Sunteți pe pagina 1din 128

Valer Miele

Gheorghe Neag

PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR ~I A APELOR SUBTERANE

V.T.PRESS CLUJ-NAPOCA, 2009

Editura U.T.PRESS
Str. Observatorului nr. 34 C.P. 42, O.P. 2,400775 Cluj-Napoca Tel.: 0264-40 1999; Fax: 0264 - 430408 e-mail: utpress@biblio.utcluj.ro Director: Consilier stiintific: Consilier editorial: Recenzia: Prof dr.ing. Tiberiu RUSU Prof. dr.ing. Vasile SOPORAN Conf dr.ing. Viorel DAN Tehnoredactarea: autorii Prof.dr.ing. Traian One] Profdr.ing. Virgil Maier Ing. Calin D. Campean

PREFATA
Prin pozitia, natura si rolul sau, solul este un component al biosferei si produs al interactiunii dintre mediul biotic si abiotic, reprezentand 0 zona specifica de concentrare a organismelor vii, a energiilor acestora, produse ale metabolismului si descompunerilor. De cca. 3,5 miliarde de ani, sitemul bio-geologic al Terrei a produs cantitati enorme de biomasa lara a compromite echilibrul planetei, acesta mentinandu-se prin transformarea "deseurilor' organice 'in zacaminte de combustibili fosili (petrol, carbune etc). Ca urmare a industrializarii fortate din ultimii 150 ani s-a rupt acest echilibru natural, producandu-se 0 contaminare a mediului inconjurator cu substante toxice. Ecosistemele au suferit grave transformari, iar omul, autorul acestui dezechilibru, se simte amenintat de efectele negative ale propriei creatii, Prin activitatile sale omul continua sa polueze mediul inconjurator ~i in prezent, iar actiunile de prevenire ale poluarii si de combatere a acesteia sunt insuficiente. In general masurile de combatere a poluarii sunt indreptate spre suprimarea fluxului de gaze si praf ce se degaja in atmosfera, precum si spre epurarea unor ape de suprafata. Poluarea solului se pare ca este inca ignorata, aceasta fiind putin evidenta pentru privirea omului. Solutiile privind remedierea solurilor si a apelor subterane acceptate ~i reglementate de forurile intemationale sunt simple si transante, Acestea consta in oprirea poluarii mediului si luarea de masuri privind depoluarea zone lor deja contaminate de catre predecesorii nostri, Prezenta carte, prin rolul sau, se alatura eforturilor facute de cercetatori si factorii responsabili pentru prevenirea poluarii si remedierea solurilor si a apelor subterane. Pentru a intelege mecanismele complexe ale poluarii solurilor si a apelor subterane, in primul capitol al cartii se face 0 prezentare a notiunilor fundamentale de Stiinta Solului si de Hidrologie. Dupa 0 tratare generala a forme lor si a cauzelor poluarii solurilor si a apelor subterane, se abordeaza problema migrarii poluantilor 'in mediul subteran precum si efectele negative ale poluarii solurilor.

Contributia autorilor: Miele Valer: Capitolele 3, 4, 5, 6, 7, 8 si coordonarea cartii Neag Gheorghe: Capitolele 1,2,4.3,5.2.1-5.2.5,8.3,8.7: 8.8

Descrierea MICLE,

CIP a Bibliotecii V ALER

Nafionale

a Romaniei

Procedee ~i ech.ipamente de depoluare a solurilor ~i a apelor subterane / Valer Miele, Gheorghe Neag. - Cluj-Napoca : Editura U.T. Press, 2009 ISBN 978-973-662-447-6

I. Neag, Gheorghe
504.054

Copyright © 2009 Editura U.T.PRESS Toate drepturile asupra ver~iunii in limba rornana apartin Editurii U.T.PRESS. Reproducerea integrala s~u partIala a textului sau ilustratiilor din aceasta carte este posibila numai cu acordul prealabil scris al editurii U.T.PRESS. Tiparul executat la Atelierul de multiplicare al UTCN.

ISBN 978-973-662-447-6
Bun de tipar: 02.02.2009

Tiraj: 250 exemplare

PROCEDEE $1 ECHIP AMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR $1 A APELOR SUBTERANE

In carte se evidentieaza importanta Sistemului national integrat de monitorizare a calitatii solurilor si se pune accentul pe starea de calitate a solurilor ~i a apelor subterane din Romania. Obiectivul principal al cartii este de-a prezenta procedeele ~i echipamentele de depoluare a solurilor si a apelor subterane ~i de-a oferi mijloacele de intelegere a acestora. Prezentarea procedeelor si a echipamentelor se face prin urmarirea unei scheme generale de depoluare a solurilor ~i a apelor subterane. Astfel, dupa abordarea diagnosticului poluarii, evaluarea riscului si a criteriilor tehnice si economice, etape importante in alegerea unei filiere de depoluare, se trateaza in capitole separate procedeele de depoluare in situ, procedeele de tratare a apelor subterane dupa extractie, procedeele de tratare a efluentilor gazosi ~i procedeele de depoluare ex situ a solurilor si a apelor subterane. Tratarea fiecarui procedeu se face prin evidentierea avantajelor ~i dezavantajelor in raport cu celelalte procedee, aratandu-se totodata aplicabilitatea acestuia, Schemele care insotesc fiecare procedeu de depoluare usureaza intelegerea lui. Exemplele de procedee ~i echipamente sunt cele ale unor firme performante din Europa, SUA, Canada. Cartea se adreseaza studentilor si masteranzilor de la specializarile din domeniul Ingineriei Mediului, dar si cercetatorilor si doctoranzilor din institutii de cercetare si invatamant tehnic superior. De asemenea, cartea este utila managerilor si specialistilor din firme si institutii ce au ca obiect de activitate remedierea solului ~i a ape lor subterane. Aducem calde multumiri tuturor acelora care ne-au sprijinit pe parcursul elaborarii cartii si au facut posibila aparitia acesteia prin editura U.T.Pres. Cluj-Napoca, martie 2009 Valer Miele si Gheorghe Neag

CUPRINS
1. SISTEMUL SOL - APA. SUBTERANA.
1.1. Configuratia mediului subteran 1.2. Solul. Principalele proprietati ale solului 1.3. Apele subterane. Caracteristicile hidrogeologice ale straturilor acvifere 1.4. Importanta solurilor si a apelor subterane ········

9
9 10 21 25 27 27 33 33 .3~ 4 . 44 . 44 45 .. 47

2. POLUAREA SOLURILOR ~I A APELOR SUBTERANE


2.1. Forme si cauze ale poluarii solurilor si a ape lor subterane 2.2. Migrarea poluantilor in mediu1 subteran 2.2.1. Migrarea poluantilor in zona nesaturata 2.2.2. Migrarea poluantilor in zona saturat~ 2.2.3. Exemple tipice de migrare a poluantilor . 2.3. Efectele negative ale po 1 -" so 1 '1 uarn un or 2.3.1. Efectele negative a 1 po luarii fizi . e uarn izice 2.3.2. Efectele negative ale poluarii chimice . 2.3.3. Efectele negative a 1 po 1 e uarn b' 1 . 10 ogice
v .,

3. MONITORIZAREA SUBTERANE

CALITA.TII SOLURILOR ~I A APELOR 48


..48 48 . 50 53 57 .57 57 60 . . 62 64

3 . 1. Monitorizarea starii de calitate a solurilor 3.1.1. Prelevarea probelor 3.1.2. Monitorizarea starii de calitate a solurilor din Romania 3.1.3. Aspecte ale poluarii solurilor in Romania 3.2. Monitorizarea starii de calitate a ape lor subterane ., 3.2.1. Scopu 1 momtonzarn ape 1or su bt er ane 3 2 2. Elemente de conceptie ~i constructie a puturilor de observatie 3.2.3. Prelevarea probelor de apa " 3.2.4. Starea de calitate a apelor subterane di R omama In
v •• • • , v

3.3. Mijloacele de prevenire a poluarii solurilor si ape lor subterane

4. CLASIFICAREA PROCEDEELOR DE DEPOLUARE. ALEGEREA FILIEREI ADECV ATE DE DEPOLUARE


4.1. Schema generala de depoluare a solurilor si apelor subterane 4.2. Clasificarea procedeelor de depoluare a solurilor ~i a apelor subterane

66 66 67

PROCEDEE $1 ECHIP AMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR $1 A APELOR SUBTERANE

PROCEDEE $1 ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE A SOLURILOR $1 A APELOR SUBTERANE

4.3. Alegerea filierei adecvate de depoluare a unui sit 4.3.1. Diagnosticul poluarii 4.3.2. Evaluarea riscului 4.3.3. Alegerea tehnologiei de depoluare dupa criterii tehnice si economice 5. PROCEDEE DE DEPOLUARE

69 69 71 78

6.6. Eliminarea poluantilor anorganici dizolvati

152

iN SITU A SOLURILOR

SI A APE LOR 84 84 85 85 94 94 97 99 103 103 108 110 113 114 114 118 119 1 19 120 12 I 122 123 130 132 133 139

SUBTERANE 5.1. Clasificare. Consideratii generaIe 5.2. Procedee de depoIuare a soIului din zona nesaturata 5.2.1. Extractia poluantilor sub vid 5.2.2. Bioremedierea in situ 5.2.2.1. Consideratii asupra bioremedierii 5.2.2.2. Bioventilatia si bioaspiratia 5.2.2.3. Biodecontaminarea in situ 5.2.2.4. ApIicarea de amendamente bioIogice cu ocazia lucrarilor solului 5.2.3. Spalarea solului in situ 5.2.4. Tratarea termica a solului in situ 5.2.5. Extractia electrocinetica 5.2.6. Fitoremedierea 5.2.7. Remedierea naturala 5.2.8. Solidificarea si stabilizarea in situ 5.2.9. Fracturarea pneumatica sau hidraulica 5.2.10. Analiza comparativa a procedeelor utilizate pentru depoluarea zonei nesaturate 5.2.10.1. Frecventa utilizarii anumitor procedee de remediere 5.2.10.2. Comparatia diferitelor procedee pe baza de criterii 5.2.11. Costul remedierii in situ ~i factorii de influenta 5.3. Procedee de depoluare a solului si a apei subterane din zona saturata 5.3. I. Pomparea produseIor in stare libera 5.3.2. Bioremedierea in situ prin pomparea, tratarea si reinjectarea apei 5.3.3. IzoIarea I bIocarea hidraulica 5.3.4. Metode fizice de izolare a poluantilor 5.3.5. IzoIarea prin intermediuI barierelor reactive 6. PROCEDEE 6.1. 6.2. 6.3. 6.4. 6.5. DE TRATARE A APELOR SUBTERANE DUPA.

7. PROCEDEE DE TRATARE A EFLUENTILOR GAZOSI 1~6 7.l. Consiideratii genera Ie eratii . 16 7.2. Principalele procedee de tratare utilizate 1~8 7.2.1. Proce d ee 1 d e d espra I e afuire . 19 . ~ 159 7.2.2. Adsor b pa pe car b une ac tiv 60 1 60 7.2..3 C on d ensarea · 161 7.2.4. Incinerarea ~...................... 7.2.5. Arderea direct in atmosfera (la torta) 1 · 161 7.2.6. Oxidarea cata I· . inca . . 161 7.2.7. Re ducerea termica~ . 7.2.8. UtiIizarea paturiIor ~acteriene.(biofiItreIe) 1~~ 7.2.9. RecircuIarea efluentilor gazosi : :.1 7.2.1 O. Consideratii privind alegerea procedeului de tratare a efluentilor gazo~1.163 8. PROCEDEE DE DEPOLUARE

EX SITU A SOLURILOR
165 . 167 169 173

SI A APELOR SUBTERANE 8.1. Clasificare. Consideratii generale 8.2. P retratarea 8.3. Spalarea solului

8.4. Tratare~ chimica :::::::::: :::::::::::::: 177 8.5. Extractia metaIeIor .. 7 . 17 8 8.6. Tratarea termica· 19 8.6.1. Incinerarea 185 8.6.2. Desorbtia termica 8 .1 89 8.7. Tratarea bi Iogica to :............. . 8.7.1. Biodegradarea pe sit cu ajutoruI bioreactorului 1/ 8.7.2. Biodegradareain vrac ~9! 8.7.3. Biolixivierea 201 8.8. IzoIarea pe sit in alveola . BIBLIOGRAFIE ANEXA 1. Determinarea subteran 3. Monitorizarea 4. Calculul factorului de retardare a poluarii in mediul . ~ ale po 1uarn.. c himi urnce a so I~ ilor de calitate a solurilor din jurul 230 . 234 ~..: . 213 218 starii din Romania 205 210

EXTRACTIE Consideratii generale Etapele de tratare a apelor subterane si tehnicile utiIizate Pretratarea apeIor subterane extrase Recuperarea produseIor In stare libera Eliminarea poluantilor organici dizolvati

142 142 143 145 145 146

ANEXA ANEXA ANEXA ANEXA ANEXA

2. Efectele negative

razei minime a zonei de protectie

unei captari de apa subterana . 5. Alegerea filierei adecvate de depoluare a umn . SIt . 6. Depoluarea acviferelor pnn pompare: Ap I· . icatie

. 243

Sistemul sol - apd subterana

1. SISTEMUL SOL - APA. SUBTERANA.


1.1. CONFIGURATIA MEDIULUI SUBTERAN Abordarea poluarii - depoluarii solurilor trebuie facuta in contextul legaturii foarte stranse care exista intre sol si apele subterane, componente de baza ale mediului inconjurator. In fig. 1.1 se reprezinta schematic configuratia mediului subteran. Scheletul mediului subteran este constituit din minerale si roci de dimensiuni granulometrice diferite, prevazute eu pori, care prin interconectare permit circulatia apei .

.,.. • .,. ."..,.. .,. • . .,...,. Sol !


.::
.

Zona nesaturata
.~

.
:': ': '

.
,

.
...

..

Nivelul hidrostatic Zona saturate - acvifer-

..~~! .... .

Substratul imperrneabil

'. . .
~

...,

u-.e:

11

c~rgerii --.-

...

..
....

Franjuri capilare

permeabilitate

Fig. 1.1. Configuratia mediului subteran

PROCEDEE

SI ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE

A SOLURILOR

SI A APE LOR

SUBTERANE

Sistemul sol - apa subterana

Zona nesaturata: Porii sunt umpluti partial cu apa, partial cu aer, fapt ce permite coexistenta fazelor solida, lichida si gazoasa. Solul se gaseste in partea superioara a zonei nesaturate in care au loc procesele biologice. Zona saturata: Porii sunt umpluti in totalitate cu apa, curgerea lichidelor ajunse la acest nivel se face in directia de curgere a apei subterane. Zona saturata sau acviferul este constituita din doua faze distincte: 0 faza solida, imobila (fermata din roci magazin) si 0 faza lichida, mobila, care este apa subterana. Demarcatia intre cele doua zone se face prin nivelul hidrostatic (NH). Deasupra nivelului hidrostatic se afla franjul capilar sau zona capilara, in care apa este absorbita in pori datorita fenomenului de capilaritate. Urmarind configuratia fizica a mediului subteran se poate constata ca prezenta poluarii intr-o anum ita zona genereaza riscuri importante la nivelul intregului sistem. Astfel, prin actiunea unui poluant asupra solului se pune in pericol stratul acvifer subteran care risca sa fie deopotriva contaminat prin transferul poluantului de la suprafata solului spre adancime. in mod reciproc, daca un acvifer este contaminat cu 0 substanta toxica, care poate sa patrunda in profunzime printr-un foraj, se ajunge la contaminarea solului prin vaporizarea si ascensiunea capilara a apei poluate. Actualmente, metodele de depoluare aplicate in lume vizeaza ansamblul sistemului sol-apa subterana. Depoluarea se face prin combinarea unor tehnici compatibile de depoluare a solului si a apei subterane sau printr-o singura tehnica, capabila sa asigure atat depoluarea solului cat si a apelor subterane. 1.2. SOLUL. PRINCIPALELE PROPRIETA.TI ALE SOLULUI

Fig. 1.2. Sectiune printr-un profil de sol

Substante minerale

Apa

Fig. 1.3. Schema alcatuirii solului

Sub denumirea de sol se intelege stratul dinamic de la partea superioara a scoartei terestre in care se desfasoara tara intrerupere procese biologice, fiind in permanenta sub actiunea materiei vii: microflora, flora, microfauna ~ifauna. in toate situatiile, solul este un sistem heterogen (insusirile variaza in masa solului) (Fig. 1.2) ~i trifazic (faza solida, lichida si gazoasa) (Fig. 1.3). Proportiile mentionate in schema din figura 1.3 sunt ideale. In realitate ele se schimba mult de la un sol la altul, iar in acelasi sol de la un orizont la altul. La aceste faze se adauga componenta vie a solului care desi apare intr-o proportie foarte mica prezinta 0 importanta covarsitoare pentru
1()

toate procesele ce au loc in sol. . .. . imagine mai cuprinzatoare asupra alcatuirii solului este ce~ prezentata in figura 1.4, elaborata de Florea ~2004) [1]'. i~ c~arecomponentn solului sunt grupati dupa starea de agregare ~I n~~ra ~hI~~ca: Partea nevie este alcatuita din fazele solida, lichida ~I gazoasa. Faza solida este alcatuita din componentii minerali si organici care !orm:.az~ materialul pamantos (terigen) al solului. Faza lichida co~sta din .apa ~I sub stante dizolvate In ea, formand ceea ce numim solutia solului. Faza gazoasa include gazele din aer ~i vaporii de apa, constituind impreuna aerul

din sol.
11

PROCEDEE

$1 ECHlPAMENTE

DE DEPOLUARE

A SOLURILOR

$1 A APELOR

SUBTERANE

Sistemul sol- apii subterana

care la randul ei influenteaza in mare masura celelalte proprietati fizice precum si proprietatile hidrofizice. In mod curent, textura unui sol este exprimata prin continutul masic procentual de argila, praf, nisip, pietris si bolovanis. Limitele dimension ale ale acestor componente sunt redate in tabelul 1.1.
Tabeluli.i. Nr.crt
1
Vapori de Apa din Substante Materia solubilizate mineral! in a,P3 Materia organic!

Gama texturald a solurilor componente Limite dimension ale ale Iractiunilor componente [mm] 0+0,002 0,002 + 0,02 0,02 + 0,20 0,2 + 0,5 0,5 + 2 2 +20 20 +200

Fractiunl Argila

Sf'

Microorganisme

Mezo- si macroorganisrne

nmn mm
,
, ..••... Spatiu pcros+v-v-' (laCrar) (p\in)

I '~~;_n I
, '·········Spatiu neporos •••..••••

2 3 4 5 6 7

Praf Nisip fin Nisip rnijlociu Nisip grosier Pietris


Bolovanis

'·············Volumul total··············

':

Fig. i.4. Schema alcdtuirii generale a solului (dupa Florea, 2004) [i}
- -i

Partea vie este alcatuita din micro, mezo- si macroorganisme care formeaza edafonul solului. Materialul pamantos si edafonul ocupa in volumul de sol spatiul neporos sau plin, iar solutia de sol si aerul din sol formeaza spatiul poros sau lacunar. Spatiul poros impreuna cu eel neporos constituie volumul total al solului. Compozitia ~i modul de dispunere a elementelor componente ale solului determina 0 serie de calitati sau proprietati care influenteaza retinerea si .nugrarea poluantilor, sugerand in acelasi timp ~i posibilitatile de depoluare. In continuare, sunt redate principalele proprietati fizice, chimice si biologice ale solurilor, proprietati care trebuie cunoscute in vederea aplicarii unei metode adecvate de depoluare. • Textura sau alcatuirea granulometrica a solului indica proportia in care diferite fractiuni granulometrice intra in alcatuirea solului. Textura constituie 0 proprietate relativ stabila, caracteristica diferitelor tipuri de sol, 12

De obicei, la definirea texturii unui sol se iau in considerare numai ponderea argilei, a prafului si a nisipului. Utilizand ponderea acestor fractiuni principale se pot construi diagrame temare sectorizate care permit incadrarea unui anume sol studiat in una din grupele de cIase texturale. Totusi, cea mai reala oglinda a texturii unui sol este curba ~a granulometrica, construita pe baza analizelor granulometrice de laborator. In figura 1.5 sunt redate curbele granulometrice tip, pentru anumite categorii de sol.

100 90 a'? 80 70 1i "3 60 6 50 =' u 40 ~ 30 ~ 20


10 0

10

0,5

0,2 0,1 0,05

Fig. i.5. Curbele granulometrice tip pentru anumite categorii de sol [2}

PROCEDEE SI ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE A SOLURlLOR SI A APELOR SUBTERANE

Sistemul sol- apii subterana

.I

Deosebit de important din punct de vedere practic este cunoasterea variatiei texturii pe profil. De exemplu, prezenta unui strat impermeabil in profilul de sol, influenteaza atat viteza de infiltrare a apei si a poluantilor cat ~i capacitatea de retinere a stratului superior, capacitate care creste 'in mod simtitor. • Structura solului reprezinta proprietatea acestuia de a se desface in agregate (fragmente) de diferite forme si marimi, la 0 anumita umiditate, sub actiunea unei forte moderate [3]. Structura, respectiv forma, marimea si modul de aranjare a agregatelor structurale, determina in mod direct porozitatea solului si indirect viteza de patrundere a apei, aerului si poluantilor in sol. Uneori, substantele organice din sol, precum si compusii de fier, aluminiu si calciu «cimenteaza» fractiunile nisipoase, prafoase si argiloase in «formatiuni» stabile numite agregate structurale. Pe solurile structurale se intalnesc atat pori largi (necapilari) prin care sub influenta gravitatiei, apa ~i poluantii se infiltreaza in sol, cat si pori capilari, in interiorul agregatelor care asigura retinerea apei si poluantilor de catre sol. • Densitatea aparenta a solului, pa, reprezinta masa unitatii de volum, care include atat particulele individuale cat si spatiul porilor. Ea se calculeaza cu relatia care reprezinta raportul dintre masa solului complet uscat si volumul total de proba recoltata in structura naturala, Acest indicator reda deci, informatii despre starea de afanare sau de compactare a unui sol. Densitatea aparenta medie a solului este de 1 3 g/cm''. Densitati aparente mai ridicate rezulta in urma compactarii solului sau in cazul unor continuturi ridicate de nisip. Spre deosebire de densitatea aparenta, densitatea solului, ps, reprezinta numai densitatea partii solide a solului. Valoarea medie a densitatii solului este de 2,65 g/cnr', ' • Porozitatea solului, reprezinta totalitatea spatiilor libere dintre agregate si din interiorul agregatelor de sol. Porii capilari au diametrul cuprins intre 10 urn si 50 urn si determina, asa cum s-a ararat, capacitatea de retinere a apei si a poluantilor. Porozitatea influenteaza viteza de infiltratie a fluidelor si capacitatea de inmagazinare a acestora in sol. In continuare, sunt prezentate principalele tipuri de porozitate a solurilor: a) Porozitatea absolutd, n, sau totals reprezinta raportul dintre volumul total al porilor din sol si volumul total al solului:

n = Vp . 100

V,

v. + Vp

VP•

100 [%],

( 1.1)
3

in care: Vp este volumul total de pori (intercomunicanti si izolati), in m ; Vt - volumul total al solului, in em'; Vs - volumul partii solide din sol, in crrr'. Cea mai utilizata metoda de ca1cul a porozitatii absolute se bazeaza pe relatia: n=(l-P").lOO [%], (1.2)

Ps

in care: pa si ps, reprezinta densitatea aparenta si densitatea solului, in g/cm", b) Porozitatea drenantd este data de porii mai mari de 50 urn, spatiu prin care se scurge excesul de apa si care, de regula este ocupat de aero Valorile porozitatii totale ~i a porozitatii drenante (Tab. 1.2.) pentru principalele tipuri de soluri din tara noastra sunt corelate cu continutul de materie organic a si argila, precum ~i cu gradul de tasare. c) Porozitatea efectiva, ns; reprezinta raportul dintre volumul pori lor legati intre ei prin canale (intercomunicanti) si volumul total al solului. In general, se poate aprecia ca porozitatea difera de la un solla altul in functie de natura si marimea particulelor primare solide, prezenta si natura materiei organice, textura, conditii de drenaj ~i activitatea biologica. De exemplu, orizontul superior al solurilor nisipoase are 0 porozitate de 35 -:-50 %, in timp ce la solurile argiloase porozitatea este de 40 -:-60 % sau chiar mai multo Unele orizonturi compacte din sol pot avea 0 porozitate de numai 10 %. Conditiile normale de aeratie in sol se realizeaza cand aerul ocupa eel , ' putin 25 -:-30 % din porozitatea totala. Pe de alta parte, porozitatea total a de 50 %, cu un raport de 1: 1 intre porii capilari si necapilari este favorabila atat retinerii, cat si circulatiei fluidelor (lichide ~i gaze, inclusiv poluante) in sol. • Permeabilitatea este proprietatea solurilor de a permite circulatia fluidelor printre golurile particulelor solide. Conform legii lui Darcy, viteza de patrundere si trecere a apei prin solurile saturate cu apa se exprima cu relatia: v = K f .I , in mJs; Kf - coeficientul de filtratie, in mJs;
1<;

(1.3)

in care: v este viteza medie de curgere a apei, numita «viteza de filtratie»,

14

PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE A SOLURILOR

sr A APELOR

SUBTERANE

Sis/ernul sol - apd subteranii

. Ta_belul 1~2: Valori orientative agricole din Romania

ale porozitatii pentru principalele


'r:

soluri

Tabelull.3.

Permeabilitatea soluri/or

Nr. crt 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
11

Soluri Kastanoziomuri Cemoziomuri Cemoziomuri freatie umede Cemoziomuri eambice Faeoziomuri Pre1uvoso1uri Luvoso1uri* Pe1iso1urisi vertoso1uri Psamoso1uri si a1te soluri
nisipoase

Valori medii pe adancimea de 0 + 100 cm Porozitatea Porozitatea absoluta, % drenanta, % 50 : 54 20: 26 49 : 53 17 : 23 48 : 52 15 : 21 47 : 51 14 : 20 46: 50 15 : 19 44 : 48 10 : 16 48 + 52 6+2 1:7 42 : 46 7 : 13 48+52 32 +38 44 : 48 55 +65 45 +49 42: 46 26 : 36 3+9 1+7

Nr. crt 1 2 3 4 5
6

Tipu1 componentului Argi1a 0+0,002 mID Praf 0,002 + 0,02 mID Nisip tin 0,02+0,2 mID Nisip mijlociu 0,2 +0,5 mID Nisip grosier 0,5 +2 mID
Pietris

Permeabilitatea
Kr, mts

C1asa de permeabilitate • soluri impermeabi1e • soluri foarte putin permeabi1e • soluri putin permeabi1e • soluri cu 0 permeabi1itate satisIacatoare • soluri permeabi1e • soluri cu 0 permeabi1itatebuna • soluri foarte permeabi1e

< 10-9 < 10< 1<f' < 10-' < 10-<1 < 10

2+20mID
Bolovanis

G1eioso1uri
Soloneturi"

20 +200 mID

12

13

gleioso1uri A1uvio1uri si drenate eu textura: a) grosiera b) mijlocie c) tina A1uvio1uri si gleioso1uri, apa freatica in profil, cu textura:
a) grosiera

48 + 52 48: 52 48 + 52 46: 50 48 : 52

23 + 33 12 : 25 9 : 19 23 : 33 14 : 24 12 : 22

b) mijlocie c) tina * Adiincimea: 0+50cm 50+ 100cm

. I - ~adie?tul hidraulic, exprimat prin raportul dintre diferenta de myel (iJ.H) ~l lungl~ea (L) a coloanei de sol prin care trece apa. Pe~~ru solunle saturate neacoperite cu un strat de apa, se considera perme~blhtatea egala cu coeficientul de filtratie Kf. . .In tabelul 1.3 este redata permeabilitatea pentru apa, pre cum si principalele . ~rupe de permeabilitate in care se incadreaza componentii granulometrici de baza ai solurilor.

Piitrunderea apei prin solurile nesaturate de apa se numeste infiltratie. Se impune mentiunea ca permeabilitatea pentru apa este influentata de valoarea porozitatii totale, de dimensiunile si cantitatea porilor, elemente care la randul lor depind de textura si structura solului. Permeabilitatea solurilor lutoase si argiloase se micsoreaza in procesul de umezire, pe seama gonflarii particulelor fine si pe seama distrugerii agregatelor structurale. Permeabilitatea pentru aer a solului depinde de marimea porilor ~i nu de volumul total al acestora. in acest sens, solurile formate din particule mari ca pietrisul si nisipul, sunt foarte permeabile pentru aer, desi porozitatea lor este redusa. in figura 1.6 este redata corelatia existenta intre granulometria unui sol si permeabilitatea sa la aer [4]. Este cunoscut faptul ca procesele biologice din sol sunt influentate pozitiv de cresterea cantitatii de aer din sol. Oeci, cu cat solul contine 0 cantitate mai mare de aer, cu atat salubritatea acestuia, determinata de intensitatea proceselor biologice, este mai mare. Cantitatea de aer din sol depinde intr-o mare masura de presiunea atmosferics, precum si de cantitatea ~i miscarea apei subterane. Ca urmare a descompunerii substantelor organice in sol, calitatea aerului teluric este diferita de cea a aerului atmosferic, procentul de oxigen fiind mai scazut iar eel de bioxid de carbon mai ridicat. La aceste gaze se mai pot adauga amoniacul, hidrogenul sulfurat, metanul etc. Cu cat compozitia aerului teluric este mai apropiata de cea a aerului atmosferic, cu

17
1{;

PROCEDEE

Sl ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE

A SOLURlLOR

Sl A APELOR

SUBTERANE

Sistemul sol- apii subterana

IIII,
;111

..:
"0
0

2,0 1,0 0,5 0,25 0,125 0,062

:;

.~

,I
II

'" 'S
<I)

0.


fJ9,
ALEURITE 10"7 10"6 10"5 10-4 la aer, mls Penneabilitatea

8 0 :;

'" o

s:: ....

0,005

0{L~~~~~~~._

Fig. 1.6. Graficul coreldrii dintre granulometria unui sol si permeabilitatea sa fa aer [4J

!
I

atat solul este mai curat. De altfel, intre aerul teluric si aerul atmosferic este un permanent schimb, determinat mai ales de temperatura de la suprafata solului [5]. ~ Retinerea lichidelor in sol reprezinta 0 proprietate complexa a solului, datorata fortelor de adsorbtie, fortelor capilare ~i presiunii osmotice. Forta de~adsorb~i~ ~e stabileste la contactul lichid - particula de sol si se datoreaza energrei hbere de suprafata (valente reziduale) a particulelor de sol, precum si proprietatilor de adsorbtie a lichidelor. Cantitatea de lichid adsorbita creste direct proportional cu suprafata specifica a materialului din care este format solul. Suprafata desfasurata a unui gram de argila ajunge la 976 m2, fata de 1,4 m a unui gram de nisip, fapt ce explica cantitatile mari de lichid retinute de solurile argiloase in comparatie cu cele nisipoase. Forta de adsorbti'e are , ,
2

valori de mii de atmosfere ~i actioneaza pe distante extrem de mici(10"8mm) . Fortele capilare actioneaza in solurile partial saturate cu lichid, ca rezultat al tensiunii superficiale (deficitul de presiune) ce se manifesta la limita de separare aer - lichid din interiorul porilor solului, sub meniscurile concave. in solurile care contin saruri solubile, la retinerea lichidelor mai participa si potentialul osmotic. Forta de suctiune sau de retinere a lichidelor de catre particulele de sol depinde de intensitatea fortelor de interactiune dintre sol si Iichid. Suctiunea datorata partii solide a solului poarta denumirea de suctiune matriciala, cea datorata presiunii osmotice a solutiei solului se numeste suctiune osmoticii iar suma acestora reprezinta suctiunea totalii. Forta de suctiune totala depinde de cantitatea de lichid din sol, de textura solului ~i de continutul in saruri al solutiei solului. La acelasi continut de lichid, suctiunea va fi mai mare pe solurile argiloase, decat pe cele nisipoase, iar la aceeasi textura si la acelasi continut de lichid, suctiunea creste odata cu continutul de saruri. Forta de suctiune poate fi definita prin presiunea cu care lichidul este retinut de sol sau prin forta necesara a fi aplicata pe 1 cm2 pentru a extrage 1 g de lichid. Aceasta forla poate fi exprimata in centimetri coloana de apa sau mercur, in atmosfere, etc. • Temperatura solului depinde atat de structura mecanica, cat si de natura si compozitia chimica a solului [6]. Principalele surse de caldura ale solului sunt caldura solara, caldura provenita de la mas a incandescenta din centrul pamantului si caldura degajata de procesele biochimice exogene, care se petrec in sol. Se stie ca solul este in general rau conducator de caldura, Solurile cu granule fine si umede se incalzesc greu, dar se si racesc greu, ele inmagazinand caldura, iar solurile cu granule marl sau compacte au o conductibilitate termica mai mare, ele se incalzesc repede dar i~i pierd usor caldura inmagazinata. Un rol important in captarea si pastrarea caldurii in sol este detinut de culoarea acestuia. Astfel, solurile deschise la culoare (nisipoase) reflecta 0 mare cantitate de radiatii solare, pe cand solurile inchise la culoare (cernoziomul) retin radiatiile calorice si sunt mult mai favorabile dezvoltarii proceselor biologice in sol. Datorita conductibilitatii sale termice reduse, solul inregistreaza cu intarziere variatiile temperaturii atmosferice, atat cele diurne cat ~i cele sezoniere.

lR

PROCEDEE $1 ECHIP AMENTE DE DEPOLUARE

A SOLURlLOR

$1 A APELOR SUBTERANE

Sistemul sol- apii subterana

Temperatura solului joaca un rol important in desfasurarea proceselor biologice si biochimice care se petrec in sol, ca ~i in intretinerea vietii diverselor organisme si microorganisme. Acestea pot avea un important rol sanogen in autopurificarea solului, cat si patogen, in transmiterea diverselor maladii epidermice. • pH-ul solului indica valoarea aciditatii sau alcalinitatii solului. Aceasta valoare depinde, in special, de schimbul de ioni cu coloizii minerali si organici, ~i de prezenta carbonatilor de Ca, Na etc. Reactia pH variaza in cazul solurilor de la 3,5 (extrem acid) pana la 11 (extrem a1calin). Incovenientul solurilor acide rezida in aparitia continuturilor toxice de aluminiu solubil (mobil) si in activitati microbiene mult mai reduse. Cu cat un sol este mai acid, cu atat este mai ridicata absorbtia metalelor grele (mai ales a cadmiului) in plante. Pe de alta parte, solurile putemic a1caline se caracterizeaza prin mobilitatea redusa a microelementelor si a metalelor ~ele, cu exceptia molibdenului. Pe astfel de soluri, fierul, zincul, manganul ~I fosforul pot sa se gaseasca in cantitati insuficiente. De asemenea, cand exista prea mult sodiu schimbabil, pH-ul este ridicat. Acesta poate fi indepartat prin schimb de cationi. Capacitatea mare de schimb cationic confera solului rezistenta mare la schimbari de pH si cationi, respectiv capacitate mare de tamponare, De fapt, puterea de tamponare a solului se datoreaza coloizilor din componenta sa [7]. ' . • Ac~ivitatea btologtca a solului este determinata de fauna ~i microorganismele din sol. Este surprinzator sa constatam ca numarul bacteriilor poate sa ajunga la 7 + 8 miliarde la un gram de sol productiv, in care totalitatea organismelor vii pot sa ajunga la 11 + 12 tone/hectar [7]. Rolul activ al faunei din sol se evidentiaza prin fragmentarea fina a vegetalelor, prin afanarea si aerarea solului, ca urmare a executarii unor galerii de circulatie ~i intr-o masura mai mica, prin participarea la formarea humusului. Microorganismele din sol (protozoare, alge, ciuperci, actinomicete, ba~te.rii) exerci~a 0 actiune multipla asupra solului, distingandu-se in special actrvitatea enzimatica (care influenteaza evolutia tuturor elementelor din sol) si activitatea simbiotica. ~e~i unele orga~isme vii s-au dovedit daunatoare pentru fertilitatea ~i productivitatea solului, marea majoritate a organismelor vii din sol au 0 actiune generala pozitiva,
20

De exemplu, macrofauna aereaza si structureaza solul. Bacteriile autotrofe sintetizeaza hrana din materiale anorganice si pot converti oxidul de carbon otravitor in bioxid de carbon folositor sau in gaz metan, pot nitrifica amoniul in nitrati si pot reduce excesul de nitrati in azot inert. Bacteriile heterotrofe si actinomicetele distrug materia organica, inc1usiv poluantii orgamci. Microorganismele pot descompune erbicidele, fungicidele, insecticidele ~i alte substante chimice aplicate voluntar sau ajunse accidental in sol. APELE SUBTERANE. CARACTERISTICILE HIDROGEOLOGICE ALE STRA TURILOR ACVIFERE Precipitatiile atmosferice ~i apele de suprafata infiltrate in sol, impreuna cu apele provenite din condensarea vaporilor din subsol si cu apele capilare formeaza in masa rocilor permeabile acumulari de ape sub numele de ape subterane sau sisteme acvifere subterane (Fig. 1.7).

(' r '. vapori'.


\

..I

t
\ .\ .
:,

i
"

'" i'"
"

./
.,' -r :

.......... Zona de capilaritate

lacuri, mari

Fig. 't. 7. Formarea sistemelor acvifere subterane

21

PROCEDEE SI ECHlPAMENTE

DE DEPOLUARE A SOLURILOR SI A APELOR SUBTERANE

Sistemul sol - apii subterand

S~~tul acvifer reprezinta unitatea elementara a scarii hidrogeologice, carac~enzandu-se pnntr-o compozitie litologica omogena si prin limite apropiate ale valorii porozitatii ~i permeabilitanj,

,. ".i'V'
..

b)

-:-= .~
. ..:

. . . . .. '.. .' ~ ..
"

.Zo~~ d~a~~ati~·
" '

t.T'f"~
..

••.
: NH
.•

Strat freatic

~.--:---

-:::r::..!,

.:.:.:. .:':2..:::'..: ~.~-:~


Strar captiv ~u ci~eI lib~r .~

c) Fig. 1.8. Straturi acvifere [2]

Spatial, stratul acvifer este delimitat in culcus ~i acoperis de plane de stratificatie care it separa de roci cu proprietati si compozitie diferite. Grosimea stratului acvifer are variatii mici in raport cu intinderea sa pe orizontala [2]. La un strat acvifer se pot deosebi trei zone (Fig. 1.8. a): • zona de alimentare, situata la cotele cele mai inalte ale stratului acvifer ~i care vine in contact cu sursa de alimentare (precipitatii, ape curgatoare etc.); • zona de dezvoltare sau acumulare, ce reprezinta zona de extindere a straturilor acvifere; • zona de drenare (descarcare), situata de obicei la cotele inferioare ale stratului acvifer, care este marcata prin izvoare ce apar la suprafata terenului sau subacvatic. Aceste zone se individualizeaza numai in cazul straturilor acvifere captive; la cele freatice, zona de alimentare corespunde cu cea de dezvoltare (Fig. 1.8. b). in functie de modul de asezare si conditiile hidrogeologice de acumulare, se deosebesc doua tipuri principale de straturi acvifere: freatice si de addncime (captive). Stratul acvifer freatic este considerat primul strat acvifer cu nivelliber al apelor, intalnit de la suprafata terenului. Spre deosebire de straturile freatice, straturile acvifere de adancime se afla intre doua straturi impenneabile, iar zona lor de alimentare se afla la distanta mare fata de zona de acumulare si la cote frecvent mai ridicate. Aceste straturi, numite si captive, au in general apa sub presiune si debit relativ constant (Fig. 1.8. c). • Compozitia granulometrica reprezinta continutul in fractiuni, pe dimensiuni, al granule lor ce constituie roca acvifera . • Capacitatea de inmagazinare ~i de cedare a apei subterane de catre 0 roca coeziva sau necoeziva depinde de volumul pori lor ~i de marimea acestora. Porozitatea si dimensiunile porilor sunt in functie de diametrul ~i forma granulelor, de modullor de dispunere in roca si de gradul de indesare, Din punct de vedere al permeabilitatii, rocile se impart in trei categorii [8]: roci acvifere, care sunt roci poroase, cu pori supracapilari (d > 0,508 mm), prin care apa circula usor si se supun legilor hidrodinamice (pietrisuri, nisipuri, gresii, conglomerate slab cimentate etc); 23

22

PROCEDEE ~l ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE A SOLURILOR

sr A APE LOR

SUBTERANE

Sistemul sol- apii subterand

roci acviclude, care sunt roci cu pori capilari (0,0002 mm < d < 0,508 ~m) ~.isubcapilari (d < 0,0002 mm), prin care apa circula foa~e m~et ~l numai sub presiune (argile, marne etc); rocr .acvffuge, care sunt roci compacte, permeabile numai prin fis~n, ca de exemplu rocile magmatice, metamorfice ~i rocile sedimentare compacte fisurate. .Perme~bil~tatea rocilor acvifere se apreciaza prin coeficientul de filtratl~ K! ~l.pnn coeficientul de permeabilitate s; legatura dintre cei doi coeficienn fimd data de relatia: Kj

1.4. IMPORTANTA SOLURILOR

~I A APELOR SUBTERANE

=K
P

Ya [mls]
f.J

(1.4)

in care: Ya este greutatea specifics a apei; fl - vascozitatea dinamica a apei. . • ~ivelul ~idrost~tic, reprezinta nivelul natural al oglinzii apei intr-un fo:a~: Nivelul hidrostatic se mascara fata de un reper, care poate fi nivelul marn, suprafata terestra sau patul impermeabil. • Gr~dient~1 de presiune (panta apei subterane) este reprezentat de r~po~l dmtre dl!erenta nivelurilor hidrostatice a doua puncte situate pe d~ectla curentului subteran (exprimata in metri coloana de apa) si distanta dintre eIe: '

1 = HI - H2
L

= !lH
L [m3/s]

(1.5) (1.6)

• Debitul stratului acvifer se poate determina cu relatia; Q=Kj·l·a·1 in care: Kf este coeficientul de filtratie, in mls; 1 - panta apei subterane sau gradientul de presiune; a - grosimea stratului acvifer , in m: ' , 1- liitimea stratului acvifer, in m. • Viteza real! efectiv! a apei subterane ce corespunde cu viteza masurata in teren, se calculeaza cu relatia: ' v. =JL= S'n • Kj ·1 [mls] ne (1.7)

in care: S este secti~nea transv~rsalii totala a acviferului, S = a . I, in m2; . ~ .~e -. porozitatea efectiva, ce reprezinta raportul dintre volumul totalitatii ponlor legati intre ei prin canale ~i volumul brut al rocii acvifere.

Viata si sanatatea populatiei terestre este strans legata de sistemul natural sol-apa subterana, Nu trebuie uitat faptul ca solul reprezinta factorul principal in asigurarea hranei oamenilor, animalelor si plantelor. Solicitarile de teren pentru activitatile social-economice au dus la scaderea suprafetei arabile in Europa. Astfel, au fost luate masuri de crestere continua a productivitatii solurilor, masuri ce au avut de multe ori consecinte ecologice nedorite. Pentru mentinerea echilibrului ecologic solul are 0 importanta deosebita, aceasta constituind un tampon contra poluantilor agresivi, agentilor patogeni ~i daunatorilor de natura vegetala. Plantele de pe terenurile agricole folosesc mai putin de 1 % din radiatia solara fiziologic activa, restul energiei solare fiind acumulata in humus, care devine un acumulator global de caldura si distribuitor al energiei obtinute prin fotosinteza. Apele subterane reprezinta una din cele mai importante resurse de apa potabila utilizate in lume. In fiecare an sunt extrase din subsol circa 600 -i700 miliarde de m3 de apa, volum ce reprezinta eel putin 0 cincime din intreaga cantitate de apa folosita de ciitre om [9]. Apa subterana este utilizata cu precadere pentru consum, ca apa potabila, fiind insa folosita si pentru irigatii si in diferite sectoare industriale. La noi in tara, apele subterane sunt utilizate pentru asigurarea consumului de apa potabila si menajera, atat in mediul urban (circa 45 % din necesar), cat mai ales in mediul rural, unde aceasta resursa asigura aproximativ 95 % din necesar [10]. Apele subterane prezinta adesea cateva avantaje in comparatie cu apele de suprafata: • caracter extensiv si accesibilitate pentru utilizatorii dispersati, mai ales pentru cei din mediul rural; • resurse garantabile, cu exceptia acviferelor carstice, in toate anotimpurile; • constants a proprietatilor acestora; • costuri de captare si tratare foarte mici; • protectie buna impotriva poluantilor antrenati de precipitatii ~i sau deversati accidental pe sol.

