Depoluarea solului contaminat cu

metale grele. Biolixivierea

Studenţi: Toma Amalia

Nicorici Cristina
An II, IMDDIM
 Cuprins:

1. Introducere. Metode de depoluare a solului

2. Biolixivierea

3. Concluzii

4. Bibliografie
 1. Introducere. Metode de depoluare a solului

Tehnicile de depoluare a solurilor diferă în funcție de locul de aplicare ( în afara

amplasamentului, pe amplasament sau în situ) și de principiile tehnice de aplicare ( metode
fizice, chimice, termice sau biologice).

Metodele aplicate în afara amplasamentului constau în evacuarea solului prin excavare

sau pompare, transportul în afara amplasamentului și efectuarea tehnicilor de depoluare în
centre specializate.

Metodele aplicate pe amplasament au la bază, la fel ca și cele aplicate în afara

amplasamentului, principiul evacuării solului. Însă, spre deosebire de acestea, metodele
aplicate pe amplasament nu necesită transportul solului contaminat ci acesta este tratat de
depoluare mobile.

Metodele aplicate în situ se realizează direct în mediul poluant, astfel nefiind nevoie
de evacuarea solului sau transportul acestuia. Sistemul tehnic cuprinde partea mobilă, instalată
la suprafața amplasamentului cu posibilități de utilizare în alta parte după terminarea
lucrărilor de depoluare și partea inserată în mediul subteran. Această metodă mai prezintă
avantajul față de metodele aplicate în afara plasamentului sau pe plasament de a oferi
posibilitatea depoluării simultane a solului și a apelor subterane.

Metodele fizice sunt fie metode bazate pe imobilizarea fizică a poluanților, prin izolare
( etanșare, blocare hidraulică), stabilizare sau inertare fie metode bazate pe extracția fizică a
poluanților din mediul contaminat prin excavare, pompare, spălare, flotație, extracție de gaze
sub vid, injectare de aer sub presiune sau prin extracție electrocinetică.

Metodele chimice sunt aplicate pentru distrugerea, separarea, neutralizarea sau

transformarea poluanților prin extracție chimică, oxidare, reducere, declorurare și precipitare.

Metodele termice au ca principiu de bază extracția, distrugerea sau imobilizarea

poluanților prin supunerea materialului contamintat la temperaturi ridicate. Printre aceste
metode se numără incinerarea, desorbția termică și vitrificarea.
 Metodele biologice se bazează pe degradarea poluanților datorită activității
microorganismelor ( bacterii, ciuperci) : bioreactorul, biodegradarea în vrac, biodegradarea în
situ, bioventingul și biospargingul. Ca și metode biologice de depoluare a solului se mai
folosesc și biolixivierea și bioacumularea care, spre deosebire de metodele enumerate
anterior, nu presupun distrugerea poluanților ci doar separarea lor de mediul contaminat.
 2. Biolixivierea

Biolixivierea este o metodă de depoluare biologică exsitu, ceea ce înseamnă că solul

