MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT

„ION CREANGĂ” DIN CHIȘINĂU

FACULTATEA BIOLOGIE ŞI CHIMIE

Catedra Chimie

Domeniu general de studii: Științe chimice

Programul de studii: Chimie și biologie

METODE DE TRATARE A
POLUANŢILOR DIN SOL

REFERAT

Bufteac Andriana

Evaluator:

NICOLAU Elena, dr., conf. univ.

Chișinău – 2024
1
 Introducere
Tehnicile de depoluare a solurilor diferă în funcție de locul de aplicare (în afara
amplasamentului, pe amplasament și ,, in situ,,) și de principiile tehnice de aplicare
(metode fizice, chimice, termice și biologice). Depoluarea fizică a solurilor presupune
aplicarea metodelor de imobilizare a poluanților, prin etanșare, blocare hidraulică sau
stabilizare şi inertare și a metodelor de extracție a poluanților.

Extracția poluanților din sol prin metode fizice constă în excavare, pompare,
spălare, flotație sau extracția cu ajutorul aerului. Sunt prezentate toate tehnicile de
extracție prin metode fizice, schema procedeului și principiile care stau la baza
îndepărtării poluanților din sol.

CLASIFICAREA TEHNICILOR DE DEPOLUARE A SOLURILOR

În funcție de locul de aplicare
1. Metode aplicate în afara amplasamentului

• Constau în evacuarea solului prin excavare sau pompare, transportul în afara

amplasamentului şi efectuarea tehnicilor de depoluare în centre specializate

• Avantajele sunt:

- îndepărtarea rapidă şi totală a componentelor contaminate;

- posibilitatea continuării activităţii pe amplasament;

- eficienţa ridicată de depoluare, conferită de centrele specializate.

• Dezavantajele sunt:

- costul ridicat al transportului;

- îndepărtarea rapidă şi totală a componentelor contaminate;

- riscul dispersării parţiale a poluanţilor în timpul lucrărilor de evacuare, încărcare,

transport şi descărcare, impunerea unor limite de concentraţii în poluanţi înainte de
tratare;

- evitarea amestecului de poluanţi.

2
2. Metode aplicate pe amplasament

• au la bază principiul evacuării solului

• după excavare, produsele contaminate nu mai sunt transportate în afara

amplasamentului, ci sunt tratate pe amplasament, utilizând instalaţii de depoluare
mobile.

3. Metodele aplicate „in situ”

• execuţia lucrărilor de depoluare se realizeaza direct în mediul poluat, fără a se apela

la lucrări de evacuare

• sistemul tehnic cuprinde parte mobilă, instalată la suprafaţa amplasamentului, cu

posibilităţi de utilizare în altă parte după terminarea lucrărilor de depoluare si partea
inserată în mediul subteran

• oferă posibilitatea depoluării simultane a solului şi a apelor subterane.

În funcție de principiile tehnice de depoluare

1. Metode fizice

• metode bazate pe imobilizarea fizică a poluanţilor, prin izolare (etanşare, blocare

hidraulică) sau prin stabilizare sau inertare

• metode bazate pe extracţia fizică a poluanţilor din mediul contaminat prin

excavare, pompare, spălare, flotaţie, extracţie de gaze sub vid (venting), injectare de
aer sub presiune (sparging, hidroşoc, geoşoc, UVB, stripping), extracţie
electrocinetică.

2. Metodele chimice

• sunt aplicate pentru distrugerea, separarea, neutralizarea sau transformarea

poluanţilor, prin extracţie chimică, oxidare, reducere, declorurare şi precipitare.

3. Metodele termice

3
• au ca principiu de bază extracţia, distrugerea sau imobilizarea poluanţilor prin
supunerea materialului contaminat la temperaturi ridicate ( incinerare, desorbţie
termică, vitrificare).

4. Metode biologice

• se bazează pe degradarea poluanţilor datorită activităţii microorganismelor

(bacterii, ciuperci): bioreactorul, biodegradarea în vrac, biodegradarea in situ,
bioventingul şi biospargingul

• biolixivierea şi bioacumularea nu presupun distrugerea poluanţilor, ci doar

separarea lor de mediul contaminat.