24

25

PROCEDEE

sr ECH[PAMENTE

DE DEPOLUARE

A SOLUR[LOR

sr A APELOR

SUBTERANE

Poluarea so/uri/or ~i a ape/or subterane

Prin contaminarea cu poluanti, calitatea solurilor si a apelor subterane sufera transformari negative importante, transformari ce conduc la reducerea s~u_i~~adirea domeniilor de utilizare a acestora, precum $i la atingerea sanatatn umane. _ Depoluarea solurilor $i a apelor subterane este 0 problema relativ noua .pe agenda cercetatorilor si a firmelor ce se ocupa de reabilitarea factonior de mediu, deoarece mult timp s-a considerat ca solul si apele subterane. sunt invulnerabile la poluare, posedand suficiente mijIoace de autoprotejara. ~ ceea ce priveste depoluarea apelor subterane contaminate cu diferiti pOIU~n!l, ace~te.a.~e..depolueaza mult mai dificil dedit apele de suprafata, datonta accesibilitap] reduse Ia acvifere. '

2. POLUAREA SOLURILOR SI A APELOR SUBTERANE


2.1. FORME ~I CAUZE ALE POLUAruI APELOR SUBTERANE SOLURILOR ~I A

Prin poluare se intelege actiunea de introducere directa sau indirecta in mediul inconjurator, prin activitate umaria, a unor substante sau energii suscestibile de a contribui sau cauza: un pericol potential pentru sanatatea omului; deteriorarea resurselor biologice, a ecosistemelor sau bunurilor materiale; un obstacol in calea utilizarii legitime a mediului [1]. Se considers poluant orice substanta solida, lichida sau gazoasa, sau orice forma de energie (radiatie electromagnetica, ionizanta, termica, tonica sau vibratii), care introdusa in mediu, modi fica echilibrul natural al constituentilor acestuia si poate aduce daune organismelor vii, bunurilor materiale. Spre deosebire de poluare, prin degradare sau deteriorare a solului (conform ISO 110741) se intelege .alterarea proprietatilor solului avand efecte negative asupra unei functii sau mai multor functii ale acestuia, asupra sanaHi!ii umane sau asupra mediului". Nu se vor considera ca forme de poluare coroziunea solului, scufundiirile $i aluneciirile de teren, excavarea solului, eruptiile vulcanice etc, acestea incadrandu-se in sfera mai larga a notiunii de degradare sau deteriorare a mediului. Principalele forme ~i cauze ale poluarll solurilor:

I. Poluarea solurilor, in functie de natura ei, imbraca trei forme distincte: a.fizica : - poluare termica ( cu ape sau afluenti calzi sau reci ); - poluare radioactiva ; - poluarea cu materiale minerale sau organice in suspensie;

26

27

PROCEDEE

SI ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE A SOLURlLOR

st A APELOR

SUBTERANE

Poluarea so/uri/or si a ape/or subterane

b. chimicd : - poluarea cu substante minerale (acizi, baze si saruri, cloruri, nitrati, metale grele, saruri radioactive etc); - poluarea cu substante organice naturale si sintetice. Substantele organice sintetice au rol poluator dominant, ele numara aproape 80.000 compusi chimici utilizati in mod eurent. Pestieidele ~i compusii organici volatili sunt poluantii cei mai cunoscuti pentru soluri. Solventii care contin alcani ~i alchene colorate sunt deosebit de toxici pentru organismele vii, acestia au proprietatea nefasta de a se dizolva in apa. (Ex. Solventi industriali tricloretilena si tetracloretilena). C. biologica : - poluare cu germeni patogeni (mieroorganisme, virusi si baeterii). II. Dupii modul de rasplindire, poluarea solurilor poate fi : a. punctiformd sau locala, datorita deversarii ~i depozitaJii_ necontrolate a unor substante poluatoare, precum si exploatarii defectoase a instalatiilor de extractie a ape lor subterane; b. liniarii , se manifesta de-a lungul soselelor, cailor ferate, eursurilor de apa, eanalelor de evacuare a ape lor uzate etc; C. difuza, rezulta in urma aplicarii ingra~amintelor si produselor fitosanitare, prin poluarea masiva a atmosferei etc. III. DlIpa actiunea in timp a poluiirii, ea poate avea caracter: a. permanent (ex. prin administrarea inadecvata a ingra~amintelor ~i prin depozitarea necontrolata a unor deseuri), b. accidental (ex. prin spargerea unei conducte de transport a hidroearburilor, rastumarea unei cisteme etc.). IV. in functie de activitafile care genereaza poluarea solurilor, pot fi identificate patru forme principale de poluare (Fig. 2.1) [8]: a. poluare domesticd b. poluare industriala C. poluare agricola d. poluare prin transport. • Poluarea domestica este datorata in principal deseurilor solide si liehide provenite din activitatea domestica sau a unor unitati de servicii. Astfel, se amintesc cateva surse de poluare domestica: - racordarea incompleta a locuintelor la sistemul de eanalizare si deci si la statiile de epurare, fapt ce permite antrenarea nitratilor si produselor amoniaeale din sol spre apele subterane;

Produse poluante
___ --

Poluare domestica Poluare industrials Poluare agricola Transport Apa meteoric a

Activita~ umane

Stalii de epurare

+----

Evacuare rara epurare

Sisteme individuale de proteclie Etc

Pe sol sau in aer

Exploatare marina

Put
Canale. fisuri Jomp

Put
filtrant Scurgere

la
suprafafa

aleurit

, .., silex
~.-;.: -

: ': .. .mi .;
~~

Zona nesaturata
~ ~ ~ ~ .A..~ ~ __

. ' ..~' Zona saturata

' .-..

'.

Fig. 2. 1. Exemplu de poluare a soluri/or si a apelor subterane prin activitdti antropice

_ neetanseitatea si capacitatea insuficienta a retelei de canalizare de transport a apelor uzate, in consecinta contaminarea ~?lului; _ depozitarea pe sol a namolurilor de la statiile de epurare a apelor uzate; ... . _ dirijarea in sol si subsol a apelor provenite din precipitatii, car~ pnn actiunea lor de spalare se incarca eu diferiti poluanti: metale (Pb, Ni, Zn,

")0

28

(
PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR SI A APELOR SUBTERANE Po/uarea so/uri/or si a ape/or subterane

Cd), saruri, hidrocarburi, azbest, ingra~aminte, pesticide, produse presarate pe sosele sau statii de parcare etc; - depozitarea necontrolata pe sol a deseurilor menanjere; - scurgerea necontrolata in sol a combustibililor si a uleiurilor uzate. • Poluarea industriala poate avea cauze variate, cele mai frecvente fiind legate de depozitele de deseuri, de apele industriale uzate si de redepunerile din atmosfera.

Tabelul 2.1. Principalele substante susceptibile de a polua solurile $i apele subterane f8)
Industria I. Extractiva Subramura industriali

Substante

in tabelul 2.1 se prezinta, pe ramuri industriale, principalele substante care polueaza in general solurile si apele subterane. De regula, poluarea solurilor se face prin transferul poluantilor sub actiunea precipitatiilor de la suprafata solului spre profunzime.
1:11 '

Extragerea petrolului si a zazelor industriale Extragerea siirii geme in solutie si recristalizarea ei Extragerea ~i prepararea substantelor minerale utile metalifere, nemetalifere ~i carbuni

Iii
f

II

I' I

Cantitati imense de deseuri se acumuleaza anual in tanle dezvoltate. Numai in SUA si Franta, anual se produc cca. 4'109 tone. Mediile urbane devin centre de poluare a solurilor. Daca la inceputul secolului XX deseurile erau biodegradabile si tara influente nocive, astazi, ele depreciaza uneori ireversibil calitatea mediului. Localitatile urbane si rurale amplasate pe cursul raurilor polueaza cu deseuri industriale si menajere nebiodegradabile aceste ape, transformandu-le in canale de scurgere. S-a calculat ca un oras de 9 milioane locuitori polueaza apele cu 600 tone deseuri solide zilnic, In afara celor depuse pe sol, care afecteaza §i scot din circuitul agricol suprafete tot mai mario in SUA, aceasta crestere a suprafetelor terenurilor de depozitare a deseurilor are urmatoarea rata: - 780 km2 in 1970, - 1.494 km2 in 1975, - 3.500 km2 in 1985, - 6.200 km2In 1995.
Poluarea industriala, reprezentata in primul rand de activitatile de minerit, extragere, siderurgie §i industria prelucratoare a metalelor polueaza solul cu halde de steril, iazuri de decantare, zgura, cat si cu ape reziduale de mina cu mare incarcatura minerals sau scurgeri de halde cu importante emisii atmosferice de noxe. Pe teritoriul SUA exists peste 20.000 de mine parasite, ale carer ape acide intra in panza freatica, Potentialul de poluare a mediului inconjurator industriale poate fi ilustrat in cifre astfel: al intreprinderilor

de a polua susceptibile solurile ~i apele subterane • petrol brut; gaze naturale; • noroaie de foraj; materiale de cimentare .saramura (NaCi in solutie) si fluid izolant; vapori salini; praf de sare • minerale si roci sterile; • ape uzate de la mina si de la preparare, impurificate cu minerale si metale grele; • acizi, baze, reactivi de flotatie, de cianuratie, de amalgamare ~i de floculare (agenti tensioactivi, cianuri, mercur,

po liacrilamida)
Extragerea si prelucrarea de minerale radioactive 2. Metalurgia Siderurgie • ape de mina radioactive; • namoluri radioactive; • minerale si roci radioactive • suspensii minerale; • carbune; cenusa; cianuri; • fenoli; ape acide • fenoli; cianuri; amoniu • cianuri; fenoli; • petrol; ape alcaline • suspensii minerale; uleiuri; • cianuri; acizi; metale grele; fluor • acizi; baze; • metale grele • fenoli • fenoli; acizi; mercur • acizi; detergenti • petrol; fenoli; crezoli; mercaptani; • acizi; sulfuri; saruri minerale • metale grele; reziduuri .ciment; azbest; suspensii minerale; acizi; baze; carburanti • ape calde; cenusi si zguri • ape alcaline; carburanti • acizi; baze; sulfuri; saruri • tanin; crom.azotati; amoniac; acizi; baze • suspensii; fibre; sulfati; sulfiti; • fenoli; saruri • suspensii; alcaloizi vegetali; • microorganisme; paraziti

feroasa
Cocserie Constructii de masini 3. Metalurgia Pb, Cu, Zn, Ca, Ni, etc Clor, soda, acizi, pesticide anorganice Cauciuc Polimeri Detergetili Prelucrarea petrolului Coloranti.pesticide organice

neferoasa
4. Chimie anorzanica 5. Chimie organics

6. Materiale
de constructii 7. Energetics 8. Alte industrii Centrale termo ~i atomoelectrice Topitorii, tesaturi Vascoza Pielarie Celuloza, hartie, mobila Alimentara (spirt, carne, peste) zahar,

- un combinat siderurgic cu 0 capacitate de 5 milioane tone otel/an emite in atmosfera 100 tone S02, 15.000 tone CO, 1.000 t pulberi, 500.000 tone zgura, fum etc;
i()

:\1

PROCEDEE -0

SI ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE

A SOLURlLOR

SI A APELOR

SUBTERANE

Poluarea solurilor si a apelor subterane

fabrica de celuloza si hartie care consuma anual 4 milioane tone lem~ ca materie prima + 500.000 tone produse chimice - aditivi si aceeasi ca.n~ltate de combustibili produce 1,5 milioane tone pasta de celuloza si 3,4 milioane tone de deseuri;
- 0 fabrics de zahar ce prelucreaza anual 15 milioane tone sfecla produce 2 milioane tone zahar ~i 4 milioane tone impuritap si noxe; -.0 fabrica .de ciment pierde in atmosfera sub forma de pulberi peste 10 % din productia de ciment.

.. • Poluarea agricola este adesea 0 poluare difuza ~i este produsa prin utilizarea unor substante chimice de sinteza pentru obtinerea unor cantitati superioare de produse agro-alimentare. Este yorba de i~gra~aminte chimic~ fitohormonii sintetici si de pesticide. '
Astfel, s-a demonstrat faptul ca numai 0 parte din produsele chimice administrate pe soluri, sunt total biodegradabile. (Ex. Compusii cu plumb sau merc~, sarurile acidului arsenic se descompun greu; produsele organocIorurate tip DDT, HCH, lindan, eldrin etc., se descompun greu si au 0 mare remanenta in sol). Cercetarile asupra unor culturi cu ingrii~aminte chimice au ararat ca se produce 0 crestere a continutului de nitrati in unele vegetale (morcov, sfecla, ceapa, salata, telina, cartofi). In unele cazuri, chiar ~i dejectiile de la animale, care sunt biodegradabile, pot avea caracter poluator. ApIicarea lor pe sol in stare proaspata (nefermentate) poate duce la contaminarea biologica, diminuarea permeabiIitatii, reducerea continutului de oxigen in sol, iar in final la diminuarea fertilitatii solului. ' Poluarea agricola poate fi accidentala - in cazul stocarii si deversarii pe terenuri agricole a carburantilor, ingra~amintelor lichide, produselor fitosanitare etc.

- rambleul soselelor sau cailor ferate poate fi uneori format din sterile mini ere sau metalurgice, care prin oxidare - levigare pot contamina solul; - statiile de carburant si santierele rutiere (statiile de preparare a asfaltului; depozite de materiale si echipamente), pot constitui veritabile surse de poluare cu carburanti, solventi clorati etc.; - deversarea accidentala sau voluntara a unor poluanti in apele de navigatie poate avea drept consecinta poluarea malurilor; - depunerile unor poluanti atmosferici rezultati in urma transportului aerian; - spargerea accidentala a conductelor de transport hidraulic pentru hidrocarburi, pentru substante chimice in solutie, pentru apele uzate menajere si industriale, pentru agentii de termoficare. 2.2. MIGRAREA 2.2.1. Migrarea POLUANTILOR iN MEDIUL SUBTERAN

poluantilor in zona nesaturata

. • P~lu~reaprin transport se manifesta de-a lungul cailor de transport ~l comumcatie terestre, navale si aeriene. Astfel, acest tip de poluare se produce prin:
- infiltrarea in sol si in panzele freatice a apelor pluviale poluate cu sare, metale, azbest, hidrocarburi etc spalate de pe caile rutiere; - tratarea tronsoanelor de cale ferata, a soselelor ~i a malurilor unor rauri cu ierbicide sau substante ignifuge, care pot contamina atat solul cat ~i apele subterane;

Prin deversarea unui poluant lichid pe suprafata solului se formeaza, de regula, un corp de impregnare datorita fenomenelor de convectie, dispersie, adsorbtie, precipitare si activitate biologica. Directia si viteza de deplasare ale poluantului depind in principal de vascozitatea acestuia, de morfologia terenului si de permeabilitatea solului si a rocilor din stratul acvifer. Principala foqa care actioneaza asupra poluantului este gravitatia, Prin urmare, daca solul este permeabil, poluantul se infiltreaza in sol dupa 0 componenta verticals, inregistrandu-se si 0 impregnare lateral a datorita dispersiei provocate de porozitatea solului. In migrarea sa spre acvifer, poluantul poate fi filtrat, adsorb it, volatilizat, precipitat, biodegradat si, intro masura mai mica, hidrolizat, oxidat ~i redus. De asemenea, el poate fi oprit de catre 0 bariera impermeabila. Procesele fizice, chimice si biologice care se desfasoara intr-un sol supus poluarii conduc de cele mai multe ori la retinerea poluantului si la transformarea partiala sau totala a acestuia, inconvenientele poluarii diminuandu-se in mod considerabil. Un rol foarte important pentru protectia apelor subterane il are grosimea solului si a straturilor petrografice situate deasupra panzelor freatice.

II

32

11

PROCEDEE

SI ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE

A SOLURILOR

sr A APELOR

SUBTERANE

Poluarea solurilor si a apelor subterane

Datorita fenomenelor multiple ~i complexe pe care le prezinta migrarea poluantilor in zona nesaturata, modelarea analitica de ansamblu inregistreaza dificultati greu de surmontat. Din aceasta cauza, in practica depoluarii, se aplica metode empirice pentru estimarea formei corpului de impregnare cu poluanti, a adancimii maxime de patrundere a poluantilor, a volumului de poluanti retinuti in zona nesaturata, a timpului necesar poluantilor pentru a ajunge in acvifer etc. Factorii principali care se iau in considerare pentru estimarea migrarii poluantilor in zona nesaturata sunt: - textura - structura } zonei nesaturate - porozitatea - permeabilitatea precum si: - vascozitatea - solubilitatea - volatilitatea } poluantilor

in care: Vi este volumul poluantilor infiltrati, in m3; A - suprafata zonei de infiltratie, in m2; K - coeficient adimensional. Pentru calculullui K se poate utiliza relatia: K = 1000

s.«

(2.2)

in care: R este capacitatea de retinere a poluantilor de catre sol, in Vm3; k - coeficient adimensional de corectie in functie de vascozitatea poluantilor (Tabelul 2.2). Daca in relatia (2.1) se introduce K dat de relatia (2.2) rezulta: 1000· V; [m] (2.3) A·R·k In tabelul 2.3 se dau cateva valori pentru R si K, corespunzatoare diferitelor texturi ale solului. H
=

TabeluI2.2.

Valori/e coeficientului k in functie de tipul de poluant

Calculul marimilor de baza ce caracterizeaza migrarea poluantilor in zona nesaturata se poate face cu ajutorul unor relatii empirice, propuse de grupul de experti de la CONCAWE/Belgia [11], [12]: • Addncimea maxima de piitrundere a poluantului In zona nesaturata (Fig. 2.2) se poate determina cu relatia: H =K· V;

Tipul de poluant
Solvent halogenat Benzina Solutie apoasa Motorina, petrol lampant Combustibil usor TabeluI2.3.

Coeficientulul k 0,3 0,5 0,7 1 2

[m]

(2.1) Nr. crt. 1 2 3 4 5

Valori/e medii ale parametri/or R si Kfunctie de textura solului

Textura solului
Bolovanis-pietris grosier Pietris - nisip grosier Nisip rnijlociu si grosier Nisip fin si rnijlociu Nisip fin, praf

R [11m3] 5 8 15 25 40

Nivelul hidrostatic

Zona nesaturata

-¥-.

Benzina 400 250 130 80 50

Coeficientul K Motorina, Combuspetrol lampant tibil usor 200 100 125 60 65 30 40 20 25 10

Zona saturata

Fig. 2.2. Migrarea poluantilor in zona nesaturam

Cercetarile efectuate de Environmental Protection Agency/SUA au permis determinarea procentajului volumic de hidrocarburi retinute de catre nisip functie de diametrul mediu si distributia granulometrica a acestuia, prin relatia: R = 6 ,33. d-7,6 • eO,8133CT (2.4)
g

34

PROCEDEE

sr ECHlPAMENTE

DE DEPOLUARE A SOLURILOR

SI A APELOR

SUBTERANE

Po/uarea solurilor si a ape/or subterane

in care: d este diametrul mediu al granule lor de nisip; CTg - abaterea/ecartul granulometrica tip. Capacitatea de retinere, R, calculata cu aceasta formula este valabila numai in cazul solurilor uscate. In cazul solurilor umede, capacitatea de retinere a poluantilor de catre sol se diminueaza cu 10-15%, datorita faptului ca golurile intergranulare sunt partial ocupate cu apa, • Volumul de poluanti retinuti de zona nesaturata se determina din relatia (2.3):

v = _A_. h_·_R_·_k
r

1000

(2.5) [m], ceilalti parametri fiind

de proprietatile fizice, chimice ~i biologice care-i caracterizeaza, Principalele fenomene care caracterizeaza transferul poluantilor in acvifer sunt: advectia, difuzia, dispersia si factorul de retard are [8], [13]. Advectia este reprezentata de transferul poluantilor miscibili ~i solubili in apa subterana ca efect al curgerii acesteia. Unul dintre elementele cele mai importante ale transferului prin convectie este viteza de curgere a apei subterane. Daca se mascara concentratia unui poluant intr-un put de monitorizare amplasat intre sursa de poluare si un receptor, diagrama de variatie in functie de timp a acesteia are forma literei S, asa cum este prezentata in figura 2.3 [14]. ~
os

in care: h este grosimea zonei nesaturate explicitati anterior.

• Timpul de transfer al polantului in zona nesaturatd se poate estima plecand de la valoarea experimentala a permeabilitatii pentru apa, corespunzatoare tipului de sol ~i caracteristicilor zonei nesaturate. Permeabilitatea pentru poluant a zonei nesaturate se determina utilizand relatia: Kp=Ka~

.~

!:l
.~
Advectie 0,5

s 8

c .,

vp

[mls]

(2.6)

in care: K, este permeabilitatea zonei nesaturate pentru apa, in mls; Va - vsscozitatea cinematica a apei, in centistokes;. vp - vsscozitatea cinematica a poluantului, in centistokes. Timpul mediu de transfer poate fi calculat cu aproximatie utilizarea relatiei urmatoare:
t=_CI =

Timpul

prin

Fig. 2.3. Trans/ern Ipoluantior prin advectie. Vanatta concentratiei relative masurata intr-un put de monitorizare

a,

A·h·w Kp·A

=-

h-w

x,

[s]

(2.7)

in care: Va este volumul de apa continut in corpul de impregnare (zona poluata), in nr';

Qp - debitul de infiltratie a poluantului, in m3/s;


w - umiditatea zonei nesaturate, in %1100; h - grosimea zonei nesaturate, in m.

2.2.2. Migrarea peluantllor in zona saturata


Prin travers area zonei nesaturate de catre poluanti, 0 parte din volumul acestora este retinut in sol si in rocile din acoperisul acviferului. Poluantii ajunsi in zona saturata (acvifer) se comporta in mod diferit , functie ,

Conform legii lui Darcy, viteza de curgere depinde de permeabilitatea rocilor magazin si gradientul hidraulic al acviferului. Viteza reala de curgere a apei subterane este de: o cativa zeci de metri/an - acvifere din nisip fin; o cativa zeci de metri/zi - acvifere din aluviuni grosiere; o cativa kilometrilzi - acvifere carstice. Difuzia: Difuzia moleculara, sau simplu difuzia, este procesul de transport al unei substante, determinat de gradientul de concentratie care se realizeaza intre diferitele puncte ale solutiei apoase a substantei respective. Difuzia se produce si in cazul in care fluidul suport, respectiv apa, se gaseste in regim static. In mediile subterane putin permeabiIe, transportul prin difuzie al poluantilor este mai important cantitativ, in comparatie cu transportul prin advectie [14], [15]. 37

PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR ~I A APELOR SUBTERANE

Po/uarea so/uri/or si a ape/or subterane

Cu ajutorul legii lui Fick se poate exprima mas a solutiei aflata in transport prin difuzie. Astfel, pentru miscare unidimensionala, prima lege a lui Fick este data de relatia [16]: Q
= -Dd'-;J;

dC

(2.8)

in care: Q este debitul masic pe unitate de suprafata; Dd - coeficientul de difuzie, in m2/s; C - concentratia solutiei, in kg/nr'; dC/dx - gradientul concentratiei, in kg/rrr'zm. Coeficientul de difuzie Dd este puternic influentat de temperatura si, intr-o mai mica masura, de concentratie. La temperatura de 25°C, valorile sale uzuale sunt cuprinse intre 1'10-9 -;- 2'10-9 mls iar la temperaturi de 5 °c valorile scad la jumatate. Pentru cazurile in care concentratia este variabila in timp, se aplica legea a doua a lui Fick, care are urmatoarea forma pentru miscare unidimensionala [16]:

denumirea de dispersie mecanicd. Dispersia se produce atat in directia de curgere, dispersie longitudinald, cat si perpendicular pe aceasta directie, dispersie transversald. in figura 2.4 se prezinta schema dispersiei datorata modificarilor, la scara microscopica, a directiilor de curgere [17]. Prin fenomenul de dispersie mecanica, timpul ~i distanta parcursa influenteaza asupra dilutiei poluantului, contribuind la reducerea concentratiei maxime a acestuia (Fig. 2.5) [13]. Dispersia mecanica poate fi caracterizata cu ajutorul unui coeficient de dispersie mecanicd (longitudinala/transversala) care se determina experimental pentru fiecare caz in parte [19], [20].

in care:

ac -at

ac =D ec at «: ax
2

'

(2.9)

a)

b)

c)

reprezinta variatia in timp a concentratiei

'

,.

'I"

in medii permeabile poroase, difuzia nu se produce la fel de usor ca in apa de suprafata, deoarece ionii substantei aflate in solutie trebuie sa urmeze un drum sinuos, mai lung, de ocolire a particulelor mediului solid. in acest caz este folosit un coeficient de difuzie efectiv, care se determina prin relatia:
D· =m·Dd
,

Fig. 2.4. Schema fenomenului de dispersie la scard microscopicd: a) in interiorul pori/or; b) prin canalele dintre pori; c) difuzie moleculard

(2.10)

in care: OJ este un coeficient subunitar, dependent de tortuozitate, ale carui valori variaza intre 0,5 si 0,01 [17]. Valoarea determinata pe cale experimentala a acestui coeficient, pentru nisip omogen, este 0,7 [18]. Dispersia. Dispersia este fenomenu1 de amestecare care are loc intre poluant si apa curata, avand ca rezultat reducerea concentratiei poluantului in apa subterana, Dispersia poluantilor se produce prin: fenomene mecanice cum sunt curgerea intortocheata a fluidului prin porii rocilor acvifere, frecarea fluidului de particulele rocilor acvifere si diferentele de permeabilitate orizontala in acvifer. Dispersia realizata in acest mod este cunoscuta si sub 38

Directia de curgere

---------

~~--~~------~~----~~~----

Fig. 2.5. Reprezentarea schematica a dilutiei determinatd de dispersia mecanicd

--

Coeficientul de dispersie mecanicd longitudinala se poate exprima prin relatia [16]: (2.11)

PROCEDEE SI ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE A SOLURILOR SI A APELOR SUBTERANE

Poll/area solurilor si a apelor subterane

in care:
Vi

este viteza medie liniara in directia principala de curgere i, in mls;

a, - dispersivitatea dinamica in directia i, in m.


Coeficientul de dispersie mecanicd transversala se poate exprima prin relatia: (2.10) in care: este viteza medie liniara in directia i, in mls; dispersivitatea dinamica in directiaj, in m; Dispersivitatea dinamica este 0 proprietate importanta a stratului acvifer, care adesea se confunda cu dispersia. Coeficientul de dispersie mecanica este dependent de viteza apei subterane; la viteze reduse ale apei, coeficientul de dispersie este relativ constant, dar creste liniar cu cresterea vitezei apei subterane. Factorul de retardare insumeaza acele fenomene care au ca efect franarea migrarii poluantilor in acvifer, cum sunt: o adsorbtia, prin care moleculele sau ionii poluanti, aflati in solutie, sunt atrasi prin forte de natura electrica sau chimica spre suprafetele granulelor ce constituie rocile acvifere; o precipitarea sau complexarea poluantilor aflati in solutie apoasa, cu fonnarea unor compusi insolubili (hidroxizi sau carbonati metalici, complecsi organo-metalici etc); o degradarea compusilor organici prin activitatea biologica din sol; o volatilizarea. Factorul de retardare a poluarii, Rd, se defineste ca fiind raportul dintre viteza efectiva de curgere a apei subterane, Vea, ~i viteza de transfer a poluantului, Vip:
Vi
aj -

un suport ideal, care contine 100 % carbon organic. in Anexa I se prezinta modul de calcul a factorului de retardare a poluarii, Rd in cazul a 50 de substante organice. 2.2.3. Exemple tip ice de migrare a poluantilor a. Poluantul este solubil in apa in acest caz, poluantul urmeaza traseul apelor de infiltratie atat in zona nesaturata, cat si in cea saturatii. Cantitatea de poluant retinuta de zona nesaturata este determinata de cantitatea de apa din sol si din roci, de proprietatile fizice, chimice si biologice ale acestora, precum si de continutul in saruri ale solutiei solului. Poluantul, ajuns in solutie apoasa in zona saturata, este supus fenomenului de dispersie, formand 0 zona de poluare orientata paralel cu directia de curgere a apei subterane. b. Poluantul este nemiscibil # mai usor dedit apa Este cazul poluarii mediului subteran cu hidrocarburi (benzina, petrol, motorina, alti combustibili lichizi). in zona nesaturata, poluantul formeaza un corp de impregnare din care anumite fractii pot fi mobilizate spre atmosfera, sub forma de vapori, sau spre acvifer printr-o solubilizare progresiva, determinata de apele de infiltratie (Fig. 2.6). La atingerea acviferului, poluantul se intinde progresiv formand 0 panza plutitoare subtire la interfata dintre zona nesaturata si zona saturata. Forma acestei panze depinde de viteza de curgere a apei subterane, dar mai

Rd

vea
Vip

= 1 + Pn,
n,

. Kd

(2.8)

in care: Pns este densitatea in stare uscata a rocilor din zona nesaturata, in kg/dnr'; n, - porozitatea efectiva a zonei saturate (acviferului), in %/100 (ex. ns = 0,4); Kd - coeficient de partitie intre sol ~i apa pentru poluantul considerat; Kd = Ioe . Koe , unde Ioe [%/100] este continutul in carbon organic al solului iar Koe [dm3 /kg] este coeficientul de partitie intre apa si
Af)

Zona saturata

Fig. 2.6. Migrarea unui poluant lichid nemiscibil ~i mai usor decdt apa (PLNUA) in mediul subteran.
.11

PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR ~I A APELOR SUBTERANE

Poll/area solurilor si a apelor subterane

ales de proprietatile rocilor aflate la interfata celor doua zone (In special capacitatea rocilor de a retine poluantul sau de a favoriza trecerea acestuia). Suprafata panzei plutitoare de poluant poate fi calculata cu relatia:
S=IOOO.(V;-v,) gp

Tabelul 2.5. Ponderea fractiilor aromatice poluantului pur si in compozitia fractiei dizolvate Produse, fractii Combustibillichid Produs pur Fractie dizolvatii [%1 1%1

si

alifatice

in compozitia

Benzina
Produs pur [%1 Fractle dizolvatii 1%1

[m2]

(2.8)
Fractii alifatice Fractii aromatice Benzen din care: Toluen Xilen

In care: V; este volumul total al poluantului infiltrati, In m3; Vr - volumul de poluant retinut de catre zona nesaturata, In m'; gp - grosimea maxima a panzei plutitoare de poluant, In mm. Grosimea maxima a panzei plutitoare de poluant variaza intre 5 si 50 mm, In functie de granulometria acviferului (TabeluI2.4).
TabeluI2.4. Valorile estimative ale grosimii pdnzei plutitoare pentru diferite granulometrii ale acviferului Nr.crt Compozitia granulometricii Grosimea panzei plutitoare, gp[mmJ

90 10

5 95

45 55 1 12 19

4 96 9 48 24

1 2
3

4 5

Bolovanis - pietris grosier Pietris - nisip grosier Nisip mijlociu si grosier Nisip fin si mijlociu Nisip fin, praf

5
8

12 20 40

Din corpul de impregnare, poluantul poate fi solubilizat progresiv si vehiculat spre acvifer sub actiunea ape lor meteorice. 0 cantitate importanta din produsul poluant lichid poate sa treaca In faza de vapori, care difuzeaza In jurul corpului de impregnare. Poluantullichid (PLNGA), odata ajuns In acvifer, va avea tendinta de a se depune la fundul acviferului, urmare a faptului ca are densitatea mai mare decat apa (Fig. 2.7). Deplasarea poluantului In acvifer este dependenta de conditiile de curgere a apei subterane (panta si forma substratului impermeabil, viteza si sensul de curgere a apei subterane). In partea inferioara a stratului acvifer se formeaza acumulari, a carer anvergura este

La atingerea nivelului superior al acviferului, 0 parte din poluant se va deplasa continuu In sensul de curgere al apei subterane, iar 0 alta parte va fi imobilizata In franjurile capilare. Daca poluantul este 0 hidrocarbura complexa (ex. un carburant), la interfata apa-poluant se produc fenomene specifice de solubilizare. Fractiile cele mai solubile din hidrocarbura (benzen, toluen, xilen) se dizolva progresiv In apa, modificand continutul initial al poluantului. Exista 0 diferentiere cu privire la ponderile In fractii solubile si In fractii alifatice putin solubile ale poluantului pur si ale fractiei dizolvate In apa. Un exemplu prin care se evidentiaza aceasta diferentiere este dat In tabeluI2.5. Adesea, hidrocarburile plutitoare pot fi dispersate In apa subterana sub forma unor emulsii fine, sau pot fi volatilizate, dand nastere la vapori explozivi care difuzeaza In zona nesaturata. c. Poluantul este nemiscibil # mai greu decat apa Este cazul poluantilor de tipul solventilor halogenati. Corpul de impregnare format In zona nesaturata de solventii halogenati este mai putin extins decat In cazul produselor petroliere.
LI.?

Zona nesaturata

Zona saturata

Corp de impregnare ell PLNGA ~

~-=, -

Poluant in stare dizolvata

/PLNGA

Fig. 2.7. Migrarea unui poluant lichid nemiscibil si mai greu decdt apa (PLNGA) in mediul subteran

PROCEDEE

Sf

ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE

A SOLURILOR

Sf

A APELOR

SUBTERANE

Poluarea solurilor si a ape/or subterane

greu de estimat. Prezenta unor astfel de acumulari poate fi indicata prin: • ridicarea brusca a concentratiei de poluant dizolvat in apele pompate; • prezenta in apa a unor concentratii solubilitatea poluantului in apa; mai mari de 1110 din

• dificultatea diminuarii prin pompare a concentratiei de poluant in apa pana la limita de admisibilitate si cresterea rapida a concentratiei la oprirea pomparii. 2.3. EFECTELE NEGATIVE ALE POLuAruI SOLURlLOR

2.3.1. Efectele negative ale poluarh flzlce Poluarea fizica a solurilor se datoreaza, indeosebi, ape lor cu temperaturi ridicate si substantelor radioactive. Apele cu temperaturi ridicate provin de la centralele termoelectrice si atomoelectrice. Acestea influenteaza prin contaminare majoritatea proceselor fizice, chimice si biologice din soluri si acvifere. Contactul apei calde cu solul are ca efect distrugerea vegetatiei. Apa calda (de exemplu: apa evacuata de la centralele atomoelectrice are temperatura de + 38°C) favorizeaza, pe langa 0 mai intensa mobilizare a substantelor organice si a compusilor chimici din sol spre panza freatica, si dezvoltarea bacteriilor patogene (bacili tifici si paratifici, bacili producatori de dizenterie, holera etc). Substantele radioactive exercita efecte nedorite asupra solurilor, aceste efecte transferandu-se in mod periculos asupra plantelor si organismelor vii. Expunerea la radiatii ionizante, inhalarea prafului purtator de elemente radioactive, consumul de apa si alimente (fructe, legume, carne, lapte) contaminate poate aduce grave prejudicii sanatatii umane. Efectele radiatiilor ionizante asupra sanatatii organismului uman se grupeaza in: efecte somatice si efecte genetice. Efectele somatice includ atat leziunea anumitor organe sau sisteme, produsa de alterari celulare grave, cat si modificari genetice ale celulelor somatice cu aparitia de descendenti celulari modificati, in cazul bolii de iradiere acuta a intregului organism: in prima faza domina fenomenele nervoase (adinamie, inapetenta, stare generals alterata); faza a II-a este de remisiune, a carei durata este in oarecare masura invers proportionala cu doza primita; urmeaza perioada de stare a bolii caracterizata prin sindromul
LL1

hematologic, sindromul imunologic si sindromul digestiv. Urmare a unei astfel de situatii, moartea survine prin hemoragie, dar eel mai frecvent prin septicemie cu flora intestinala proprie. Printre efectele tardive se disting: radiodermita cronica; sterilitatea; alopecia; cataracta; leucopemia; scurtarea duratei medii de viata; leucemiile; cancerul cutanat; cancerul tiroidian; cancerul pulmonar; cancerul osos. Efectele genetice se datoreaza actiunii radiatiilor ionizante asupra descendentilor persoanelor iradiate. Doze relativ mari, indeosebi prin iradierea externa, pot duce la moartea embrionului si avort spontan, pana la malformatii grave sau minore, in functie de doza si varsta la care s-a produs expunerea. in afara efectelor negative ale radiatiilor ionizante asupra omului, trebuie amintita in acest context si influenta nefasta manifestata asupra animalelor (boli asemanatoare cu cele ale omului, malformatii etc) ~i plantelor (incetinirea cresterii, absenta fructelor, modificari morfologice etc). 2.3.2. Efectele negative ale poluarii chimice Influenta nociva a substantelor chimice, poluante, ajunse pe sol se produce prin intermediul ape lor subterane si a celor de suprafata, prin aer si mai ales prin intermediul plantelor. in mod obisnuit, in aer ajung cu precadere substantele volatile, iar in apa substantele solubile. Plante Ie concentreaza cea mai mare parte a substantelor chimice poluante din sol. Cercetari facute in acest sens pe pesticide au ararat 0 migrare catre plante intr-un procent de 30 -;-70 %, in timp ce pentru apa procentul scade la 2 -;18 %, iar pentru aer si mai putin. Fixarea de catre plante a substantelor chimice poluante din sol depinde de tipul plantelor cultivate. in cazul pesticidelor, s-a constatat ca plantele care concentreaza cea mai mare cantitate de substante poluante sunt morcovii si cartofii [21]. Impactul poluantilor chimici asupra omului este deosebit de complex si cuprinde un sir de etape, mai mult sau mai putin distincte, succesive sau simultane, cum sunt: expunerea la poluanti, patrunderea sau absorbtia, biotransformarea, eliminarea sau depozitarea lor in organism. Schema din figura 2.8 arata circuitul substantelor chimice poluante in organism [22]. Substanta poluanta cea mai acumulabila de mediile biologice este dioxina, care este 0 impuritate rezultata in cursul fabricarii erbicidului triclor, 2,4, 5-fenoxiacetic. Aceasta substanta produce 0 mare toxicitate
4'i

PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR ~[A APELOR SUBTERANE

Poluarea so/uri/or si a ape/or subterane

2.3.3. Efectele negative ale poluarii biologice

PIELE

r
\

SUB STANTE CIflMICE

POLUANTE

expirat

! ",,;:J 1
PLAMANI
ita , in alveole

CIRCULATIA

DEPOZITARE
-,

+====
/

~t
{

SANGUINA

TRACT DlGESTIV

BIOTRANSFORMARE
-renala

ELIMINARE

• biliara • tegumentara
• respiratorie

Fig. 2.7. Schema circulatiei substantelor chimice poll/ante in organism

,I

acuta, 0 puternica activitate teratogenica si toxicitate cumulativa. Ea provoaca leziuni hepatice, hemoragii, tulburari de osificare etc. Pe langa dioxina, DDT, sunt si alte substante chimice poluante care se acumuleaza in organism datorita caracterului lor lipofilic, capacitatii de legare de proteine sau perturbarilor de eliminare renala. Dintre acestea, metalele grele (Pb, Hg, Cd) si policlorbifenilii au efecte deosebit de nocive. In cazul majoritatii substantelor chimice poluante, la un nivel foarte mic de concentratie si 0 durata redusa, organismul face fata expunerii prin mobilizarea sistemelor de detoxifiere. Insa, de multe ori, organismele biologice sunt expuse la concentratii ridicate ale substantelor chimice poluante, pe durate lungi de timp, ajungandu-se la maladii grave sau chiar la moarte. In Anexa 2 se prezinta schema relatiei dintre cumularea efectelor substantelor chimice poluante si aparitia manifestarilor clinice ~i efectele negative ale principalelor substante chimice cu potential de poluare a solurilor si apelor subterane.
41i

Germenii patogeni ajung in sol si in apele subterane, ca urmare a indepiictarii si depozitarii neigienice a materiilor fecale, a cadavrelor ~i a produselor organice alterate. o serie de germeni de provenienta umana, ca bacilul tific si bacilii paratifici, bacilii dizentirici, vibironul holeric, virusurile poliomelitice, virusul hepatitei, strepto-stafilococii, micrococii etc, pot sa ajunga in sol prin intermediul materiilor fecale. Din sol tree in apa si in alimente iar apoi in organismul uman care poate fi supus unor maladii grave. Acesti germeni au 0 rezistenta redusa pe sol (enterobacteriile: 10 +- 30 de zile, iar enterovirusurile: 4 +- 6 saptamani), viabilitatea lor fiind mai mare in solurile umede. Transmiterea acestor germeni prin contactul direct cu solul este rar intalnita. Un numar mult mai mare de germeni, cum ar fi bacilul tetanic, bacilul antracis, germenii gangrenei gazo ase, rickettsia burnetti, leptospire, brucele, pasteurele etc., ajung in sol prin dejectiile de la animale. Transmiterea la om se poate face atat prin contact direct cu solul in timpul muncilor agricole, cat si indirect, prin intermediul apei si alimentelor. Acesti germeni, care pot supravietui in sol intre 4 -i- 10 saptamani, pot fi deosebit de periculosi (de ex. bacilul antracis, clostridium tetanic, cl. welhi, cl. endematiens, cl. septicul, cl. histoliticum etc), deoarece transmiterea afectiunilor respective se face prin contact direct cu solul. Pentru transmiterea si dezvoltarea germenilor, existenta unei leziuni cutanate deschise reprezinta un mediu favorabil [23]. Poluarea biologica poate genera parazitozele. Acestea sunt produse de doua categorii de paraziti intestinali: biohelmintii (teniile) si geohelmintii (ascaridul, tricocefalul, ankilostoma duodenale, oxiurus). Parazitoze1e sunt raspandite cu precadere in localitatile unde conditiile de salubrizare sunt defectuoase. Din sol, ouale parazitilor pot ajunge in organismul uman prin intermediul zarzavaturilor, legumelor, fiuctelor, mainilor murdare, prafului etc. In general, parazitozele se manifesta prin tulburari digestive (greturi, vomismente, dureri abdominale, diaree etc.) precum si prin oboseala, tuburari toxice de natura alergica sau chiar nervoasa.

47

PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE A SOLURILOR

sr A APELOR

SUBTERANE

Monitorizarea

calitatii soluri/or $i a apelor subterane

q
I

,I

3. MONITORIZAREA CALITATII SOLURILOR , ~I A APELOR SUBTERANE


3.1. MONITORIZAREA SOLURILOR 3.1.1. Prelevarea probelor STARII DE CALI TATE A

II

Prelevarea probelor se face dupa un plan bine stabilit, care se intocmeste in functie de gradul de detaliere dorit: functie de configuratia si structura sitului (aspectele geologice, hidrologice, pedologice) ~i functie de caracteristicile poluarii (natura, cantitatea si sursa poluarii). Exista mai multe modele de repartitie a punctelor de prelevare a probelor de sol ~i subsol. in figura 3.1 se prezinta trei modele de prelevare a probelor de sol [8].

Probarea concentrata

-+t..: ~~.
-~~

-~~F-.. I .. J . . ~-r-[-IJ
I \. -

'-F~~:_
I ._.../.
-L____....