poluat va fi evacuat din mediul său natural (prin excavare și pompare), fie definit, fie
provizoriu pe timpul tratamentului.
Problemele ecologice, create de cantitatea din ce în ce mai mare de deseuri, respectiv
soluri contaminate în urma activitatilor din industria metalurgica cer solutii eficiente,
operative, aplicabile şi mai cu seamă, la rândul lor, ecologice. Biolixivierea are valente
potentiale pentru recuperarea metalelor şi detoxifierea deşeurilor industriale, nămolului de
epurare şi a solului contaminat cu metale grele. În lucrare sunt prezentati factorii de influenta
asupra proceselor biolixiviante si se prezinta aspecte ale unei variante de tratare a acestor
soluri, variantă structurată pe metoda biolixivierii utilizând microorganisme din categoria
bacteriilor de tipul Acidithiobacillus ferrooxidans şi/sau Acidihiobacillus thiooxidans.
Metodele de lixiviere microbiana sunt din ce în ce mai des aplicate pentru recuperarea
metalelor din minereuri sărace şi solurile contaminate cu metale grele . Ca şi în cazul multor
procese biotehnologice, astfel de metode au putut fi folosite încă din perioada preistorică şi,
probabil, grecii şi romanii au extras cupru din apa de mină în urmă cu mai mult de 2000 de
ani. Cu toate acestea, faptul că bacteriile sunt principalele responsabile de îmbogătirea apei cu
metale din depozitele de minereu şi de mine, se cunoaşte doar de aproximativ 50 de ani . Bio-
lixivierea/bioextractia este o metodă de tratare care permite extractia biologica a poluantilor
anorganici fiind prezenti initial în forme insolubile.
Procesul de solubilizare este numit biolixiviere şi are loc în natură ori de câte ori se găsesc
conditii adecvate pentru creşterea microorganismelor bioliviante omniprezente. Solubilizarea
poluantilor anorganici în lichid se efectueaza prin actiunea microorganismelor din sol sau a
microorganismelor exogene selectate, pentru capacitatea lor de a solubiliza metalele şi
metaloizii tintă. Prin urmare, aceasta tehnica presupune în mod necesar un post-tratament de
epurare sau de regenerare a fazei lichide, după extractia metalelor.

Biolixivierea bacteriană constă în extracția prin solubilizare cu ajutorul unor bacterii, a

metalelor din solul contaminat.
 Principiul metodei se bazează pe acțiunea unor bacterii care au proprietatea de a oxida
metalele, aducându-le la forme ușor solubile. Aceste bacterii se numesc thiobacillus
ferrooxidants. Ele sunt prezente în apele de mină și își pot asigura energia prin oxidarea
ionului Fe2+ la ionul Fe3+. Este bacteria cea mai larg utilizată în biotehnologiile de
biosolubilizare a minereurilor și a concentratelor de metale neferoase. Thiobacillus
ferrooxidants este o bacterie acidofilă, pH-ul optim pentru creșterea lor este cuprins între 2-
2,5 dar pot trăi și la valori mai scăzute ale pH-ului, fiind deosebit de rezistente în mediile
acide. Din punct de vedere al temperaturii, aceste bacterii sunt mezofile, având domeniul
optim de dezvoltare între 25-35°C.

Principiul biolixivierii în vrac

Biolixivierea include câteva operații pregătitoare cum ar fi excavarea solului poluat,

mărunțirea umectarea și depunerea lui în grămadă pe o suprafață impermeabilă.
După excavare și mărunțire, solul poluat se va depune pe o suprafață nivelată în pantă,
acoperită cu o folie de policlorură de vinil, peste care se așează un strat de pietriș.
Grămada de sol poluat nu trebuie tasată. În funcție de tipul de sol, grămada va avea o
anumită inălțime care va permite soluției bilixiviante să percoleze ușor, și anume 10-20 m în
cazul solurilor permeabile și 4-5 m în cazul solurilor argiloase. Lungimea grămezii poate
atinge 150 m.
Solul poluat va fi stropit prin intermediul unei rețele de stropire cu soluție bilixiviantă.
Rețeaua de stropire se realizează din tuburi perforate din PVC, care pot fi mutate dintr-un loc
în altul pe suprafața grămezii de sol poluat, debitul soluției biolixiviante poate varia între 1 și
25 L/h·m2, în funcție de proprietățile solului.
Soluția bilixiviantă conține ioni de Fe2+ și bacterii biolixiviante care oxidează ionii Fe2+ la
ioni Fe3+ deoarece în absența oxigenului, aceste bacterii sunt capabile să utilizeze anumiți
poluanți anorganici ca acceptor final de electroni în lanțul respiratoriu (Fig.2).

