prevăzute pentru diminuarea impactului pe componente de mediu:
· apă potabilă este prelevată din subteran cu respectarea condiţiilor de protecţie
hidrogeologica a sursei de apă
· apele uzate se preepureaza local pentru a putea fi evacuate în reţeaua de canalizare
orăşenească cu respectarea condiţiilor de calitate impuse prin norme NTPA 002.
· solul este protejat prin construcţii şi instalaţii izolate, impermeabilizate astfel încât să se
evite descărcări accidentale de poluanţi pe şi în sol.
· aerul este protejat prin sistemele de dispersie corespunzătoare;
Atât în faza de proiectare, execuţie cât şi exploatare, în condiţiile desfiinţării instalaţiilor, se
vor urmări identificarea aspectelor semnificative de mediu, respectiv identificarea,
evaluarea, limitarea sau eliminarea impactului negativ asupra mediului, prin:
 · alegerea amplasamentelor instalaţiilor şi organizărilor de şantier care să reducă/
elimine impactul negativ asupra aşezărilor umane şi ale ariilor protejate, cu integrare cât
mai bună în mediu, astfel încât să se limiteze sub normele admisibile stabilite prin standardele de
mediu, influenţa electromagnetică asupra organismelor vii, reţelelor de utilităţi, cu
considerarea măsurilor necesare protejării florei şi faunei din imediata apropiere a
instalaţiilor energetice.
· alegerea unor soluţii constructive compacte, cu un design exterior plăcut, utilizarea de
tehnologii de execuţie “curate”, de echipamente energetice performanţe care să asigure
condiţii de funcţionare superioare cu diminuarea riscurilor de poluare. Prin lucrările prevăzute
factorii de mediu nu sunt afectaţi şi nu se impun lucrări de reconstrucţie ecologică. Executantul
trebuie să identifice materialele recuperate, consumate şi deşeurile rezultate,să descrie metoda şi
amplasamentul depozitului temporar şi a celui definitiv, precum şi modalităţile concrete de
eliminare/valorificare a deşeurilor pe tipuri de deşeuri.
Pe parcursul executării lucrării executantul are obligaţia să respecte prevederile cerinţelor
legale şi de reglementare aplicabile privind protecţia mediului şi de a lua toate măsurile necesare
şi suficiente pentru prevenirea producerii unei poluări a mediului pe şantier şi în afara
acestuia, pentru a evita orice pagubă sau neajuns provocate persoanelor, proprietăţilor publice
sau private, rezultate din poluare, zgomot sau alţi factori generaţi de metodele de lucru. De
asemenea, executantul are obligaţia de a nu stânjeni inutil sau abuziv confortul riveranilor
sau căile de acces prin folosirea şi ocuparea drumurilor şi căilor publice sau private care
deservesc aşezările umane sau proprietăţile aflate în posesia achizitorului.
Se apreciază că efectele economice şi sociale ale realizării acestui proiect sunt pozitive şi pe
termen lung pentru populaţie şi alte unităţi comerciale şi de servicii.