I ~L'

Probarea aleatorie

-----Probarea sistematica

• Probarea concentratd sau orientate presupune dispunerea punctelor de prelevare concentrate intr-o zona redusa ca suprafata, zona considerata critica, dupa informatiile obtinute in faza de ancheta documentara. Ineonvenientele acestui model sunt: imprecizia conturarii zonei critice reale; ignorarea eventualelor forme de poluare din afara perimetrului stabilit. • Probarea sistematica presupune dispunerea punctelor de prelevare in centrul ochiurilor unei retele regulate ce acopera intreaga suprafata. A vantajul acestui model este ca permite: determinarea existentei unei poluari; evidentierea scaderii treptate a concentratiei poluantilor de la sursa de poluare spre periferie. • Probarea aleatorie este caracterizata prin dispunerea arbitrara a punctelor de prelevare pe intreaga suprafata a sitului, a se urma 0 re~la prestabilita. Inconvenientul acestui model este legat de faptul ca nu permite o caracterizare reala a sitului dedit in situatia unei omogenitati perfecte a acestuia. Analiza comparativa a celor trei modele de prelevare indica faptul ca prelevarea sistematica ar fi cea mai adecvata prin rezultatele c~e le genereaza. Cu toate aces tea, in practica se utilizeaza adesea 0 asociere a acestor modele in functie de scopul dorit al probarii ~i de conditiile concrete in care se afla situl poluat. in general, numarul probe lor prelevate trebuie sa fie corelat c~ marimea suprafetei investigate. in figura 3.2 se prezinta variatia numarului de probe in functie de suprafata sitului investigat - dupa anumiti autori [11]. Prelevarea poate implica procedee foarte complicate, necesitand adesea mai multe stadii de subimpartire inainte de a se obtine rezultatul analitic final. In terminologia moderna, termenul de "proba" a fost inlocuit eu termenul de "probii reprezentativa", Proba reprezentativd este definita ea fiind 0 portiune dintr-un materialluat dintr-un lot si selectatd astfel incdt sa posede caracteristicile esentiale ale intregului" [24]. ., Prelevarea probelor de sol din stratul superficial sau pe onzontun genetice din profile de sol se face utilizand cazmale, spacluri, lopeti, de la stratul (profilul) de sol inferior la stratul (profilul) de sol superior.

rara

Fig. 3.1. Modele de prelevare a probelor de sol

48

49

PROCEDEE SI ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE A SOLURILOR SI A APELOR SUBTERANE

Monitorizarea

calitatii so/uri/or si a ape/or subterane

Numar de probe

180~---------------------~ Bell.a. s (1983) Bell.a 1985) s( 160,_------------------~--~----------~ 140t----------------.~~L-----~------~

Sistemul de monitorizare cuprinde 942 de reprezentative, din care 670 pe suprafete agricole folosinta silvica, Siturile sunt amplasate tntr-o retea A 3.11Anexa 3) [25]. Activitatea de monitorizare

amplasamente (situri) si 272 pe suprafete cu fixa de 16x16 km (Fig. a calitatii solului este

organizata ~i se desfasoara pe trei nivele [26]: _ nivelul 1 - efectuarea de investigatii in toate punctele unei retele (grile fixe) pentru identificarea arealelor cu soluri aflate In diferite stadii de degradare, urmarindu-se periodic evolutia acestora printr-un set de indicatori obligatorii; _ nivelul 2 se urmareste detalierea investigatiilor in situri reprezentative ale retelei de nivel 1 ~i In puncte suplimentare (studii intensive) pentru identificarea cauzelor care produc poluarea si degradarea solurilor; _ nivelul 3 - se aprofundeaza cercetarile prin analize de detaliu ale proceselor daunatoare, se stabilesc sursele ~i amploarea proceselor de poluare, se prognozeaza evolutia proceselor si se elaboreaza masurile de remediere si se urmaresc efectele aplicarii lor. Periodicitatea determinarilor: se propune a fi de 4 -;-10 ani In reteaua de nivel 1 ~i de 1 -i- 2 ani In suprafete reprezentative, precum ~i in cele afectate de procese de poluare. in tara noastra, terenurile arabile reprezinta 39,19 % din teritoriul tarii, fata de 44 % pe plan mondial, 88 % in Europa, 55 % in SUA si 58 % in medie in tarile dezvoltate. Cresterea suprafetei terenurilor arabile fiind practic aproape epuizata, este necesara aplicarea unei strategii de protectie, ameliorare si utilizare rationals, pe principiile dezvoltarii durabile, a resursei de sol. Din datele publicate de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei in anul 1994, reiese ca fondul funciar al Romdniei este de 23.839.071 ha, din care suprafata agricola este de 14.797.546 ha, iar cea arabi/a ocupd 9.338.026 ha (Tabelu13.1) [1]. Situatia comparativa a fondului funciar la finele anilor 1989 si 1994 se prezinta in tabelul A 3.11 Anexa 3. Raportand aceste suprafete la numarul de locuitori, rezulta ca In Romania revin 0,65 ha teren agricol si 0,41 ha teren arabil pe cap de locuitor, situandu-ne pe primele locuri In Europa din acest punct de vedere. Solurile determind productia agricola si starea padurilor, conditioneaza invelisul vegetal, precum ~i calitatea apei, in special a
<;1

100+-----------,&~~-------===~~~~ 80r---~~~~~~--------~~~~~~

Suprafata situ1ui, in hectare

Fig. 3.2. Corelatia dintre numdrul de probe si mdrimea suprafetei sitului

Prelevarea probelor de sol lara prealabila deschidere de profil si din orizonturi mai adanci se realizeaza cu ajutorul sondelor. Probele de sol se iau din fiecare orizont si suborizont In parte; din cele groase se iau 2 -;- 3 probe, iar din cele subtiri se ia 0 proba centrala, Nu se iau probe de sol la limita de separare a doua orizonturi. Probe le de sol care se preleveaza pentru analize chimice se iau de la 0 adancime de 5 -;-10 em. De pe suprafetele arate se ia 0 singura proba de sol. Fiecare proba de sol trebuie sa cantareasca In jur de 1 -;-2 kg. 3.1.2. Monitorizarea starii de calitate a solurilor din Romania Sistemul national integrat de monitorizare a calitatii soluri/or a fost instituit inca din anul 1975. Din anul 1992 s-a trecut la un nou sistem de monitorizare armonizat cu alte sisteme europene, fundamentat stiintific pe baza cercetarilor efectuate de institute le Academiei de Stiinte Agricole si Silvice din Romania, in principal Institutul de Cercetari pentru Pedologie, Agrochimie si Protectia Mediului (ICP A) Bucuresti In colaborare cu lnstitutul de Cercetari ~i Amenajari Silvice (ICAS) Bucuresti,

II

50

PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR ~I A APELOR SUBTERANE

Monitorizarea

calitdtii solurilor ~i a ape/or subterane

.;:: il
;:::
U

._

'So
.::J

I. ~
II

i::

~ ~

~_'I1

:;:~~?1:l~~~(,I","<'I-

-:oo",:r..:
<'I

~;;:;OO~~
-:

No\
<'I

raurilor, lacurilor si a apelor subterane. Solurile regleaza scurgerile de Iichide si solide in bazinele hidrografice si servesc ca 0 geomembrana pentru diminuarea poluarii aerului ~i a apei prin retinerea, reciclarea ~i neutralizarea poluantilor, cum sunt substantele chimice folosite in agricultura, deseurile si reziduurile organice ~i alte substante chimice. Factorii naturali care determina calitatea solurilor din Romania sunt: relieful, litologia (materialul parental), clima, vegetatia si timpul. Clima si vegetatia sunt influentate de activitatea omului ~i din acest punct de vedere omul trebuie sa intervina in conservarea calitatii solurilor. Factorii antropici au modificat si modifica sensibil ~i rapid calitatea solurilor. Prin practicarea agriculturii, prin amenajari agrosilvice ~i mai ales prin lucrari de imbunjtatiri funciare, omul intervine radical in modificarea calitatii solurilor. 3.1.3. Aspecte ale poluarii solurilor in Romania La noi in tara, poluarea solului, in sensul larg al cuvantului, provine din actiunea multor factori, dintre care cei antropici sunt preponderenti, Astfel, pe circa 12 milioane ha din cele circa 15 milioane ha teren agricol, solurile sunt supuse unuia sau mai multor factori de poluare, cum sunt eroziunea, inmlastinarea si saraturarea prin ridicarea nivelului apelor freatice, compactarea, acidifierea, poluarea chimica (pesticide, metale grele, fluoruri, petrol etc). in tabelul 3.2 sunt prezentati sintetic factorii restrictivi ai capacitatii productive a solurilor agricole, printre acestia tncadrandu-se ~i factorii de poluare [25]. Monitorizarea starii de calitate a so/uri/or In perioada 1992-1998 efectuata de ICPA a scos in evidenta faptul ca cele mai agresive tipuri de poluare industriala sunt (Fig. 3.3) [26]: • poluarea cu metale grele si oxizi ai sulfului (judetele Alba, Maramures, Sibiu); • poluarea cu compusi ai fluorului (judetele Olt, Prahova, Bacau, Tulcea etc); • poluarea • poluarea • poluarea • poluarea produsa prin spulberarea haldelor de diferite tipuri; cu emisii de SOx, NOx, NH4, HCl; prin alte depuneri atmosferice; cu nitrati, fosfati, saruri solubile.

r--

Q'I

",:

,..., ~

"'" "'" N ('oj


I/') I/')

C"I

<'I

~ 0 r-M .,.; r..: ('I


N
\0

<'I 'Ot'

I/')

\0

<'I

- ,..., r: - "'" r-C"I

r\0

00 00

-0 0\ r--0

r--

00 \0

~ oc .:;; r..: .,.; -c 0 ...... <'I 0 ;6 N N


I/') 1"'1

~ <'I

0'. N

<'I

r..:

~~ ~ -c s ~ ~ <l. .§

.~

"'l:

= .~
,=
i=
;S
g.

:0

.~ "

,~ "" c,

- tr
::l

:::

(~

t.l.

;>

PROCEDEE ~[ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURlLOR ~[A APELOR SUBTERANE

Monitorizarea

calitiitii solurilor si a apelor subterane

Tabelul 3.2. Principalii factori restrictivi ai capacitatii productive a solurilor agricole din Romania
Nr. crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
II

Factori restrictivi
Seceta frecventli Exces periodic de umiditate in sol Eroziunea solului prin apli, din care: - alunecari de teren Eroziunea eoliana Schelet excesiv la suprafata solului Saraturarea solului solului din cauza lucrarilor Compactarea necorespunzatoare Compactarea primara (pedogenetica) a solului Formarea crustei Rezerva mica ~i foarte mica de humus Aciditate puternica ~i moderata Alcalinitate ridicata Asigurarea slaba si foarte slaba cu fosfor mobil Asigurarea slaba cu potasiu mobil Asigurarea slaba cu azot Cerinte de microelemente (zinc) Distrugerea solului prin diverse excavari Acoperirea terenurilor cu deseuri si reziduuri solide Poluarea chimicli a solului, din care: - poluare excesiva - poluare cu petrol si apa siiratli - poluarea cu substante purtate de vant

Suprafata (mii hal Agricola Arabila 3900 900 4065 2100 700 386 278 300 52 600 400 6500 -

5322 2355 160 4377 490 3341

12 13 14 15 16 17 18 19

2060 2300 4053 1619 120 2877 250 2467 1500

15 18 900 200 50 147

11

82

Dintre tipurile de poluare agricola se mentioneaza poluarea cu produse chimice greu degradabile, dintre care in soluri se regasesc, sub forma de reziduuri diferite (organoclorurate - DDT si HeR, ape uzate si namoluri zootehnice etc). La inventarierea arealelor contaminate cu diversi poluanti trebuie sa se tina seama de caracterul priori tar sau secundar al acestora in functie de efectele social-economice pe care diferite elemente sau substante le produc ~i de modul de incadrare in baremurile nationale si internationale. in tara noastra sunt afectate de poluare circa 900 000 ha de terenuri agricole, din care excesiv poluate 200 000 ha. Poluarea solului eu metale grele se datoreaza activitatilor de extractie ~l prelucrare a minereurilor neferoase, de productie a aluminiului, a

54

PROCEDEE

:;IIECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE

A SOLURILOR

:;IIA APELOR SUBTERANE

Monitorizarea caliuiti! solurilor si a ape/or subterane

1/,
I

ingrasamintelor chimice, cimentului etc, precum si arderii carbunelui in termocentrale. Astfel, s-a inregistrat 0 poluare masiva cu Pb, Cd, Zn, Cu in jurul unor intreprinderi metalurgice din Baia-Mare, Copsa-Mica, Zlatna, Bucuresti (Acumulatorul, Neferal) si in jurul Combinatului Siderurgic Hunedoara; valorile masurate depasind valorile admisibile ale concentratiilor in metale grele. Mari suprafete de sol sunt poluate cu metale grele in jurul fabricilor de acid sulfuric din cadrul combinatelor de ingrasaminte chimice de la Valea Calugareasca, Turnu Magurele, Navodari. De asemenea, in jurul termocentralelor pe carbune solurile sunt poluate abundent cu metale grele la care se asociaza emisiile acide de S02, NOx, C02. Poll/area soluri/or cu fluor. Ca poluant principal, fluorul apare in industria aluminiului si a superfosfatilor (Slatina, Navodari, Turnu Magurele etc), iar in subsidiar este semnalat in industria cimentului. Astfel, in zona Vale a Calugareasca, poluarea produsa de S.C.ROMFOSFOCHIM S.A., a . determinat, pe i§.nga poluarea solului cu metale grele si acumularea in sol a unor concentratii de fluor solubil de pana la 46,2 mg.kg', valori care depasesc continutul normal (mai mic de 1,1 mg.kg'). Pulberile sedimentabile de la termocentrale (Turceni , Mintia , Rovinari, Ovidiu, Bucuresti etc), de la fabricile de Iianti si azbociment (Alesd, Campulung Muscel, Tg.Jiu, Turda, Bicaz, Comarnic, Fieni Hoghiz etc), de la instalatiile de preparare uscata a substantelor minerale nemetalifere ~i a sarii geme (Basarabi, Vata, Jibou, Orsova, Dej, SlanicPrahova, Ocna-Mures etc), se depun pe sol si impiedica cresterea si dezvoltarea vegetatiei. suprafata de 49.500 ha este poluatd cu produse petroliere. Din aceasta suprafata, 3000 ha sunt scoase complet din productia vegetala, in special in jurul sonde lor de exploatare a titeiului si de-a lungul conductelor de transport al produselor petroliere (Jud. Prahova, Teleorman, Braila, Galalti, Arges, Dambovita). Prin folosirea mas iva a pesticidelor si a produselor fitosanitare, in multe soluri agricole din tara noastra s-au inregistrat acumuldri importante de insecticide organoclorurate (DDT, HCH) in concentratii de 7 .;- 8 ppm in stratul arat. Reziduurile de insecticide au remanenta indelungata in sol, ca urmare a retinerii lor la nivelul coloizilor organominerali, astfel ca, desi utilizarea DDT si HCH este interzisa prin Ordinul M.A.I.A., nr. 20/1985, acestea se regasesc in diferite concentratii, in special, in solurile arabile cu

agricultura intensiva, precum si in jurul unor unitati producatoare (GovoraRamnicu Valcea, Onesti-Bacau). Cca 900 ha de teren sunt poluate prin dejectii provenite de la complexele de cresterea porcilor ~i pasarilor si prin namolurile de la statiile de epurare a apelor. Suprafete importante de terenuri sunt scoase din folosinta agricola, prin acoperirea lor cu diferite deseuri ~i reziduuri, care totalizeaza 0 cantitate de peste 297 milioane de tone si acopera cca 22.000 ha. In anexa 3 se prezinta 0 aplicatie privind identificarea prin intermediul haqilor a siturilor cu elemente ~i sub stante potential poluante (ESPP). 3.2. MONITORIZAREA SUBTERANE 3.2.1. Scopul monitorizarii STARII DE CALITATE A APELOR apelor subterane

Monitorizarea apelor subterane se face in diferite scopuri: evaluarea starii de calitate a apei, monitorizarea surselor, realizarea unor studii si cercetari etc. Monitorizarea starii de calitate a apei intr-o anumita zona presupune determinarea parametrilor caracteristici ai apei subterane in toate subdomeniile acviferului, pe perioade lungi de timp. Monitorizarea surselor consta in activitatea de observare a zonelor de poluare potentials a apei subterane. In aceasta situatie, puturile de observatie trebuie proiectate ~i amplasate astfel incat sa se poata detecta migratia poluantilor specifici in afara unei anumite zone (halda de deseuri, statie de tratare etc) [13]. Pentru realizarea studiilor de cercetare se fac cele mai complexe monitorizari. Acestea sunt necesare pentru sustinerea unor concepte dezvoltate teoretic sau pentru intelegerea unor mecanisme ale miscarii apei subterane. 3.2.2. Elemente de conceptie ~i constructie a puturilor observatie de

Puturile de observatie au un rol foarte important in monitorizarea calitatii apelor subterane. Proiectarea si realizarea puturilor se face astfel lncat acestea sa raspunda anumitor cerinte, respectiv sa permita [27]: • determinarea cote lor apei subterane; 57

,
PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR ~I A APELOR SUBTERANE Monitorizarea calitatii so/uri/or si a ape/or subterane

• • •

detenninarea presiune;

nivelurilor piezometrice in cazul acviferelor sub

prelevarea probelor de apa pentru realizarea analizelor chimice; prelevarea probelor de PLNUA si PLNGA;

• detenninarea coeficientului de penneabilitate al stratului acvifer; • asigurarea accesului instrumentelor geofizice de investigare; • prelevarea probe lor de gaze din subteran. Elementele constructive si parametrii de proiectare a puturilor depind de scopul utilizarii acestora. Puturile pentru prelevarea probelor de apa trebuie sa aiba diametrul suficient de mare pentru a pennite accesul dispozitivelor de prelevare. Pe de alta parte, diametrul acestuia nu trebuie sa fie prea mare pentru a nu se ridica costul monitorizarii. Apa stagnanta din put trebuie pompata inainte de fiecare prelevare si, astfel, cu cat este mai mare diametrul putului, cu atat trebuie pompata si tratata mai multa apa inainte de a fi evacuata intr-un emisar. Pentru investigarea calitatii apei subterane, 0 problema importanta 0 reprezinta stabilirea amplasamentului puturilor ~i a numdrului acestora. La stabilirea numarului puturilor de observatie si al amplasamentului acestora se va tine seama de: caracteristicile geologice si hidrogeologice ale zonei, caracteristicile sursei de poluare, proprietatile poluantilor si marimea zonei investigate. Cu cat conditiile hidrogeologice sunt mai complexe, cu cat poluantii sunt mai complecsi si aria investigata mai mare, cu atat numarul puturilor va fi mai mare. Prin prelevarea de probe preliminare de apa se va stabili amplasamentul puturilor suplimentare de observatie, Astfel de date sunt necesare ~i pentru stabilirea pozitiei pe verticala a punctelor de prelevare, mai ales in cazul poluantilor tip PLNGA. Diametrul §i lungimea coloanei perforate a puturilor. Diametrul puturilor de monitorizare a apelor subterane este de aproximativ 0,30 +- 0,35 m, ceea ce contribuie la reducerea volumului de apa pompat ~i la reducerea costurilor monitorizarii. Puturile cu diametru mai mare sunt justificate in cazul in care aceste puturi vor servi intr-o etapa ulterioara ~i pentru pomparea apei subterane poluate, in vederea tratarii. De asemenea, diametre mai mari pot fi acceptate in cazul puturilor de monitorizare de mare adancime, Lungimea coloanei perforate si adancimea de pozitionare sunt determinate de caracteristicile hidrogeologice ale acviferului investigat, precum ~i de scopul pentru care se realizeaza putul de observatie, Cele mai
5R

importante elemente ce trebuie luate in considerare pentru stabilirea acestor dimensiuni sunt: • nivelul apei subterane; • cota piezometrica a apei; • necesitatea prelevarii probe lor de apa de la diferite adancimi; • necesitatea detectarii produselor nemiscibile cu apa, mai grele sau mai usoare decat aceasta, PLNUA si PLNGA; • evaluarea dinamicii frontului poluantului. Pentru a se detennina nivelul apei subterane sau prezenta produselor de tip PLNUA, coloana perforata a putului trebuie sa ajunga la nivelul probabil al apei subterane, luandu-se in considerare si fluctuatiile sezoniere ale apei. Se recomanda ca lungimea coloanei perforate sa depaseasca cu 1,5 -i- 2 m nivelul mediu al apei si sa coboare cu 1,5 m sub acest nivel. In figura 3.4 se poate urmari modul de pozitionare corecta, respectiv incorecta, a coloanei perforate a puturilor [16]. Puturile de masurare a nivelului piezometric se numesc piezometre. Tubajul de protectie, care reprezinta piesa de legatura intre suprafata terenului ~i coloana perforata, se realizeaza din materiale cum sunt: fluoropolimerii, otelul galvanizat, PVC-ul, fibra de sticla, polipropilena, otelul inoxidabil.

Nivelul

maxim

01apei s_ubterune

. .:". :~jll:c~r.ect'.:: ~'.' '. i


."

',

.",

,',

C)

coreCi '.

Fig. 3.4. Exemple privind amplasarea corectd, respectiv incorectd, a puturilor de monitorizare utilizate §i la determinarea nivelului apei

PROCEDEE

st ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE A SOLURILOR

sr A APELOR

SUBTERANE

Monitorizarea

calitiuii solurilor si a apelor subterane

Materialele eel mai des utilizate pentru coloana perforata a puturilor de observatie sunt PVC-ul si fluoropolimerii. Marimea fantelor sau a orificiilor trebuie sa fie riguros stabilita, gama de dimensiuni variind intre 1,5 ~i 30 mm. 3.2.3. Prelevarea probelor de apa

,I

Spre deosebire de sistemele de probare aplicate in cazul solului, pentru prelevarea probelor de apa subterana se practica metode specifice ce tin seama de dinamica hidrogeologica. In orice actiune de monitorizare, este important a se asigura prelevarea acelor probe ce pot fi considerate reprezentative pentru caracterizarea conditiilor hidrogeologice si geochimice ale mediului subteran poluat. In raport cu directia de curgere a apei subterane, se disting trei zone care trebuie prospectate: in dreptul sursei de poluare, in amonte ~i in aval de sit (Fig. 3.5). Pentru prelevarea probelor de apa subterana, in piezometre se introduc tuburi de prelevare, seringi ~i pompe, In figura 3.6 se prezinta modul de prelevare a probelor de apa subterana prin tub de prelevare (a) ~i cu seringa (b). Tubul de prelevare este prevazut cu 0 clapeta sau 0 bila antiretur care obtureaza, la urcare,orificiul inferior, retinand in interiorul tubului proba de apa subterana. Seringile utilizate pentru prelevarea probelor de apa

1"'-+--

Furtun flexibil

-~-Volurn prelevat Billi antiretur

NH

Greutate Piston

Volum prelevat

Sorb Varf

li'l! (II

I;

Sens de curgere /' a apei subterane

a)

b)

Sit

100m

Piezometru amonte

Fig. 3.6. Prelevarea probelor de apii subterand prin tub de prelevare (a) ~i eu seringd (b)

Piezometru interior Dispersarea poluarii Piezometre optionale

Piezometru aval

subterana functioneaza dupa principiul clasic al seringilor medicale. Seringa este legata la 0 pompa de suprafata care actioneaza pistonul, in vederea umplerii cu apa a recipientului cilindrlc. Prelevarea probe lor de apa subterana prin pompare se executa atilt prin intermediul unor pompe "de suprafata", cat si cu pompe submersibile. Pompele "de suprafata" se folosesc pentru prelevarea apei din acvifere situate la mica adancime, astfel incat inaltimea de aspiratie sa nu depaseasca 7 m. La utilizarea pompelor submersibile nu se mai impune 0 astfel de restrictie. Apa refulata prin pompare se va preleva pentru analize numai dupa golirea de mai multe ori a apei din putul piezometric.

Fig. 3.5. Dispunerea punctelor de prelevare a probelor de apii subterand in eazul unui sit poluat
,<;1

PROCEDEE

SI ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE

A SOLURILOR

SI A APELOR

SUBTERANE

Monitorizarea

caiitatii so/uri/or si a ape/or subterane

3.2.4. Stare a de calitate a apelor subterane

din Romania

Calitatea apelor subterane din Romania a inregistrat un declin considerabil in ultimii 35 - 40 de ani, datorita: agriculturii intensive, dezvoltarii industriei extractive, platformelor industriale, deteriorarii regimului hidrochimic a numeroase cursuri de apa ce asigura alimentarea acviferelor. Investigarea sistematica a calitatii apelor subterane se face prin intermediul a peste 3000 de foraje hidrogeologice din cadrul Retelei Hidrologice de Stat. Datele prelucrate de Institutul National pentru Protectia Mediului (lCIM) Bucuresti au condus la constituirea primei banci centralizate de date privind calitatea apelor subterane. S-au intocmit, de asemenea, harti privind localizarea geografica a apelor poluate cu metale grele, produse petroliere ~i substante organice (Fig. 3.7) [10). Monitorizarea calitatii ape lor subterane in perioada 1985 - 1993 a permis constatarea existentei in stadiu incipient, la scara intregii tan, a unei impurificari chimice difuze cu amoniu ~i sub stante organice. S-a evidentiat o crestere medie general a cu 0,5 ..;-1,5 mg/dnr' a concentratiei indicatorilor specifici de poluare si 0 prezenta semnificativa, nedorita, a azotitilor, germenilor patogeni, azotatilor, fosfatilor, pesticidelor etc. La acestea se mai adauga si prezenta semnificativa a unor substante deosebit de toxice: fenoli, zinc, plumb, cadmiu, mangan etc. Din punct de vedere microbiologic, s-a evidentiat 0 crestere substantiala peste limitele admise a numarului de bacterii, bacterii coliforme fecale ~i uneori chiar enterovirusi. Acest tip de poluare este prezent mai ales in raza intravilanului rural, unde s-a constatat ca 90% din fantanile investigate sunt contaminate biologic, concentratiile de poluanti depasind limitele admisibile pentru apa potabila. Desi poluarea accidentala a apelor freatice cu produse petroliere, saramura, substante chimice toxice ~i substante solubilizate din depozitele de reziduuri industriale si menajere este frecvent intalnita, este mai putin reflectata de Sistemul National de Monitorning si, din pacate, i se acorda 0 importanta mai redusa. Estimarile efectuate de Institutul National pentru Protectia Mediului (lCIM) Bucuresti arata ca cca 2/3 din resursele de apa subterana ale Romaniei prezinta un pericol potential de rise pentru sanatatea consumatorilor. Datorita poluarii apelor subterane si a fluctuatiei nivelului hidrostatic, s-a constatat si 0 degradare a potentialului de fertilitate a solului.
f.?

Fig. 3.7. Harta poludrii apelor subterane freatice din Romania {I 0]

PROCEDEE $1 ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE

A SOLURll..OR $1 A APE LOR SUBTERANE

Monitorizarea

caliuuii so/uri/or si a ape/or subterane

3.3. MIJLOACE DE PREVENIRE A POLUARII SOLURILOR SI A APELOR SUBTERANE Mijloacele de prevenire a poludrii soluri/or ~i apelor subterane pot ji: • institutionale; • legislativ - reglementare; • conceptual- tehnice; • aplicativ comportamentale. Un rol important in cunoasterea si aplicarea mijloacelor de prevenire a poluarii il au institutiile statului (Ministerul Mediului, Agentiile Regionale de Mediu, Agentiile Judetene de Mediu, Garda de Mediu), managerii intreprinderilor, mijloacele mass-media, inva!amantul etc. in categoria mijloacelor legislativ - reglementare de prevenire a poluarii solurilor ~i apelor subterane se incadreaza: - Legea nr. 137/29.12.1995 - Legea protectiei mediului. - Ordinul nr. 756/3.11.1997 al Ministerului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului prin care este stabilit nivelul concentratiei acceptabile pentru diferiti poluanti in sol, in conformitate cu reglementarile internationale. - Legea nr. 138/27.04.2004 - Legea imbunatatirilor funciare. - Ordinul nr. 708/01.10.2004 pentru aprobarea Normelor tehnice privind protectia mediului si in special a solurilor, cand se utilizeaza namolurile de epurare in agricultura. - Legea nr. 242/26.03.2005 pentru aprobarea organizarii sistemului national de monitoring integrat al solului, de supraveghere, control ~i decizii pentru reducerea aportului de poluanti proveniti din surse agricole si de management al reziduurilor organice provenite din zootehnie in zone vulnerabile si potential vulnerabile la poluarea cu nitrati si pentru aprobarea Programului de organizare a Sistemului National de Monitoring Integrat al Solului, de supraveghere, control si decizii pentru reducerea aportului de poluanti. - Ordonanta de urgenta nr. 152/10.11.2005 privind prevenirea si controlul integrat al poluarii. - Ordonanta de urgenta nr. 195/22.12.2005 publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1196 din 30112/2005 privind protectia mediului, ce cuprinde masurile privind prevenirea si controlul integrat al poluarii (CAPITOLUL XI - Protectia solului, subsolului ~i a ecosistemelor terestre).
£A

Prevenirea poludrii captdrilor de apii subterana ~i evitarea riscului de provocare a unor maladii, se asigura in prezent prin stabilirea in jurul acestor captari a unor zone de protectie dimensionate dupa criterii precise sau calculate pe baza unor metode empirice. in Romania, prin Hotararea nr. 101103.04.1997 pentru aprobarea Normelor speciale privind caracterul si marimea zone lor de protectie sanitara, s-au instituit trei zone de protectie fata de factorii de poluare: zona I de protectie sanitarii cu regim sever (se determina astfel incat sa fie asigurata 0 durata de parcurs de minimum 20 zile pentru orice picatura de apa presupus a fi contaminata care s-ar infiltra la limita zonei ~i ar ajunge la locul de captare); zona II de protectie sanitara cu regim de restrictie (cuprinde zona I si se dimensioneaza astfel incat sa asigure protectia fata de contaminarea bacteriana ~i impurificarea chimica; durata de parcurs a unei particule presupus a fi contaminata, de la locul de infiltrare pana la limita zonei I sa fie de minim 50 zile); zona III de protectie hidrologicii (este cea mai indepartata de locul de captare a apei; are rolul de a asigura protectia fata de orice substanta greu degradabila sau nedegradabila),

in anexa 4 se prezinta 0 aplicatie privind caIculul razei minime a zonei de protectie din jurul unei captari de apa subterana prin metoda Rehse.

PROCEDEE

sr ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE

A SOLURILOR

sr A APELOR

SUBTERANE

Clasificarea procedeelor

de depoluare. Alegerea filierei adecvate de depoluare

4.2. CLASIFICAREA PROCEDEELOR DE DEPOLUARE SOLURILOR ~I A APELOR SUBTERANE

4. CLASIFICAREA PROCEDEELOR DE DEPOLUARE. ALEGEREA FILIEREI ADECVATE DE DEPOLUARE


4.1. SCHEMA GENERAL.\. DE DEPOLUARE ~I A APELOR SUBTERANE A SOLURILOR

Clasificarea procedeelor de depoluare a solurilor ~i a apelor subterane se poate face in functie de locul de aplicare si in functie de principiile tehnice de depoluare. I. Clasijiearea in functie de loeul de aplicare. In functie de acest criteriu se disting trei categorii de procedee: • procedee aplicabile "in situ"; • procedee aplicabile in afara sitului ("ex situ"); • procedee aplicabile pe sit. Procedeele aplicabile "in situ" presupun efectuarea lucrarilor de depoluare direct in mediul poluat, lara a se apela la lucrari de evacuare. Sistemul tehnic cuprinde doua parti: 0 parte mobila, instalata la suprafata sitului si 0 parte inserata in mediul subteran poluat. Avantaje: - aceste procedee ofera posibilitatea depoluarii simultane atat a solului cat si a apelor subterane; - echipamentele sunt in general usor de amplasat. Inconveniente: - echipamentele presupun 0 exploatare de specialitate delicata; - in timpul exploatarii este dificil de apreciat volumul tratat, configuratia acestuia si eficienta procesului de depoluare. Procedeele aplicabile in afara sitului consta in evacuarea solului sau a apei poluate din mediullor natural (prin excavare si pompare), transportul acestuia in afara sitului ~i executia lucrarilor de depoluare in centre specializate prin intermediul unor instalatii adecvate: de spalare, tratare termica, tratare biologica etc. Uneori, se prevede si readucerea pe sit a materialului depoluat. Avantaje: - decontaminarea rapida si totala a componetelor contaminate; - posibilitatea continuarii activitatii pe sit; - eficienta ridicata de depoluare pe care 0 confera centrele specializate. Inconveniente: - costul ridicat al lucrarilor de excavare si transport; - riscul dispersarii partiale a poluantilor in timpul lucrarilor de
1\7

Schema generala de depoluare a solurilor si apelor subterane este reprezentata in figura 4.1, aceasta incluzand: ~ Depoluarea in situ a solurilor si a apelor subterane; ~ Pomparea si tratarea apelor subterane; ~ Tratarea efluentilor gazosi; ~ Izolarea in situ; ~ Depoluarea pe sit/in afara sitului (ex situ) a materialelor excavate.

APE SUBTERANE CONTAMINATE

Fig. 4.1. Schema generald de depoluare a solurilor si a apelor subterane


rr

PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR ~I A APELOR SUBTERANE

Clasificarea procedeelor

de depoluare. Alegereafilierei

adecvate de depoluare

excavare, Incarcare, transport, descarcare, Procedeele aplicabile pe sit sunt asemanatoare celor aplicabile in afara sitului, deoarece au la baza principiul evacuarea solului si a apelor contaminate din me diu I lor natural. Dupa evacuare, insa, materialele contaminate nu mai sunt transportate in afara sitului, ci sunt tratate pe sit, utilizand instalatii de depoluare mobile, care ulterior pot fi folosite in alta parte. Avantaje: - se elimina transportul materialelor contaminate precum si riscurile produse de acesta; Inconveniente: - procesul de depoluare desfasurat pe sit poate deranja sau incomoda activitatea de baza specifica sitului; - echipamentele de depoluare instalate pe sit trebuie sa se adapteze conditiilor de montare si exploatare impuse de ocupantii sitului. IL Clasificarea in functie de principiile tehnice de depoluare. in functie de principii Ie tehnice de depoluare, se disting patru mari grupe de procedee: • procedee fizice; • procedee chimice; • procedee termice; • procedee biologice. Procedeele fizice reprezinta categoria cea mai extinsa in ceea ce priveste aplicabilitatea practica. Aceste procedee se impart, la randul lor, in: - procedee bazate pe imobilizarea fizica a poluantilor, fie prin izolare (etansare, blocare hidraulica) fie prin stabilizare sau inertare.; - procedee bazate pe extractia fizica a poluantilor prin : excavare, pompare, spalare, flotatie, extractie de gaze sub vid, injectie de aer sub presiune, extractie electrocinetica etc. Procedeele chimice sunt aplicate pentru distrugerea, separarea, neutralizarea sau transformarea poluantilor in urma unor reactii chimice specifice. Cele mai utilizate procedee sunt: extractia chimica, oxidarea, reducerea, declorurarea si precipitarea. Procedeele term ice presupun extractia, distrugerea sau imobilizarea poluantilor prin supunerea materialului contaminat la temperaturi inalte. Cele mai cunoscute metode sunt: incinerarea, desorbtia termica, vitrificarea mediului contaminat.

Procedeele biologice se bazeaza, in principal, pe degradarea poluantilor prin activitatea microorganismelor (bacterii, ciuperci etc). Biodegradarea se po ate realiza in conditii aerobe sau anaerobe. Cele mai utilizate procedee in practica biodegradarii sunt: bioreactorul, biodegradarea in vrac (compostarea, "land farming", "biopile"), biodegradarea in situ, bioventing-ul si biosparging-ul. Biolixivierea si bioacumularea sunt doua metode biologice care nu presupun distrugerea poluantilor, ci doar separarea acestora. 4.3. ALEGEREA FILIEREI A UNUI SIT 4.3.1. Diagnosticul poluarii Diagnosticul poluarii constituie prima etapa in abordarea corecta a unui studiu de depoluare si consta in analiza factorilor de mediu ai sitului studiat (Fig. 4.2). Investigatiile necesare stabilirii diagnosticului unui sit vizeaza in principal solul, subsolul si apa subterana, la care se adauga uneori aerul, apele de suprafata, fauna, flora si stare a de sanatate a populatiei, Stabilirea diagnosticului se poate face prin: • identificarea si caracterizarea poluantilor, determinarea concentratiei lor in me diu, localizarea zonelor afectate ~i definirea gradientului de repartitie sau dispersie; • determinarea surselor si cauzelor poluarii; • caracterizarea conditiilor fizico-chimice si hidrogeologice ale sitului, in vederea determinarii vulnerabilitatii mediului. Ancheta documentara se executa pornind de la surse de informatii scrise, grafice, orale, legate de istoricul poluarii sitului luat in studiu. Aceasta faza este indispensabila deoarece simplifies mult sarcina investigatiilor costisitoare aferentei fazei de teren. Din multitudinea de surse documentare care pot face obiectul cercetarii in aceasta faza, se prezinta in continuare cele mai importante: • Documente reglementare ale administratiei de stat si locale privind utilizarea produselor toxice si gestiunea deseurilor, planul de ocupare a terenului, eventuale studii de impact si de rise; • Documente cartografice privind localizarea geografica si administrativa a sitului, implantarea cladirilor, reteaua de apa potabila si uzata, zonele de depozitare a deseurilor, localizarea ADECVATE DE DEPOLUARE

I.

PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR ~I A APELOR SUBTERANE

Clasificarea procedeelor

de depoluare. Alegerea filierei adecvate de depoluare

DIAGNOSTIC

DIAGNOSTIC
detaliat

Rise ridieat

si mediu

ALEGEREA F1LIERE1 DE DEPOLUARE


Studii de fezabilitate

LUCRARIDE DEPOLBARE S1 ,REAB1LIT ARE

- reducerea riscurilor imediate, in mod particular mentinera in siguranta a sitului, prin evacuarea si eliminarea produselor periculoase si a deseurilor prezente pe sit, prin interdictia sau limitarea accesului pe sit, prin eliminarea riscurilor de incendii sau explozii; organizarea actiunilor ulterioare, cum ar fi controlul starii de calitate a factorilor de mediu prin punerea la punct a unui sistem de monitorizare a surselor de poluare. Nota: Punerea in aplicatie a masurilor mai sus mention ate se va face dupa efectuarea vizitei. Pentru realizarea vizitei trebuie cerut acordul prealabil proprietarului pentru acces pe sit. Daca este posibil, vizita se va face in compania unei persoane care cunoaste activitatea pe sit. Chestionarul vizitei se completeaza in timpul vizitei/vizitelor (Vezi Anexa 5). Studiul de teren se face pe baza unui program de investigatii bine stabilit care tine seama de informatiile dobandite in faza de ancheta documentara. Obiectivul principal al studiului de teren este certificarea poluarii pe sit si cuantificarea acesteia (tipul poluantilor, nivelul concentratiilor in mediu, suprafetele si volumele de teren afectat, distanta de migrare a poluantilor etc). Principalele etape ale studiului de teren sunt: masuratorile direct pe sit, prelevarea probelor, analiza de laborator, iar in final, prezentarea si interpretarea rezultatelor. 4.3.2. Evaluarea riscului Notiunea de rise desemneaza un pericol potential, previzibil dupa legi statistice. Evaluarea riscului in domeniul protectiei mediului presupune calculul probabilitatii pentru 0 populatie sau un ecosistem de a primi 0 anumita doza de poluant sau de a fi in contact cu el. La modul general, riscul poate fi exprimat in functie de doua criterii: frecventa ~i gravitate. Aceste criterii au fost corelate prin curba lui Farmer (Fig. 4.3). Riscul poluarii solurilor si a apelor subterane se incadreaza in domeniul3 al curbei lui Farmer, fiind un rise major. Se utilizeaza mai multe metode de evaluare a riscului, fiecare dintre acestea se sprijina pe studiul pragmatic, comparativ a mai multor situri, utilizand criteii bine definite, stabilite in timp. Metodele cunoscute descompun teoretic mediul natural in: apa de suprafata, apa subterana, aer

Fig. 4.2. Etapele de parcurs pentru aplicarea unei tehnologii de depoluarea a unui sit

rezervoarelor cu produse toxice, localizarea puturilor de apa si a forajelor, zonele decopertate, zonele acoperite cu vegetatie; in vederea pregatirii studiului de teren, ancheta documentara cuprinde, in mod obligatoriu, 0 vizita detaliata a sitului. Vizita trebuie sa permita: • realizarea unei analize preliminare pentru identificarea poluantilor precum si a zone lor de localizare a acestora; • evaluarea ~i decizia asupra actiunilor ce trebuie luate privind sursele de poluare, caile de transfer si depozitele de deseuri pentru:
,I

~
PROCEDEE

sr

ECHlPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURlLOR

sr

A APELOR SUBTERANE

Clasificarea procedeelor

de depoluare. Alegerea filierei adecvate de depoluare

II
Frecventa I.

I~
Rise major

7
Gravitate

~J
,.

~I

DOMENIULI I Rise individual in viata cotidiana • I

DOMENIUL2
Rise mediu din timp in timp

DOMENIUL3
Rise eoleetiv Rise major

I!
~

Fig. 4.3. Curba lui Farmer [28J si sol-subsol, acesti factori fiind analizati prin prisma sursei, vectorului si tintei. De obicei, se iau in considerare trei categorii, sau clase distincte de rise: rise moderat, rise important si rise major. in urma analizei cantitative ~i calitative a sursei, vectorului si tintei se determina apartenenta sitului la una din cele trei categorii susmentionate. Daca situl este incadrabil in categoriile . de rise important sau major, se recomanda trecerea la masuri de depoluare a :1' acestuia. Cele mai cunoscute metode de evaluare a riscului aferent siturilor poluate sunt: metoda HRS (Hazard Ranking System) - SUA, sistemul national canadian, metoda Baden- Wurttemberg -si metoda bavareza (Germania), precum ~i metoda BRGM - ME (Franta) [29], [30]. Metoda HRS (Hazard Ranking System) a fost elaborata la inceputul anilor 1980, de catre Agentia de Protectie a Mediului (EPA) din statele Unite ale Americii. in principiu, metoda consta in aprecierea riscului aferent unui sit poluant prin note cuprinse in intervalul numeric 0 + 100. Aceste note sunt proportionale ca marime cu gradul de periculozitate generat de poluare. Nota globala obtinuta, reprezinta rezultanta a patru note partiale, corespunzatoare modului de contaminare cu poluanti prin patru cai de transport: ape subterane, ape de suprafata, aer si sol.
~I

Fiecare nota partials se obtine ca produs al note lor atribuite pentru sursa de poluare, probabilitatea extinderii poluantului pe sit si importanta tintei. Daca nota globala depaseste valoarea 28,5 situl analizat este trecut pe lista siturilor care necesita 0 reabilitare priori tara. Sistemul national canadian de clasificare a locurilor contaminate, propune atribuirea unei note globale de apreciere a pericolului potential, determinat de un sit poluant, prin adunarea simpla a notelor care cuantifica unnatoarele elemente: - caracteristicile poluantilor: toxicitate ~i cantitate. Valoarea maxima a notei: 33; - caile de transport si expunere. Nota maxima 33: apa subterana (11), apa de suprafata (11) si contactul direct (11); - receptorii potentiali (total max.34): persoane si animale (18), medii naturale (16). Nota rezultanta (max.100) permite incadrarea unui sit in una din clasele evidentiate in tabelul 4.1. TabeluI4.1. Clasele de rise stabilite de sistemul national canadian de evaluare Nr. crt.
1. 2. 3. 4.

II

Clasa de risc Rise scazut Rise scazut spre mediu Rise mediu Rise ridieat

Intervale de integrare a notei globale


0+ 37 38 + 49 50+69 70 + 100

Metoda Baden- Wiirttemberg a fost conceputa pentru a se evalua pericolul potential determinat de "punctele negre" existente in landul german Baden Wurttemberg. Evaluarea pericolului potential se face separat pentru apa subterana, apa de suprafata, sol ~i aer, atribuindu-se, in fiecare caz, note intre 0 si 6. Fiecare nota este multiplicata succesiv cu un numar de factori specifici sau coeficienti, ce tin seama de: iesirea poluantilor din sit, intrarea lor in mediul considerat, transportul in acest mediu si, in final, importanta mediului considerat. Acesti factori iau valori subunitare, daca peri colul potential este scazut, si valori supraunitare, daca pericolul potential este ridicat. Produsele rezultate in urma acestor operatii, reprezinta notele finale prin care se stabileste riscul la nivelul celor patru componenti ai mediului.