Fe2+ → Fe3+ + e-

Prin avansarea gravitațională a soluției bacteriene prin sol au loc următoarele procese:
 Oxidarea sulfurilor metalice prin intermediul ionilor Fe3+ generați pe care
microbiană și dizolvarea fazei purtătoare sub efectul scăderii pH-ului. Cu alte
 cuvinte, se produce un mediu acid generat de către ionul Fe 3+ prin oxidarea ionului
Fe2+. Ionul Fe3+ oxidează sulfurile metalice prin următoarea reacție:

Cu2S + 4·Fe3+ → 2·Cu2+ + 4·Fe2+ + S

 Astfel, prin această reacție, se formează ionul Fe2+ dar acesta este rapid reoxidat de
bacteriile thiobacillus ferrooxidants prin următoarea reacție:

4·Fe2+ + O2 + 4·H+ → 4·Fe3+ + 2·H2O

 Fe2+ este stabil în soluție acidă și lixivierea numai prin ionul Fe 3+ se oprește rapid
în absența bacteriilor pentru regenerarea ionului Fe3+. Această reacție este
accelerată de prezența microorganismelor capabile să oxideze fierul.
 Când se formeazp sulful, prezența bacteriilor este indispensabilă pentru oxidarea
lui în acid sulfuric și menținerea astfel a metalului sub forma unor compuși
solubili:

S + 1,5·O2 + H2O → H2SO4

Producerea de acid sulfuric menține aciditatea soluției la un pH favorabil și conduce la

dezvoltarea bacteriilor fero-oxidante și sulfo-oxidante și la solubilizarea metalelor.
Astfel, reacția globală, ținând cont de toate etapele, devine:

Cu2S + 2,5·H2O + 4·H+ → 2·Cu2+ + H2SO4 + H2O

Prin avansarea gravitațională în grămada de sol poluat, soluția bacteriană se încarcă în
urma lixivierii bacteriene cu metale și acizi. Ea este colectată în bazine de recuperare situate
sub baza grămezii. În funcție de concentrația metalelor și acizilor în soluția rezultată, aceasta
poate fi pompată la o instalație de recuperare a metalelor ( cementare cu fier, extracție cu
solvenți, electroliză prin fixare de rășini schimbătoare de ioni, etc.) sau poate fi recirculată ca
soluție de stropire după o reajustare a concentrației de bacterii și acid.
Se poate afirma că biolixivierea este o metodă simplă, eficientă și ieftină, dar
dezavantajoasă din punct de vedere a duratei procesului de decontaminare și a faptului că se
poate aplica doar anumitor categorii de poluanți.
 Biolixivierea poate solicita adăugare de fosfat şi azot, ele sunt limitate în minerale.
Acelaşi proces permite solubilizarea uraniului. Este clar faptul că natura va contribui la
bioremediere, dacă oportunitatea oferă această posibilitate.
 3. Concluzii

Rolul microorganismelor în biodegradarea naturala acum, este mai bine apreciat. De

multe ori, biodegradarea şi biodeteriorarea au efecte negative. Coroziunea metalelor cauzata
de microorganisme este o problemă de nivel global

Exista cereri pentru un proces mai putin costisitor şi mai ecologic. Este necesar in
continuare dezvoltarea in ceea ce priveste aspectele tehnice si cele biologice. Aceasta din
urma include marimea vitezei de lesiere si toleranta microorganismelor la metalele grele.
Imbunatatirea genetica a bacteriilor biolixiviante, fie prin mutatie si selectie, fie prin inginerie
genetica, va aduce rezultate mult mai rapid decat procedurile conventionale, cum ar fi de
selectare si adaptare, precum si in timp au fost realizate progrese considerabile cu privire la
realizarea unui sistem genetic pentru Acidithiobacillus ferrooxidans.
 4. Bibliografie
1) Călinoiu M., ,,Tehnici de extracție a poluanților din sol, prin aplicarea metodelor fizice de
depoluare” , Analele Universității Constantin Brâncuși din Târgu-Jiu, Seria Inginerie, Nr
3/2011
2) http://www.ecosmagazine.com/uploads/1/2/2/0/122036/poluarea_cu_metale_grele_-
_camelia_popescu.pdf
3) http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/chimie-generala/poluarea-cu-metale-grele-a-mediului-
inconjurator-160541.html
4) http://journals.usamvcluj.ro/index.php/promediu/article/viewFile/6213/5646