METODE FIZICE DE IMOBILIZARE A POLUANŢILOR

Imobilizarea fizică a poluanţilor nu presupune distrugerea acestora, ci doar

blocarea migrării lor, fapt care reduce mult impactul poluării asupra mediului.
Aceste metode pot fi aplicate „in situ”.
• Etanşarea - constă în închiderea fizică a mediului contaminat, prin utilizarea
unui sistem etanş de protecţie, format din pereţi, cuvertură şi fund; obiectivul îl
constituie stoparea migrării poluanţilor, prin utilizarea unor bariere fizice care
contracarează efectele dispersiei.
• Blocarea hidraulică - stoparea migrării poluanţilor prin blocare hidraulică se
face prin instalarea unor puţuri sau sonde de pompare cu priză de apă, sub nivelul
zonei contaminate şi evacuarea apei în exterior
• Stabilizarea şi inertarea - stabilizarea constă în transformarea unui poluant
solubil în compus insolubil pe baza unei reacţii chimice sau în virtutea absorbţiei
pe o matrice neutră şi nebiodegradabilă (argile, zeoliţi, gips, cărbune activ, silicat
de sodiu)
- inertarea sau solidificarea se bazează pe amestecarea solului poluat cu anumite
produse adjuvante (ciment, var, cenuşa de termocentrală, asfalt), în scopul
obţinerii unui material compozit solid, impermeabil şi nereactiv.
METODE FIZICE DE EXTRACŢIE A POLUANŢILOR
4
1. Excavarea
• se aplică în cazul unor poluări accidentale şi punctiforme ale solului, când
poluantul poate să ajungă în scurt timp la pânza freatică
2. Pomparea

• este utilizată în cazul depoluării acviferelor contaminate cu hidrocarburi care

plutesc la interfaţa dintre zona saturată şi zona nesaturată (fig. 1.)

• sistemul de pompare selectivă se bazează pe utilizarea a două pompe conexe,

fiecare cu rol distinct, amplasate în acelaşi puţ sau în două foraje apropiate;
pompa de apă este instalată în interiorul acviferului şi are rolul de a crea un con
de depresiune în care sunt atrase hidrocarburile plutitoare.
• hidrocarburile acumulate la partea superioară a acviferului, la baza conului
invers de depresiune, sunt evacuate cu ajutorul unei pompe speciale amplasată
deasupra pompei de apă.

Fig. 1. Depoluarea unui acvifer contaminat cu

hidrocarburi mai uşoare decât apa

5
3. Spălarea

• este o metodă fizică sau fizico-chimică, utilizată pentru eliminarea fazei reziduale
de poluant imobilizat în matricea solului

• principiul spălării constă în separarea poluanţilor din sol şi transferul acestora în

fază lichidă sau gazoasă, sub acţiunea apei şi a energiei mecanice; solul contaminat
este excavat cu mijloace mecanizate, este transportat la o instalaţie de spălare dotată
cu echipamente specifice, în care se obţine un produs spălat şi un concentrat de
poluanţi.

• aplicarea spălării se face pe amplasament ( se pot spala poluanţi organici, poluanţi

anorganici solubili, metale grele)

• spălarea solului „in situ” permite extracţia poluanţilor din sol fără excavarea
acestuia; metoda se aplică în cazul solurilor permeabile si se bazează pe un sistem de
infiltrare în sol a apei de spălare care are ca efect antrenarea mecanică şi solubilizarea
poluanţilor, sistem urmat de colectarea în aval şi pomparea la suprafaţă a apei
purtătoare de poluanţi; la suprafaţă, apa este supusă unui proces de decontaminare,
după care poate fi din nou reintrodusă în sol (fig. 2)

• infiltraţia controlată a apei în sol se poate face prin:

- săparea unor tranşee în amonte de zona poluată, tranşee în care se introduce apă
curată

- realizarea unor puţuri verticale de injectare

- executarea unor drenuri orizontale

- stropirea suprafeţei solului contaminat prin aspersiune solul de la suprafaţa zonei

poluate este stropit prin aspersiune cu apă curată sau cu o soluţie diluată care conţine
reactivi de spălare (agenţi dispersanţi, tensioactivi).

6
 Fig. 2. Spălarea solului in situ, prin aspersiune

4. Flotaţia

• pot fi extraşi prin flotaţie hidrocarburile, compuşii organocloruraţi, compuşii

cianhidrici şi metalele grele.

• procesul de flotaţie se realizează în maşini de flotaţie care, asigură aerarea cât mai
completă a tulburelii în care se găseşte solul poluat, dispersia omogenă a solului în
tulbureală, alimentarea continuă şi uniformă si evacuarea în condiţii bune a
produselor obţinute (spuma şi produsul de cameră)

• inainte de a fi supus flotaţiei, solul poluat este pregătit corespunzător prin operaţiile
de mărunţire, dezaglomerare, atriţie, deşlamare; tulbureala destinată flotaţiei este
condiţionată cu reactivi de flotaţie, în vase de agitare

• prin adăugarea reactivilor denumiţi spumanţi, se asigură persistenţa bulelor de aer

create de maşină, iar prin adăugarea reactivilor denumiţi colectori, se creează
artificial sau se intensifică hidrofobia poluanţilor şi a mineralelor purtătoare de
poluanţi; reactivii denumiţi modificatori influenţează flotabilitatea substanţelor
poluante, asigurând condiţiile procesului de flotaţie selectivă.