PROCEDEE ~l ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR ~I A APELOR SUBTERANE

Clasificarea procedeelor

de depoluare. Alegereafilierei

adecvate de depoluare

Notele mari, aferente unui component, impun aplicarea unor masuri destinate reabilitarii componentului respectiv. Metoda bavareza este 0 metoda calitativa si a fost elaborata de Ministerul Mediului si Amenajarii Teritoriului din Bavaria, in scopul repartizarii siturilor poluate in clase cu prioritati diferite de depoluare. De aceasta data nu notele sunt utilizate pentru exprimarea riscului, ci aprecierile de specialitate, conturate prin parcurgerea urmatoarelor etape: • Inventarierea ~i evaluarea preliminara - informatiile geografice, tipul si cantitatea po luanti lor, fac obiectul unui recensamant sub forma unui chestionar; aceste informatii permit stabilirea prioritatilor pentru cercetarea preliminara a siturilor suspecte de poluare; • Cercetarea preliminara - investigatiile desfasurate in aceasta faza .au ca obiectiv identificarea si cuantificarea poluarii la nivelul apei subterane, solului si aerului; in functie de rezultatele obtinute privind pericolul potential de afectare a sanatatii umane, se recomanda sau nu trecerea la faza de cercetare detaliata a sitului; • Cercetarea detaliata - in aceasta faza investigatiile care se executa au 0 arie mai extinsa, care cuprinde: apa subterana, apele de suprafata, solul si aerul; cercetarea detaliata se desfasoara in doua etape distincte, care permit identificarea potentialului de toxicitate al poluarii si consecintele posibile. Transpunerea acestor elemente intr-o matrice cu trei linii si trei coloane, defineste patru clase de prioritate a depoluarii. Metoda BRGM - ME. se bazeaza pe evaluarea simplificata a riscurilor la sursa, vector si tinta prin atribuirea unei note fiecarui parametru care caracterizeaza situl, Notele atribuite sunt in continuare combinate prin diferite operatii in scopul obtinerii notei sintetice, globale. Tinta principala considerata este omul. Pentru descrierea sursei de poluare si a impactului potential determinat de aceasta, sunt utilizati circa 30 de parametrii. Fiecare parametru poate fi evaluat cu note de la 0 (zero) la 3 (trei). Ordinea crescatoare a notelor corespunde cu ordinea crescatoare a riscului. Notele sunt repertoriate in grile de evaluare. In total au fost instituite 9 grile de notare glob ala : • 2 grile pentru apele subterane; • 2 grile pentru ape de suprafata;
'"7

2 grile pentru soluri (contact direct);

• 2 grile pentru aer; • 1 grila pentru rise de incendiu si explozie. Notele de sinteza corespunzatoare fiecarui component al mediului sunt calculate dupa un sistem de ponderare, multiplicare si insumare a notelor intermediare. Pe baza celor noua note de sinteza obtinute, situl studiat poate fi incadrat in una din clasele urmatoare : o clasa 1 - situri priori tare pentru investigatii aprofundate; o clasa 2 - situri care necesita supraveghere; o clasa 3 - situri obisnuite. Limitele valorice ale notelor care desemneaza aceste clase, pentru fiecare component al mediului sunt date in tabeluI4.2 . Aprecierea riscului absolut al unui sit poluat se poate face ~i prin trasarea curbei de rise, care marcheaza pe abscisa note le si domeniile de rise, iar pe ordonata frecventele cumulate ale notelor obtinute. Riscul mediu se obtine prin proiectarea pe abscisa a punctului de intersectie dintre paralela la abscisa, ce trece prin ordonata 50 %, si curba de rise [31].
TabeluI4.2. Clasele de rise si notele aferente pentrujiecare al mediului Nr. crt. 1 1.1 1.2 2 2.1 2.2 3 3.1 3.2 4 4.1 4.2 5. Ape subterane Alimentare eu apa potabila Alte utilizari Ape de suprafata Alimentare eu apa potabila Alte utilizari Soluri / contact direct Pe sit In afara sitului Aer Pe sit >45 > 50 >45 >49 >49 >36 >49 >33 >45 20+45 30+ 50 22+45 32 +49 32 +49 20+ 36 27 +49 20+ 33 30 + 45 < 20 < 30 < 22 < 32 < 32 <20 <27 <20 < 30 Componentil mediului Notele de delimitare Clasa 1 component

a c1aselor de rise Clasa 3

Clasa 2

In afara sitului
Incendiu - explozie

PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR ~I A APELOR SUBTERANE

Clasificarea procedeeior de depoluare. Aiegereajilierei

adecvate de depoluare

Aplicarea principii/or politicii de gestiune a riscurilor, se face pe doua cai: • Analiza si interpretarea starii factorilor de mediul la peri feria sitului, in concordanta cu folosinta deja fixata; • Planul de actiune asupra starii sitului prin amenajari si lucrari de depoluare. In acest sens, un exemplu 11constituie un sit vechi industrial care face obiectul unei reabilitari. Un proiect imobiliar trebuie sa se dezvolte in aceasta zona, iar pentru aceasta se impune diagnosticarea starii sitului, activitatea pe sit fiind oprita cu multi ani in urma. Panza freatica este afectata de poluare cu tetracloretilena, tricloretilena si clorura de vinil. Pe de alta parte, activitatile de pe sit au generat poluare cu metale grele : plumb, arseniu. Pentru aprecierea aspectelor legate de poluarea generata de sit, trebuie realizata 0 schema conceptuala a cazului studiat (Fig. 4.4). Pentru determinarea intinderii zonei potential contaminate, se poate face 0 model are a emisiilor atmosferice daca studiile existente ofera datele necesare modelului de dispersie. Daca solurile din zona sitului prezinta concentratii in plumb de cateva ori (trei ori) peste limita normala, datorita redepunerilor atmosferice, se pune in evidenta un risc asupra mediului. Apele subterane pot pune probleme prin irigarea gradinilor cu apa din puturile private, dar si datorita degajarilor de gaze din panza freatica, Se impun masuri provizorii de restrictie a utilizarii lor. Metodele elaborate pentru evaluarea riscului definesc, fiecare in sistemul propriu, nivelurile de rise dincolo de care se impun anumite masuri specifice, cum ar fi: depoluarea, supravegherea, investigatii complementare etc. Criteriile de decizie care fundamenteaza luarea acestor masuri difera de la un sit la altul. Astfel, se stie ca 0 concentratie foarte ridicata de metale grele intr-un sol nisipos, permeabil, are un impact mult mai pronuntat asupra mediului, decat aceeasi concentratie prezenta intr-un sol argilos, impermeabil. De asemenea, aceleasi concentratii de poluant in zona nesaturata a unui oras si in zona nesaturata a unui desert, nu vor avea aceleasi consecinte asupra sanatatii umane si asupra factorilor de mediu. Pe de alta parte, nu trebuie ignorata importanta normelor in luarea unor decizii de depoluare, supraveghere etc. Unele metode de evaluare a riscului, cum este cea elaborata de BRGM-M.E. (Franta), utilizeaza normele
'7£

(Monitonzarea p'oIua",· lucran de reabllitare )

Sit poluat

..

Periferia

sitului

(analiza starii factorilor de mediu)

Vechi sit industrial

Utilizare rezidentia/a

Zona saturata

\
Sensul de curgere a apei subterane

Substrat

Legenda Surse de poluare:

Q) Solventi
\6'

rz-; Terenuri
(.;\
plumb

clorati cu

\.:V Solun de suprafata


cu plumb

Transferul poluantilor

®
fc\

Percelare Transfer prin apele subterane

® ®

Volatilizare

0..::./ Stropire

Canalizare (apa potabila) f1\ Redepunen \..:..) atrnosferice

® Salun de supratata
PI a

nt

Fig. 4.4. Schema conceptualii a cazului studiat [32J

olandeze pentru orientare in luarea unor astfel de decizii. o tendinta de imbunatatire a normelor, in sensul apropierii lor de obiectivele proprii metodelor de evaluare a riscului, s-a manifestat in Germania si in Marea Britanie, unde in norme se face referire la utilizarea sitului. Aceasta inseamna ca determinarea pragului maxim de toleranta, deasupra caruia se impun masuri curative, depinde de activitatea prezenta si viitoare a sitului. Mai concret, pentru un sit poluant, aflat in activitate industrial a, concentratiile maxime admise vor fi mult mai mari decat in cazul in care acelasi sit este destinat unor activitati culturale sau recreative. In figura 4.5 sunt demarcate trei zone distincte de toleranta a poluarii, in functie de modul de utilizare a siturilor [33). Pragul, care limiteaza domeniul de toxicitate a solurilor poluate, poate prezenta variatii importante. Astfel, in cazul arsenului, concentratiile maxime sunt de 50 mg/kg in zonele de joaca pentru copii si de 200 mg/kg in

PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR ~I A APELOR SUBTERANE

Clasificarea procedeelor

de depoluare. Alegereafilierei

adecvate de depoluare

Cresterea concentratiilor de poluanti In sol

Zone care trebuie c depoluate

Arie de toxicitate MaIja de sec1tate

Limitade toxicitate

Zone acceptabile

Utilizare posibila In functie de rise


-gradini -culturi agricole -baze sportive

Zone de joaca pentru copii

-parcuri -zone de agrement

Zone industriale

Limita de toleranta

Zone protejate

Utilizare normals multipla

Limita de neinfluenta

Fig. 4.5. Limitele poluarii infunctie de modul de utilizare a sitului [33J zone le industriale protejate. Aceleasi concentratii variaza de la 1 la 15 mg/kg pentru PCB si de la 5 la 10 mg/kg pentru benzopiren, 4.3.3. Alegerea tehnologiei de depoluare pe baza criteriilor ~i economice tehnice

Daca in urma evaluarii riscului, se ia decizia depoluarii unui sit, suntem pusi in fata unei noi probleme: alegerea celei mai adecvate filiere de depoluare. Dificultatea alegerii este destul de pregnanta, dat fiind numarul mare de tehnici de depoluare cu aplicabilitate practica, Pentru asigurarea unei reusite depline, depoluarea trebuie sa integreze si sa concilieze multitudinea factorilor tehnici, economici si psihosociali. Pe plan mondial au fost elaborate programe de calculator, care permit o analiza multicriteriala obiectiva a alegerii celei mai adecvate metode de depoluare. Dintre acestea, pot fi amintite exemplificativ: • RAAS (Remedial Action Assessement System) [34], dezvoltat de Pacific Northwest Laboratory din SUA, care evalueaza fiecare tehnica disponibila dupa efecienta depoluarii si dupa cost; • CARTS (Computer Aided Response Technologies Selector) [34], dezvoltat de E.P.A. din SUA, care permite 0 evaluare tehnica, pertinenta a diferitelor alternative de depoluare; , • Sistemul de evaluare a tehnicilor disponibile pentru decontaminarea siturilor poluate, dezvoltat de Zarth [35] pentru autoritatile de

protectie a mediului din Hamburg (Germania), care ierarhizeaza metodele de decontaminare pe baza a 8 criterii (eficienta, durata, cost, impact asupra mediului, populatiei si muncitorilor etc.) Desi obiective si riguroase, aceste programe de calculator nu au cunoscut paoa in prezent 0 utilizare extinsa. Frecvent sunt preferate metodele practice, bazate pe experienta specialistilor in domeniu si pe 0 anumita conjunctura tehnico-economica, Propunerile de depoluare pot fi prezentate in mai multe variante si alternative, in functie de optiunile tehnologice luate in considerare, dar in egala masura ~i in functie de limitele tehnice ~i financiare proprii fiecarui caz in parte. De cele mai multe ori, depoluarea nu se margineste la aplicarea unei tehnici curative singulare, ci se concretizeaza printr-o filiera complexa de operatii secventiale, Este necesar, de fapt, sa se gaseasca 0 solutie acceptabila intre nivelul de depoluare solicitat, calitatea vietii populatiei, echilibru ecosistemelor locale si disponibilimtile tehnico-financiare. Odata fixate obiectivele depoluarii, alegerea propriu-zisii a jilierei de depoluare se face pe baza unor criterii tehnice $i economice specifice. 4.3.3.1. Utilizarea criteriilor tehnice Tehnologia propusa pentru depoluare trebuie sa fie, cea mai adecvata cazului tratat si, in acelasi timp, sa fie disponibila pe piata. Kinzelbach si colaboratorii sai [36] au propus, in sprijinul alegerii tehnice adecvate a filierei de depoluare, utilizarea unei matrice sintetice (Tabelul A 5.1 - Anexa 5), in care se face corespondenta intre principalele criterii tehnice si tehnologiile de baza incercate pentru depoluarea solurilor ~i a apelor subterane. Pentru a avea certitudinea obtinerii unor rezultate bune, se impun garantii privind eficienta si fiabilitatea tehnologiei propuse, nu numai la scara laborator sau pilot, ci si in conditii industriale. Aceste garantii trebuie sa tina seama si de conditiile regionale specifice in care se incadreaza situl poluat. De cele mai multe ori, inainte de aplicarea efectiva a tehnologiei, se fac incercari de depoluare, care confera 0 buna previziune a eficientei reale de depoluare. Aceste incercari sunt indispensabile in cazul biotehnologiilor. Alegerea tehnologiei de depoluare trebuie sa tina seams de tipul poluarii ~i al poluantilor. Comportamentul si caracteristicile poluantilor sunt esentiale pentru orientarea spre 0 anumita metoda de depoluare. Astfel, pentru poluantii volatili, vor fi propuse metode de extractie fizica a gaze lor
'70

PROCEDEE SI ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR SI A APELOR SUBTERANE

Clasificarea procedeelor

de depoluare. Alegereafilierei

adecvate de depoluare

din sol, in timp ce pentru substantele poluante, biodegradabile se recomanda orientarea spre biotehnologii. Concentratia poluantilor in sol ~i in apa subterana, precum si obiectivele finale vizate prin depoluare, vor detine, de asemenea, 0 importanta ridicata in stabilirea tehnologiei de depoluare. Intr-adevar, fiecare tehnologie poseda 0 eficienta maxima pentru un anumit interval de concentratii in poluanti. Iesirea din limite Ie acestui interval, poate diminua in mod drastic eficienta depoluarii. De exemplu, aplicarea metodei de pompare a apei contaminate cu hidrocarburi este avantajoasa daca hidrocarburile sunt individualizate si deci au concentratii ridicate in apa. Dad insa se pune problema decontaminarii unei ape subterane in care hidrocarburile sunt prezente in concentratie mica, pomparea devine ineficienta atat din punct de vedere tehnic cat si economic. Un alt factor determinant in alegerea unei filiere adecvate de depoluare este suprafata sitului poluant. Nu acelasi lucru presupune decontaminarea unei suprafete de 100 m2 sau a unei suprafete de 200 ha, chiar daca avem de-a face cu acelasi tip de poluare. De altfel, nu numai marimea propriu-zisa a suprafetei conteaza, ci ~i configuratia, caile de acces, eventualele constructii care ocupa 0 parte din suprafata etc. Solutia aleasa pentru depoluare depinde, de asemenea, in mare masura de tipul si caracteristicile solului, subsolului si apei subterane. Textura, structura, porozitatea, permeabilitatea si capacitatea de retinere, sunt doar cateva din caracteristicile cu pondere insemnata intr-o astfel de alegere. Filiera de depoluare aleasa trebuie sa fie compatibila cu activitatile care se desfasoara pe sit, precum si cu amenajarea ulterioara a sitului. In luarea deciziei de alegere a filierei de depoluare, se vor avea in vedere exigentele administratiei si ale colectivitatilor locale, referitoare la concentratia reziduala a poluantilor in mediul tratat si la eventualele noxe emise in procesul de depoluare (evacuarea necontrolata in atmosfera a gazelor extrase din sol, generarea unor zgomote deranjante etc.) 4.3.3.2. Utilizarea criteriilor economice Alegerea celei mai adecvate filiere de depoluare este decisa, in cele din urma, printr-un studiu economic comparativ al celor mai avantajoase variante tehnice. Se ajunge astfel la varianta de depoluare cea mai, convenabila din punct de vedere tehnico-economic. Costul financiar al acestei variante este estimat In urma unor consultari la nivelul tuturor partenerilor care participa la diferitele etape ale filierei de

depoluare. Sunt luate in considerare nu numai costurile intrinseci ale operatiilor propriu-zise de depoluare, dar ~i costurile fazelor de urmarire si control ale depoluarii. Se tine cont, de asemenea ~i de cheltuielile necesare realiziirii bilantului final al depoluarii. Trebuie tnsa subliniat faptul ca estimarea costurilor depoluarii se face cu destula dificultate, deoarece In putine situatii, se poate stabili cu precizie randamentul depoluarii si durata necesara pentru atingerea obiectivelor stabilite initial. Din aceasta cauza este preferabila 0 estimare a costurilor pe o anumita perioada de timp (saptamani, luni, trimestre etc) sau pe unitatea de volum, de mas a ori de suprafata a mediului tratat. Exists doua elemente esentiale care determina marimea costurilor de depoluare, pentru 0 metoda de depoluare judicios aleasa din punct de vedere tehnic: nivelul impus concentratiei in poluanti la incheierea lucrarilor de depoluare si precizia fazei de diagnosticare a poluarii, Costul unei depoluari evolueaza exponential pe masura cresterii exigentelor privind gradul de depoluare. Pe de alta parte, s-a constatat ca incidenta gradului de precizie si detaliere a fazei diagnostic, este considerabila asupra costurilor de depoluare (Fig. 4.6). Urmarind cele trei curbe de evolutie a costurilor, se poate lesne observa 0 diminuare importanta a costului total si a costului de reabilitare printr-o crestere relativ moderata a costului aferent diagnosticarii, Procedand, deci, la 0 investigatie de inalta precizie, cheltuielile necesare acesteia vor fi indestulator compensate de costul mult mai redus al reabilitarii.
Ridicat

.~
~ ]
~ U Costul reabilitarii/"

::-

Redus

Investigatie de baza

Investigatie Investigatie de detaliata precizie

Fig. 4.6. Irfluenta gradului de investigatie al unui sit asupra costului depoludrii [37]

80

Rl

PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR ~[A APELOR SUBTERANE

Clasijicarea procedeelor

de depoluare. Alegereafilierei

adecvate de depoluare

Aceasta parghie de actiune asupra costurilor depoluarii este recomandabila mai ales in cazul siturilor afectate de poluari multiple desfasurate de-a lungul timpului. Pentru compararea costurilor financiare specifice, aferente diferitelor metode de depoluare a solurilor si apelor subterane, Paul Lecomte [4], [38] propune pentru fiecare metoda considerarea urmatoarelor cheltuieli: • instalarea pe sit a echipamentelor de lucru destinate depoluarii; • materialele consumabile (carbune activ, geomembrane, solventi etc.); • energia si fluidele de lucru (electricitate, abur, aer comprimat, apa etc.); • cheltuielile de salarizare cu personalul implicat in exploatare ~i intretinere; • cheltuielile cu amortizarea echipamentelor de lucru. Nu au fost introduse in costurile financiare comparabile: o lucrarile corespunzatoare diagnosticului, analizei de nsc si studiului de fezabilitate a filierei de depoluare; o urmarirea ~i controlul operatiilor de depoluare; o realizarea bilantului final, dupa reabilitare; o reamenajarea sitului dupa oprirea Iucrarilor de depoluare (umplerea excavatiilor, eliberarea suprafetelor ocupate, vegetalizarea etc.). Procedandu-se astfel, s-a stabilit ordinul de marime a costurilor specifice, corespunzatoare principalelor metode de depoluare a solurilor si apelor subterane (Tabelul 4.3). Examinand costurile specifice inserate in tabelul 4.3, putem constata, la modul general, ca metodele de depoluare cele mai putin costisitoare sunt pomparea, ventingul, strippingul si biodecontaminarea. La nivelul unor costuri relativ avantajoase, se situeaza ~i unele metode de etansare, stabilizare, inertare, spalare si desorbtie termica a poluantilor, aplicate in conditii favorabile. in functie de locul aplicarii depoluarii, costurile cresc in ordinea: depoluare "in situ", depoluare pe sit si depoluare in afara sitului. Limitele largi ale costului pentru aceeasi metoda se explica prin conditiile foarte variate de aplicare efectiva a depoluarii.

TabeluI4.3. Costurile specifice (in Euro) ale depoluarii prin diferite metode Nr. , crt. Metoda de depoluare Costul specific

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19

Depozitare la rampe de reziduuri Pompare selectiva Venting (cu diminuarea concentratiei de poluant de la 10001a 100 ppm)' Stripping pe sit (in coloana) Izolare "in siguranta", in depozite Etansare prin turnarea unui perete bariera speciale

75 + 150 Euro/t 15 : 75 Euro/nr' 15 + 30 Euro/t in 4+8 luni 25 : 45 Euro/m' 600 + 900 Euro/t 50 + 160 Euro/m' 35 + 100 Euro/nr' 30 + 75 Euro/m' 30 + 45 Euro/m' 23 + 180 Euro/t 180 + 380 Euro/t 23 + 90 Euro/t uneori pana la 150 Euro It 60 + 180 Euro/t 10 + 90 Euro/t 275 + 450 Euro/t uneori pana la 1000 Euro It 40 + 200 Euro/t 15 + 45 Euro/t 23 + 60 Euro/t 45 + 90 Euro/t

Etansare prin palplanse Etansare prin geomembrane Acoperire "in siguranta", cu colectarea gazului Stabilizarea pe sit sau inertare Vitrificare "in situ" Spalare soluri excavate Electroreabilitare "in situ" Transformare prin reactii chimice Incinerare in afara sitului Tratare termica pe sit Biodecontarninare "in situ" Compostare, "biopile" Biodegradare in reactoare

83

PROCEDEE $1 ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE A SOLURlLOR $1 A APELOR SUBTERANE

Procedee de depoluare in situ a so/uri/or si a ape/or subterane

5. PROCEDEE DE DEPOLUARE iN SITU A SOLURILOR ~I A APELOR SUBTERANE


5.1. CLASIFICARE. CONSIDERA

TIl GENERALE

Poluantul ce trebuie eliminat poate fi un produs in stare libera care pluteste in panza freatica, un reziduu care este retinut in zona nesaturata sau saturata sau un compus dizolvat in apele subterane. In continuare, se vor descrie procedeele ce pot fi utilizate pentru remedierea solurilor si apelor subterane contaminate cu diverse tipuri de substante poluante. Fiecare procedeu va fi prezentat separat, insa pentru remedierea mediului afectat se pot utiliza mai multe procedee, simultan sau succesiv. De exemplu, eliminarea unui produs / poluant existent in stare libera in sol se poate face prin: ~ pomparea produsului in cauza amestecat cu apa subterana la suprafata, ~ apoi separarea produsului de apa, ~ tratarea apei si distrugerea sau reciclarea produsului extras. 5.2. PROCEDEE DE DEPOLUARE NESATURATA A SOLULUI DIN ZONA

Procedeele de depoluare "in situ" sunt aplicate direct in mediul poluat, tara a se efectua lucrari de excavare a solului ~i tara extractia apelor contaminate. Se utilizeaza atat pentru decontaminarea solului din zona nesaturata cat si a solului ~i a apei din zona saturata, Dupa cum se poate vedea in figura 5.1, procedeele de depoluare in situ pot fi aplicate in zona nesaturata, in zona saturata sau in ambele zone.

I
L
i

Precedeede depoluare in situ

1
I

I
Zona saturati

- ZOna nesaturati

• Extracpa sub vid •

r-1

Reziduurile de substante poluante existente in zona nesaturata sunt fie adsorbite de particulele solului fie retinute in spatiile care separa aceste particule. Procedeele utilizate pentru tratarea solurilor in zona nesaturata sunt influentate de: • conditiile mediului nesaturat, cum ar fi prezenta aerului (oxigenului); • deplasarea aerului in sol; • prezenta microorganismelor care ar putea sa degradeze sub stante le poluante. 5.2.1. Extraetla poluantllor sub vid

" Bioremedierea

• Bloventilapa • Bioaspirapa • Aplicarea de amendamente bioi~ee In sit"

• Spiilarea solului • Tratarea termicli in situ


• Voiatilizarea • Vitrificarea

• Recuperarea { tratarea produselor in stare Iibera • Pomparea si reinjectarea • Bioremedierea • Barbotarea • Izolarea • UtiIizarea barierelor reactive • Procedeul electrocinetic • Fracturarea pueumatica { hidraulicli • Remedierea naturalli

• Solidificareafinertarea • Fitoremedierea

In situ

Fig. 5.1. Procedeele de depoluare fn situ a solurilor si a apelor subterane

Procedeele de extractie a poluantilor din sol si apa subterana cu ajutorul curentilor de aer se aplica in cazul poluantilor volatili si semivolatili (n-Pentan, n-Hexan, TricIoretan, Benzen, Ciclohexan, Tricloretilena, Toluen, Tetracloretilena, Clorbenzen, Etilbenzen etc), care au constanta Henry mai mare de 160 atm, iar presiunea de vapori superioara valorii de 0,00066 atm (1 mm col.Hg la 25°C). Aplicabilitatea acestor procedee depinde de echilibrele stabilite intre urmatoarele proprietati ale poluantilor: • solubilitatea in apa si in aer; • adsorbtia in sol ~i in aer; • raportul dintre faza lichida si faza gazoasa. 85

84

PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR ~I A APELOR SUBTERANE

Procedee de depo/uare in situ a so/uri/or si a ape/or subterane

Cu cat concentratiile poluantului in faza gazoasa sunt mai ridicate cu atat sansele de aplicare cu succes a acestor procedee sunt mai mari. De asemenea, aplicabilitatea acestor procedee este influentata de proprietatile solului, conditiile favorizante fiind: • permeabilitatea ridicata a solului, K> 10-7 mls; • cotinutul redus de particule fine din sol; • continutul redus in humus; • situarea panzei freatice in profunzime; • omogenitatea solului; • umiditatea redusa. In principiu, acest procedeu consta in crearea unei depresiuni in solul contaminat prin utilizarea unor ventilatoare (exhaustoare) sau pompe de vid racordate la sonde sau puturi de extractie. Gradientul de presiune creat genereaza 0 circulatie a gaze lor in interiorul solului spre putul de extractie, Poluantii volatili prezenti in zona nesaturata sunt antrenati de curentul generat de extractor, fiind evacuati la suprafata solului, unde sunt neutralizati sau distrusi, utilizand echipamente speciale. In figura 5.2 se prezinta schema de principiu a procedeului de extractie a poluantilor sub vid, in cazul poluarii solului si panzei freatice cu hidrocarburi volatile.
Unitate de Separator

Instalatia de extractie sub vid este in general mobila, fiind montara pe o platforma rulanta. 0 instalatie este constituita din urmatoarele elemente componente: • tubulatura de admisie a gazelor poluante, provenite de la puturile de extractie; • separatorul de aer / apa, echipat cu un filtru; • extractorul, care poate fi un ventilator sau pompa de vid; • unitatea de tratare a gazelor evacuate (de exemplu: oxidare catalitica /termica, adsorbtie pe carbune activ sau tratare cu ozon). Firma LAMSON fabrica ~i comercializeaza astfel de instalatii cu urmatoarele performante: depresiunea creata < 230 mbar (ventilatoare) si 500 -:-980 mbar (pompe de vid); debitul de gaze 50 -:-2000 m3 Ih; raza de influenta 5 -:-50 m. Instalatiile sunt adaptabile pentru extractia unei game variate de poluanti volatili din soluri cu permeabilitati diferite (Tabelul 5.1). Pentru asigurarea unei circulatii optime a curentilor de aer si obtinerea unor randamente superioare de depoluare, tronsonul perforat trebuie amplasat in centrul zonei contaminate.
Tabelul 5.1. Caracteristicile principale ale instalatiilor produse de firma

LAMSON [31J

/
Atmosfera

de aer/apa

Nr. crt.

Caracteristica Sol permeabil, nisipos: K~ 10-3 m1s Tipul extraetorului Ventilatoare

1
Linii de curent de aer

_Put .r.
~

de aspiratie

\ '\.

I,

-,"--"11
"-~

,'-._~

II

~-----:_
-

,,--- - --

_,.,.,...

....-....-Hidrocarburi lipere

2
3 4

Depresiunea creata, in mbar Debitul de gaze,

<230 50 + 2000 < 50

Tipul solului tratat Sol cu permeabilitate medie, tip aleurit: K ~ 10-4+ 10-6 m1s Ventilatoare tip Minitron, Turbotron 230 -i- 500 50 + 2000 < 15

Sol impermeabil, argilos: K < 10-6 m1s Pomope de vid

500 50

-i-

980 650

-i-

ln m'Zh
Raza de influenta a putului de extractie, in m Metoda de tratare a gaze lor <5

-Evaporarea filmului de hidrocarburi

0 0 0

Oxidare catalitica / termica; Adsorbtie pe carbune aetiv; Tratare eu ozon.


R7

Fig. 5.2. Schema de principiu a extractiei poluantilor sub vid (venting) [31J

PROCEDEE ~[ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR ~I A APELOR SUBTERANE

Procedee de depo/uare in situ a solurilor si a ape/or subterane

Din practica depoluarii prin venting a rezultat ca raza de actiune a unui put de extractie a gazelor contaminate depinde de parametrii extractorului (ventilator, pompa de vid etc), de adancimea putului, de diametrul acestuia si de marimea suprafetei impermeabile din jurul putului, in fig. 5.3 se prezinta schematic dependenta evidenta intre raza de actiune a putului de extractie ~i marimea suprafetei impermeabile din jurul acestuia. Tinand seama de aceasta dependents, in practica se procedeaza la acoperirea suprafetei din jurul putului de extractie cu dale din beton sau cu 0 folie din material plastic.
Raza de actiune Linie de curent

unei extensii laterale importante a corpului de impregnare cu poluanti, sunt necesare mai multe puturi de extractie, Plasarea acestor puturi in zona poluata se realizeaza in asa fel incat poluarea sa fie inclusa integral in interiorul razelor de actiune ale puturilor (Fig. 5.4). Performantele procesului de decontaminare prin extractie sub vid sunt sugestiv redate in figura 5.5. Urmarind variatia cantitatii de gaz extrase din sol in functie de timp, se constata ca la inceput dupa 0 scurta perioada de timp se ajunge la 0 valoare scazuta a concentratiei gazului in sol, iar dupa 0 intrerupere, la reluare, rezulta 0 crestere semnificativa a concentratiei

in cazul

.,.
M

!
Raza de actiune

~I -\ lllW~~~==-_j 1
Suprafata impermeabila Raza de actiune

Fig. 5.4. Amplasarea puturilor de extractie in cazul extensiei zonei contaminate

s e
til <1)

~ 1250

0., 0.,

1500

~ 1000 ~
0(, <1)

'0
o:l
<1)

750

1;j .<;:::

500 250 0 10 20 30 40 50 60 Durata, zile

1:: o:l

Fig. 5.3. Influenta marimii suprcfetei impermeabile din jurul putului asupra razei de actiune [39J
00

Fig. 5.5. Variatia cantitatii de gaz extrase din sol in functie de timp

PROCEDEE ~I ECHIP AMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR ~I A APELOR SUBTERANE

Procedee de depoluare in situ a soluri/or si a apelor subterane

gazului in sol. Aceasta crestere este datorata volatilizarii poluantilor aflati in faze mai putin mobile (faza lichida, faza dizolvata in apa din sol si faza adsorbita de particulele solului). Aceasta partitie constanta a poluantilor spre faza gazoasa, corespunde unui nou echilibru de care se tine seama in exploatarea procesului de extractie sub vid. Astfel, la reluarea operatiei de extractie sub vid, concentratia de gaz in sol este din nou ridicata, Dupa extractie, se ajunge la diminuarea evidenta a concentratiei care nu presupune si incheierea procesului de decontaminare. in mod practic, procesul de decontaminare se incheie dupa aplicarea mai multor cic1uri functionarestationare, in urma carora se obtine 0 concentratie reziduala acceptabila, varianta a acestui procedeu este extractia sub vid a poluantilor comblnata cu lnjectia aerului cu presiune (sparging). Principiul acestei metode consta in injectia de aer sub presiune, in mediul subteran contaminat, fapt ce determina 0 vaporizare intensa a poluantilor cu proprietati volatile. Vaporii toxici rezultati sunt in continuare asp irati de catre 0 instalatie venting (Fig. 5.6). Aerul sub presiune se introduce printr-un foraj sau put de injectie, prevazut la partea inferioara cu un tronson perforat care este mai scurt decat tronsonul perforat corespunzator forajului sau putului de aspiratie. Volumul de aer injectat (V I) este mult mai mic decat volumul de aer aspirat (V2). Distanta dintre ce1e doua puturi trebuie judicios aleasa,

astfel tncat poluantii mobilizati prin injectie sa fie captati integral prin aspiratie. De obicei, puturile de injectie sunt executate in centrul zonei poluate, in timp ce puturile de aspiratie sunt plasate la periferia acesteia. Elementele de ansamblu ale procedeului sparging si schema de aplicare a depoluarii solului si apei subterane prin acest procedeu sunt ilustrate in fig. 5.7. Fluxul de aer curat, sub presiune, este asigurat de compresoare sau pompe pneumatice racordate la mai multe foraje sau puturi de injectie. Pentru ca aerul sa poata patrunde in acvifer, este necesar ca presiunea acestuia sa fie mai mare dedit presiunea hidrostatica. Odata ajuns in zona saturata, aerul se disperseaza in bule de diferite dimensiuni, care in drumul lor ascendent volatilizeaza, printr-o actiune dinamica, compusii volatili prezenti in acvifer. Totodata, curentul de gaze care circula de la forajele de injectie la forajele de aspiratie antreneaza gazele poluante retinute de matricea zonei nesaturate. in final, gazele purtatoare de poluanti sunt vehiculate prin putul de aspiratie, la 0 instalatie venting, care este prevazuta cu echipamente de epurare ce permit 0 buna protectie a aerului atrnosferic.
Regulator Cornpresor Extractor

Aspiratie si apoi epurare gaz din sol

Injectie aer curat

Aleurit, nisip fin Zona poluata

Fig. 5.6. Principiul depoluarii solurilor prin extractia sub vid a

poluantilor combinatd cu injectia aerului cu presiune


Of)

Fig. 5.7. Aplicarea procedeului sparging la depoluarea acviferelor[31 }

91

PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR ~I A APELOR SUBTERANE

Procedee de depoluare

in situ a so/uri/or si a ape/or subterane

Fenomenul de volatilizare a poluantilor aflati in sol si acvifer nu este singular in desfasurarea procesului de depoluare prin sparging. Aportul suplimentar de oxigen, datorat curentilor de aer, favorizeaza 0 accelerare a biodegradarii compusilor organici dizolvati in apa sau adsorbiti pe particulele solide. Datorita acestui fapt, au fost dezvoltate metodele de depoluare prin bioventilatie si bioaspiratie, metode care sunt descrise in subcapitoluI5.2.2. Poluantii care pot fi eliminati prin sparging sunt in general compusii organici volatili si semivolatili (benzen, toluen, xilen, benzina, solventi clorati etc.). Pentru extinderea gamei de eliminare a poluantilor prin sparging, uneori se inlocuieste aerul curat cu un amestec aer - ozon sau aer -

apa oxigenata. Se preteaza pentru depoluarea prin sparging solurile permeabile (K >
10-7 mls). Totusi, daca permeabilitatea verticala este foarte ridicata, ca de exemplu in cazul unor formatiuni cu pietris, aerul injectat va avea tendinta sa se deplaseze predominant, in directie verticals, limitand astfel extinderea depoluarii in plan orizontal. Pe de alta parte, daca mediul subteran este putin permeabil, ca de exemplu in cazul unor argile, aerul injectat intampina 0 rezistenta ridicata, fapt ce ingusteaza mult raza de depoluare. Eterogenitatea permeabilitatii mediului subteran contaminat, reprezinta de cele mai multe ori un inconvenient pentru procedeul de depoluare prin sparging. Daca, de exemplu, gazele contaminate, care se deplaseaza ascendent intr-o formatiune permeabila, lntalnesc in drumul lor un strat impermeabil, se ajunge la situatia nedorita a extinderii poluarii in plan orizontal. Inconvenientele legate de permeabilitatea mediului poluat pot fi Partial contracarate printr-o instal are adecvata a forajelor (puturilor) de injectie si de aspiratie. Forajele si puturile de injectie sunt 'in general instalate in pozitie verticala, fiind prevazute cu perforatii pe 0 scurta portiune din tronsonul terminal, care se afla sub zona contaminata. Dupa recomandarile lui Nyer, diametrul forajului de injectie trebuie sa fie cat mai mic posibil, lungimea tronsonului perforat 0,5 -+- 2 m, diametrul perforatiilor 1,25 -i- 1,8 em. Debitul de aer introdus printr-un put de injectie variaza intre 7 m3/h (pentru adancimi sub 3 m) si 17 m3/h (pentru adancimi pana la 9 m). Firma LAMSON fumizeaza instalatii de injectie a aerului cu presiune (sparging), pompele de aer (minitron si turbotron) realizeaza debite de 200 -+- 1500 m3/h la presiuni de lucru cuprinse intre 150 -+- 400 mbar.

Acest procedeu a fost dezvoltat la inceput 'in Germania in anii 1980 iar actualmente se utilizeaza in multe tan, mai ales pentru depoluarea acviferelor. Exemplu de aplicare a procedeului: Depoluarea sitului New Castle Country (SUA) contaminat cu solventi clorati, in urma unor scapari accidentale din rezervoare subterane pana la adancimea de 3,90 m. Sistemul de depoluare a continut: ~ 0 instalatie de injectie a aerului (sparging) individuala cu 7 puncte de injectie; ~ 0 instalatie de injectie-aspiratie a aerului, cu 7 puncte de injectieaspiratie; ~ 0 instalatie de aspiratie a aerului (venting) individuala cu un punct de aspiratie; ~ mai multe puncte de control. Debitul total de injectie a fost de 380 m3/h, iar debitul total de aspiratie a fost de 845 m3/h. Dupa sase saptamani s-au recuperat 408 kg solventi, realizandu-se 0 eliminare aproape totala a fazei adsorbite din zona nesaturata. Dupa 125 de zile s-a incheiat ~i depoluarea acviferului, randamentul depoluarii fiind de 98 %. Avantajele extractiei poluantilor sub vid in situ: • procedeul este usor adaptabil in teren, fiind adesea utilizat pentru extractia poluantilor de sub cladiri; • permite depoluarea simultana a zonei nesaturate ~i a zonei saturate; • se accelereaza biodegradarea natural a a poluantilor printr-un aport continuu de oxigen; • durata de aplicare relativ scurta si randamentul de depoluare ridicat; • asigura decontaminarea zonelor situate la adancimi considerabile; • costul scazut al lucrarilor de depoluare. Inconveniente: • se utilizeaza instalatii de inalta tehnicitate; • limitarea aplicabilitatii procedeului la extractia poluantilor volatili si semivolatili;

92

PROCEDEE

:;;1ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE

A SOLURILOR:;;I

A APELOR

SUBTERANE

Procedee de depoluare in situ a solurilor si a apelor subterane

• limitarea aplicabilitatii procedeului la soluri omogene si permeabile; • necesita tratarea aerului extras (efluentii gazosi). Cunoasterea detaliata a caracteristicilor geologice si hidrogeologice ale zonei contaminate este indispensabila pentru realizarea unui randament ridicat de depoluare. Se impune ca exploatarea tehnologiei de depoluare prin extractie sub vid sa se faca de specialisti cu experienta in domeniu. De altfel, daca poluantii nu au acelasi grad de volatilitate, extractia sub vid poate sa nu fie convenabila sau trebuie sa fie combinata cu alte tehnici de depoluare.

5.2.2. Bioremedierea in situ


se bazeaza pe prezenta in sol si mediul subteran a unor microorganisme (bacterii, ciuperci) capabile sa degradeze cea mai mare parte a poluantilor organici carbonati si 0 buna parte a poluantilor anorganici. Biodegradarea este un fenomen natural, solul, subsolul si apa subterana reprezinta mediul normal de viata pentru multe microorganisme cum sunt bacteriile: Pseudomonas, Bacillus, Arthrobacter, Flovorbacterium si fungidele: Trichoderma, Penicillium si Asperigillus. Un gram de sol normal contine 106 -;- 108 microorganisme, iar un mililitru de apa subterana contine cca. 104 microorganisme. Procesul de biodegradare se dezvolta printr-o reactie in lant, in care compusii carbonici sunt transformati prin degradare succesiva in molecule din ce in ce mai putin complexe, pana la obtinerea unor subproduse simple (apa ~i bioxidul de carbon). Decontaminarea pe cale biologica consta in stimularea fenomenelor naturale de dezvoltare a microorganismelor, in scopul accelararii procesului de metabolizare a poluantilor, De exemplu, in cazul poluantilor organici, stimularea biodegradarii se realizeaza prin adaos de nutrienti minerali (azot, fosfor) si organici precum si printr-un aport suplimentar de oxigen, creat adesea prin aerarea mediului contaminat. Prin biodecontaminare, poluantii sunt complet distrusi prin descompunerea lor in produse inofensive. Biodegradarea s-a dovedit a fi adecvata pentru indepartarea urmatoarelor categorii de poluanti: • hidrocarburile petroliere (motorina, combustibilul lichid usor, benzina, petrolullampant, uleiurile minerale, benzenul, toluenul, xilenul etc); 94

5.2.2.1. Conslderatii asupra bioremedierii. Bioremedierea

iI

• desurile de la exploatarea titeiului, namolurile si reziduurile uleioase; • produsele si reziduurile organice din industria chimica (alcooli, acetona, fenoli, aldehide ~i alti solventi); • compusii organici halogenati, inclusiv solventii alifatici (ex. tricloretilena, cloroform) si aromatici (clorbenzen) dar si policlorbifenilii; • compusii complecsi de tipul hidrocarburilor aromatice policiclice si pesticidelor; • nitratii si sulfatii. Procesul de biodecontaminare a solurilor si apelor subterane este influentat, in principal, de urmatorii factori: • biodegradabilitatea poluantilor; • tipul microorganismelor utilizate; • alegerea oxidantului si a substantelor nutritive; • caracteristicile mediului supus depoluarii. Biodegradabilitatea poluantilor se exprima prin aptitudinea acestora de a se degrada sub actiunea microorganismelor. Dupa potentialul lor de biodegradare, poluantii organici se clasifica in trei grupe: - poluanti degradabili (D), care au 0 capacitate mare de degradare biologics in conditii aerobice variate (ex. benzen, clorbenzen, cloretan, clorfenol, etilbenzen, hexacloretan, naftalina, nitrobenzen, fenol, --tetrahidrofuran, toluen, xilen etc); - poluanti persistenti (P), care pot fi degradati, insa cu eforturi mai mari si dupa un timp mai indelungat (ex. bromdiclormetan, tetraclorura de carbon, cloroform, diclorbenzen, dicloretan, dicloretilena, tetracloretan, tetracloretilena, triclorbenzen, tricloretan, tricloretilena, clorura de vinil etc); - poluanti recalcitranti (R), care nu se preteaza la biodegradare (ex. dioxan, heptaclor, hexaclorbenzen). Luati izolati, foarte multi compusi organici pot fi considerati biodegradabili insa in amestec aptitudinea de biodegradare a compusilor organici este adesea diminuata prin fenomenele de inhibare (ex. prezenta pesticidelor si a metalelor grele intr-un sol contaminat cu hidrocarburi, s-a dovedit a fi nefasta pentru procesul de biodegradare global a a poluantilor), Unii poluanti recunoscuti ca fiind rezistenti la biodegradare in conditii aerobe, devin biodegradabili in conditii anaerobe (ex. solventii clorati care nu pot fi degradati direct in conditii aerobe decat dupa 0 declorurare 95

PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR ~I A APELOR SUBTERANE

Procedee de depo/uare in situ a so/uri/or st a ape/or subterane

anaeroba). Biodegradarea este performanta numai in limitele anumitor concentratii de poluanti, in cazul depasirii anumitei limite a concentratiei de poluant, microorganismele pot ramane la periferia zonei contaminate sau pot fi distruse ca urmare a toxicitatii ridicate a poluantului. Dintre microorganismele utilizate, bacteriile ocupa locul dominant. in cele mai multe cazuri, microflora autohtona a zonei poluate poate constitui baza de microorganisme necesare pentru decontaminare. Un aport suplimentar de microorgaisme in mediul contaminat este necesar in urmatoarele situatii: o la inceputul procesului de biodegradare, cand se urmareste 0 demarare accelerata a acestuia; o pentru producerea agentilor tensioactivi necesari intensificarii procesului de biodegradare a poluantilor cu solubilitate redusa; o pentru biodegradarea poluantilor persistenti. Pentru biodegradarea hidrocarburilor petroliere se utilizeaza speciile naturale, existente in sol, de tipul Arthrobacter, Achromobacter, Novocardia, Pseudomonas, Flavobacterium etc. Pentru biolixivierea metalelor grele se utilizeaza speciile: Thiobacillus, Leptospirillum sau Sulfolobus. Daca prin teste de laborator se dovedeste ca microorganismele autohtone nu fac fata biodegradarii, se poate apela la microorganisme "specializate", care sunt dezvoltate pe un suport mineral (zeoliti, carbonati etc) si apoi amestecate cu mediul contaminat. Alegerea oxidantului # a substantelor nutritive reprezinta un punct cheie in fezabilitatea unei operatii de biodecontaminare. Aportul de oxigen (02) sau de compusi oxigenati in sol sau in apa, conduce la accelerarea procesului de biodegradare a poluantilor organici, conform reactiei: (5.1)

Nutrientii organici cei mai utilizati sunt metanul, propanul si melasa. Pe langa acestia, se mai utilizeaza si materiale organice inerte cum ar fi scoarta si paiele. Caracteristicile mediului supus depoluiirii sunt reprezentate in principal de pH, temperatura, umiditate, parametri fizici ai mediului tratat etc. pH-ul mediului tratat trebuie sa fie intre 5,5 -i- 8,5. Temperatura mediului contaminat influenteaza intr-o masura semnificativa activitatea microorganismelor. In cazul decontaminarii in situ, procesul de biodegradare a poluantilor este mult incetinit sau chiar stopat in timpul iemii, cand temperatura scade sub 0 °C. Intervalele de temperatura adecvate pentru biodegradare sunt cuprinse intre 5 -i- 80°C, fiind dependente in principal de tipul microorganismelor. Umiditatea este un factor important pentru dezvoltarea microorganismelor. in general, se considera ca umiditatea unui material este propice dezvoltarii microorganismelor daca se inscrie in intervalul 25 -:- 85 %. Dintre parametrii fizici ai solului si acviferului, permeabilitatea are cea mai mare importanta. Daca mediul contaminat nu este suficient de permeabil, circulatia fluidelor purtatoare de nutrienti si oxidanti este mult ingreunata sau chiar blocata. Cele mai importante procedee de bioremediere in situ sunt: ~ bioventilatia si bioaspiratia; ~ biodecontaminarea in situ; ~ aplicarea de amendamente biologice cu ocazia lucrarilor solului. 5.2.2.2. Bloventllatia ~i bloaspiratla, Bioventilatia consta in favorizarea patrunderii oxigenului in sol pentru a stimula biodegradarea aerobica a poluantilor. Aportul de aer proaspat fiind constant, microorganismele din sol dispun de oxigen pentru descompunerea poluantilor in situ. Solul este aerat printr-o retea de puturi de injectie si de extractie (comparabile cu puturile de aerare si de extractie amenajate pentru extractia sub vid). Daca la extractia sub vid se urmareste crearea unui flux putemic de aer pentru a favoriza volatilizarea poluantilor, prin procedeul de bioventilatie, din contra, se mentine un flux de aer suficient pentru a limita pe cat posibil producerea de efluenti gazosi si pentru a favoriza biodegradarea in sol. Se poate ameliora eficacitatea bioventilatiei prin adaugarea de nutrienti solului; aceasta operatic de imbogatire este uneori dificil a fi realizata,

in urma introducerii oxigenului si a compusilor oxigenati intr-un mediu reducator, sunt create conditiile oxidarii metalelor (de ex. trecerea Fe2+ in Fe3+) si flocularii hidroxizilor. De aceea, trebuie sa se tina seama ca oxigenul si compusii oxigenati, pe langa efectul de accelerare a proceselor biologice, au si un potential de transformare a metalelor din mediul contaminat. in ceea ce priveste nutrientii minerali, forme Ie de fosfor si de azot cele mai asimilabile de catre microorganisme sunt ortofosfatii si amoniacul.
96

Q'i

PROCEDEE

~I ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE

A SOLURILOR

~l A APELOR

SUBTERANE

Procedee de depoluare in situ a so/uri/or si a ape/or subterane

Bioaspiratia este 0 tehnica inovativa, principiul acesteia fiind descris in figura 5.8. Un tub de aspiratie permite eliminarea poluantului care pluteste pe panza freatica; de asemenea, prin acelasi tub se face si aerarea solului. Aceasta aerare este comparabila cu bioventilatia, deoarece ea favorizeaza volatilizarea si biodegradarea poluantilor in situ. Vaporii de poluant ce ajung la suprafata sunt evacuati direct in atmosfera sau dupa 0 tratare adecvata,
Evacuare/tratare
a efluentilor gazosi Evacuare Separator ulei - apa PLNUA Evacuarea apei

Panza freaticll Apa subterana

Fig. 5.8. Schema de principiu a unui sistem de bioaspiratie [40} Spre deosebire de instalatiile de extractie sub vid a poluantilor, instalatiile de bioventilatie-bioaspiratie sunt dimensionate la capacitati mult mai mici de aspiratie. Acest fapt se datoreaza, pe de-o parte, conditiei de mentinere a poluantilor un timp mai indelungat in zona de biodegradare, iar pe de alta parte, reducerii ponderii operatiilor fizice in procesul de decontaminare. In prezent, bioventilatia si bioaspiratia se utilizeaza pe scara larga la decontaminarea solurilor si apelor subterane poluate cu hidrocarburi petroliere. Ca exemplu, in SUA aceste tehnici sunt utilizate in mod curent la decontaminarea terenurilor aferente aviatiei militare si depozitelor de carburanti pentru armata.

Randamentele de degradare a poluantilor prin aceasta metoda depasesc 90 %, valori corespunzatoare unor durate de decontaminare de doar cateva saptamani. 5.2.2.3. Biodecontaminarea in situ. Biodecontaminarea in situ presupune aplicarea operatiilor de depoluare direct in mediul afectat de poluare (sol, subsol, acvifer) si nu necesita excavarea solului. Se recomanda , in special, in cazul unei extensii importante a poluarii, atat in profunzime cat ~i in lateral. Aceasta metoda s-a dovedit foarte utila pentru depoluarea solului, subsolului situat sub cladiri, Biodecontaminarea in situ este 0 metoda pretentioasa ce presupune 0 stapanire perfecta a procesului biologic si cunoasterea exacta a sistemului hidrologic (permeabilitatea, grosimea acviferului, viteza apei subterane etc) si a parametrilor chimici ai zonei poluate (pH, continut de anioni si metale grele etc). in practica biodecontaminarii in situ exista mai multe variante aplicative care au la baza acelasi principiu: introducerea in interiorul zonei contaminate a nutrientilor si a oxigenului, in scopul crearii unor conditii favorabile biodegradarii poluantilor organici. Procedeul clasic prevede injectia in subsol a apei in care sunt dizolvate fosforul, azotul si oxigenul, fapt ce accelereaza reactia aeroba destinata anihilarii poluantilor, Cantitatea de nutrienti si oxigen administrata in mediul subteran prin intermediul apei este calculata in functie de cantitatea de carbon imobilizata in poluanti pre cum si de debitul si durata injectiei, Daca poluarea afecteaza numai zona nesaturata, solutia care contine nutrimentele si oxigenul se administreaza in sol prin aspersiune la suprafata acestuia. Frecvent, poluarea cu produse organice se extinde atat in zona nesaturata cat si in zona saturate. in aceasta situatie pot fi aplicate doua sisteme distincte de biodecontaminare in situ: sistemul pasiv si sistemul activo • Sistemul pasiv (Fig. 5.9) presupune administrarea solutiei cu , substante nutritive si oxigen atat prin aspersiune, deasupra zonei contaminate, cat si prin puturi sau foraje de injectie instalate in amonte de zona contaminata. Daca poluantul pluteste la suprafata panzei freatice, administrarea solutiei nutritive se face preponderent prin aspersiune. • Sistemul activ (Fig. 5.10) se bazeaza pe administrarea solutiei cu nutrienti si oxigen prin puturi sau foraje situate in amonte de zona
QQ

PROCEDEE

sr ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE A SOLURILOR

sr A APELOR

SUBTERANE

Procedee de depoluare in situ a solurilor si a apelor subterane

nutritive

Sol Nivel hidrostatic

sens curgere apa subterana

Fig. 5.9. Schema sis tem ului pasiv de biodecontaminare

in situ

Substante nutritive

Put de injectie

---__ sens curgere apa subterana

PUI de
pompare Sol

Nivel hidrostatic

Fig. 5.10. Schema sistemului activ de biodecontaminare

in situ

contaminata, fiind prevazut in plus cu puturi sau foraje de pompare a apei, situate in aval de zona contaminata. Se face 0 recirculare a apei, care inainte de a fi reinjectatii in subsol este decontaminatii intr-o unitate specializata. Utilizarea sistemului activ de biodecontaminare In situ permite obtinerea unor randamente de depoluare mult mai bune dedit in cazul aplicarii sistemului pasiv. Efectele pozitive ale sistemului activ se datoreaza miscarii
100

de convectie a apei in subsolul contaminat, ceea ce conduce la 0 stimulare pronuntata a biodegradarii poluantilor. In majoritatea cazurilor de biodecontaminare In situ, se utilizeaza flora bacteriana autohtona, specifica zonei contaminate. Uneori, pentru demararea rapida a procesului de biodegradare, in mediul contaminat sunt introduse bacterii autohtone selectionate in laborator. Parametrul principal care influenteaza fezabilitatea proceselor biologice ca metoda de remediere a straturilor acvifere poluate il reprezinta biodegradabilitatea compusilor chimici poluanti. Aceasta este evaluata prin raportul intre oxigenul biologic cerut BOD ~i oxigenul chimic cerut COD, compusi biodegradabili fiind cei care au acest raport cu valoare mai mari de 0,1. Biodecontaminarea in situ este aplicabilii solului ~i acviferelor contaminate cu poluanti biodegradabili cum sunt: hidrocarburile petroliere (motorina, pentaclorofenolul), solventii (acetone, cetone, alcooli), compusii aromatici (benzina, toluenul, xilenul, fenolul). Continutul in substante nutritive al solului influenteaza ritmul de desfasurare a activitatii biologice. Raportul optim intre nutrienti pentru 0 activitate biologica eficienta este urmatorul: carbonlazotlfosfor = 100/10/1. Factorul care reduce aplicabilitatea acestei metode il reprezinta structura hidrogeologica a acviferului. Distributia neuniforma a marimii granule lor mediului poros, tipul de sol ~i permeabilitatea acestuia la aer si apa reprezinta caracteristici importante care afecteaza esential procesul aerob de degradare. Mediile cu peremeabilitate mai mare de 10-4 crnls sunt considerate ca favorabile apliciirii biodegradarii in situ. Un exemplu privind aplicarea acestui procedeu este reprezentat prin lucriirile de depoluare efectuate de firma BRGM Orleans/Franta asupra sitului Port aux Petroles din Strasbourg poluat cu 65 m3 de motorinii (Fig. 5.11). Inainte de biodecontaminare s-a realizat 0 pompare selectiva a poluantului apoi s-a instalat un sistem de biodegradare in situ, costituit dintr-un put central de pompare I extragere a apei poluate ~i 8 puturi de injectie repartizate regulat in jurul putului central, la 0 distants de 10m de acesta. La suprafata solului a fost instalata 0 statie de epurare a apei contaminate, precum ~i 0 unitate de dozare a nutrientilor si a oxigenului. Apa astfel pregatita a fost trimisa la cele 8 puturi de injectie, asigurandu-se inchiderea unui circuit hidraulic cu rol activ in biodegradarea poluantilor, Dupii 4 luni (1990) de aplicare a biodecontaminiirii in situ, concentratia in
1(11

PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR ~I A APELOR SUBTERANE

Procedee de depo/uare in situ a so/uri/or si a ape/or subterane

Unitate de depoluare adaos O2 si Decantare si filtrare

Evacuare in afara sitului

Curgere apa Foraj adanc (acurnulare poluant) in situ Biodegradare in situ

Fig. 5.11. Schema unei instalatii pilot de biodecontaminare in situ, amplasatii de BRGM Orleans la Port aux Petroles/Franta [38] iNAINTE DE DEPOLUARE
Hidrocarburi, mg/kg de sol