5. Extracţia poluanţilor cu ajutorul curenţilor de aer

7
• procedeele de extracţie a poluanţilor din sol cu ajutorul curenţilor de aer sunt
adecvate în cazul poluanţilor volatili.

• cu cât concentraţiile poluantului în faza gazoasă sunt mai ridicate, cu atât există mai
multe şanse de succes în aplicarea procedeelor de extracţie cu ajutorul curenţilor de
aer.

5.1. Extracţia poluanţilor sub vid (venting în situ)

- procedeul prevede punerea sub presiune a solului contaminat, utilizând ventilatoare

(exhaustoare) sau pompe de vid, racordate la sonde sau puţuri de extracţie

- gradientul de presiune creat generează o circulaţie a gazelor în interiorul solului

spre sonda sau puţul de extracţie

- poluanţii volatili prezenţi în zona nesaturată sunt antrenaţi de curentul generat de

extractor sunt evacuaţi la suprafaţa solului, unde sunt neutralizaţi sau distruşi,
utilizând echipamente speciale (fig. 3)

Fig. 3. Extracţia hidrocarburilor volatile sub vid (venting in situ)

8
5.2. Extracţia poluanţilor prin injecţia aerului sub presiune

Procedeul sparging (în situ)

- principiul acestui procedeu constă în injecţia de aer sub presiune, în mediul subteran
contaminat, fapt care determină o vaporizare intensă a poluanţilor cu proprietăţi
volatile

- vaporii toxici rezultaţi sunt în continuare aspiraţi de către o instalaţie venting

(fig. .4.).

- aerul cu presiune se introduce printrun foraj sau puţ de injecţie, prevăzut la partea
inferioară cu un tronson perforat care este mai scurt decât tronsonul perforat
corespunzător forajului sau puţului de aspiraţie - volumul de aer injectat (V1) este
mult mai mic decât volumul de gaz aspirat (V2)

- poluanţii care pot fi eliminaţi prin sparging sunt compuşii organici volatili şi
semivolatili (benzen, toluen, xilen, benzină, solvenţi cloraţi); pentru extinderea gamei
de eliminare a poluanţilor prin sparging, se înlocuieşte aerul curat cu un amestec
aerozon sau aer-apă oxigenată.

Fig. 4. Schema depoluării solurilor în situ, prin injecţie de aer (sparging)

9
Procedeul stripping în coloană

- este utilizat pentru depoluarea la suprafaţă a apelor subterane evacuate din acvifer
(fig. 5.).

- principiul acestui procedeu constă în realizarea unui contact energic între apă şi aer
- amestecul apă-aer determină trecerea compuşilor volatili din fază lichidă în fază
gazoasă

Fig. 5. Schema de depoluare prin metoda stripping în coloană

CONCLUZII

• Tehnicile de depoluare a solurilor difera in functie de locul de aplicare ( in afara

amplasamentului, pe amplasament si in situ ) si de principiile tehnice de aplicare
(metode fizice, chimice, termice si biologice).

• Depoluarea fizica a solurilor presupune aplicarea metodelor de imobilizare a

poluantilor, prin etansare, blocare hidraulica sau stabilizare şi inertare si a metodelor
de extractie a poluantilor.

• Extractia poluantilor din sol prin metode fizice consta in excavare, pompare,
spalare, flotatie sau extractia cu ajutorul aerului.

• Extractia poluantilor cu ajutorul aerului se poate realiza sub vid (venting i vid) sau
sub presiune (stripping in situ sau in coloana).

10
 BIBLIOGRAFIE

• Brusturean G. A., Dépollution des sols par venting et extrac-tion sous pression
réduite: étude expérimentale. modélisation et simulation numérique, Thèse sci.
INSA ,Lyon, 2004.

• Destribats J.M., Prez E., Soyez B., La dépollution des sols en place. Techniques et
exemples. Etudes et recherches, Laboratoire Central des Ponts et Chaussées, Paris,
1994

• Lecomte P., Les sites pollués, traitement des sols et des eaux souterraines, Editure
Technique et Documentation, Paris, 1998.

• Neag G., Depoluarea solurilor si apelor subterane, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă,
Cluj-Napoca, 1997

• Popa R.G., Tehnici de protectie si depoluare a solurilor, Universitatea ,,Constantin

Brancusi,, din Tg-Jiu, Facultatea de Inginerie, Note de curs, 2010

11