DUPA DEPOLUARE
Hidrocarburi, rng/kg de sol
300Xl +0000

Adiincimea forajului, m Hidrocarburi, mg/kg de sol

i6 4r
:nro
4~

100/0 ~

10000 20000

~~~-~
Hidrocarburi, mg/kg de sol Adancimea forajului [m]

Adancimea forajului, m

hidrocarburi s-a redus cu cca 50..;- 90 % (Fig. 5.12). Analiza cromatografica a probelor de sol a certificat disparitia completa a fractiilor liniare de alcani pana la radicalul C22. in corelatie cu acest efect, s-a inregistrat 0 dezvoltare de 100 .;- 1000 de ori a populatiei bacteriene, precum si 0 crestere a continutului de CO2 in sol de la 4 % la 15 %. Bacteriile din specia Arthrobacter au reprezentat 90 ..;-100 % din totalul bacteriilor active in mediul supus decontaminarii. De asemenea, pH-ul apei a scazut de la 7 la 6,2. Cresterea eficientei acestei metode poate fi obtinuta prin aplicarea combinata cu alte tehnici, cum ar fi recuperarea cornpusilor in faza pura inainte de inceperea bioremedierii, pomparea si tratarea, barbotarea cu aer, ventilarea mediului subteran. 5.2.2.4. Aplicarea de amendamente biologice cu ocazia lucrarilor solului. Asa dupa cum s-a vazut deja, tehnicile de bioremediere vizeaza modificarea disponibilitatii poluantilor si concentratia lor, precum si viteza reactiilor de biodegradare. Prin lucrarile solului si amendamentele aplicate, normal in stratul superficial, se urmareste modificarea proprietatilor astfel incat sa se activeze degradarea microbiana a poluantilor. Aceasta tehnica necesita controlul principalelor caracteristici ale mediului cum sunt pH-ul, continutul in apa, temperatura, concentratia in oxigen ~i concentratia nutrimentelor, factori care influenteaza asupra biodegradarii, in cadrul acestei metode, prin lucrarile solului se accentueaza aerarea si se permite incorporarea unor produse / amendamente (resturi de scoarta, turba sau agenti speciali ce contribuie la cresterea volumului solului), a nutrientilor si a microorganismelor. in anumite cazuri, se utilizeaza microorganisme produse prin inginerie genetic a sau aclimatizate (adica adaptate mediului). Cu ajutorul diverse lor substante se amendeaza solul, rezultand 0 crestere in volum a acestuia, ceea ce favorizeaza cresterea capacitatii de retinere a apei sau a permeabilitatii lui pentru aer, sau crearea unei surse de carbon pentru microorganisme. Desigur, aceasta metoda nu poate fi utilizata decat pentru poluantii biodegradabili cum sunt hidrocarburile aromatice policiclice (HAP) ~i pentaclorofenolii (PCF). 5.2.3. Spalarea solului in situ Spalarea solurilor este 0 metoda fizica sau fizico-chimica, utilizata pentru eliminarea fazei reziduale de poluant imobilizat in matricea solului.

~A~d' . ancirnea forajului, m

Fig. 5.12. Rezultatele obtinute prin biodecontaminarea


to?

in situ la Port aux Petroles

PROCEDEE

sr ECH[P

AMENTE

DE DEPOLUARE

A SOLURILOR

sr A

APELOR

SUBTERANE

Procedee de depoluare in situ a so/uri/or si a ape/or subterane

Principiul spalarii in situ consta in infiltrarea in sol a apei, care are ca efect antrenarea mecanica si solubilizarea poluantilor, colectarea in aval si pomparea la suprafata a apei purtatoare de poluanti. Dupa cum se poate vedea in figura 5.13, sistemul de spalare cuprinde instalatii de drenare la suprafata sau galerii de infiltratie prin care lichidele de spalare penetreaza in sol. Solutia lichida constituita din apa, reactivi de spalare si poluanti este recuperata printr-un put putin adanc sau printr-un sistem de drenare subteran, apoi este pompata la suprafata ~i tratata. Dupa indepartarea poluantilor din lichidul de spalare, acesta poate fi reciclat,
Transee Strat de sediment drenant

Avantajele spalarii solului in situ: • procedeul este usor adaptabil in teren, aplicarea lui se face cu

usurinta;
randamentul de depoluare este ridicat in cazul solurilor permeabile; • costul destul de scazut al lucrarilor de depoluare. Inconveniente: • limitarea aplicabilitatii procedeului la soluri omogene ~1 permeabile; • durata destul de lunga a depoluarii (luni sau chiar ani de zile). o variants a spalarii In situ 0 reprezinta spalarea cu apa calda ~i abur, aceasta metoda favorizand 0 mobilizare mai rapida ~i mai eficienta a poluantilor spre locul de captare (Fig. 5.14).
Pompare apa +poluant

Sol

Fig. 5. 13. Spdlarea solului in situ

Ca reactivi de spalare, care se preteaza la acest procedeu, se utilizeaza hidroxidul de sodiu, diversi alcooli etc. Spalarea solului in situ este adecvata pentru eliminarea unor poluanti organici, poluanti anorganici solubili, metale grele etc. Spalarea se aplica cu succes in solurile permeabile, iar solurile tratate astfel nu necesita in mod obligatoriu un alt tratament. Costul spalarii este, in general, mediu, el depinzand de solutia utilizata. Aceasta tehnica prezinta inconvenientul ca necesita 0 tratare foarte riguroasa a solutiei incarcate cu poluanti, deoarece trebuie impiedicata extinderea contaminarii apelor subterane sau a ape lor de suprafata in afara perimetrului zonei tratate. In cazul solurilor neomogene si putin permeabile, eficacitatea acestei metode este in mod considerabil mai redusa. Pe de alta parte, desi prin spalare se pot obtine rezultate bune, introducerea in sol a unor solutii susceptibile de a avea efecte negative asupra echilibrului fizico-chimic a solului alarmeaza potentialii utilizatori. Din acest motiv se recomanda, pe cat posibil, executia spalarii lara reactivi, chiar dad se prelungeste durata depoluarii.
104

Deplasare front apa calda

Curgere apa subterana

a)
Pompare Inj ectie abur apa +poluant n

'I

Sol

Curgere apa subterana Deplasare front apa calda

b)

Fig. 5.14. Spdlarea solului in situ cu apd caldd (a) si abur (b)
10':;

PROCEDEE

st ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE

A SOLURILOR

sr A

APELOR

SUBTERANE

Procedee de depoluare in situ a sol uri lor si a apelor subterane

Apa calda se injecteaza in amonte, printr-un put, si formeaza un con de acumulare deasupra nivelului hidrostatic, fapt ce permite atat spalarea solului in zona contaminata, cat si a stratului superficial al acviferului. In aval, un put de pompare a apei determina formarea unui con de depresiune care atrage si capteaza poluantii. Astfel, se asigura intre cele doua puturi un front de apli calda, care se deplaseaza din amonte spre aval si care antreneaza prin spalare poluantii fixati in matricea solului (Fig. 5.14. a). Injectarea aburului in subteran conduce la recuperarea, intr-un timp relativ scurt, a poluantilor organici volatili sau semivolatili, retinuti in structura mediului poros la saturatie reziduala (Fig. 5.14. b). Tehnologia este atractiva in special pentru compusii cu solubilitate redusa de tip NAPL (Non Aqueous Phase Liquids), pentru care alte tehnici de remediere a mediului subteran sunt mai putin eficiente. Remobilizarea compusilor NAPL, prin injectarea aburului in mediul permeabil implies umatoarele mecanisme: • transportul aburului in zona poluata din sectiunea puturilor de injectie; • incalzirea zonei poluate, ceea ce conduce la vaporizarea si cresterea mobilitatii poluantului; • crearea unui gradient de presiune pentru controlul miscarii poluantilor si al frontului de abur condensat, spre punctul de recuperare. Eficienta procesului de dislocare depinde de presiunea vaporilor de NAPL saturati, la temperatura aburului. Compusii NAPL cu puncte de fierbere sub 175°C pot fi recuperati eficient, ca faza separata, prin injectarea aburului. Depoluarea optima, prin injectarea aburului, presupune recuperarea aproape in intregime a poluantului, imediat dupa ce aburul a strabatut toata zona poluata, Dupa aceasta perioada, cantitatea de poluant recuperata este mica si, in consecinta, injectarea aburului trebuie intrerupta treptat. Dificultatea la aceasta tehnologie 0 reprezinta proiectarea echipamentelor care sli permita controlul miscarii aburului, astfel incat acesta sa strabata uniform zona poluata, Studiile realizate pana in prezent arata ca eel mai eficient sistem de injectare - colectare este constituit dintr-o combinatie de puturi de injectare - aspiratie, optim aplasate in perimetrul zonei poluate. Procedeele descrise mai sus sunt destul de greu de controlat ins a, cu toate acestea, asigura 0 eficienta de depoluare mult mai ridicata decat 106

spalarea simpla sau pomparea, la 0 durata a procesului de depoluare mult diminuata. Din gama procedeelor de spalare in situ face parte si procedeul Holzmann care se bazeaza pe spalarea solului la presiune inalta. Acest procedeu a fost experimentat in Germania, pentru depoluarea unui sit contaminat cu gudroane si ciani de, si consta in injectia subterana a apei la 0 presiune de 500 daN/cm2 si un debit de 300 l/min printr-un tub de otel cu diametrul de 1,5 m ce patrunde vertical in sol depasind adancimea zonei contaminate (Fig. 5.15). Introducerea tubului in sol se face cu ajutorul unui vibrator. Daca zona poluata este mai extinsa, se poate utiliza 0 retea de tuburi montate unul langa altul. Spalarea solului se realizeaza prin efectul energiei cinetice create de injectia apei la presiune inalta, aceasta energie fiind suficienta pentru dislocarea solului, dezaglomerarea granulelor si desprinderea poluantilor fixati in matricea solului si pe suprafata granule lor. Amestecul, format din particulele de sol dizlocat ~i poluanti, este pompat la suprafata unde se face separarea solului de poluanti. Dupa decontaminare, solul curat este reintrodus in tuburile goale iar apa eliberata de poluanti poate fi refolosita la
Ghida,i

Amestec pompat spre unitatea de separare

NH
Jet de inaltii presiune

...L

-800 Adancimea decontaminarii

Fig. 5.15. Spiilarea solului in situ la presiune inaltii (procedeul Holzmann) [41J

107

PROCEDEE

sr ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE

A SOLUR[LOR

sr A APELOR

SUBTERANE

Procedee de depoluare in situ a solurilor si a apelor subterane

operatia de pompare la presiune inalta. Nivelul apei in tuburile de presiune se mentine, printr-o reglare automata, la aceiasi cota cu nivelul hidrostatic, evitandu-se 0 eventual a migrare a apei contaminate in zonele deja depoluate. Din acest procedeu s-au desprins ~i alte procedee cum ar fi: ~ procedeul care presupune ridicarea graduala a apei de la baza tubului spre suprafata si evacuarea din tub a unei suspensii care contine doar granule le fine de sol si poluantii; ~ procedeul care prevede injectarea in tub, odata cu apa, a unor bacterii si substante nutritive in scopul realizarii uner decontaminari prin biodegradare in situ. Datorita preciziei sale ridicate, procedeul de spdlare a solului la presiune inaltd este avantajos in cazul unor decontamindri punctiforme. El poate fi aplicat la decontaminarea unor zone poluate situate sub constructii, caz in care forajele se executa oblic. Inconveniente: raza redusa de actiune curativa a unui tub; necesitatea unei decontaminari suplimentare la suprafata solului. 5.2.4. Tratarea termlca a solului in situ Tratarea termica a solului in situ, cunoscuta si sub denumirea de vitrificare, consta in incalzirea solului la temperaturi inalte ~i transformarea acestuia, dupa racire, intr-un material vitros, inert ~i stabil din punct de vedere chimic. in figura 5.16 se prezinta schema de principiu a decontaminarii solului prin vitrificare in situ. Topirea solului se realizeaza prin introducerea in zona contaminata a patru electrozi alimentati de la 0 sursa de curent electric. Deoarece solul in
Sticla poroasa

Zona topitli

Fig. 5.16. Vitrificarea in situ a solului contaminat

stare uscata nu este bun conducator de electricitate, intre electrozi se pune la suprafata un strat de foite de grafit si sticla friata (Fig. 5.16 - 1). Acest strat are rolul de a demara si act iva reactia termica din sol. Zona contaminata este supusa unor temperaturi de cca. 1370 DC prin efectul termic al curentului electric. La aceasta temperatura, solul, format preponderent din aluminosilicati se topeste ~i se transforma intr-o sticla silicatica in care toti compusii prezenti sunt topiti sau vaporizati. Pe masura ce zona top ita se extinde, ea incorporeaza elementele nevolatile iar compusii organici sunt distrusi prin piroliza, Deasupra zonei in curs de decontaminare se instaleaza un capac ermetic, prevazut cu 0 gura de aspiratie a gazelor rezultate in timpul reactiei termice (Fig. 5.16 - 1, 2). Gazele evacuate sunt tratate separat, in functie de specificul poluantilor din componenta lor. Dupa terminarea reactiei chimice si racirea materialului top it, acesta este intr-o stare stabila fiind inert din punct de vedere chimic si lipsit de elemente lixiviate. Se aseamana, din punct de vedere al stabilitatii, cu granitul (Fig. 5.16 - 3). Principala cerinta pentru aplicarea cu succes a acestui procedeu este legata de capacitatea solului de a conduce curentul electric in timpul incalzirii ~i apoi de a se solidifica in timpul racirii in forme stabile. Solurile umede pot fi tratate prin vitrificare in situ, insa solurile foarte permeabile si prezenta apei subterane ridica mult costurile acestei tehnologii. Vitrificarea este dependents de 0 serie de factori care 0 pot face mai mult sau mai putin aplicabila. Compozitia solului este importanta deoarece ea determina topirea si apoi solidificarea intr-o forma stabila. Solurile care contin mai mult de 30 % Si02 si mai mult de 1,4 % Na20 + K20 sunt favorabile aplicarii vitrificarii, Zonele poluate, situate la adancimi cuprinse intre 2 -i- 8 m sunt optime tratarii prin vitrificare; in cazul zonelor poluate situate aproape de suprafata apar probleme legate de captarea vaporilor degajati iar in cazul celor situate la adancimi mai mari se impune realizarea excavatiilor pentru amplasarea electrozilor. Vitrificarea este indicata pentru soluri cu permeabilitatea mai mare de 10-4 cm/s. Aceasta tehnica a fost testata cu succes in peste 130 de cazuri [42], fiind selectata de US - Environmental Protection Agency ca 0 tehnologie viabila de depoluare. Avantajele vitrificarii in situ: • are avantajele procedeelor aplicabile in situ - nu necesita excavarea solului;
lOQ

108

Procedee de depo/uare in situ a solurilor si a ape/or subterane


PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR ~I A APELOR SUBTERANE

. tratare termica solul din zona contaminata se transforms intr• pnn '.. . d hi un material vitros, inert si stabil dm punct de ve ere c imic. Inconveniente: .~ ~ • transformarea solului intr-o roca sterila, impermeabIla, lara valoare agricola; .. • exista riscul migrarii poluantilor volatili in afara zonei tratate,
A '.

• consum mare de energie; • daca solul contaminat contine multa apa, poate creste durata operatiilor ceea ce conduce la cresterea costurilor. 5.2.5. Extractia electrocinetica

Depoluarea solurilor prin extractie electrocine~idi ~au el~ctroreabilitarea consta in extractia electrocinetica a poluantilor din sol ~l apa subterana prin deplasarea controlata a pol~antilor i~ mediul subteran umed sub actiunea unui camp electric creat de doi electrozi. . .~ Schema de principiu a unui sistem de depoluare e1ectr?c~etIca est~ fi 5 17 in mediul contaminat sunt instalati doi electrozl prezentata m 19ura . .
~ A

Generator

ANOD

Anioni

CATOD
-+ Ioni metalici

-+

Fig. 5.17. Schema de principiu a procedeului de depoluare electrocineticii

-+

-+

(un anod si un catod), care sunt alimentati de la 0 sursa de curent continuu de putere ridicata. Distanta dintre electrozi este de 3 m. Sub actiunea curentului electric, in mediul subteran se desfasoara urmatoarele fenomene care favorizeaza extractia poluantilor: • electroosmoza, care genereaza miscarea apei interstitiale de la anod spre catod; amploarea miscarii este in functie de mobilitate, de gradul de hidratare si de sarcina ionilor si particulele prezente in mediul subteran; mobilitatea osmotic a este de ordinul a 5'10-9 m2IVs, in care Us este diferenta de potential aplicata solului; • electroJoreza, care presupune separarea coloizilor de materialele in suspensie prin transfer de sarcina; acest tip de miscare se inscrie in intervalul 10-10.;- 3'10-9 m2IVs; • electroliza, care determina descompunerea unor sub stante tinand seama de miscarea relativa a ionilor spre cei doi electrozi, lara a include miscarea de transport indusa de faza lichida; mobilitatea medie a ionilor in acest caz este de 5'10-8 m2 IV s. Cationii metalici pozitivi se concentreaza la catod (Cu2+, Zn2+, Cd2+, Pb2+ etc), in timp ce la anod se grupeaza anionii (SOl-, Cl, CN-, OK etc). Dupa travers area membrane lor semipenneabile ale electrozilor, ionii sunt extrasi din mediul subteran prin pompare si sifonare, urmand purificarea si apoi reintroducerea apei in spatiul electrozilor. Stimularea extractiei electrocinetice a poluantilor se poate face prin adaugarea in solutia reciclata a unor aditivi chimici, cum ar fi HCl (pentru catod), NaOH (pentru anod) sau agenti complexanti, Este important, in timpul procesului de extractie electrocinetica, sa fie control ate caracteristicile fizico-chimice ale mediului subteran (pH-ul, concentratia in anumiti ioni, carbonati etc), putandu-se face corecturile necesare prin intennediul solutiei reciclate din spatiul electrozilor. Astfel, se evita precipitarea sarurilor pe electrozi si colmatarea sistemului de extractie. Aceasta metoda se utilizeaza pentru extragerea ionilor metalici din sol ~i apa subterana. Este eficace mai ales pentru solurile poroase (cuprinse intre argile si nisipuri fine), dar putin permeabile, imbibate cu apa. Aceasta caracteristica reprezinta avantajul eel mai important al extractiei electrocinetice, deoarece aproape toate procedeele de decontaminare in situ impun o buna permeabilitate a solului. o varianta de aplicare a electroreabilitaril este crearea unei bariere electrice la nivelul panzei freatice. 0 astfel de bariera se realizeaza prin 111

PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR ~I A APELOR SUBTERANE

Procedee de depoluare in situ a so/uri/or si a ape/or subterane

instalarea in mediul subteran a unui sir de cupluri electrodice (anod-catod), care este pozitionat perpendicular pe axa de migrare a apei ~i deci a fluxului de poluanti. .. . Randamentul de depoluare al extractiei electrocmettce depmde de: - consumul energetic; - durata depoluarii; _ caracteristicile poluantilor si ale mediului contaminat. Pentru unele metale grele (Zn, Pb, Cs, As, Cu), randamentele de depoluare se inscriu in intervalul 30 -i- 90 %. Aceste randa~ente coresp~~d unor durate de depoluare cuprinse intre 1,5 luni si 2 am, concentratiile initiale ale poluantilor fiind de cateva mii de mg/kg de sol. Consumul de energie electric a este destul de ridicat, acesta fiind cuprins intre 40 -i- 400 kWhltona de sol. Costul operatiilor de decontaminare depind de gradul de cont~inare, de tipul poluantului si de capacitatea de schimb ionic a solului tratat. Estimativ, costul electroreabilitarii pe tona de sol se tncadreaza intre: 75 -i120 Euro. Exemple de aplicare a electroreabilitarii: in Olanda s-au facut prime le incercari ~i procedeul s-a aplicat la decontaminarea unor situri poluate, astfel: _ intre 1987..;- 1988 s-au facut incercarile pilot pentru decontaminarea a doua situri, un sit putemic poluat cu Pb iar celalalt cu Zn; _ in 1989 s-a realizat depoluarea unui sol argilos contaminat cu arsen ca urmare a activitatii unei vechi fabrici de tratare a lernnului; concentratia initiala a arsenului in sol, extinsa pana la 0 adancime de 2 m, era de 400 -i500 ppm, iar dupa numai trei luni de aplicare a electroreabilitarii, concentratia a fost diminuata la 30 ppm pentru 75 % din sit. Avantajele electroreabilitarii in situ: • este 0 tehnica simpla aplicabila in situ; • asigura un randament ridicat la extractia metalelor in cazul solurilor putin permeabile Inconveniente: • necesitatea utilizarii ~i a altor tehnici de depoluare daca solul este contaminat ~i cu poluanti organici; • consumul energetic ridicat, ceea ce face aceasta metoda mai putin economics.

5.2.6. Fitoremedierea Fitoremedierea este 0 tehnica inovatoare si putin costisitoare in care se exploateaza plantele ce poseda proprietati care le permit de a concentra, a degrada sau a transforma poluantii, Aceste proprietati sunt un atribut al plantelor sau, dupa cum se obisnuieste eel mai adesea, rezultatul unei mutatii genetice. Plantele care se utilizeaza pentru aceasta forma de tratament degradeaza poluantii in vivo sau in limitele rizosferei. Poluantii pot fi acumulati in radacinile sau frunzele plantelor. Aceasta tehnica poate fi utilizata pentru tratarea unor suprafete mari unde contaminarea este scazuta ~i superficiala, In aceste conditii, procedeul de remediere consta in cultivarea plantei specializate iar prin recoltare se elimina poluantii. Se poate in continuare trata materia vegetala recoltata pentru a recupera, distruge (de ex. prin incinerare) sau concentra poluantii. Aceasta metoda prezinta avantajul important ca permite remedierea solului in situ lara a perturba prea mult mediul inconjurator. Pe de alta parte, solul astfel tratat i~i conserva proprietatile sale fizice, chimice si biologice naturale. Fitoremedierea prezinta anumite limite. Prin aceasta metoda nu se poate trata solul decat pe 0 adancime redusa iar eliminarea plante lor incarcate cu poluanti poate pune 0 problema. Cum remedierea rezulta din activitatea unei plante, zona tratata nu este foarte profunda deoarece actiunea plantei se limiteaza la rizosfera, Daca planta nu transforms poluantul, acesta se acumuleaza simplu in tesuturile plantei, se impune pentru eliminarea poluantilor concentrati in plante utilizarea unor metode similare cu cele utilizate pentru eliminarea deseurilor periculoase. Aplicarea efectiva a fitoremedierii implica dificultati importante legate de operatiile necesare anihilarii poluantilor concentrati in plante. Se impune cu strictete ca aceste plante sa nu fie consumate de catre om sau animale. Se evita astfel, imbolnavirile grave generate de transferul poluantului dintr-un organism vegetal intr-un organism animal. Necesitatea anihilarii poluantilor concentrati in plante, la care se adauga durata lunga a procesului de decontaminare reprezinta inconveniente majore care descurajeaza aplicarea pe scara larga a fitoremedierii.

, ,,,

PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR ~I A APELOR SUBTERANE

Procedee de depoluare in situ a soluri/or si a apelor subterane

5.2.7. Remedierea

naturala

Remedierea naturals este rezultatul proceselor naturale care au ca efect reducerea concentratiei poluantilor in mediul contaminat. Aceste procese sunt fizice, chimice si biologice. Remedierea naturala (bioremedierea pasiva) presupune degradarea poluantilor sub actiunea microorganismelor prezente in mod natural in mediul contaminat. In remedierea naturala, microorganismele consuma poluantii pentru a se dezvolta (a se hrani) , in conditiile existentei unei aerari ~i a unor sub stante nutritive. Pentru ca procesul de remediere sa poata fi eficient, mediul trebuie sa fie propice pentru multiplicarea populatiei microbiene. Poluantii trebuie sa fie usor accesibili microorganismelor (de exemplu, ele trebuie sa fie solubile in apa interstitiala) si concentratia lor trebuie sa ramana la un nive1 netoxic pentru microflora, La inceput, trebuie stabilit daca procesul poate fi operational, iar apoi sa se urmareasca evolutia lui. Pentru a veri fica daca remedierea naturala este realizabila, se incepe prin a studia mediul contaminat pentru a determina daca conditiile sunt cele propice. Daca se constata insuficiente, mediul se poate imbogati prin adaugarea de nutrienti sau a altor substante. Trebuie in continuare urmarit procesul pentru a determina daca poluantul este degradat. Procesele naturale permit mai ales eliminarea compusilor organici. Printre poluantii susceptibili de a fi eliminati se numara BTEX (Benzen, Toluen, Etilbenzen, Xilen), HAP (Hidrocarburi Aromatice Policiclice) ~i anumite hidrocarburi c1orate. Remedierea natural a se pare cli este inoperanta cand poluantii sunt produse in stare libera sau reziduuri lichide neapoase. 5.2.8. Solidificarea ~i stabilizarea

solidificare ~~sta~iliz~re. s~ pot aplica pentru imobilizarea metalelor grele, a unor compusi radioactivi ~l compusi organici. Cei mai folositi agenti de solidificare si stabilizare sunt: cimentul P?rtl~nd sau cimen~l de cuptor de ardere, piatra de var, varul ars, cenusa, diferitele amestecun ale acestor materiale ~i diferiti lianti organici, cum este asf~l~l (Tab~lul ~.~). Amestecarea intre compusii poluanti ~i agentii de solidificare ~l stabilizare se continua in timpul procesului de alimentare a zonei poluate cu acesti agenti, prin intermediul unor foreze. In urma amestecarii, rezulta un produs sub forma unei mase solide continue fie sub forma granulara. ' . Eficienta si aplicabilitatea tehnicilor de solidificare si stabilizare depind de 0 serie de factori, care tin seama mai ales de natura poluantului.
Tabelul 5.2. Caracteristicile situatii reprezentative [43J aplicdrii solidificdrii si stabilizarii in cdteva

Nr. crt. 1 2 3
4

Tipul de poluant Zn, Cr, Cd, Ni Cu, Cr, Ni Pb,Cd Produse petroliere Deseuri de petrol, Pb, Cr, As Deseuri acide, PCB(>500ppm), dioxine Sol saturat cu produse petroliere, Pb, PCB,As Pb Pesticide si compusi organici

Starea fIzicii a mediului po1uat Sol/solid Namol Deseu (uscat) Namol Namol Namol (viiscos) Sol

Agentul de tratare utilizat (liant) Ciment Portland Ciment Portland Portland, Ciment silicati Ciment Portland, ingrediente (brevet) Pulberi uscate cu continut ridicat de CaO Var si pulberi uscate Tuf vulcanic ~i ingrediente (brevet) Ciment Portland, ingrediente (brevet) Ciment Portland, Pu1beri uscate ingrediente (brevet)

Cantitatea de liant 20% 20% Variabil 7 .;- 15 % (ciment) >50% Variabil 15.;- 30 % 15 % CaO 5 % pu1beri uscate 30%

5
6

in situ

Solidificarea si stabilizarea consta in introducerea in mediul subteran, in zona poluata, a unor agenti de tratare, in scopul realizarii unuia dintre urmatoarele obiective [43): • modificarea caracteristicilor fizice ale poluantului, prin transformarea acestuia din faza lichida in faza solida sau semisolids; • reducerea solubilitatii poluantului. Solidificarea presupune inglobarea intr-un material solid a compusilor poluanti iar stabilizarea presupune transformarea poluantilor in compusi a carer solubilitate, mobilitate si toxicitate sunt mai reduse. Tehnicile de

8
9

Sol/solid Narnol
(variabila)

15.;- 20 % ciment 5 % inzrediente Variabi15.;- 15 % (ciment)

1111

115

PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE

A SOLURILOR ~I A APELOR SUBTERANE

Procedee de depoluare in situ a so/uri/or si a ape/or subterane

Acest procedeu s-a dovedit a fi eficient pentru contaminantii in care compusii organici volatili (COV) se gasesc in proportie de sub 50 ppb; altfel, in timpul aplicarii solidificarii sau stabilizarii, COY vor volatiliza, reducand eficienta procedeului. Procedeul de solidificare cu aplicabilitatea cea mai extinsa consta in realizarea unui amestec ciment - apd - sol poluat, amestec care dupa intarire formeaza un material dur, nelixiviabil si stabil in timp. Procedeul de solidificare / inertare in situ presupune utilizarea unor echipamente de lucru adecvate, asemanatoare forezelor c1asice. in figura 5.18 se prezinta schematic procedeul de inertare in situ, pus la punct de firma americana S.M.W.Seiko. Solidificarea conform acestui procedeu se face prin injectia unei paste de ciment la nivelul burghiului de foraj. Liantul hidraulic este dozat progresiv prin tubul prajinii de foraj, iar amestecarea acestuia cu solul poluat se face concomitent cu forarea. Dupa retragerea burghiului se obtine 0 coloana cimentata. Prin repetarea continua a procedeului, rezulta 0 serie de coloane succesive cimentate, tangente, ajungandu-se in final la solidificarea integrala a zonei contaminate. Adancimea maxima pana la care se poate lucra este de cca 30 metri, iar productivitatea instalatiei este de cca 75 m3/zi. Acest procedeu de inertare in situ este utilizat si pentru realizarea peretilor de etansare in jurul unei zone poluate din mediul subteran.

a varianta a procedeului de solidificare / inertare in situ este procedeul Colmix, pus la punct de firma Bachy. Acest procedeu este asemanator celui prezentat anterior ~i este utilizat atat pentru inertarea in situ a solurilor contaminate cat si a depozitelor de deseuri. Principiul procedeului Colmix este prezentat schematic in figura 5.19. Procedeul presupune solidificarea directa a solului contaminat, utilizand 0 foreza speciala echipata cu burghie multiple si cu un sistem de injectie a pastei de liant hidraulic. Prajinele cu burghie multiple sunt ghidate pe verticala pentru executia forajelor care ajung in mod curent la adancimi de circa 40 m. La

DIZLOCARE INCORPORARE OMOGENIZARE

RIDICARE RECOMPACTARE

Is0L POLUATI

Rezervor de apll

Siloz

tH \S .])
tt t
FORAJ

Sol stabilizat/--~:Z~~ inertat

Sensul de mtire prajinilor • Sensul de circulatie a materialului


RIDICARE

Fig. 5. J 8. Schema de principiu a procedeului S.M W'Seiko, de inertare in situ a soluri/or poluate [38J
1 1 t;

Fig. 5. J 9. Schema de principiu a procedeului Colmix de inertare in situ a solurilor poluate [3J}

117

PROCEDEE $1 ECHIPAMENfE

DE DEPOLUARE

A SOLURILOR

$1 A APE LOR SUBTERANE

Procedee de depoluare in situ a solurilor si a apelor subterane

coborare, burghie multiple executa urmatoarele operatii principale: • dizlocarea solului contaminat; • incorporarea in masa de sol contaminat a pastei de l~ant (ciment, var etc), care este injectata axial prin prajinele de fora]; • omogenizarea solului cu liantul hidraulic. La ridicare, burghie multiple executa compactarea . . materialului

compozit care se Intareste in timp si devine inert. . Stabilizarea prin cimentare se aplica cu succes la decontammarea solurilor poluate cu metale grele (zinc, arsen, plumb, cadmiu, cupru). Un mare numar de teste, efectuate in SUA, au evidentiat 0 reducere cu peste 95 % a cantitatii de sub stante lixiviate din solul poluat cimentat, fata de solul netratat. Avantajele solidificarii / inertdrii solului in situ: • procedeul permite tnlaturarea cvasitotala a riscului de migrare a • poluantilor in mediu; . lucrarile de depoluare nu necesita 0 urmarire si un control nguros in timp, deoarece nu se mai pune problema [nfiltratiilor,

Pentru remedieri de finete, se injecteaza, in mediul putin permeabil, aer ([raeturare pneumaticdy sau un lichid lfracturare hidraulicdy sub presiune, ceea ce provoaca formarea de fracturi. Fracturile formate, odata umplute cu un amestec compus dintr-un material granular (nisip) ~i un gel, constituie canale foarte permeabile prin care se va putea, fie introduce in mediu agenti de decontaminare, fie recupera mai usor poluantii, prin pompare sau prin extractie sub vid.

5.2.10. Analiza comparatlva a procedeelor utilizate pentru depoluarea zonei nesaturate 5.2.10.1. Frecventa utilizarli anumitor procedee de remediere.
Statisticile americane asupra procedeelor de remediere a zone lor contaminate (fig. 5.20) indica faptul ca anumite procedee sunt mai frecvent utilizate pentru eliminarea anumitor sub stante poluante. Astfel, pentru compusii organici volatili (COV), extractia sub vid este pe primul loc, urmata de bioremedierea si de tratarea termica. In cazul compusii organici semi-volatili (COSY), bioremedierea este tehnica care domina, aceasta tehnica fiind mai mult utilizata decat extractia sub vid si tratarea termica. Pentru metale, se utilizeaza mai adesea tehnica de spalare a solului cu apa (mai ales in afara sitului - tehnica care este descrisa in capitolul 8 al acestei carti) decat spalarea cu reactivi.

emanatiilor etc; • materialele utilizate sunt usor de procurat si relativ ieftine. Ca dezavantaje ale procedeului pot.fi amintite: • cresterea volumului de material 'in situ, prin adaosul de produse


inertante; volatilizarea partials a produselor organice 'in timpul procesului de inertare; dificultatea omogenizarii corecte 'in situ a agentilor imobilizanti cu solul contaminat.

5.2.9. Fracturarea pneumatics sau hidraullca

in industria petrolului se utilizeaza aceasta tehnica pentru fracturarea


formatiunilor putin permeabile cu scopul de a facilita recuperarea hidro~arburilor c~ptate in acestea. Ca tehnica de remediere~ ea ~oate ~ utilizata pentru tratarea solurilor ~i a stratului impermeabil (dm roc 1) contaminat. Fracturarea poate fi utilizata pentru cresterea eficacitat~i .procedeel~r de pomp are si de tratare sau pentru ameliorarea rezultatelor pnvmd extractia sub vid a poluantilor din solurile putin permeabile.
Extractie sub vld Tratare termic3 Bioreme- SpiUareacu reae- Extractia diere tlvI de spliare cu soiventi Sp3illrea soiuiui

Procedeul utilizat

Fig. 5.20. Situatia statisticd privind frecventa utilizarii anumitorprocedee de remediere a zonelor contaminate - in SUA [40J

,.0

l1Q

PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR ~I A APELOR SUBTERANE

Procedee de depoluare in situ a so/uri/or si a ape/or subterane

5.2.10.2. Comparatla diferitelor procedee pe baza de criterii. Cea


mai mare parte a procedeelor descrise pana acum figureaza in tabelu15.3. Se poate urmari sinteza si 0 comparatie intre diversele procedee din punct de vedere al aplicabilitatii, avantajelor, inconvenientelor, costului, duratei tratamentului, disponibilitatii procedeului si procedeelor complementare. Se poate utiliza acest tabel pentru a trece in revista diferitele optiuni posibile in vederea adoptarii procedeului adecvat. De exemplu, daca subsolul zonei ce urmeaza a fi decontaminate este putin permeabil, fracturaTabelul 5.3. Analiza comparativa a procedeelor de depoluare a zonei nesaturate
Criteriu de analiza
Aplicatii

rea poate fi prevazuta ca 0 tehnica complementara. Din contra, daca este foarte permeabil si inglobeaza poluanti volatili, poate fi indicata extractia sub vid. Daca costul ~i durata tratamentului sunt factorii importanti, treb~ie al~se ..mai multe optiuni ~i se vor retine acele optiuni care corespund criteriilor de durata si cost fixate pentru tratament.

5.2.11. Costul remedierii in situ ~ifactorii de intluenta

Extractia
sub vid

Bioventi-

latia

Procedeele termice Benzina, motorina si petrol brut Recuperare aHCcu randament ridicat Lipsa uniformitatii lncalzirii Cost ridicat 62 s 50 zile

posibile Avantaje

Fractii volatile Procedeu verificat operational Straturi de penneabilitate redusa a solurilor stratificate 25 s 91uni

Substante distilate

Spalarea cu reactivi de spiilare Motorina si petrol brut Reducerea reziduurilor

Solidifica rea I inertarea Comp~i volatili si semivolatili Rapiditate Transfer de masa ridicat Echipament de
marl

Fractura rea hidraulicii Forrnatiuni argilifere masive Reducerea lungimii canalelor de difuzie Numai la soluri putemic consolidate Ridicare de suprafata 6 $' 3 saptWni (numai
fracturarea)

Fractura rea pneu-

In figura 5.21 este prezentata 0 sinteza care permite compararea din punct de vedere al costului a diferitelor procedee de depoluare a zonei nesaturate aplicabile in situ: solidificarea / inertarea, extractia sub vid (fiira tr.atarea efluentilor gazosi), extractia sub vid (cu tratarea efluentilor gazosi), bioremedierea, bioventilatia, vitrificarea In situ, incalzirea electrica, spalarea
Soliditiearea-stabilizarea in situ Factori ce conduc Ja cresterea costului: - Amesteearea mecanica dificila - Volum mie de tratat

matica
Formatiuni argilifere
masive

medii Cost scazut

Inconveniente

Cost' Durata tratamen tului' Disponibilitate Tehnici complementare

Durata lunga a tratamentului Straturi de permeabilitate scllzuta 23 $" 2 ani

Emulsii Cost ridicat Experienta limitatll 65 s 64 zile

dimensiuni Cost ridicat 125 $ 50 zile

Reducerea lungimii canalelor de difuzie Ridicare de suprafata Resorbtie a fracturilor pe lungime 7 $' 3 siipt!nuini (nurnai fracturarea) Procedeu foarte putin raspandit Toate tehnicile de spalare cu reactivi

Extractia sub vid (fara tratarea efl.gazosi) - Penneabilitate scazuta (aer)

Extractia sub vid (eu tratarea efl.gazosi)

- Penneabilitate

scazuta (aer)

Bioremedierea - Penneabilitate Bioventilatia scazuta (apa)

c:J
Vitrifiearea in situ

- Penneabilitate scazuta (aer) - Temperatura joasa

Procedeu raspandit Fracturarea Desecarea

Procedeu rlispandit Fracturarea lncalzirea

Procedeu putin raspandit Fracturarea


Extractia

Procedeu putin raspandit Fracturarea

Procedeu putin raspandit Incalzirea

sub vid

Nota: Costurile au fost determinate dupa informatiile prezentate in lucrarea [40]; pentru durata tratamentului, baza de referinta a fost remedierea unui teren cu sol stratificat contaminat cu benzina, cu 1000'" 2000 ppm, la 0 zona poluata de 30 x 30 x 4,5 m; b Se cuprind: 15.000 $ pentru conceptie; 20.000 $ pentru realizarea instalatiei pilot; 20.000 $ pentru
C

Procedeu foarte putin raspandit Toate tehnicile de spalare cu reactivi

Inealzire eu curenti de inalta frecventa

- Continut ridieat de apa in so I


l"

SpaJarea eu reaetivi de spalare

- Continut ridieat de apa in sol -Temperatura de tratare ridicata - Penneabilitate scazuta (apa) - Solubilizanti eostisitori

Injeelia de vapori sau de aer eald cu extractie - Penneabilitate seazuta (aer)

prelevare ~i analiza solului inainte si dupa lucrarile de remediere; Aceasta valoare se aplica numai la fracturare si nu euprinde lucrarile de remediere ee trebuie facute ulterior.

os

200S

600S

Fig. 5.21. Costul (in $) al aplicarii in situ a diferitelor procedee de depoluare a zonei nesaturate [40}
1,.,1

PROCEDEE ~I ECHIPAMENfE DE DEPOLUARE A SOLURILOR ~I A APELOR SUBTERANE

Procedee de depoluare

In situ a soluri/or si a apelor subterane

cu reactivi de spalare si injectia de vapori sau aer cald cu extractie. Tehnicile cele mai putin costisitoare sunt si cele mai des utilizate. Acestea sunt extractia sub vid (cu sau tara tratarea efluentilor gazosi), bioremedierea si bio~entilatia. Celelalte metode, cu exceptia vitrificarii in situ, costa aproape la fel, insa nu sunt prea utilizate deoarece ele se aplica doar in conditii particulare. Prin comparatie, vitrificarea in situ este extrem de scumpa di~ cauza consumului foarte ridicat de energie pe care 0 ~ecesita. Remedierea unui sol putin permeabil costa mai mult. In cazul procedeelor bazate pe curgerea unui fluid (aer sau apa) in sol, tratar~a dureaza mai mult timp si costul este mai ridicat daca solul este putm permeabil ~i curgerea fluidului este dificila. Astfel, costul a sase tehnici comparate in figura 5.21 creste daca permeabilitatea pentru aer sau apa este scazuta. Referitor la procedeele biologice, costul aplicarii lor creste cand temperatura mediului scade; daca trebuie ridicata temperatura solului pentru stimularea biodegradarii atunci trebuie prevazute cheltuieli suplimentare. 5.3. PROCEDEE DE DEPOLUARE A SOLULUI !)I A APEI SUBTERANE DIN ZONA SATURA TA Daca pana acum s-au abordat procedeele de remediere in situ a solurilor din zona nesaturata, in continuare se vor aborda procedeele de remediere in situ a solurilor si a apelor subterane din zona saturata, Din punct de vedere al remedierii, este dificil de a stabili 0 distinctie intre remedierea solului si a apelor subterane din zona saturata deoarece cele doua medii sunt in contact direct, iar interactiunile chimice ce survin intre ele sunt continue si au un caracter dinamic. Pentru decontaminarea solului din zona saturata separat de apele subterane, singurul mijloc este de a-l excava pentru a fi tratat in afara sitului (aceasta tehnica va fi prezentata in capitolul 8) iar apa acumulata in zona excavata este de asemenea tratata. Adesea este necesara eliminarea unor produse in stare Libera cum ar fi: hidrocarburile (benzina, petro luI brut, gudroanele de ulei), dar pot fi si alte produse organice lichide ca policlorbifenilii (PCB) sau percloretilena. Sa vazut in capitolul 2, ca produsele in stare libera pot fi mai usoare decat apa (este yorba de lichide nemiscibile rnai usoare decat apa - PLNUA) sau mai dense (lichide nemiscibile mai grele decat apa - PLNGA), primele plutind pe panza freatica, iar cele din urma acumulandu-se, de obicei pe stratul impermeabil.

5.3.1. Pompa rea produselor in stare lib era Pomparea este unul dintre cele mai vechi procedee de depoluare a acviferelor si are aplicabilitatea cea mai extinsa, Dintre metodele de pompare, cele mai utilizate sunt : ~ pomparea la suprafata a apei poluate din acvifer (pomparea simpla); ~ pomparea selectiva a poluantilor care plutesc la partea superioara a acviferului; ~ combinatii ale pomparii cu alte metode de separare a poluantilor. a) Pomparea slmpla se aplica mai ales in cazul contaminarii apei subterane cu poluanti solubili ~i putin adsorbabili, in acvifere cu permeabilitate buna, Punerea in aplicare a acestei metode presupune realizarea unor puturi sau foraje care patrund in zona contaminata a acviferului ~i care sunt echipate cu pompe pentru evacuarea apei poluate. Alegerea pompei se face, in principal, in functie de: inaltimea de pompare, H si debitul mediu, Qm. De asemenea, la alegerea pompei trebuie sa se tina seama de pierderea de sarcina in conducte ~i accesorii precum si de conditiile de aspiratie: temperatura, presiunea lichidului, vascozitate etc. Puterea absorbita de pompa se calculeaza cu relatia: Pabs _ p.g.Q m ·H (5.2) 17 sau p _

r· Qm . H
367.17

[kW]

abs -

(5.3)

in care: y este greutatea specifica a lichidului, in daN/dm3; Qm - debitul mediu, in m3/h; H - inaltimea de pompare, in m; Puterea motorului electric de antrenare se va determina cu relatia: (5.4) Pm.e. = 1,1·~bs [kW] Dupa pompare la suprafata, apa poluata este supusa decontaminarii prin diferite procedee (stripping, adsorbtie pe carbune activ, biodegradare etc). In urma decontaminarii, apa poate fi deversata in apele de suprafata din apropiere, poate fi utilizata in diferite domenii sau poate fi reintrodusa in acvifer prin puturi si foraje de injectie. Reintroducerea apei in acvifer este posibila atat in amonte, cat si in aval de puturile si forajele de pompare.
1?~

PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR ~I A APELOR SUBTERANE

Procedee de depoluare in situ a solurilor si a apelor subterane

figura 5.22 este prezentat schematic procesul de pompare, depoluare ~i reintroducere in acvifer a apei subterane, putul de injectie fiind amplasat in amonte de putul de pompare. Reintroducerea apei subterane in acvifer, prin amplasarea putului de injectie in aval de putul de pompare (Fig. 5.23), permite blocarea hidraulica a poluantilor prin inversarea locala a sensului de curgere a apei subterane. Numarul puturilor si forajelor de pompare si injectie, debitul si locul amplasarii lor sunt elementele cheie ale depoluarii acviferelor prin pompare simpla. Daca se cunosc in mod detaliat caracteristicile hidrogeologice ale acviferului poluat, pomparea simpla poate fi realizata, exploatata si controlata cu usurinta. Punerea in aplicare a metodei nu necesita cheltuieli mari cu investitiile si se poate realiza cu destula rapiditate. Prin aplicarea pomparii simple, concentratia poluantilor in apa scade destul de lent in timp, ajungand la 0 limits inferioara, adesea, neconvenabila. Scaderea in continuare a concentratiei poluantilor sub aceasta

In

limita, numita concentratie reziduala, este posibila numai dupa pomparea unor volume foarte mari de apa, fapt ce necesita un timp indelungat de depoluare, asociat unor costuri exagerate. Costurile depoluarii prin pompare simpla variaza in functie de natura acviferului (de exemplu, 0 permeabilitate buna corespunde unui cost relativ scazut) ~i in functie de caracteristicile poluantilor (poluantii adsorbabili, de exemplu, necesita un timp mai indelungat de depoluare si deci, implica un cost mai ridicat). Costurile sunt influentate, de asemenea, de cheltuielile cu cercetarea preliminara, de echipamentul de lucru, de punerea in aplicare, de controlul parametrilor de lucru si de manopera.
Inconveniente:

Injectie

Q1

Fig. 5.22. Amplasarea putului de injectie in amonte de putul de pompare

Zona contaminata

Fig. 5.23. Amplasarea putului de injectie in aval de putul de pompare


1')11

• Rezultatele pomparii simple nu sunt pe masura asteptarilor, iar durata depoluarii este mare (putand atinge uneori cativa ani). b) Pomparea selctiva este adecvata pentru depoluarea apelor subterane contaminate cu hidrocarburi (benzina, petrolul brut), dar ~i cu alte produse organice (PLNUA), care plutesc la interfata dintre zona saturata si zona nesaturata. Ca si in cazul pomparii simple, pentru asigurarea reusitei in aplicarea acestei metode este necesara cunoasterea detaliata a conditiilor hidrogeologice ale acviferului si a caracteristicilor substantelor poluante. In figura 5.24 este prezentat schematic un exemplu de depoluare a unui acvifer contaminat cu hidrocarburi mai usoare deceit apa (PLNUA). Sistemul de pompare selectiva se bazeaza pe utilizarea a doua pompe conexe, fiecare avand un rol distinct, amplasate in acelasi put sau in doua foraje apropiate. Pompa de apa este instalata in interiorul acviferului si are rolul de a crea un con de depresiune in care sunt atrase hidrocarburile plutitoare. Apa evacuata prin pompare este epurata la suprafata sau este deversata in apele de suprafata din apropiere. Exista si posibilitatea reintroducerii apei epurate in acvifer prin puturi sau foraje adecvate acestui scop. Uneori se recomanda 0 blocare hidraulica a poluantilor, prin injectia apei in foraje situate in aval. Hidrocarburile acumulate in partea superioara a acviferului - la baza conului invers de depresiune - sunt evacuate in mod selectiv cu ajutorul unei pompe speciale, care este amplasata deasupra pompei de apa. De obicei, pompa de apa functioneaza permanent pentru mentinerea conului de depresiune si atragerea hidrocarburilor, iar pompa de hidrocarburi este activa doar in prezenta unui strat consistent de hidrocarburi. Exploatarea celor doua pompe este controlata prin sonde
1'"1"

PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR ~I A APELOR SUBTERANE

Procedee de depoluare in situ a so/uri/or si a ape/or subterane

Put de depoluare Evacuare apii Piezometru

rocile din acvifer, ca unnare a cresterii conului de depresiune, se pune problema alegerii debitului optim de pompare. Debitul optim de pompare trebuie sa permita evacuarea selectiva a poluantilor plutitori, lara a favoriza 0 crestere a poluarii reziduale. Charbeneau si colab. [39] propun urmatoarea relatie pentru detenninarea debitului optim de pompare a hidrocarburilor:

Qo

2,,·T·s In-

(5.5)
hidrostatic la pomparea unui debit

r",

In care: s este coborarea nivelului de apa (Qw), lara hidrocarburi;

·.
• •
• ._ •••..

..

.....

.,

·.
.. • .. 40

Tub de ciment <II 1250 plin


0 .

Pompa de apa destinate formarii conului de depresiune .0•


a.. • .. ~ •

To - transmisivitatea stratului de hidrocarburi plutitoare; R - raza de influenta a putului de pompare a apei; rw - raza efectiva a putului; In!!...= 7 (printr-o estimare rationala),
t;v

• t!!'

".."

:J"

.".

. ~..
..

..

•e

••

·-6,5m

•• Nisip-Pi~ri~-Boloviini~

Transmisivitatea stratului de hidrocarburi plutitoare se poate calcula cu relatia: To =K


w

Fig. 5.24. Schema pompdrii selective prin utilizarea a douii pompe [31}

.v"'.b·k
0

Vo

(5.6)

conductivimetrice care permit functionarea pompei superioare numai in prezenta hidrocarburilor si care opresc pompa inferioara in cazul coborarii stratului de hidrocarburi pdna la nivelul de aspiratie al acesteia. Hidrocarburile evacuate selectiv sunt colectate in rezervoare sau cisterne putand fi ulterior valorificate sau distruse in mod controlat. Aplicarea pomparii selective in conditii de mediu favorabile, pennite obtinerea unui randament ridicat de depoluare. Se recomanda ca aceasta metoda sa fie aplicata imediat dupa poluarea accidentala cu produse mai usoare decat apa (PLNUA), In vederea stoparii fenomenului de migrare a poluantilor 'in zona saturata. Astfel, se va recupera selectiv cea mai insemnata cantitate din produsele poluante. Aplicarea cu succes a acestei metode depinde, 'in mare masura, de corelarea optima a debitelor de pompare. Un debit ridicat al pompei de apa determina un con de depresiune extins, fiind atrase astfel 0 cantitate mare de hidrocarburi plutitoare care pot fi evacuate selectiv cu ajutorul pompei de hidrocarburi. 0 astfel de situatie pare, la prima vedere, a fi avantajoasa Insa daca se ia In considerare fenomenul de favorizare a adsorbtiei poluantilor pe

In care: K; este penneabilitatea mediului pentru apa; Vw - vascozitatea cinematica a apei; Vo - vascozitatea cinematica a hidrocarburilor plutitoare; b; - grosimea stratului de hidrocarburi: , k; - penneabilitatea relativa pentru stratul de hidrocarburi care este in functie de textura rocilor ~i de grosimea aparenta a stratului de hidrocarburi. . Grosimea aparenta a stratului de hidrocarburi plutitoare se poate afla pnn masurare directa In putul de pompare. Diferenta intre grosimea real a si cea aparenta a stratului de hidrocarburi se datoreaza capilaritatii. in fo~ati~ile c~ textura fina, unde porii sunt de dimensiuni reduse, franjul capilar ~l grosimea aparenta a stratului de hidrocarburi sunt mai mari decat in formatiunile cu textura grosiera. Inconvenientele acestei metode de depoluare sunt reprezentate prin: • Randamentul relativ redus de depoluare (50 -+- 80 % 'in conditiile cele mai favorabile); , • Durata lunga de timp a procesului de depoluare.
1?7

PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR ~I A APELOR SUBTERANE

Procedee de depo/uare

in situ a so/uri/or si a ape/or subterane

legatura intre eantitatea de hidroearburi recuperate prin pompare selectiva ~i durata pomparii a fost stabilita de 0 echipa de cercetatori condusa de Guillemin si Roux (Fig. 5.25) [9].
...,

o~

~ 0

go

800 600

Petrol brut (L 780)

·c
.D
;::l

....
0

a o
0 0

"0

Benzina (L 720)

400 200 0 0 5
10

:.E
-0

Furtun flexibil

.~

'" ....

(;

Fig. 5.26. Schema plutitorului selectiv destinat colectdrii hidrocarburilor

15

20

25

30

Colectare hidrocarburi

Durata pomparii, luni Fig. 5.25. Relatia dintre cantitatea de hidrocarburi recuperate prin pompare selectiva ~i durata pompdrii selective

Banda hidrofoba / Evacuare apa

c) Comblnatii ale pomparii eu alte metode de separare a peluantilor. Combinatiile pomparii eu alte metode de separare a poluantilor se deosebesc, fala de metoda prezentata anterior, prin faptul ea in locul pompei de hidrocarburi se utilizeaza alte sisteme de eolectare / separare: plutitor selectiv, banda hidrofobd etc. Utilizarea plutitorului selectiv, reprezentat schematic in figura 5.26, presupune amplasarea acestuia in stratul de hidrocarburi (tip ulei), format in conul de depresiune [44]. Odata captat in interiorul plutitorului, poluantul este vehiculat, cu ajutorul unei pompe, la un bazin situat la suprafata solului. Banda hidrofoba sau oleofilii, asigura atat separarea hidroearburilor de apa, cat ~i transportul aeestora pe verticala pana la suprafata solului (Fig. 5.27). Utilizarea acestui sistem de depoluare se dovedeste oportuna atunci cand hidrocarburile plutitoare sunt dispuse in strat subtire la partea superioara a acviferului sau atunei cand ele nu se detaseaza net de apa subterana, ci formeaza impreuna cu aceasta 0 emulsie la suprafata acviferului. Banda este confectionata dintr-un material hidrofob, iar datorita acestui fapt picaturile de hidroearburi oleofile adera selectiv la suprafata
1~O

Fig. 5.27. Schema sistemului de recuperare a hidrocarburilor din acvifer cu banda hidrofoba [31J
1,)()

PROCEDEE $1 ECHIPAMENfE

DE DEPOLUARE A SOLURILOR $1 A APELOR SUBTERANE

Procedee de depoluare in situ a solurilor st a apelor subterane

benzii ~i raman atasate de aceasta in timpul transportului pe verticala pana la suprafata solului. Desprinderea hidrocarburilor de pe suprafata benzii hidrofobe se face cu ajutorul unui raclor care are si rolul de a dirija produsul colectat spre un bazin tampon. In anexa 6 se prezinta 0 aplicatie privind depoluarea acviferelor prin pompare.

5.3.2. Bioremedierea in situ prin pomparea, tratarea ~i reinjectarea apei

In practica, bioremedierea este utilizata, mai ales, pentru decontaminarea mediilor contaminate cu hidrocarburi. Aceasta metoda poate conduce la obtinerea unor rezultate bune si in cazul apelor subterane contaminate, insa de obicei principalul factor limitant este cantitatea de oxigen. Exista mai multe moduri de a alimenta mediul subteran cu oxigen, sub stante nutritive si alte suplimente [40]. Pomparea eu reinjeetarea apei. Acest procedeu vizeaza, in principal, stimularea biodegradarii in situ. El consta in extragerea apelor subterane pentru a le reinjecta in sol dupa imbogatirea acestora. Schema din figura 5.28 este 0 reprezentare simplificata a acestei tehnici. In acest exemplu, se arata ca apele subterane sunt extrase printr-un put de extractie, apoi, dupa adaugarea de reactivi, se reinjecteaza printr-un
put de injectie.

Ca urmare a reintroducerii apei in sol, are loc 0 accelerare a biodegradarii poluantilor precum si 0 spalare cu reactivi a solului din zona saturata, Substantele adaugate in apa reinjectata stimuleaza dezvoltarea microorganismelor, favorizand astfel biodegradarea. In plus, prin migrarea spre putul de extractie, apa reinjectata curata solul de substantele poluante ce le contine. in figura 5.29 se prezinta mai detaliat elementele unui sistem de pompare - tratare - reinjectare utilizat pentru decontaminarea apelor subterane ~i a solului. Printr-un astfel de sistem, se aplica un tratament fizico-chimic al apei pentru eliminarea metalelor continuandu-se apoi prin tratarea in bioreactor unde microorganismele degradeaza poluantii organici. o parte a apei ce rezulta din bioreactor este deversata pe sol si penetreaza prin percolare. Aceasta apa contine biomasa activa care degradeaza poluantii prezenti in sol. Restul apei ajunge intr-un separator unde fractiile lichide sunt separate de cele solide. '
Sistemde tratare
fizico-chimica Bioreactor

Q __c_ J

Intrye reactiv

Extractia apclor sUbterane~

_____

--

'__

i" If""_

Zona nesaturata

Fig. 5.29. Schema bioremedierii in situ prin pomparea, tratarea ~i reinjectarea apei

Zona poluata

Zona saturata

Barbotarea. Barbotarea se poate aplica in scopul obtinerii a doua efecte, care pot fi urmarite separat sau impreuna: accelerarea biodegradarii ~i volatilizarea poluantilor. Barbotarea consta in injectarea aerului sub presiune sub panza freatica, Se injecteaza aer direct in acvifer pentru a furniza oxigen si astfel a favoriza biodegradarea, ~i / sau pentru a extrage poluantii din apele subterane prin stripare. Poluantii volatilizati care
131

Fig. 5.28. Schema bioremedierii in situ prin pomparea si reinjectarea apei


1~()

PROCEDEE

SI ECHIP

AMENTE DE DEPOLUARE

A SOLURILOR

SI A APELOR

SUBTERANE

Procedee de depoluare in situ a so/uri/or $i a apelor subterane

migreaza spre suprafata pot fi recuperati intr-un put de extractie sub vid, iar apoi ei sunt pompati la suprafata unde sunt tratati in mod .a~ecvat. _ In ceea ce priveste modul de migrare a aerului m zona sa~rat~, Hinchee [45] semnaleaza faptul ca aerul circ~la, maiodegraba, ca~un h~h~d prin canale. Difuzand prin aceste canale, oXlgenul. din aer trece l~ apa, m timp ce poluantii sunt transferati din apa in aero Din cauza ac~s~~ mod ~e curgere, numai anumite paqi din acvifer sunt expuse ae~IUl mJ:~tat. In consecinta, biodegradarea nu se produce decat in apropierea cailor de curgere unde exista oxigen. 5.3.3. Izolarea / blocarea hldraulica Blocarea hidraulica a migrarii poluantilor se aplica provizoriu, in regim de urgenta, cand poluantii au atins panza freatica ~i am:ninta sa se deplaseze spre sursele de apa potabila sau apele de s~pr~fata. Stoparea migrarii poluantilor, prin blocare hidraulica, ~e face pn~ mstalar.ea uno~ puturi sau sonde de pompare cu priza sub nivelul zonei contammate, ~l evacuarea apei in exterior (Fig. 5.30). Amplasarea unui put de extractie in fata penei poluante, din care se va pompa apa poluata care necesita, desigur, tratare inainte .de evac~ar:, va stabiliza avansarea acesteia (Fig. 5.31). 0 astfel de solutie trebuie sa fie Insotita de masuri de control ~i remediere a zonei sursei de poluare. . ' In practica, aplicarea acestei masuri se face, adesea, atasand pu_tulUl de extractie si un put de injectie amplasat in amonte de zona pol~ata, cu scopul cresterii gradientului hidraulic si pentru a avea un control ~al b~n a! curentului subteran. In figura 5.32 este prezentata 0 astfel de solutie, aphcata
Sit poluat

Zona contarninata

Limitele ariei de influenta a putului


Sensul de curgere al apei subterane

Zona contaminata

Fig. 5.31. Izolarea zonei poluate cu ajutorul unui put de pompare

Fig. 5.32. Izolarea prin efectul combinat al unui put de pompare ~i at unui put de injectie

in cazul unei poluari cu produse petroliere. Prin folosirea de puturi duble pentru extractie respeciv pentru injectie, izolarea zonei poluate este mai sigura, iar cantitatea de apa vehiculata poate fi redusa, acest lucru conducand la reducerea costurilor de exploatare. Folosirea sistemelor de puturi duble ofera 0 mai buna siguranta in exploatare, permitand oprirea functionarii, pe rand, a cate unui put pentru intretinere sau alte interventii, sistemul ramanand tot timpul operational. Pentru aplicarea cu succes a acestei metode, este important a se aborda corect urmatoarele probleme: alegerea numarului de puturi; amplasarea puturilor; determinarea debitelor de pompare si injectare. Modelarea matematica a solutiei propuse, dar si masuratorile pe instalatiile pilot, sunt adesea utilizate pentru a fundamenta parametrii de functionare ai unor astfel de instalatii de izolare hidraulica, Avantaje; • simplitatea si usurinta punerii in aplicare; • costurile scazute. Observatie: Prin acest procedeu nu se rezolva problema poluarii, ci se asigura doar timpul necesar pentru pregatirea unei interventii curative cu caracter definitiv. 5.3.4. Metode flzlce de izolare a peluantllnr Izolarea este 0 tehnica de blocare a migrarii poluantilor din apele subterane care consta in inchiderea fizica a me diu lui contaminat prin intermediul unui sistem etans de protectie, Izolarea fizica a poluantilor se

Rau

_- _- _......... -.........--- ..-~ ..


Pompare

Nivel hidrostatic

\:-

Curgere apa subterana

Fig.5.30. Blocarea hidraulicii a migrdrii poluantilor

1'l'J

PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR ~I A APELOR SUBTERANE

Procedee de depo/uare in situ a solurilor si a ape/or subterane

aplica in functie de situatia specifica in care se gaseste zona poluata si poate fi realizata in diferite moduri: ~ etansare prin rnchidere laterals completa; ~ etansare prin inchidere partiala si devierea apei subterane din amonte. Aceasta tehnica este aplicata in special in cazul in care marimea zonei subterane poluate nu este considerabila, cum ar fi, spre exemplu, depozitele de deseuri spalate de apele de precipitatii, asa cum se prezinta in figura 5.33. In astfel de cazuri, rolul ecranelor este de a inchide curentul de apa subteran in limite le zonei poluate si de a stopa extinderea ariei acesteia. Ecranul trebuie sa fie suficient de adanc, incastrat in roca de baza impermeabila, pentru a impiedica scurgerea apei pe sub el. Realizarea ecranelor impermeabile se poate face dupa mai multe scheme constructive, alegerea lor facandu-se in functie de caracteristicile specifice zonei, respectiv, in functie de localizarea ariei poluate. La aceste sisteme de izolare a poluantilor este important sa se faca controlul si recuperarea substantelor solubilizate precum si a emanatiilor gazoase (Fig. 5.34).

Fig. 5.34. Controlul si evaeuarea substantelor lixiviate si a gazelor din zona poluatd, in cazul etansarii cu pereti laterali ancorati in substratul impermeabil

Realizarea izolarii fizice a poluantilor din apele subterane se face, practic, prin: - pereti din amestec de materiale naturale; - perdele formate prin injectie de amestec de materiale; - perdele din tabla ondulata de otel, Pereti din amestec de materiale natural Realizarea peretilor din amestec de materiale naturale se face prin sap area unei transee in jurul intregii zone contaminate (sau doar in jurul unei parti) ~i prin umplerea acesteia cu un amestec de materiale (argila, bentonita, apa) care dupa intarire, constituie un obstacol impermeabil ce blocheaza curgerea ape lor subterane. Realizarea transeelor se face cu excavatorul, latimea uzuala a transeelor este de 0,6 -;- 1,0 m, adancimea putand ajunge pana la 10m. Perdele formate prin injectie de amestec de materiale Exista numeroase asemanari intre peretii realizati din amestecuri de materiale naturale si perdelele formate prin injectie de amestec de materiale, diferenta esentiala este legata de modul de realizare: perdelele sunt create prin injectia amestecului de materiale in gauri realizate eu ajutorul unei foreze clasice, iar peretii prin umplerea transeelor cu amestee de materiale naturale. Injectia amestecului de materiale naturale in spatiile interstitiale ale solului se face la presiune ridicata, cu ajutorul unor metode si echipamente

Fig. 5.33. Vedere in plan ~i in sectiune printr-un sistem de eeranare

PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR ~I A APELOR SUBTERANE

Procedee de depoluare in situ a solurilor ~i a apelor subterane

diverse. Amestecul de materiale este injectat In numeroase gauri, situate una langa alta, in jurul zonei contaminate, astfel incat sa se formeze 0 perdea sau perete. Amestecul de materiale poate fi constituit din: benton ita, ciment, silicati, masa lemnoasa, produse chimice organice. Perdele din tabla ondulata de otel Este posibil a izola zona subterana poluata prin introducerea unor panouri in sol imprejurul acesteia sau doar in jurul unei parti a acesteia. Panourile sunt din tabla ondulata de otel si pot fi introduse In sol cu ajutorul unui berbec de batere. Asa cum se indica In fig. 5.35, panourile se imbina unul cu celalalt pentru a forma 0 suprafata continua. Panourile utilizate pot avea dimensiuni variate, tnsa anumite restrictii sunt legate de inaltimea berbecului de batere. Panourile pot fi introduse la adancimi de Pclna la 20 m sau chiar mai mult daca se dispune de un echipament specializat adecvat.
Tratarea produselor lichide

Tabelul 5.4. Factorii ce trebuie examinati pentru utilizarea peretilor/ perdelelor din amestec de materiale naturale sau a perdelelor din tabla ondulatd de otel Caracteristidie mediului
Adancimea

Pereti din amestec de materiale naturale < 10m

Perdele formate prin injecpe de amestec de materiale Nici 0 restrictie

Perdele din tabla ondulata de otel < 20 m (sau mai mult, daca se dispune de un echipament specializat adecvat). Indiferent de situatie, piina la adancimea maxima.

stratului impermeabil Hidrologie Indiferent de situatie, pana la adancimea maxima. Indiferent de situatie. Posibilitatea de injectare a amestecului de materiale naturale numai in anumite formatiuni geologice. Amestecul de materiale naturale poate colmata spatiile interstitiale numai a anumitor soluri. Creste rezistenta solurilor moi.

Geologiel Geomorfologie

Tipul poluantilor

...-: ~.'.
Conducts de recuperare

.'

Fig.5.35. Exemplu privind utilizarea perdelelor din pldci ondulate de otel pentru izolarea apei subterane si recuperarea acesteia

Starea apelor subterane dupa aplicarea metodei de izolare Conditii la suprafata

Alegerea uneia dintre cele trei variante practice de izolare, prezentate mai sus, se poate face tinandu-se seama de anumiti factori, cum sunt cei prezentati In tabelul 5.4. . Avantajele ~i inconvenientele peretilor / perdelelor dill amestec de materiale naturale si a perdelelor din tabla ondulata de otel sunt prezentate In tabelul 5.5.

Infiltratia la suprafata

Introducerea panourilor din tabla ondulata de otel este imposibila 'in stratul din roca, Poate fi necesar un suport suplimentar in cazul unui sol foarte moale. Trebuie asigurata Trebuie asigurata Anumiti poluanti sunt compatibilitatea compatibilitatea intre ~orozivi pentru otel. intre amestecul de amestecul de In aceasta situatie materiale naturale materiale naturale si panourile trebuie sa si poluanti. poluanti , fie tratate anticoroziv. Apele subterane se vor infiltra in jurul si/sau sub obstacol, Trebuie recurs la ,modelare pentru determinarea debitelor ~i a traieetoriilor de curgere. In anumite cazuri, apa subterana se acumuleaza in spatele obstacolului. Functionarea puturilor de extractie existente poate fi influentata, Trebuie sa existe conditiile necesare pentru ca materialele si echipamentele sa poata fi dirijate panli la zona contaminata, Trebuie obtinut de la proprietar autorizatia de a implanta peretii/perdelele de izolare pe proprietate. Este bine a se acoperi suprafata delimitata prin peretii de izolare cu scopul prevenirii infiltrarii apei in mediul subteran contaminat. 0 alta solutie consta in instalarea unui sistem de drenaj sub loeul contaminat pentru a colecta lichidele care se infiltreaza si a Ie pompa la suprafata spre 0 instalatie de tratare. Saparea transeelor este dificila in stratul impermeabil din roca si in anumite soluri.

PROCEDEE!;l1 ECHlPAMENTE

DE DEPOLUARE

A SOLURlLOR!;l1 A APELOR SUBTERANE

Procedee de depoluare

in situ a so/uri/or $i a ape/or subterane

Tabelul 5.5. Avantajele ~i inconvenientele peretilor I perdelelor din amestec de materiale naturale st a perdelelor din tabla ondulata de otel
Factor Pereti din amestec materiale naturale de Perdele formate prin injectie de amestec de materiale
Mai redus decat eel al perdelelor din tabla ondulata de otel.

5.3.5. Izolarea prin intermediul

barierele reactive

Perdele din tabla ondulata de otel


Ridicat, mai ales in cazul in care trebuie utilizate metode de batere speciale sau tabla groasa de otel, Nici un risco

Costul

Riscurile potentiale pentru mediu

Mai redus decat eel al perdelelor formate prin injectie de amestec de materiale ~i perdelelor din tabla de otel daca se utilizeaza pentru adancimi sub 10 m. Tipul materialelor din amestecul utilizat trebuie sa fie aprobate de organismele abilitate.

Reprezinta 0 varianta foarte recenta a procedeului de izolare (Fig. 5.36). Ace~t procedeu consta in eliminarea fizico-chimica a produselor p.ol~ante pnn plasarea unei bariere verticale, realizate cu mijloace tehnice slmtl~.re c~ ce!e. utili~ate pentru crearea peretilor / perdelelor de izolare. Peretii venc~h ~albaner:lor~ sunt u~pluti cu produse reactive ~i sunt dispusi de asa mamera astfel mcat sa mtercepteze apele subterane. In cadrul aceleiasi tehnici se pot utiliza filtrele biologice.

Durata via!a

de

Peretii se pot coroda sau dizolva dupa 30 - 40 de ani. Peretii solidificati se pot fisura. Eficacitate maxima daca peretii sunt realizati corect.

Unele materiale pot sa aiba un anurnit grad de toxicitate. Materialele din amestecul utilizat trebuie sa fie aprobate de organismele abilitate. Anurnite materiale injectate se pot coroda sau dizolva dupa 30 -i40 de ani. Este dificil a se determina gradul de etanseitate, Materialul injectat poate sa nu colmateze to ate spatiile intersti tiale, Nici 0 restrictie,

Eficacitatea

Perdelele se pot coroda in mediu acid, daca nu au fost protejate anticoroziv. Eficacitate maxima daca panourile sunt instalate corect.

Adancime a stratului impermeabil Disponibilitatea (facilitatea de instalare)

10 m

20 m

EI) SOLETANCHE BAeHY


Fig. 5.36. Izolarea prin utilizarea barierelor reactiveprocedeul SOLETANCHE BACHY

Echipamentul utilizat in mod curent poate sa sape transee la adancimi de cca 5 m. Prin utilizarea unui echipament specializat se poate atinge adancimea de 10m.

Disponibilitate limitata, Instalarea este adesea complicata, chiar pentru operatori experimentati.

Panourile din tabla ondulata de otel sunt usor de procurat. Echipamentul de batere este accesibi!.

NOTA: Deoarece prin izolare poluantii nu sunt distrust ci doar imobilizati, aceste procedee au 0 durabilitate limitatd in timp si nu reprezintd 0 solutie definitive.

. ~a exem~lu, se prezinta utilizarea barierelor reactive la depoluarea u~el panze freatice poluate eu solventi clorati (clorura de vinil tricloretilena d~cloretilena) in z~na uz~ei Solva Chemie / Cantonul Bema'/ Elvetia [46]: Sl~l este caractenzat pnntr-o panza freatica cu debit redus (aproximativ 10 l/min pe. ~nsambulu sitului) curgand in directia Muhlibach, un subsol cu permeebilitate medie cu un substrat impermeabil. Dupa acordul autoritatil Geotec hn·ISC h es Institut a ales solutia propusa de SifGroutbor (filiala a SBF) ~ asociata cu Rhodia ATE.

'-'0

PROCEDEE

SI ECHIPAMENfE

DE DEPOLUARE A SOLURILOR

SI A APELOR

SUBTERANE

Procedee de depoluare in situ a so/uri/or si a ape/or subterane

Lucrari realizate - iunie 1999 (Fig. 5.37): • Transee drenanta, pe 0 lungime de 150 m; • Ecran format prin injectie de amestec de materiale, pe

.Ta~elul. ~. 6. Rezultatele dupd 15 zile de tratare a apei poluate cu solventi clorati prtn utilizarea barierelor reactive
0

lungime de

Substanta poluanta
Clorura de vinil Tricloretilena Dicloretilena Percloretilena Tricloretan Clorura de metil Dicloretan Trans-dicloretilena Cloroform Dicloropropan

100 m (la adancimea de 5 m); 3 • 1 port filtru continand un filtru cu volumul de 1 m (pulbere de fier si catalizatori); • Puturi de control. Re~ltatele obtinute dupa 15 zile de tratare prin utilizarea barierelor reactive se prezinta in tabelul 5.6.
Apa subterana

Amonte Continut, in j.lg/l 3 94 199 25 9 0,67 0,21 0,39 0,12

Aval Continut, in j.lg/l 0,23 0,46 2 0,16 0,22 0,08 0,5

Vederea filtrului de tratare Planul de executie a lucrarilor


Vest Est

Secfiune prin port-filtru si putul de control

Vederea port-filtrului

Fig. 5.37. Utilizarea barierelor reactive la depoluarea unei pdnze freatice poluate cu solventi clorati In zona uzinei Solva Chemie / Cantonul Berna / Elvetia
1111

PROCEDEE

sr ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE A SOLURrLOR

Sl A APELOR

SUBTERANE

Procedee de tratare a apelor subterane dupa extractie

TabeluI6.1. Comparatia procedeelor de tratare in situ si ex situ

Nr.crt
1 2

Critertul de analiza Extractia apelor subterane Modul de contaminare Intinderea la suprafata Gradul de rise pentru opratori Si mediu Durata tratiirii Costul Controlul

Procedee in situ Poate fi necesara Poluanti adsorbiti sau absorbiti


Redusa

Procedee ex situ Este neeesarii Poluanti dizolvati Importantii Important Seurtii Mediu spre ridieat Usor

6. PROCEDEE DE TRATARE A APELOR SUBTERANE DUPA EXTRACTIE


6.1. CON SID ERA

3 4
5 6

Redus la minim Lunga Scazut spre mediu Difieil

TIl GENERALE

in acest capitol se abordeaza tehnicile de depoluare a apelor subterane, dupa extractie, prin tratarea ex situ. intr-un proces de depoluare prin pompare ~i tratare ex situ a apelor subt~r~e se ~e~trage. apa contaminata, se trateaza, apoi este deversata sau se reinjecteaza. In capito luI precedent s-au vazut tehnicile de tratare In situ. Procedeele ex situ necesita extragerea apelor subterane de tratat, ceea ce nu este Intotdeauna necesar In cazul utilizarii tehnicilor In situ. Fiecare dintre cele doua tipuri de tratare este mai convenabila functie de modul de contaminare. Dupa cum s-a vazut In capitolul 5, metodele In situ se utilizeaza pentru eliminarea poluantilor adsorbiti sau absorbiti (care adera la particulele solului). Procedeele de tratare ex situ se utilizeaza pentru eliminarea poluantilor dizolvati ~i a produselor In faza libera din apele subterane. in general, tratarea ex situ necesita 0 suprafata mai mare dedit tratarea In situ. Tratarea in situ necesita amenajarea unor puturi de extractie si de injectie precum si utilizarea pompelor si a altor aparate mici. ~ cazul procedeelor ex situ, din contra, este nevoie pe langa pompe ~I de un echipament mai cuprinzator pentru tratarea apei extrase. in tabelul 6.1 se prezinta comparatia anumitor apecte ale tehnicilor In situ ~i ex situ utilizate pentru tratarea apelor subterane contaminate. Caracteristicile subsolului si a apelor contaminate, precum ~i natura poluantilor, influenteaza asupra eficacitatii pomparii si tratarii apelor subterane. Tratarea ex situ a apelor subterane contaminate presupune la inceput extractia apei din formatiunea acvifera prin pompare. Poluantii dizolvati

din apele subterane sunt usor de adus la suprafata prin pomparea apei, ceea ce nu este si in cazul celor adsorbiti de formatiunile acvifere sau retinuti in spatiile interstitiale. .. .. 6.2. ETAPELE DE TRATARE A APE LOR SUBTERANE ~I TEHNICILE UTILIZATE In figura 6.1 se pot urmari diferitele etape posibile de tratare a apelor subterane contaminate, precum si principalele tehnici utilizate in acest scop. Desigur, niciun sistem de tratare nu presupune utilizarea simultana a tuturor procedeelor, insa, anumite sisteme pot cuprinde pana la trei procedee In serie. Apa extrasa poate fi pretratata sau trimisa fie spre un aparat de stripping cu aer sau spre alte tipuri de sisteme de tratare. Pretratarea serveste pentru eliminarea compusilor anorganici nocivi si a substantelor In suspensie. Apa pretratata este dirijata la aparatul de stripping cu aer sau la un alt sistem de tratare. in tabelul 6.2 [40] se prezinta procedeele comerciale si tehnicile in curs de dezvoltare ce pot fi utilizate pentru eliminarea poluantilor organici ~i anorganici din apa extrasa din mediul subteran. Procedeele comerciale (clasice) sunt accesibile pe piata si sunt utilizate in mod curent pentru depoluarea apelor subterane poluate. Procedeele inovative sunt tehnici in curs de experimentare si alegere a parametrilor de tratare a substantelor poluante, in plus, pentru acestea nu exista date complete care sa pe~ita determinarea costului ~i a eficacitatii tratarii in diverse conditii.

PROCEDEE

1>[ ECH[P

AMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR

1>[ A APELOR

SUBTERANE

Procedee de tratare a ape/or subterane dupd extractie

Extractia apeJor subterane

! Pretratarea

6.3. PRETRATAREA

APELOR SUBTERANE EXTRASE

J
_1

l
I
Stripping cu aer (compu,lorganlcl)

Recuperarea produselor in stare libeJi.

J
r
Tratarea apelor eu compu¥iorganid

Apele subterane extrase contin uneori produse anorganice nocive care trebuie eliminate tnaintea depoluarii / tratarii propriu-zise a acestora. Daca nu sunt eliminate, ele pot reduce eficacitatea procedeului de tratare. Pretratarea se face prin intermediul unor procedee chimice sau fizice la care se recurge in mod obisnuit pentru eliminarea fierului si manganului dizolvat, pentru reducerea duritatii apei ~i inlaturarea substantelor in suspensie. Pentru a obtine 0 apa cu caracteristicile cerute pentru tratare, se pot pretrata apele brute subterane cu ajutorul uneia sau a mai multor tehnici descrise in continuare: ~ aerarea: aerul oxideaza fierul si manganul dizolvat, formandu-se precipitati anorganici; ~ oxidarea chimica: sub actiunea agentilor oxidanti cum ar fi peroxidul de hidrogen (H202), bioxidul de clor (CI02) si permanganatul de potasiu (KMn04), fierul ~i manganul dizolvat se convertesc in precipitati anorganici; ~ ajustarea pH-ului: se utilizeaza acizi ~i baze putemice pentru a aduce pH-ul apei la valoarea ceruta pentru tratare; ~ filtrarea : filtrele retin substantele in suspensie prezente in apa bruta precum si precipitatii anorgamci formati in timpul aerarii ~i / sau a tratarii chimice; ~ dedurizarea: prin utilizarea unor produse reduca duritatea apei. PRODUSELOR chimice care sa

1
Tratarea efI~entilor gazo,.

jI

Tratarea apelor CD compUlianorganici

Fig. 6.1. Etapele de tratare a apelor subterane contaminate si principalele tehnici utilizate Tabelul 6.2. Tehnici de tratare ex situ si stadiullor de dezvoltare

Nr.crt.
I

Tehnica de tratare
I. Poluanti organici

Stadiul de dezvoltare Comercial Comercial Anurnite procedee in stadiul comercial Comercial Comercial Pe cale de a atinge stadiul comercial Comercial Comercial Comercial Comercial Comercial Comercial Comercial Comercial Comercial Comercial; unele in curs de dezvoltare Comercial

2 3 4 5 6
7

8
9

Separatoare Aparat de stripping cu aer Aparat de stripping cu vapori Filtre ell carbune activ Membrane Sisteme de oxidare Bioreactor cu namol activat Bioreactor cu cultura fixata Procedeu biofizic
II. Poluanti anorganici

10 11 12
13

Precipitare alcalina Coagu1are Schimb de ioni


Adsorbtie

6.4. RECUPERAREA

iN STARE LIBERA

14 15 16
17

Filtrare Reducere Membrane Oxidare

Pentru recuperarea produselor in stare libera prezente in apa extras a, se utilizeaza separatoare, care nu pot fi folosite decat la separarea fazelor nemiscibile ale apei. Separarea se bazeaza pe diferenta de densitate intre apa si produsul in stare libera recuperabil. Se recurge la acest procedeu pentru seaprarea dintr-o solutie apoasa a produselor petroliere rafmate, cum ar fi diverse Ie uleiuri si benzina.

PROCEDEE

sr ECHlP AMENTE

DE DEPOLUARE A SOLURILOR

sr A APELOR

SUBTERANE

Procedee de tratare a apelor subterane dupa extractie

Separatorul este In general 0 cuva cu sicane prevazuta cu un dispozitiv pentru evitarea efectului de scurt-circuit. Apele subterane extrase sunt devers ate in cuva prin partea de sus, printr-o extremitate a acesteia; stratul de produse petro liere care se formeaza la suprafata este inlaturat iar apa tratata este evacuata prin cealalta extremitate a cuvei. Produsele recuperate pot fi reciclate sau distruse prin incinerare. Dupa separare, apa bruta care contine produse petroliere poate sa aiba Inca intre 10 si 100 mg/l de hidrocarburi petroliere totale. Apa tratata se poate evacua intr-un canal de scurgere sau poate fi supusa unei tratari suplimentare, de exemplu, prin filtrare pe carbune activo 6.5. ELIMINAREA POLUANTILOR ORGANICI DIZOLVATI Pentru eliminarea poluantilor organici dizolvati In apele subterane, se poate recurge la procedee cum sunt: stripping-ul ell aer; stripping-ul eu vapori; oxidarea; adsorbtia pe carbune; biodegradarea si separarea prin membrana. Procedeul stripping cu aer in coloand (Fig. 6.2) dateaza de la inceputul anilor 1970, cand era utilizat pentru indepartarea gazelor (C02, SH2 ~i NH3) dizolvate In apa. Are ca principiu realizarea unui contact energic intre apa si aer, amestecul apa-aer determina trecerea compusilor volatili din faza lichida In faza gazoasa, Poluantii care pot fi eliminati din apa prin acest procedeu sunt In general compusii organici volatili. Parametrul esential al sistemului de aeratie este durata contactului aer-apa. Dispozitivul de aerare a apei este format dintr-o coloana lunga de cativa metri, umpluta cu materiale inerte (bile, inele, lamele etc) care realizeaza 0 structura poroasa specifica, bazata pe un raport maxim intre suprafata ~i volum. Configuratia interna a coloanei asigura transferul de masa In conditii tehnico-economice optime. Principalele elemente constructive ale coloanei de aerare sunt prezentate schematic In fig. 6.3. Pompa de aer (suflanta) reprezinta unul din elementele de baza ale coloanei. Orificiile de iesire ale aerului sunt astfel dimensionate Incat sa asigure 0 presiune minimala de aero Sistemul de evacuare a vaporilor din coloana impiedica antrenarea In aer a unor mari cantitati de apa. Apa poluata este introdusa In coloana, pe toata sectiunea acesteia, cu ajutorul unui sistem de distributie adecvat. fntre baza coloanei si placa de sustinere a a materialului de umplutura se afla spatiul destinat introducerii aerului,

Aer depoluat ........,~~ Filtru (carbune activ, ... ) Aerpoluat

Apa poluata

Fig. 6.2. Depoluarea apei subterane prin procedeul stripping in cotoana [44J

Cap coloana

Suport Suflanta

Fig. 6.3. Elementele constructive ale coloanei de stripping [44J

1;17

PROCEDEE SI ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE A SOLURILOR SI A APELOR SUBTERANE

Procedee de Iratare a ape/or subterane dupa extractie

precum ~i bazinul de colectare a apei depoluate. Circulatia in contracurent a aerului in raport cu apa, de-a lungul coloanei de umplutura, determina transferul poluantilor volatili din faza lichida in faza gazoasa. Apa depoluata poate fi deversata in emisar sau poate fi folosita in diverse procese, in functie de caracteristicile acesteia. Vaporii colectati la partea superioara a coloanei sunt in continuare supusi unor operatii de tratare, in vederea blocarii, neutralizarii sau distrugerii poluantilor. In acest scop se aplica in mod curent adsorbtia pe carbune activ si oxidarea, operatii care i~i dovedesc utilitatea in toate procedeele de depoluare bazate pe circulatia aerului. Adsorbtia pe carbune activ este folosita mai ales pentru solventii clorati care sunt adsorbiti cu usurinta datorita slabei lor solubilitati, pre cum si datorita dimensiunii reduse a moleculei lor. Carbunele uzat poate fi reciclat de 5 -i- 6 ori lara 0 pierdere pregnanta a capacitatii de adsorbtie, Concentratul de poluanti fixati in carbunele activ se poate depozita in conditii de siguranta prin metode de izolare-etansare. Oxidarea este, de asemenea, utilizata in mod curent pentru distrugerea poluantilor din vaporii rezultati in urma aplicarii stripping-ului in coloana. Ea se devedeste viabila chiar si in cazul unor poluanti mai dificil de tratat, cum ar fi sulfurile ~i cianurile. In mod curent sunt aplicate oxidarea cu ozon, care este agentul oxidant eel mai puternic, ~i oxidarea termica, care presupune incinerarea gazelor cu poluanti in prezenta oxigenului. Stripping-ul cu aer este utilizat pentru eliminarea compusilor organici halogenati sau nehalogenati volatili. Un aparat poate trata 40 -i- 400 litri apa/min. Costul echipamentului variaza de la 10.000 $ piina la 50.000 $ iar costurile de exploatare sunt de 0,015 -i- 1 $/1000 litri [40]. Avantaje: • aparatele pentru stripping cu aer sunt usor de procurat, instalarea se face rapid, iar intretinerea este simpla; • stripping-ul cu aer este foarte eficace pentru eliminarea compusilor foarte volatili cum sunt benzenul, toluenul etilbenzenul, xilenul (BTEX) cu 0 concentratie ce poate atinge I0.000 ug/l; • in general, randamentul de depoluare este de peste 90 %. Inconveniente: • aparatul se poate imbacsi prin precipitatii anorganici sau substantele biologice si colmata;

stripping-ul nefiind un proces distructiv, efluentii gazosi necesita un tratament, cum se va vedea in capitolul 7. Stripping-ul cu vapori este in curs de perfectionare, insa este mai putin cunoscut in comparatie cu stripping-ul cu aero Stripping-ul cu vapori, in comparatie cu stripping-ul cu aer, permite ridicarea mai mult a temperaturii apei si obtinerea unei proportii vapor-apa care amelioreaza eficacitatea tratarii. Stripping-ul cu vapori este eficace pentru eliminarea compusilor organici semivolatili, halogenati sau nu, si pentru combustibili. Pentru obtinerea unor rezultate mai bune in cazul compusilor putin volatili la temperatura ambianta, se poate preincalzi apa de tratat. Oxidarea extinsii, este 0 tehnica relativ noua ce se aplica pe scara larga, permite distrugerea hidrocarburilor si convertirea lor in dioxid de carbon si apa. Procedeele comerciale presupun utilizarea ozonului si/sau a peroxidului de hidrogen ca oxidanti, a raze lor UV; uneori se adauga, de asemenea, un catalizator. Cea mai mare parte a instalatiilor cuprind mai multe camere de reactie inzestrate cu lampi cu UV si injectoare de oxidant. Durata tratamentului este de cca. 40 minute. Datorita eficacitatii acestui procedeu (se obtine un randament de peste 98 %), apa tratata poate fi deversata pe sol, in apele de suprafata sau intr-un canal de scurgere. Oxidarea extinsa permite eliminarea compusilor organici halogenati volatili ~i semi-volatili ~i a pesticidelor. Poate fi utilizata pentru compusii nehalogenati volatili si pentru combustibili, insa este mai putin eficace. Adsorbtia pe cdrbune activ (tratarea faze; lichide). Conform datelor furnizate de Environmental Protection Agency (SUA) [47], organismele de reglementare sunt in favoarea utilizarii acestui procedeu, acesta fiind utilizat pentru remedierea mai multor zone afectate de poluare. Adsorbtia pe carbune activ nu este 0 tehnica noua, ea este aplicata de mult timp la tratarea deseurilor urbane, industriale ~i periculoase. Carbunele activ este un puternic absorbant a substantelor chimice organice. S-a calculat, pentru un anumi tip de carbune activ, c~ suprafata de adsortie a doar 6 grame de carbune se ridica la 4000 m2• Dupa utilizare, ~arbunele poate fi "reactivat" prin incalzire sau prin procedee chimice. Incalzirea are avantajul de a distruge compusii chimici organici retinuti in carbuncle utilizat.
lAO

PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR ~I A APELOR SUBTERANE

Procedee de tratare a ape/or subterane dupd extractie

Apa extrasa este pompata si obligata sa traverseze 0 serie de coloane cu carbune activ care adsoarbe compusii organici dizolvati pe care ea ii contine, Cea mai mare parte a aparatelor contin una sau mai multe coloane in serie, conducte, distribuitoare si un sistem de spalare in contracurent. Cand carbunele activ este saturat de poluanti, este inlocuit sau este reactivat prin incalzire. Acest procedeu fizic, nedistructiv, poate da efluenti cu continut scazut in poluanti si serveste adesea ca procedeu de tratare finala, apa rezultata fiind potabila. Adsorbtia pe carbune activ permite eliminarea compusilor organici halogenati sau nehalogenati semivolatili. Procedeul este mai putin eficace pentru eliminarea compusilor organici volatili, hidrocarburilor combustibile, pesticidelor si compusilor anorganici. Adsorbtia pe carbune este eficace pentru eliminarea pentru eliminarea hidrocarburile prezente in concentratii scazute (pana la 1.000 ug/l), randamentul de depoluare fiind de 99 %. Sistemele de tratare cu carbune activ au 0 capacitate de 20 -i- 400 litri apa/min. Costul echipamentului variaza de la 2.500 $ paua la 25.000 $ iar costurile de exploatare sunt de 0,075 -i- 1 $/1000 litri [40]. Avantaje: • coloanele de adsorb tie pe carbune activ au 0 buna fiabilitate; ele sunt comercializate Intr-o gama larga de modele si capacitati; • aceste aparate sunt simple si usor de instalat, nu sunt sensibile la usoarele fluctuatii ale concentratiei poluantilor din apele de tratat Inconveniente: • in acest procedeu nedistructiv, poluantii tree din apa extras a in carbune; • filtrele cu carbune se epuizeaza prematur cand compusii organici dizolvati sau ionii ocupa suprafetele de adsorbtie sau cand filtrele servesc la tratarea primara a apei putemic contaminate; in ambele cazuri, costul tratarii creste; • substantele biologice si metalele pot imbacsi filtrele, ceea ce conduce la diminuarea eficacitatii acestora. Bioreactoarele. Tratarea in bioreactor este 0 tehnologie bine pusa la punct, ea se utilizeaza de multi ani pentru epurarea apelor uzate urbane. Intr-un bioreactor, poluantii dizolvati din apele subterane extrase intra in contact cu microorganismele in suspensie sau fixate pe un suport. Se disting procedeele cu culturi libere (ca exemplu, procedeele cu namoluri activate) si procedeele cu culturi fixate (ca exemplu, paturile bacteriene sau 150

sistemele cu discuri biologice). Se utilizeaza adesea sistemele cu culturi libere si sistemele cu culturi fixate impreuna. cu culturi libere, apele contaminate sunt amestecate intr-un bazin de aerare cu un namol activat ce contine micoorganismele. :,-cestea degradeaza contaminantii in conditiile unei aerari corespunzatoare. In bioreactoarele cu culturi fixate, microorganismele sunt fixate pe un suport rigid. Aparatele de tratare aeroba contin in mod obisnuit una sau mai multe cuve de reactie, unde se introduc bacteriile, clarificatoare unde materiile solide si bacteriile sunt eliminate si, in plus, conducte si distribuitoare. Bioreactoarele se utilizeaza in principal pentru eliminarea compusilor organici nehalogenati volatili si semivolatili precum si a combustibililor. S-a dovedit ca sunt eficace mai ales pentru eliminarea compusilor cu masa moleculara scazuta foarte solubili, cum sunt compusii aromatici cu 0 concentratie in carbon organic total sub 5.000 mg/l; in aceste conditii randamentul este de peste 99 % [40] Bioreactoarele pot trata 20 -i- 400 litri apa/min. Costul echipamentului variaza de la 15.000 $ pana la 100.000 $. Costurile de exploatare depind de caracteristicile instalatiei, de concentratia poluantilor si de randamentul dorit. Costul tratarii variaza intre 0,075 -i- 0,3 $/1000 litri. Tratarea biologica este adesea mai avantajoasa economic in comparatie cu adsorbtia pe carbune activo Avantaje: tratarea in bioreactor este 0 tehnica bine pusa la punct, comercializara, punerea in aplicatie Iacandu-se cu usurinta; • poluantii sunt distrusi Inconveniente: • • • poate fi necesara tratarea namolurilor sau eliminarea acestora·, precipitatii de fier pot imbacsi aparatul; anumite ape necesita pretratare pentru eliminarea metalelor care Ie contin;
0

In bioreactoarele

la procedeul cu namoluri activate, poluantii volatili pot fi scapati in atmosfera in timpul agitarii, intr-un astfel de caz impunandu-se captarea si tratarea efluentilor gazosi; la temperatura scazuta, procesul de biodegradare incetineste, ceea ce conduce la prelungirea duratei tratarii; prin incalzire, costul tratarii creste in consecinta.

Separarea prin membrana. Osmoza inversa si ultrafiltrarea sunt utilizate in aplicatii industriale cum este desalinizarea; recent s-a inceput
1"1

PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURlLOR ~I A APELOR SUBTERANE

Procedee de tratare a apelor subterane dupii extractie

utilizarea lor pentru tratarea deseurilor continand compusi organici. Aceste tehnici se bazeaza pe procese fizice si consta in exercitarea unei presiuni pentru ca faza apoasa sa traverseze membrana, poluantii dizolvati fiind retinuti. Membranele sunt facute din polimeri si acetat celulozic, ele au forma de tuburi, de fibre gaurite sau de spirale. Tratarea prin membrana nu este un procedeu distructiv iar substantele poluante retinute de membrana trebuie eliminate. Apele subterane tratate prin acest procedeu sunt deversate in sistemul de canalizare Acest procedeu este eficace mai ales pentru eliminarea hidrocarburilor volatile si semivolatile dizolvate cu concentratie scazuta (sub 5.000 ug/l), Ultrafiltrarea este mai convenabila pentru eliminarea compusilor cu masa moleculara de peste 1.000 g/mol, in timp ce osmoza inversa este mai eficace in cazul compusilor cu mas a moleculara peste 200 g/mol. Avantaje: • membranele permit eliminarea nu numai a poluantilor organici din efluentii lichizi contaminati, ci si a poluantilor anorganici; Inconveniente: • este necesara pretratarea apei extrase pentru prevenirea acumularii de materii biologice, reducerea duritatii si eliminarea fierului, in caz contrar performanta membranei este mai redusa; • temperatura ~i fluctuatiile concentratiei poluantilor de eliminat pot influenta asupra eficacitatii membranei; • procedeul de separare cu membrana nu este distructiv si produce un important volum de concentrat poluanti (cca 10 -i- 25 % din volumul tratat). 6.6. ELIMINAREA DIZOLVATI POLUANTILOR ANORGANICI

este usor oxidat transformandu-se in fier feritic insolubil. Cum s-a vazut la pretratare, este suficient sa se aereze apa pentru ca fierul sa se transforme in fier feritic. Fierul nu este un metal toxic, dar este 0 substanta anorganica nociva, deoarece cauzeaza probleme, in anumite cazuri, aparatelor utilizate pentru eliminarea altor componente din apa, Contrar fierului, cromul hexavalent este un metal greu toxic. Ca si fierul, cromul este solubil in apa la pH ridicat. In procedeul de eliminare, se exploateaza insolubilitatea cromului trivalent la pH ridicat: - se coboara pH-ul apei de tratat sub 3, apoi se adauga 0 substanta de reducere chimica, cum ar fi anhidrida sulfuroasa, pentru a transforma cromul hexavalent in crom trivalent, care precipita cand creste pH-ul. Se utilizeaza de asemenea un procedeu de reducere chimica pentru eliminarea plumbului ~i a mercurului. Oxido-reducerea nu necesita dedit un echipament simplu si reactivi care se utilizeaza in mod curent. Costul cu investitiile si cheltuielile de exploatare sunt putin ridicate; procedeul este usor a fi pus in practica. Adsorbtia pe carbune activo Adsorbtia pe carbune activ este un procedeu foarte raspandit pentru eliminarea amestecurilor complexe de poluanti organici continuti in apele subterane (dupa cum s-a vazut in subcapitolul 6.5). In plus pe langa poluantii organici, carbunele este un excelent adsorbant de metale cum ar fi arsenul, cromul, staniul, mercurul si argintul. Separarea prin membrana. Procedeele de separare prin membrana la care se recurge pentru eliminarea poluantilor organici din apele subterane se aplica de asemenea si poluantilor anorganici. Prin osmoza inversa, trebuie aplicata 0 presiune ridicata pentru ca apa pura sa traverseze membrana, poluantii anorganici fiind retinuti. Intre 50 si 99 % dintre p~luantii organici dizolvati pot fi blocati prin membrana. Pentru obtinerea eficacitatii dorite, se utilizeaza mai multe membrane in serie. Daca apa contine poluanti organici si anorganici cu mas a moleculara redusa, primii traverseaza membrana, iar cei din urma sunt retinuti. Separarea prin membrana este mai eficace pentru eliminarea poluantilor foarte toxici din efluentii cu debit scazut. Ea da rezultate excelente in cazul eliminarii anionilor ~i cationilor, dar este mai eficace pentru ionii multivalenti decat pentru cei monovalenn. 151

Pentru eliminarea poluantilor organici dizolvati in apele subterane, se recurge la procedee cum sunt: oxido-reducerea; adsorbtia; separarea prin membrana; schimbul de ioni; precipitarea; coagularea-jlocularea si filtrarea. Aceste tehnici permit nu numai eliminarea poluantilor anorganici, cum sunt: metalele grele (de ex. cadmiu, cupru, plumb, mercur), nitratii si substantele totale dizolvate, ci si cresterea sau scaderea pH-ului. Oxido-reducerea. Adesea, pentru a elimina fierul dizolvat in apele subterane se recurge la oxidare. Daca pH-ul se situeaza intre 7 si 7,5, fierul

PROCEDEE

$1 ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE

A SOLURILOR

$1 A APELOR

SUBTERANE

Procedee de tralare a ape/or subterane dupii extractie

Este necesar a se efectua 0 pretratare a apei pentru debarasarea substantelor susceptibile de a ataca membrana sau de a reduce eficacitatea. Pretratarea consta in eliminarea sarurilor de fier si de mangan prin oxidare, filtrarea precipitatilor, ajustarea pH-ului (4,0 -;-7,5) sau eliminarea uleiului ~i a grasimilor care conduc la riscul de formare a unei pelicule pe membrana. Schimbul de ioni. Tratarea prin schimb de ioni consta in inlocuirea ionilor pozitivi si negativi daunatori prezenti in solutie prin ioni inofensivi ai substantei schimbatoare. Acest procedeu este foarte utilizat pentru dedurizarea apei; in dedurizatoarele casnice, ca material schimbator se utilizeaza bilele din ra~ina sintetica. In tabelul 6.3 se prezinta selectivitatea diverselor tipuri de rasini schimbatoare de ioni. Schimbatorii cu strat de fix are cu sarcina negativa (rasinile acide) sunt schimbatori de cationi, deoarece ei retin ionii cu sarcini pozitive. Schimbatorii de anioni au straturi sarcina pozitiva (rasinile bazice) care retin ionii negativi.
Tabelul 6.3. Selectivitatea rdsinilor schimbiitoare de ioni Ra§ina Acid puternic Acid slab Baza putemica Baza slaba Selectivitatea * L·+ f(, N a, NH/ "K+ Rb+,S, + M g, Zn2+, Cu2+, Ca2+, Pb~+ + C 2+ 1, Na+, K+, Mgl+, Cal+, Cu~"',W F, OK, H2P04-, HC03-, Cr,N02-, HS03-,CN-,Bf,N03-, HS04-,r F, cr, Bf, r , PO/-, N03-, CrO/-, SO/-, OH-

metalele din aceasta nu precipita in totalitate. Ca exemplu, se poate mentiona cazul fierului in solutie in stare feroasa, care nu formeaza precipitat la un pH ridicat. Se pot, de asemenea, elimina metalele in solutie facandu-le sa precipite sub forma de sulfuri sau de hidroxizi. Astfel, trebuie adaugat 0 cantitate de sulf sau de hidroxid si ajustat pH-ul pentru provocarea precipitarii, Se utilizeaza mai ales procedeul cu hidroxid, care este mai putin costisitor. Coagularea-flocularea. In anumite conditii, compusii dizolvati in apele subterane nu precipita si nici nu pot fi inlaturati odata cu materiile decantate; trebuie utilizate alte metode pentru a-i inlatura, In plus, anumite ape subterane trebuie supuse unui tratament pentru debarasarea materiilor in suspensie (in principal a particulelor de argila) care Ie contin. Aceste materii nu se decanteaza si se filtreaza greu. Una dintre metodele care se utilizeaza frecvent pentru eliminarea materiilor fine consta in adaugarea in apa a unor coagulanti ~i floculanti chimici, urmata de decantare. Sub actiunea aces tor agenti chimici speciali particulele fine in suspensie din apa se aglomereaza in mase floculante sub forma unor fulgi. Dupa 0 perioada de repaus, fulgii se depun la fund, iar apa rezultata are 0 calitate rezonabila, Fulgii pot fi de asemenea eliminati prin filtrare. Se utilizeaza ca coagulanti sub stante anorganice cum este varul, alaunul (sulfat dublu de aluminiu $i potasiu / piatra-acra) si clorura ferica, Polimerii organici cu masa moleculara ridicata sunt utilizati, de asemenea, in acelasi scop. Pentru tratarea apelor subterane se prefera varul deoarece el ridica pH-ul si favorizeaza flocularea. Filtrarea. In mod obisnuit, se filtreaza apele subterane prin intermediul unui element filtrant granular. Anumite sisteme de filtrare au elementrul filtrant constituit din hartie subtire, plasa metalica sau din plastic sau din turba, Filtrele utilizate sunt economice pana cand continutul in particule in suspensie nu depaseste 100 -;-200 mg/1. Pentru reducerea sarcinii de filtrare , apa trebuie supusa unei sedimentari inainte de filtrare. Filtrarea este fiabila si eficace pentru eliminarea particulelor solide din apele subterane cand continutul in particule al apei este scazut. Echipamentul de filtrare este relativ simplu $i usor de procurat. Instalarea si exploatarea unui sistem de filtrare se face cu usurinta. 155

Selectivitate crescatoare de la stanga la dreapta.

In general, rasinile au 0 mai mare afinitate pentru ionii divalenti adica pentru cei care pot dona sau accepta doi electroni (ei au deci 0 sarcina de +2 sau de -2). Astfel, calciul divalent in solutie dislocuieste sodiul monovalent pe ra~ina. In acest mod actioneaza dedurizatoarele: ionul de calciu, care da duritate apei, este schimbat cu ionul de sodiu al rasinii schimbatoare. Apa care pierde ca1ciu se dedurizeaza. Schimbatorii de ioni pot fi utilizati, de asemenea, pentru eliminarea metalelor solubile prezente in apele subterane. Halogenurile, sulfatii, nitratii si cianurile sunt anionii eliminati prin acest procedeu. Metalele grele sunt cationii cei mai comuni care pot fi eliminati, Rasinile epuizate pot fi regenerate; prin regenerarea rasinilor rezulta un efluent care poate sa contina metale in solutie, acesta trebuind sa fie eliminat. Precipitarea. In cazul unei solutii cand pH-ul acesteia se ridica,

PROCEDEE

$1 ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE

A SOLURlLOR

$1 A APELOR

SUBTERANE

Procedee de tratare a efluentilor gazosi

solurilor contaminate; - praful ridicat de vant; - scaparile de gaz din rezervoarele neetanse. • emisiile rezultate din tratarea in situ a solurilor si apelor subterane poluate: - extractia sub vid; - incalzirea solului pentru volatilizarea poluantilor; - barbotarea; - bioventilarea (bioventingul); - strippingul cu vapori; - emisiile din lucrari de excavare sau alte interventii de suprafata; - emisiile volatile eliminate din soluri, sedimente sau din deseuri; - praful ridicat de catre utilajele de constructie; - gaze Ie de esapament de la motoare ~i vehicule. • emisiile rezultate din tratarea in afara situ lui a apelor subterane poluate: - strippingul cu aer; - lagunele, bazine le de echilibrare, bazinele de stocare etc; - unitatile de filtrare; - metodele de tratare biologica; - camerele de aerare; - instalatiile de stocare ~i de amestec a produselor chimice. • emisiile rezultate din tratarea in afara sitului a materiilor solide: - suprafetele expuse a materiilor solide pe durata stocarii, manipularii si amestecarii; - gazele de combustie din incineratoare; - gazele produse in instalatiile de desorbtie termica; - emisiile din reactoarele pentru tratarea biologica a namolurilor; - imprastierea namolurilor pe sol. Sursele de efluenti gazosi pot fi grupate in doua mari categorii, in functie de locul de provenienta a efluentilor: a) din conducte, cosuri sau din canale de evacuare a gaze lor sau, mai ales, b) de la suprafata unui loc sau a rezervoarelor de retinere sau a unui sistem de tratare. Emisiile apartinand primei categorii au, in principal, 0 origine punctuala si sunt relativ usor de stapanit si de captat pentru a fi supuse unei
1,,7

7. PROCEDEE DE TRATARE A EFLUENTILOR GAZO~I


7.1. CONSIDERATII GENERALE Este necesara, uneori, tratarea efluentilor gazosi sau a emisiilor gazoase, cu scopul de a elimina sau distruge poluantii care sunt continuti in acestea. Sunt considerati efluenti gazosi emisiile ce rezulta din tratarea ape lor subterane sau a solului, cele ce provin direct de la suprafata solului sau a ape lor subterane, sau cele rezultate prin aplicarea metodelor de ventilare in situ. Cu toata diversitatea surselor de provenienta a efluentilor gazosi, numarul procedeelor de tratare a efluentilor gazosi ramane relativ redus. Orice produs in faza de vapori ce provine direct dintr-un loc sau ce rezulta dintr-o activitate de remediere a factorilor de mediu poate fi considerat ca un efluent gazos. Efluentii gazosi sunt in mod obisnuit constituiti din aer contaminat cu compusi organici volatili, praf, compusi nitrosi sau sulfurosi, dioxid sau monoxid de carbon si / sau metale volatile. Anumiti efluenti gazosi se prezinta sub forma unei sub stante pure sau sub forma unui amestec continand foarte putin aer sau deloc. Este cazul, in principal, a metanului produs prin biodegradarea anaeroba a deseurilor organice, eel a azotului gazos produs in instalatiile de desorbtie termica sau eel al gazului de comb ustie din incineratoare. Sursele de efluenti gazosi sunt numeroase si uneori imprevizibile. Trebuie evaluat fiecare loc si fiecare proiect de depoluare pentru a identifica eventualele surse de efluenti gazosi. Principalele surse sunt: • emisiile pasive provenind direct din zonele contaminate: - metanul produs prin biodegradarea natural a a materiei organice; - gazul sulfurat produs prin degradarea materiei organice; - compusii organici volatili sau semivolatili eliminati prin porii

PROCEDEE

SI ECHIP

AMENTE DE DEPOLUARE

A SOLURlLOR

SI A APELOR

SUBTERANE

Procedee de tratare a efluentilor gazosi

tratari ulterioare daca aceasta se impune. Efluentii gazosi proveniti din surse punctuale sunt adesea emisi printr-o serie de canale de .ev~cuare a g~zel?r (de exemplu: prin galeria de puturi de ventilatie a solului). In mod o~I.~nUlt, aceste canale de evacuare sunt colectate la un colector, iar efluentii sunt pompati spre 0 instalatie centrals Efluentii gazosi proveniti rezervoarelor de retinere sunt de ~i de captat. Captarea si tratarea de tratare. . de pe suprafata unei z.on~ p~luate ~sa~ ~ natura difuza si sunt mal dificil de stapamt acestora se face printr-unul din procedeele

7.2.1. Procedeele de desprafulre Se prezinta in continuare procedeele si echipamentele care au ca functie principala eliminarea prafului si a particulelor: • Filtrele: mode lui eel mai frecvent utilizat este filtrul cu saci din tesatura a carui pori sunt cu un diametru prestabilit. Aerul traverseaza filtrul, iar particulele a carer marime este superioara diametrului pori lor sunt retinute. • Desprafultoarele umede: aceste echipamente utilizeaza un jet de apa sau 0 solutie pentru extragerea prafului din efluentii gazosi, Prin incarcarea apei cu praf, praful si particulele se ingreuneaza si sunt dirijate prin gravitatie intr-un rezervor de colectare. Anumite modele permit, de asemenea, extragerea anumitor compusi gazosi cum este clorul, compusii sulfurati ~i compusii nitrosi, prin pulverizarea unei solutii reactive cum este soda caustics (NaOH). • Desprafuitoarele electrostatice: acestea supun efluentii gazosi unui camp electric. Particulele incarcate electrostatic sunt fortate de campul electric a se lega irnpreuna si sunt antrenate spre un filtru. • Hidrocicloanele: aceste aparate utilizeaza efectul vortex; efluentii gazosi intra cu viteza ridicata in partea superioara a unei camere elicoidale. Gazele sunt antrenate in jos prin miscarea elicoidala. Forta centrifuga aplicata apasa particulele pe peretele camerei. Odata ajuns la fundul acestei camere, efluentul este redirijat in sus prin centrul camerei. Particulele mai grele se depun pe fundul camerei, de unde sunt extrase. 7.2.2. Adsorbtia pe carbune activ Adsorbtia pe carbune este metoda folosita, in special, pentru tratarea poluantilor in faza gazoasa. Carbunele activ este un adsorbant putemic a produselor chimice organice. Aceasta metoda a fost descrisa deja in subcapitolul 6.5. Este considerata 0 metoda nedistructiva, Cu toate acestea, poluantii adsorbiti pe carbune sunt in mod obisnuit distrusi pe cale termica in cazul in care carbunele este curatat de particulele fine pentru reactivare. Sistemele de adsorbtie pe carbune sunt foarte eficace pentru majoritatea produselor organice si pentru anumiti compusi anorganici, acestea fiind convenabile pentru tratarea de debite mario Pe piata exista diverse modele diferentiate prin marimea si capacitatea acestora.
1 '\0

urmatoare: • aspirarea sub vid a efluentilor gazosi - ace~s~a.~etoda ~resupune crearea unei presiuni negative in vederea aspirant III totahtat~ sau a majoritatii efluentilor gazosi din suprafet~le. exp~se cu aJ~torul conductelor de aer instalate deasupra sau III imediata apropiere a suprafetelor si a unei unitati centrale de pompare; • izolarea efluentilor gazosi prin mijloace fizice si aspirarea cu ajutorul unei pompe de vid; prin aceasta tehnica, sup.rafetele expuse sunt izolate in interiorul unei cladiri sau a unui cort, tratarea efluentilor gazosi Iacandu-se in interiorul acestei structuri. 7.2. PRINCIPALELE PROCEDEE DE TRATARE UTILIZATE

Exista numeroase procedee de tratare a efluentilor gazosi. Cele mai importante grupe de procedee de tratare sunt prezentate in figura 7.1.

Procedeee de extractle nedistruetlve in atmosferl • Procedee de desprifuire


- FUtrarea " _ OesprAfuirea umedl - Hidroclclonarea _ Oesp~fuirea etectrostaticii -

Procedee de extractle distructive • UtBharea paturilor bacteriene (Biollltr.) • • • • • • Incinerarea' .~ Arderea direct tn atmosferl (In tortll) Oxidarea eataUticli Reduceren termlcl Reciel.rea ,i tratarea Foto-oxidarea (UV)

Adsorbtle pe cirbune • Condensarea

Fig. 7.1. Principalele grupe de procedee de tratare a efluenulor gazosi

PROCEDEE!;II ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE A SOLURILOR $1 A APELOR SUBTERANE

Procedee de tratare a efluentilor gazosi

Deoarece sistemele de tratare a efluentilor gazosi prin adsorbtie pe carbune activ sunt predispuse tmbacsirii cu apa, este importanta dezumidificarea efluentilor ce trebuie tratati care au continutul in apa peste 40 -;- 50 %. De asemenea, sub stante cum sunt microorganismele, praful ~i compusii anorganici pot cauza tmbacsirea sistemelor de adsorbtie. Eliminarea prafului se face adesea inainte de etapa de adsorbtie pe carbune activo Reducerea umiditatii sau utilizarea de bactericide ajuta la prevenirea proliferarii microrganismelor. Este important a se evalua in avans raspunsul efluentilor inainte de instalarea unui sistem de adsorbtie pe carbune activo 7.2.3. Condensarea Condensarea este 0 tehnica foarte frecvent utilizata pentru tratarea efluentilor gazosi foarte calzi, ~i in particular a efluentilor produsi de sistemele de tratare termice. Acest procedeu simplu consta in racirea suficienta a efluentilor gazosi pana ce poluantii determinati tree in faza lichida; ei sunt transformati intr-un lichid pur sau amestec. Acest procedeu permite, de asemenea, extragerea surplusului de apa dintr-un efluent gazos. Prin reglarea cu minutiozitate a temperaturii unitatii de racire, se pot extrage diversi compusi organici in stare pura in diverse etape ale procesului de tratare. Racirea se realizeaza cu ajutorul compresoarelor (de ex. grupuri frigorifice tipice) sau prin a lasa sa treaca efluentul gazos printr-un lichid (de ex. apa foarte rece) sau un solid rece. 7.2.4. Incinerarea Incinerarea este 0 metoda verificata ~i eficace de distrugere a poluantilor organici in faza gazoasa. Incineratoarele concepute pentru poluantii gazosi sunt mult mai eficace decat cele utilizate la eli~inarea lichidelor ~i solidelor, deoarece distributia caldurii si a poluantilor in interiorul incintei de ardere este mult mai uniforma, Oxidarea poluantilor este, deci, mai uniforms si mai completa. Incineratoarele pot trata debite mari de gaze in conditiile mentinerii unui grad de distrugere superior la 99,99 %. Oxidarea majoritatii produselor organice chimice se produce la temperaturi variind intre 1.100 "C ~i 1.400 "C. Emisiile ce rezulta prin incinerare completa sunt: dioxidul de carbon, monoxidul de carbon si apa. Eliminarea prafului, cenusii ce rezulta in urma incinerarii se face, in general, prin intermediul desprafuitoarelor ~i filtrelor.

7.2.5. Arderea direct in atmosfera (Ia torta] Anumiti efluenti gazosi au 0 valoare energetica suficient de ridicata pentru a fi arsi direct in atmosfera (la torta) sau intr-un arzator, Efluentii pot fi dirijati spre 0 toqa existenta, ca in cazul uzinelor de gaz sulfuros, turnatoriilor sau uzinelor de produse chimice. Daca efluentii sunt antrenati , , spre un arzator, energia produsa poate fi recuperata sub forma de caldura sau de energie cinetica. Utilizarea acestei tehnici trebuie Iacuta cu mare precautie, Anumite tari interzic arderea directa a efluentilor gazosi, estimandu-se ca aceasta tehnica nu este suficient de eficace pentru distrugerea poluantilor, 7.2.6. Oxidarea eatalitlca Oxidarea termica a poluantilor organici poate fi efectuata la temperaturi mai joase decat cele inregistrate in incineratoare, cu ajutorul catalizatorilor chimici ce activeaza reactia de oxidare. Sistemele de oxidare catalitica functioneaza la temperaturi variind intre 200 si 500°C. Efluentii gazosi sunt dirijati spre camera de reactie incalzita si tree pe catalizator, care este in mod obisnuit un oxid metalic ca bioxidul de titan. Oxidarea catalitica este 0 tehnica noua care pare sa prezinte un anumit potential pentru remedierea factorilor de mediu. Trebuie evaluat raspunsul efluentilor la tratare inainte de a opta pentru aceasta tehnica si trebuie determinat temperaturile optime si tipul de catalizator eel mai eficace. Aceasta tehnica s-a utilizat cu succes pentru oxidarea amestecurilor de combustibili extrase din apele subterane. 7.2.7. Reducerea termica

Reducerea termica este, intr-o anumita masura, contrarul oxidarii termice (incinerarea). Reducerea termica a moleculelor organice se produce la temperaturi de 800 -;- 900°C, in prezenta hidrogenului. in loc sa fie oxidate, cum se tntampla in incinerator, moleculele sunt supuse unei reduceri chimice. Acest procedeu permite reducerea moleculelor in produse mai usoare si mai putin toxice. Contrar fata de incinerare, reducerea termica nu produce nici un gaz de ardere nociv. 7.2.8. Utilizarea paturilor bacteriene (biofiltreIe)

Paturile bacteriene (biofiltrele) s-au adaugat relativ recent la procedeele de tratare a efluentilor gazosi. Paturile bacteriene pentru tratarea
1111

PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR ~I A APELOR SUBTERANE

Procedee de tratare a efluentilor gazosi

efluentilor gazosi joaca acelasi rol ca si paturile bacteriene utilizate la tratarea apei. Efluentii gazosi traverseza un pat compus din materie poroasa cu prezenta unei populatii active de microorganisme. La contactul cu patul bacterian, poluantii sunt adsorbiti ~i metabolizati de catre microorganisme. Este un procedeu de tratare distructiv. Paturile bacteriene nu au aceiasi putere distructiva ca sistemele term ice insa, In multe cazuri, permit reducerea concentratiilor de poluanti si incadrarea in limitele prescrise in legislatie. Un alt avantaj rezida in costul redus de achizitie si de intretinere. Paturile bacteriene se prezinta sub forma unui recipient metalic sau din plastic ce contine un mediu filtrant organic (de exemplu: muschi de turba; compost, aschii de lemn). Conditiile in interiorul recipientului sunt mentinute in asa maniera pentru a se favoriza cresterea optimal a a florei microbiene care a fost introdusa in mediul filtrant. Expunerea microorganismelor la poluantii de tratat se face fie inainte, fie dupa inocularea lor in mediul filtrant. Paturile bacteriene prezinta totusi mai multe inconveniente. Astfel, aceste filtre sunt relativ insensibile la variatiile compozitiei poluantilor intrun efluent gazos, deoarece microorganismele care le con tin sunt incapabile de-a se adapta destul de rapid la prezenta unor noi poluanti sau la fluctuatiile concentratiei poluantilor. Ele sunt vulnerabile le efectele de scurt-circuit gazul imprumuta un traseu mai scurt la travers area mediului filtrant ~i nu ramane destul de mult timp in recipient pentru a fi tratat. in plus, in cazul unor anomalii, este dificil de a identifica cauza problemei, datorita multitudinii factorilor care influenteaza asupra randamentului filtrelor. 7.2.9. Recircularea efluentilor gazosl

s.istem sau generate, in sistem, sunt fie distruse, fie reciclate continuu in timpul trecerii lor prin sistem. 7.2.10. Considerattl privind alegerea procedeului a efluentllor gazosi de tratare

Daca nu se impune utilizarea unui procedeu de tratare a unui efluent


gazos, ~legerea optiunii de tratare trebuie sa se sprijine pe 0 buna cunoastere a naturn e~uentului gazos si pe studii aprofundate de evaluare a raspunsului efluen~lul la tratament (tratabilitatea) permitand a se stabili care metode sunt mal eficace ~i conditiile de aplicare. Caracterizarea efluentilor gazosi se va face luandu-se in considerare urmatoarele aspecte: • • • • • tipul de poluanti organici ~i concentratiile; volumul sau debitul prevazut; prezenta altor poluanti in efluentul gazos; temperatura efluentului gazos; continutul in apa; continurul in oxigen; variabilitatea parametrilor. efluentilor la tratament


Studiile de evaluare a raspunsului (tratabilitatea) presupun determinarea: • • • • • • • •

tipurilor de procedee ce ar putea da rezultate bune in cazul efluentului de tratat; produselor chimice si aditivilor ceruti, tipului de catalizator; umiditatii ideale la inceputul tratamentului; timpului de reactie cerut pentru a atinge limitele maxime prescrise prin lege; costului tratamentelor; necesarului energetic; subproduselor prevazute; specificatiilor fizice pentru tratament.

Efluentii gazosi produsi prin anumite procedee sunt adesea recirculati in sol sau intr-o unitate de tratament, In scopul reducerii sau eliminarii emisiilor si reutilizarii energiei sau nutrientilor care-i contin. Metodele de tratare in situ cum ar fi bioventilatia si bioaspiratia sunt In mod curent utilizate pentru reciclarea efluentilor gazosi, in plus, sistemele de tratare biologica (atat sistemele de tratare a namolurilor cat ~i procedeele de tratare in faza solida) sunt frecvent utilizate desi ele necesita un aport de oxigen sau de aero Anumite sisteme termice recircula efluentii gazosi pana la 0 etapa precisa a procedeului in scopul recuperarii energiei sau a cresterii eficacitatii distructive. Sunt sisteme care functioneaza in circuit inchis, la acestea niciun efluent gazos nu este emis In timpul tratarii si toate gazele introduse in

.in fi~ra 7.2 se indica tehnicile de tratare utilizate In mod obisnuit functie de diversele concentratii ale poluantilor [48].

PROCEDEE

SI ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE

A SOLURlLOR

SI A APELOR

SUBTERANE

Procedee de depoluare ex situ a solurilor si a apelor subterane

Motor cu ardere interna I

Bile din leramica

.J

Incinerarea Oxidarea catalitica

8. PROCEDEE DE DEPOLUARE EX SITU A SOLURILOR ~I A APE LOR SUBTERANE


8.1. CLASIFICARE. CONSIDERATII GENERALE

Adsorbtia pe carbune activ granular Eliminarea directa

....
r

.. ~

I~
0.01
....

0.1

1.0

10

100

1000

10000

100000

Cencentratia efluentilor gazo~i, in ppmv

Fig. 7.2.1ntervalul raportului cost-eficacitate a anumitor procedee de tratare a efluentilor gazosi

Procedeele aplicabile ex situ presupun evacuarea solului sau a apei poluate din mediul lor natural (prin excavare si pompare), fie definitiv fie provizoriu, pe timpul tratamentului. Tratarea ex situ poate fi efectuata pe locul contaminat (cu ajutorul unei instalatii mobile) sau in exteriorul zonei contaminate (cu ajutorul unei instalatii mobile sau fixe), care necesita transportul solului excavat pana la instalatia de depoluare. in figura 8.1 se prezinta principalele procedee de depoluare ex situ a materialelor excavate. Dupa cum se poate constata, toate procedeele
Solurl poluate, sedimente, " sau deseurl
r+O_a_--; Deseuri periculoase? Nu

Ramblelerea • tercnuriIor dcstinat~ utiIizlriIor industriale • ten:nurilor destinate utilizlrilor rezidentialel cornerciale • tercnurilor destinate utilizllrilo, agrico1cmatcriale incrte

Fig. 8.1. Principalele procedee de depoluare ex situ a solurilor sau sedimentelor

PROCEDEE !>IECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE A SOLURILOR $1 A APE LOR SUBTERANE

Procedee de depoluare ex situ a solurilor si a apelor subterane

prevad eliminarea materialelor tratate fie intr-o halda (ca deseuri), fie prin rambleiere, stocare sau reciclare. Alegerea metodei de eliminare depinde de numerosi factori: natura poluantilor, amplasarea geografica a zonei, exigentele reglementare privind gradul de curatenie etc. Dupa trecerea in revista a tuturor optiunilor de eliminare, de stocare ~i de reciclare, trebuie analizate exigentele reglementare aferente fiecarei optiuni. Este important a se tine seama ca pentru optiunile de tratare ex situ, criteriile de curatenie sunt stabilite in functie de locul unde solurile excavate trebuie sa fie eliminate. Astfel, normele prevazute pentru solurile excavate destinate a fi utilizate ca strat de sol arabil intr-o exploatatie agricola, sunt mai stricte decat cele ce vizeaza materialele eliminate intr-un loc de depozitare in alveola sau intr-o halda municipals. in vederea adoptarii unui procedeu de tratare ex situ, trebuie stabilit mai Intai daca excavarea este preferabila tratarii in situ. In caz afirmativ, trebuie in continuare sa se decida daca este convenabil sa se trateze materialele excavate sau doar sa se elimine direct intr-un loc de depozitare. In tabelul 8.1 se enumera anumiti factori ce influenteaza asupra acestor decizii iar in tabelul 8.2 se prezinta succint avantajele si inconvenientele procedeelor de depoluare ex situ.
Tabelul 8.1. Factori ce conduc la optiunea excavarea solului si spre un procedeu de depoluare ex situ Excavarea vs tratarea in situ Excavarea este 0 optiune valabila daca: • Remedierea terenului trebuie sa fie efectuata rapid; • Tratarea in situ nu permite remedierea la un grad de depoluare corespunzator; .Tratarea in situ nu poate fi aplicata datorita unor constrangeri fizice insurmontabile; .Contaminarea constituie 0 amenintare pentru zonele limitrofe. Depoluarea ex situ vs eliminarea directa Depoluarea ex situ este 0 optiune valabila daca: • Eliminarea, stocarea sau reciclarea solurilor excavate este imposibila; • Studiile de tratabilitate demonstreaza cli tratarea ex situ este solutia cea mai rentabila; • Solurile excavate ~i decontaminate sunt destinate a fi reutilizate ~i redepuse in acelasi loc; • Proiectul de remediere presupune utilizarea unui procedeu c1ar precizat.

Tabelul 8.2. Avantajele si inconvenientele procedeelor de depoluare ex situ Depoluarea ex situ Avantaje: • Respecta cerintele de curatenie prevazute in proiect; • Reduce sau elimina responsabilitatile pe termen lung; • Poate fi solutia cea mai rentabila; • Poate fumiza materiale reciclabile sau energie; • Of era
0

Depoluarea ex situ Inconveniente: ·Este mai costisitoare decat depozitarea in alveola / reciclarea / stocarea; • Eficacitatea multor procedee este inca nedeterminata; • Necesita mai mult timp decat eliminarea; • Poate necesita obtinerea unui permis special.

solutie locala problemei.

8.2. PRETRA T AREA Obiectivul majoritan! metodelor de pretratare este de a reduce volumul materialelor excavate ~i de a ameliora calitatea fizica a acestora in vederea usurarii operatiilor de manipulare si tratare. Anumite metode de pretratare au scopul de a izola fractia mai putin contaminata de restul materialelor excavate. Alte metode permit separarea apei de materiile solide din materialele excavate. Principalele metode de pretratare sunt: • desecarea; • separarea granulometricg; • spalarea; • separarea densirnetrica; • separarea magnetidi; • depoluarea apei de spalare. Desecarea este adesea prima etapa prin care materialele excavate tree. Continutul in apa a sedimentelor contaminate este de obicei ridicat mai ales in conditiile efectuarii unei dragari hidraulice. Poate fi, deci, , necesara extragerea unei paqi din aceasta apa inainte de depoluarea propriu-zisa. Desecarea se realizeaza, in general, cu ajutorul unor metode fizice cum ar fi: limpezirea (sedimentarea materiilor in suspensie intr-o instalatie de eliminare inchisa, intr-o barja sau printr-un sistem de limpezire portativ), lagunarea, evaporarea, centrifugarea sau filtrarea. Majoritatea materialelor excavate contin mici cantitati de resturi

1 C..,

PROCEDEE SI ECHIP AMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR SI A APELOR SUBTERANE

Procedee de depo/uare ex situ a so/uri/or si a ape/or subterane

vegetale, deseuri metalice, oase de animale, roci si agregate cu particule mai fine. Prezenta acestor resturi este indezirabila deoarece ele pot ingreuna functionarea sistemelor de manipulare si tratare, pot impiedica circulatia materialelor ~i pot fi putemic incarcate cu poluanti. Eliminarea / separarea acestor resturi se face prin intermediul unor echipamente cum sunt: gratarele, ciururile, separatoarele magnetice etc. Unul dintre procedeele de pretratare se bazeaza pe principiul conform caruia poluantii prezinta 0 mai mare afinitate adsorptiva pentru particulele de dimensiuni mici. Este usor de a separa particulele grosiere de particulele mai fine cu ajutorul unor echipamente specifice cum sunt gratarele, ciururile, hidrocicloanele. In anumite cazuri, este necesara spiilarea particulelor de dimensiuni mai mari dupa separarea lor de cele fine cu scopul de a reduce concentratia de poluanti. Separarea in hidrocicloane a solului excavat joaca un rol determinant in procesul de tratare, mai ales, daca aceasta etapa este urmata de 0 separare prin flotatie sau de 0 clasare granulometricd (prin intermediul unui clasificator cu curent ascendent) in pat fluidizat. Dragarea sedimentelor contaminate si spalarea lor sau epurarea efluentilor gazosi produc adesea mari cantitati de apa excedentara. in anumite cazuri, aceasta apa este poluata si trebuie sa fie depoluata inainte de a fi evacuata in sistemul de canalizare sau in canalele de scurgere a apelor meteorice. Tehnologia de depoluare a apei de spalare este muIt mai evoluata decat cea de depoluare a sedimentelor contaminate, iar optiunile de tratare sunt numeroase. Deoarece contaminarea apelor excedentare este adesea strans legata de prezenta materiilor solide in suspensie, multe tehnici de depoluare au ca obiectiv eliminarea acestor materii. Exista doua metode de indepartare a particulelor solide in suspensie: • filtrarea; • decantarea accelerata, Sistemele de filtrare cum sunt filtrele cu nisip sau cu membrana si paturile bacteriene sunt eficace in anumite situatii bine precizate. Sistemele de decantare includ sistemele de limpezire, sistemele de limpezire cu curent ascendent si bazinele de decantare. Adaugarea de floculanti chimici, in amonte, intr-un rezervor sau lntr-un bazin de decantare permite adesea accelerarea decantarii, Procedeul ce asociaza mai multe metode de separare a fractiilor solului, de spalare si de deshidratare poarta denumirea de spa/area solului.

8.3. SPA.LAREA SOLULUI Spalarea solului excavat - ex situ (pe sit sau in afara sitului) este un ~roce.d~u fizic utilizat pentru eliminarea fazei reziduale de poluant lmobdl~at i~ matri~ea solului. Principiul spalarii consta in separarea poluantilor ~m. sol ~l transferul acestora in faza lichida sau gazoasa, sub aC!lU~e~aper ~l a energiei mecanice. Prin spalare se pot extrage: poluantii orgamci, poluantii anorganici solubili, metalele grele etc. ' Pentru a intelege mecanismul spalarii pomim de la observatia ca in solul contaminat, poluantul se afla fixat in porii intergranulari, precum ~i la suprafata granulelor. Este cunoscut faptul ca suprafata specifica a granulelor se afla intr-un raport de inversa proportionalitate cu dimensiunea sau di~etrul ~chivalent al acestora. Rezulta astfel, ca cea mai importanta cantlt~te din poluant este cantonata in fractiile granulometrice fine ale solului. De multe ori, fractiile granulometrice grosiere ale solului poluat nu prezinta decat urme de poluanti, sau se incadreaza sub limitele de concentratie admise [41, 49]. Procedeul de decontaminare presupune utilizarea unei instalatii specia~izate do~ate cu echipamente specifice, in care solul este supus, intr~o succestune logica, urmatoarelor operatii: dezaglomerarea bulgarilor de sol separarea fractiilor granulometrice grosiere de cele fine prin clasari volumetrice si hidraulice, desprinderea prin atritie a poluantilor atasati de suprafata granulelor, precum ~i desecarea produselor spalate ~i a ~oncentr~~lui de poluanti. Toate aceste operatii se executa in prezenta apei, rar uneon m prezenta unor reactivi de spalare. Pentru exemplificare, se prezinta, in continuare doua instalatii de spalare utilizate pentru depoluarea solurilor. '

Instalatia de spiilare Eimco-Wemco (Fig. 8.2), destinata deconta~inarii solului de hidrocarburi, include, pe langa operatiile specifice de sp~lare (clasare volumetrica si hidraulica, atritie, desecare), si operatia de flotatie.
Solul contaminat cu hidrocarburi este mai intai excavat si sfaramat fiind apoi ~dus i~. zona de alimentare a instalatiei de spalare unde, in Princi~iu, se se.para fractiile fme purtatoare de substante poluante, de fractiile grosiere care ehberate de poluanti, devin curate. Mai lntai, se face 0 ciuruire la 6 mm, sub jet de apa, Solul grosier din refuzul ciurului este in acest fel decontaminat iar tulbureala ce trece prin ciur este supusa unei deslamari primare, intr-un clasor

PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR ~I A APELOR SUBTERANE

Procedee de depo/uare ex situ a so/uri/or si a ape/or subterane

Sol poluat

Slam

Hidrociclon

Apii

Concentrat de poluanti

Fig. 8.2. Schema instalatiei Eimco- Wemco de spalare a solurilor contaminate [31]

meeanie eu spirala, In revarsarea clasorului se obtine un slam (0, I mm) eu 0 concentratie ridicata 10 poluanti, iar 10 refuz, un produs mai grosier, Partial decontaminat, in care poluantii sunt dispusi pelicular la suprafata granulelor. Desprinderea acestor poluanti de granulele de sol se face prin atritia pulpei la 0 densitate ridicata, operatic ce presupune frecarea intensa a granulelor unele de altele, intr-o miscare turbionara creata de niste agitatoare speciale. Odata desprinsi de granule, poluantii sunt separati din tulbureala prin hidrociclonare. In suprascurgerea hidrociclonului se obtine un slam bogat in poluanti, iar la baza acestuia rezulta un produs cu 0 granulatie mai mare, care este sitat la 2 mm sub jet de apa, Fractia granulometrica +2 mm este astfel decontaminata iar fractia 0, I .;- 2 mm este conditionata cu reaetivi si supusa flotatiei inverse. In spuma masinilor de flotatie se concentreaza poluantii, iar in produsul de camera, solul decontaminat. In vederea desecarii, solul deeontaminat este ingrosat prin hidrociclonare iar apoi filtrat cu ajutorul unui filtru plan rotativ. Tulbureala bogata in poluanti este colectata din diversele puncte ale instalatiei intr-un decantor radial, echipat cu un separator de hidroearburi. Apa din preaplinul decantorului este recirculata in flux, iar produsul / slamul ingrosat de la baza decantorului este filtrat cu ajutorul unui filtru cu banda. Se obtine astfel concentratul fmal de poluanti care poate fi depozitat in siguranta, inertat, biodegradat, incinerat etc. Instalatia de spa/are Lurgi-Deconterra are schema tehnologica prezentata in figura 8.3 [50]. Solul contaminat este supus operatiilor specifice de sfaramare, c1asare volumetrica, atritie, clasare hidraulica ~i desecare, la care se adauga operatiile de flotatie si separare in mediu dens. Si in cadrul acestei instalatii se urmareste separarea selectiva din amestecul poligranular a granulelor fine, in care se concentreaza de obicei poluantii. Atritia se desfasoara prin intermediul unor tamburi rotativi, care asigura 0 buna dezaglomerare a granule lor si 0 desprindere eficienta a poluantilor dispusi pelicular pe suprafata granulelor. o astfel de instalatie a fost experimentata cu succes in Germania pentru decontaminarea unui sol impurificat cu reziduuri de cocserie (metale grele, substante aromatice policiclice, canide). Experimentarile efectuate de Werther ~i Wilichowski de la Universitatea Tehnica din Hamburg-Harburg [II] privind depoluarea prin spalare a unui sol nisipos-argilos, contaminat cu hidrocarburi tip Diesel, au concluzionat cli 82 % din produsul poluant poate fi extras din sol prin spalare, indepartandu-se fractia granulometrica cu dimensiuni sub 0,1 mm.
l"'11

PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURlLOR ~I A APELOR SUBTERANE

Procedee de depo/uare ex situ a so/uri/or si a ape/or subterane

Sol poluat < 300 mm +300mm Apii de proces

----lro~O~

'--~-I-------------~ r
i

--jr---,
I I I I I

:
I

id

.1

I I
.,I
I

soluh:i aferent unui sit industrial din Dusseldorf, unde se fabricau tuburi din o!e~. In urma spalarii sub presiune a 72.121 tone de sol contaminat s-au obtinut 6 5.55.6tone de sol grosier depoluat (91 %), 5.915 tone de aleurit 0 filtrat (8 Yo) ~1 650 tone de namol (1 %), ultimele doua produse reprezentand concent~~te de poluanti, In general, se preteaza la spalare solurile care au 0 compozme granulometrica relativ grosiera, cu un continut redus de argila. Ade~ea, pentru eliminarea poluantilor din solurile puternic poluate se procedeaza la tratarea acestora in instalatii complexe, utilizdndu-se 0 combinatie de pro.cedee: spalare, extragere a metalelor, tratare biologtca, tratare a efluentilor gazosi, Schema cuprinzand secventele procesului co~plex de depoluare a solurilorlsedimentelor intr-o uzina pilot, prin spalare - extragerea metalelor - tratare biologica se prezinta in figura 8 4

~~.

8.4. TRA TAREA CHIMICA Tratarea chimica a poluantilor din materialele excavate (soluri si ape subterane) se bazeaza pe urmatoarele interactiuni fizico-chimice: - adsortie - desorbtie: , •t , - oxidare - reducere; - ajustarea pH-ului; - schimb de ioni. Procedeele chimice de depoluare ex situ pot fi clasificate in functie de: I. modul de eliminare a poluantilor • procedee ce presupun excavate; extractia poluantilor din materialele

Sol depoluat

Fig. 8.3. Schema instalatiei Lurgi-Deconterra

de spalare a soluri/or contaminate

depoluarii prin spalare, se aplica si procedeul Oecotec care se bazeaza pe spalarea sub presiune inalta (350 daN/cm2) a solurilor intr-o camera de forma tubulara [41]. Injectoarele de apa cu presiune sunt instalate pe circumferinta camerei tubulare si sunt directionate pentru a forma 0 retea de jeturi conice - concentrice. Solul poluat traverseaza aceste jeturi, fiind supus impactului energic creat de presiune inalta a apei. In aceste conditii se asigura dezaglomerarea solului si indepartarea eficienta a poluantilor fixati la suprafata granulelor. in aval de aceasta operatie, fluxul tehnologic este dotat cu 0 unitate de captare ~i tratare a gazelor generate de eventual a volatilizare a unor compusi poluanti, In continuare, se desfasoara operatiile obisnuite ale unei spalari clasice: separarea fractiilor granulometrice fme, purtatoare de poluanti si desecarea produselor solide rezultate in cursul procesului de depoluare. Uneori acest proces tehnologic este completat ~i cu alte operatii: flotatie, tratarea speciala a apelor uzate etc. Un exemplu privind aplicarea procedeului Oecotec este depoluarea

In practica

• procedee ce presupun distrugerea sau alterarea poluantilor din materialele excavate. ' II de tipul agentilor utilizati • procedee ce presupun utilizarea de agenti oxidanti; • declorurarea; • procedee ce presupun extractia utilizarea de: - solventi organici; - solventi pe baza de apa. compusiloorganici prin

. Adaugarea unui agent oxidant putemic (de exemplu: peroxid de ludrogen, ozon sau apa oxigenata) permite distrugerea poluan!ilor organici

Procedee de depoluare ex situ a solurilor si a apelor subterane


PROCEDEE SI ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR SI A APELOR SUBTERANE

1---

--------

I ._

1,IH_1 g
I ~..:::
1
I=:J
u..

IH j
.::::S ~

I
1

I I I

din materialele excavate. Un inconvenient important al acestei metode rezida in inexistenta unor agenti oxidanti specifici pentru poluanti, 0 mare parte a agentului oxidant adaugat este mobilizat pentru oxidarea materiei organice care este in mod natural prezenta in sol. Anumite metode de tratare chimicd permit eliminarea clorului din structura moleculara a poluantilor organici clorati, cum ar fi policlorbifenilii (PCB). Majoritatea metodelor utilizeaza un metal alcalin (de exemplu: sodiu sau potasiu) ca reactiv. Principiul general al declorurarii consta in inlocuirea partiala sau totala a ionilor de clor Cl din poluantii organici, cu radicali OH-. Reactia se desfasoara in prezenta unei baze tari (NaOH sau KOH) ~i a etilenglicolului. Din combinatia acestor doi reactivi rezulta "alcoxizi" plus apa, substante ce reactioneaza la randul lor cu ionii de cr ai compusului organic poluant, formand clornri de sodiu si potasiu. Procesul se desfasoara la cald (200 -i300°C) intr-un solvent (de exemplu: dimetil sulfoxid), care serveste in acelasi timp ~i de catalizator. Schema de principiu a procedeului de declorurare pe sit a solurilor poluate este reprezentata in figura 8.5 [4].
Depoluare Sol poluat gaz

Gaz

Produse chimice -Soda -Catalizator organic

'0: /
c::

Incalzire 200 C

--------

---------

Fig. 8.5. Schema de principiu a procedeului de declorurare a soluri/or poluate

PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE A SOLURlLOR ~I A APELOR SUBTERANE

Procedee de depo/uare ex situ a solurilorsi

a ape/or subterane

Solul excavat este pregatit pentru procedeul de declorurare prin parcurgerea opera!iilor de maruntire si clasare volumetrica. Dupa pregatire, solul contaminat se introduce intr-un reactor impreuna cu reactivii de declorurare. Amestecul sol - reactivi este adus prin incalzire la temperatura de reactie, iar gazele degajate in timpul procesului de declorurare sunt captate ~i tratate intr-o unitate speciala. In final, solui eliberat de poluanti este evacuat din reactor, putand fi redepus in zona excavata. Randamentul de declorurare in cazul policlorbifenililor (PCB) ajunge pftna la 99 %, iar in cazul hidrocarburilor aromatice policiclice este de doar 60%. Extractia poluantilor organici se poate face prin spa/are cu solventi organici sau cu solutii de spalare pe baza de apa. Exista mai multe procedee comerciale disponibile. Schema ce ilustreaza etapele unui proces de spalare cu solvent este prezentata in figura 8.6. Randamentul acestor procedee este superior celui obtinut prin procedeele de tratare biologica, dar inferior celui obtinut prin procedeele termice.
EXTRACTIA EXTRACTIA STOCAREA SOL VENTULUI SEPARAREA SOLVENTULUI RECUPERAREA SOL VENTULUI

8.5. EXTRACTIA

METALELOR

Contrar compusilor chimici organici, metalele nu pot fi distruse. Metodele ce permit reducerea concentratiilor metalelor din materialele excavate sunt in mod obligatoriu de natura extractiva. Metalele din ma~erialele excavate se prezinta sub diverse forme chimice in acelasi sol sediment sau namol si este adesea dificil a fi extrase. ' Metodele de extractie a metalelor pot fi grupate astfel [40]: • Lixivierea: - solutii acide; - solutii bazice; - agenti complexanti; • Flotatia; • Potentialul electrocinetic; • Undele sonore; • Fitoremedierea: - absorbtie prin macrofite; - lixiviere accelerata prin utilizarea de microbi producand H2S04. Extr~clia metalelor cu ajutorul acizilor sau a agentilor complexanti poate permite reducerea in mod considerabil a continuturilor in metale grele. Meto~~le de extractie cu acid sunt mai frecvent utilizate, deoarece sol~bl~ltatea ~umeroaselor metale se ridica in prezenta unui pH scazut. Majoritatea dintre ele sunt foarte eficace daca materialele excavate sunt contaminate printr-w: singur sau doua metale, insa sunt mult mai putin eficace daca contammarea s-a facut printr-un amestec de metale. Aceste me~od~ permit extragerea metalelor grele, lnsa costul lor ridicat restrange aplicatia lor in cazurile de contaminare foarte grave. in figura 8.7 se prezinta etapele unui procedeu de extragere a metalelor.
Agent de extractie incarcat ell metale
(,.

PRIMARA

SECUNDARA
SI DESECAREA

SI DESECAREA Sol contaminat

Extractie In reee

Materii

_-+-toI

solide

Solvent ulei

\I
,

Extractii subsecventiale

ap!

!t~\UI\el
!
solide uscate
<, _../

SOllent

II

»:>:

Solutie (~?ncentr.t4
In

.--~-....:.....Extraclie
~__)

Stripping
~__)

metale

Solutie stri::ing

Fig. 8.6. Schema procedeului de extractie cu solvent a poluantilor organici [51J

Lixiviat regenerat

Agent de extractie regenerat

Fig. 8.7. Etape/e procedeului de extractie a metalelor TerraMetlCognis [52J


,'"7'"7

,"1'

PROCEDEE

~I ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE

A SOLURILOR

~I A APELOR

SUBTERANE

Procedee de depoluare ex situ a soluri/or si a apelor subterane

Conceputa la origine pentru a raspunde nevoilor industriei miniere, flotatia permite separarea metalelor din minereul macinat. fntr-o celula de flotatie, materialele excavate si agentii chimici spumanti sunt amestecati cu viteza mare, in conditiile unei aerari corespunzatoare. Complexele de particule fine incarcate de metale, de aditivi chimici ~i de bule de aer care se formeaza sunt antrenate la suprafata sau sunt usor eliminate prin indepartarea spumei, in timp ce particulele mai grosiere si mai grele raman la fundul celulei sub forma de reziduuri. Anumite metode utilizeaza diferentele de potential electrocinetic pentru provocarea migrarii metalelor spre un anod sau catod. Aceasta metoda convine pentru materiile soli de sau namoluri. Alte metode presupun utilizarea undelor sonore pentru a determina migrarea ionilor metalici spre punctele sonore nodale. Niciuna dintre aceste metode nu este comercializata / utilizata pe scars larga. Eliminarea metalelor prin utilizarea macrofitelor poate fi 0 optiune utila daca aplicarea acestei metode este autorizata de organismele de reglementare. Anumite plante sunt capabile sa absoarba metalele prin radacinile lor ~i sa le stocheze la scara celulara. Sistemele de fitoremediere utilizeaza aceste plante in arii controlate iar materialele excavate sunt adaugate. Plantele odata ajunse la maturitate sunt fie recoltate si au destinatie precisa (de exemplu: lemnul din arbori pot fi utilizat material in constructii), fie eliminate direct. Un inconvenient al acestei metode rezida in faptul ca animalele care consuma macrofite risca sa fie contaminate cu metale. Eliminarea vegetalelor contaminate po ate, de asemenea, crea 0 problema. Extractia biochimicii cu ajutorul H2S04 presupune utilizarea de microbi ce produc acid sulfuric in timp ce ei consuma poluantii organici, aceasta metoda pare sa fie eficace pentru extractia metalelor grele cu exceptia plumbului. Avantajul acestei metode precum si a altora in curs de dezvoltare este dat de costurile mai reduse privind eliminarea metale grele din materialelor excavate poluate. 8.6. TRA TAREA TERMICA Principiul procedeelor termice de decontaminare consta in incalzirea solului contaminat la dferite temperaturi in vederea extractiei, neutralizarii, distrugerii sau imobilizarii poluantilor.

Cele mai importante procedee sunt: incinerarea si desorbtia termica care se aplica pe sit si in ofara sitului. " ~econtaminarea pe cale termica se aplica in cazul solurilor conta~~nate cu poluanti foarte variati. Solurile contaminate cu poluanti organicr sunt usor de decontaminat prin arderea solului contaminat poluantii organici fiind usor de extras si convertit in CO2 si H20. ' . ::ratarea termica a solurilor contaminate detine unul dintre primele locun rn ansamblul procedeelor de decontaminare. Ca exemplu, in SUA aproape 0 treim~ di~ siturile poluate au fost reabilitate prin utilizarea procedeelor termice. In tarile vest europene exista un numar insemnat de instalatii termice operationale de depoluare a solurilor. 8.6.1. Incinerarea .De~i. ~e utilizeaza cu preponderenta pentru arderea deseurilor m~na~~re ~l industriale, incinerarea s-a dezvoltat in mod considerabil in ultimii 50 de ani, adaptandu-se inclusiv pentru depoluarea solurilor si a ape lor subterane contaminate. Domeniul de aplicabilitate al incinerarii se extinde la intreaga gama de poluanti organici. in acest domeniu, incinerarea se dovedeste cea mai eficienta metoda de decontaminare. . Incinerarea so/uri/or. Exista mai multe sisteme de incinerare a sol un lor, acestea diferentiindu-se in special prin tipul utilajului de incinerare (cup~or cu strat fluidizat, cuptor cu incalzire directa, cuptor cu tambur rotativ etc). Cea mai larga aplicabilitate 0 au sistemele de incinerare a solurilor cu cuptor rotativ. Schema de principiu a unui astfel de sistem este redata._in figura 8.8. Dupa excavare, solul contaminat este supus unor operatu de p:egati.re: uscare, maruntire ~i clasare volumetrica, in general, gra~ul~le mal grosiere, afectate in mica masura de poluare, sunt separate din SOl.inamte de operatia de incinerare si sunt depozitate in mod controlat. Incinerarea propriu-zisa a solului contaminat se realizeaza de regula in doua etape: • volatilizarea poluantilor la temperaturi de cca 400°C; • distrugerea poluantilor la temperaturi de peste 1000 °C. . Solul rezuItat din unitatea de preparare este introdus in cuptorul rotativ unde incalzit si amestecat, in scopul volatlizarii poluantilor, iar l~ ~vacuarea din cuptor materialul solid este debarasat de poluanti, Dupa racire, solu~ depoluat poate fi redepus in zona excavata. Gazele cu poluanti evacuate din cuptorul rotativ sunt vehiculate pneumatic spre bateria de

179

Procedee de depoluare ex situ a solurilor si a apelor subterane PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURlLOR ~I A APELOR SUBTERANE

Sol poluat
I

'L

Filtre/Ciclo~ne " sene III "combustle

... =r:» -,
Gaz de combustie

Umtate de preparare

. K ~01 /
cupt?f rototi'll _~

Gaze poluate /

I "'" Pnif•

. Umtate de .

l
I

Evacuare

..

,__----'

; CO2+H20

ce!u~a

Sol depoluat

,_,...-._ -_ Depozitare (repunere'in _ situ) ~--.----__.:~

Aer

Fig. 8.8. Schema de principiu a incinerdrii solurilor cu cuptor rotativ

cicloane si filtre, plasate in serie, prin care se face retinerea granulelor solide de dimensiuni reduse. Gazele eliberate de praf ins a tncarcate cu poluanti in stare volatila sunt aspirate intr-o camera de ardere la temperaturi ridicate (1000 7-1300°C) unde toti poluantii organici sunt distrusi prin transformarea moleculelor organice in gaz carbonic si apa. Clorul si sulful, care se degaja din unii compusi organici cum ar fi: hidrocarburile, solventii clorati, sunt extrase din fluxul gazos prin barbotare intr-o solutie alcalina. In cazul decontaminarii prin incinerare a solurilor contaminate cu policlorbifenili (PCB) trebuie luate masuri suplimentare pentru a se evita formarea furanilor si dioxinelor. De asemenea, pentru solurile contaminate cu compusi azotici se vor adopta masuri speciale pentru evitarea formarii de N20 prin tratare termica. Daca solul contine metale grele (Zn, Cd sau Pb) volatilizabile, gazele de ardere trebuie sa urmeze un tratament special pentru separarea, recuperarea si eventual revalorificarea acestor metale. Un control riguros al poluantilor se impune atat pentru fluxul de gaze evacuate in atmosfera, cat si pentru materialul tratat, din evacuarea cuptorului rotativ. Pentru exemplificare, se prezinta, in continuare instalatia ZUblin / Germania de tratare termica a solurilor contaminate a carei schema este prezentata in figura 8.9. Sistemul tehnologic de tratare termica a unei instalatii ZUblin se compune din urmatoarele parti principale: • 0 unitate de preparare granulometricli (maruntire ~i clasare volumetrica), care permite reducerea granulometriei solului sub 30 7-40mm;
101

'" e c.. e -0 a '" e Ec.. '" e E


c =' .u;
E-

'"

El

.0 ....

PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE DE DEPOLUARE A SOLURILOR ~I A APELOR SUBTERANE

Procedee de depoluare ex situ a solurilor si a ape/or subterane

• un cuptor de uscare cu tambur rotativ destinat eliminarii apei interstitiale din solul contaminat, prin utilizarea unor temperaturi de 200 -:-600 DC; • un cuptor de incinerare, in care solul contaminat este supus unei temperaturi de cca. 1200 DC; • 0 unitate de epurare a gazelor, fermata din patru etaje: desprafuire cu cicloane si filtre; postcombustie; absorbtie uscata in filtre cu saci si microfiltrare. in timpul incinerarii se realizeaza 0 ardere totala a substantelor organice si a cianurilor. Metalele grele se volatilizeaza sau raman in matricea solului sub forma insolubila. Microfiltrele reprezinta ultimul etaj de epurare a gazelor de ardere si retin atat praful foarte fin, cat si metalele grele. Concentratia maxima de praf din evacuarea microfiltrelor (garantata de firma constructoare), este de 0,01 kg/rrr' de aero Una dintre cele mai importante utilizari ale instalatiei Znblin este cea legata de tratarea in 1987 a solului aferent sitului unei cocserii din DortmundlGermania. in total au fost decontaminate termic 224 tone de sol poluat cu hidrocarburi aromatice poIiciclice (HAP), hidrocarburi aromatice (benzen, toluen, xilen, naftalina), fenoli, cianuri si metale grele. Solul s-a prezentat sub forma unui aleurit in amestec cu argila, nisip, pietris si bolovanis cu 0 umiditate de 15 30 %. in urma decontaminarii prin incinerarea solului, concentratia de poluanti in sol a scazut dupa cum se remarca in tabeluI8.3. Din analiza
-r-

ac.es~or date, se observa ca obtinerea unor rezultate remarcabile privind eliminarea poluantilor din solul contaminat s-a realizat in conditiile respectarii normelor de caIitate impuse pentru aerul atmosferic. ' Avantajul eel mai important al incinerarii it reprezinta randamentul foarte ridicat de depoluare. Inconveniente: • exista posibilitatea transformarii unui sol poluat cu produse organice intr-un sol poluat cu metale (de exemplu: daca solul contine in mod natural sulfat de plumb - inofensiv, prin incinerare, sulfatul de plumb se poate transforma in oxid de plumb care este un produs nociv); • solurile incinerate devin sterile din punct de vedere agricol, datorita pierderii totale a materiei organice; • costurile decontaminari] prin incinerare sunt relativ ridicate. Incinerarea ape/or contaminate. Desi se caracrerizeaza printr-o arie aplicativa relativ restransa, incinerarea pe sit a apelor subterane contaminate se dovedeste extrem de utila in cazul unor poluanti cu rezistenta ridicata la decontaminare prin procedee fizice, chimice si biologice. Astfel, sunt cunoscute aplicatn ale incinerarii apelor contaminate cu pesticide organofosforice si organohalogenice, cu intermediari si coloranti (acrilonitril, acetonitril, benzopiren, benzidrina, antracen), eu medicamente si odorizante. Toate aceste categorii de ape contaminate au 0 puternica actiune toxica fata de organismele vii (incIusiv asupra namolului biologic activ), inregistreaza un continut sporit de sub stante organice, au 0 salinitate puternica (20 -:- 30 % reziduu fix) si se caracterizeaza printr-un miros pronuntat, foarte neplacut, Apele contaminate f'ara putere calorifica se distrug prin injectarea lor in focare de tip camera larga, in care se arde un combustibil superior. Deoarece in final amestecul de gaze trebuie sa aiba 0 temperatura de ordinul a 800 C (temperatura la care se distrug prin descompunere toate combinatiile organice poluante), consumul de combustibil este foarte ridicat, de ordinul a 200 -:-250 kg.cc/nr' de apa poluata.
D

TabeluI8.3. Rezultatele decontaminarii solului prin incinerare Poluant Fenoli Compusi alifatiei Compusi aromatiei Benzen Toluen Xilen Hidroearburi alifatiee policiclice Mereur Cianuri Concentratia de poluanti in sol [mg/kg soil Inainte de incinerare DlIpa lncinerare 200 < 0,8 <11 3546 120 140 250 3150 15,3 564 Randamentul de depoluare [%] >99,6 > 99,7

< 0,1 <0,1 < 0,1 <0,5

> 99,9 >99,9 >99,4 > 99,99

Ultima generatie de instalatii destinate incinerarii apelor contaminate prezinta avantajul unui consum mai redus de combustibil fata de instalatiile clasice. In figura 8.10 este redata schema de principiu a' unei astfel de instalatii care este mai economica.
12'1

PROCEDEE

SI ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE

A SOLURILOR

sr A

APELOR

SUBTERANE

Procedee de depo/uare ex situ a so/uri/or si a ape/or subterane

0+----

Cos pentru evacuarea gazelor de ardere

datori~ u~ei vapor!z.ari ~ru~te la iesire din duza, Circa 26 % din apa se vapon~eaza brusc, l~l mareste de circa 1500 de ori volumul ~i produce 0 p.ulve:rzare tina a restul~i de 74 % ramas sub forma lichida. In zona focarului, situata de~supra zonei de pulverizare a apei, are loc omogenizarea amest~c~IUI gaze de ardere - vapori, cu atingerea unei temperaturi de denocivizars de cca. 900°C. Gazele de ardere sunt evacuate prin cosul instalatiei. Fata de instalatiile clasice de ardere a apei, instalatia descrisa mai sus are ~a avantaje principale diminuarea consumului de combustibil cu 35 -;-45 % ~l cresterea productivitapt instalatiei cu 50 -;-75 %. 8.6.2. Desorbtia termica De~ontaminarea se face prin extragerea compusilor volatili din solul ~olu~t ~n~ incal~ire, intr-o instalatie fix a, la 0 temperatura ce nu depaseste In pn~~lplU 650 C. Cresterea temperaturii creeaza 0 crestere a presiunii de vapon tar poluantul in faza solida sau lichida adsorbit pe matricea solului trece in faza gazoasa (vaporizare) . Inainte de introducerea solului in instalatia de desorbtie termica este supus unor operatii de pretratare: sfaramare, clasare, usc~e. Eficacitatea desorbt~ei in functie de temperatura si de durata stationarii solului cont~mInat In cuptorul de incalzire. Parametrii operationali depind de cuplul ma~ce sol I poluant, de limitele transferului de masa si de caldura, acestea depinzand de proprietatils solului (granulometrie, umiditate) si de modul de transfer termic realizat in unitatea de desorbtie.

Preincalzitor de aer

-I!IE3--

Focar

----t-:/-t:-....... / if~/i~,;
, '

~~{4t~=:g
r:,.:> r I
"'"::""',-.

Zona de omogenizare Zona de ardere

--+-W._ .

_...,.J...

Fig. 8.10. Schema unei instalatii de incinerare a apelor contaminate, cu consum redus de combustibil

Instalatia se compune dintr-un focar de tip camera larga, in care se face arderea combustibilului lichid sau gazos, folosind un sistem de arzatoare, Acestea sunt alimentate de un ventilator ce refuleaza aer preincalzit. Apele poluate se introduc in focar deasupra zonei de ardere. Injectarea apei poluate se face la 0 presiune de circa 60 daN/cm2 creata de 0 pompa. Apa este preincalzita, la aceasta presiune, pana la 0 temperatura de circa 250°C, temperatura ce se afla sub temperatura de saturatie la presiunea respectiva. Incalzirea apei se face prin intermediul unor serpentine amp lasate ca 0 a doua treapta de recuperare a caldurii, dupa preincalzitoarele de aero Pulverizarea apei poluate in focar se face cu ajutorul unor injectoare. In aceste injectoare apa este pulverizata sub actiunea a doi factori: pe de-o parte datorita presiunii ridicate (pulverizare prin presiune), pe de alta parte

Temperaturile necesare procesului de desorbtie depind de masa moleculara medie a produselor supuse desorbtiei, Se disting doua tipuri de procedee in functie de nivelul de temperatura: • proced~~le l~ tem_peratura joasa (250 -;-450°C) utilizate pentru poluan~ll. cei mal volatili a carer avantaj este de a fi putin « agresivi » pentru soluri; • procede~le '" te,:,pe~atura medie (450 -;-650°C) utilizate pentru compusn cei mal grer; la aceasta temperatura se permite nu numai desorbtia, ci si distrugerea pirolitica partiala a compusilor poluanti continuti in soluri. ' Proce~eele de desorbtie se diferentiaza si in functie de modurile de transfer termic: • desorbtia termica prin incdlzire directd;

PROCEDEE ~I ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE A SOLURlLOR

st A APELOR

SUBTERANE

Procedee de depoluare ex situ a solurilor si a ape/or subterane

• desorbtia termicd prin inciilzire indirectii. Procedeul de desorbtie termicd prin incalzire directd (Fig. 8.11) consta in introducerea energiei calorice prin contact direct (convectie ~i radiatie) in solul de tratat (matrice si poluant). Energia caloric a se obtine cu ajutorul unui arzator (propan sau gaz natural) plasat in camera de desorbtie. Poluantii in faza gazoasa sunt dirijati impreuna cu gazele ealde de combustie spre 0 unitate complementara de tratare a gazelor. Acest tip de procedeu, cu 0 mare capacitate de tratare si destul de simplu din punct de vedere constructiv, este adecvat pentru tratarea: _ solurilor cu puteri calorifice moderate; _ solurilor cu umiditatea inferioara sau egala cu 25 %. Inconvenientul major al acestui procedeu consta in volumul mare de gaze de tratat raportat la unitatea de masa solida. Procedeul de desorbtie termica prin incdlzire indirecta (Fig. 8.12) consta in introducerea energiei calorice prin conductie eu traversarea unui
Iesirea gazelor

Sol contaminat

Arzator

Sol decontaminat

perete (eu camasa dubla calda, rezistente electrice) ~i prin radiatie de la peretele cald. Poluantii in faza gazoasa sunt dirijati spre 0 unitate de tratare a gaze lor desorbite. Acest procedeu are urmatoarele avantaje: • permite tratarea solurilor indiferent de continutul calorific' , , • permite tratarea solurilor care au chiar si 0 umiditate ridicata; • rezulta cantitati minime de gaze de tratat (gazele de combustie nefiind amestecate cu vapori desorbiti), Inconvenientul eel mai important al acestui procedeu consta in capacitatea de tratare limitata. Gazele iesite din unitatea de desorbtie sunt tratate inainte de evacuarea lor in atmosfera prin postcombustie, spalare si desprafuire. Dupa tratarea solului prin desorbtie termica, sol decontaminat este racit in aer sau in apa si reumidificat pentru evitarea emisiilor de praf. Randamentul extractiei poluantilor din sol prin desorbtie termica este mai re?us in comparatie cu randamentul depoluarii prin incinerare. In comparatie cu incinerarea, desorbtia termica necesita costuri mai mici iar materiile humice din sol nu sunt distruse prin ardere. Eficacitatea procedeului a fost demon strata in cazul solurilor poluate cu metale grele volatile, cum este mercurul, ~i in cazul solurilor poluate cu: compusi volatili sau semi-volatili halogenati sau nehalogenati (hidrocarburi alifatice: benzina, motorina); hidrocarburi aromatice: benzen, toluen, xilen, etilbenzen; compusi halogenati alifatici; compusi halogenati aromatici: clorobenzen, diclorobenzen; fenoli; compusi nitrati; HAP; PCB; pesticide si cianuri organice. Un exemplu de aplicare pe sit a desorbtiei termice este depoluarea sitului aferent unei vechi cocserii, efectuata in 2003 de firma franceza DEEP GREEN (Fig. 8.13) [53]. Solul a fost poluat pe 0 suprafata de 1,3 ha ~i 0 adancime de 4 m cu HAP, cianuri, hidrocarburi-total (HCT). Depoluarea s-a efectuat pe durata a 6 luni, tratandu-se 24 000 tone de sol prin utilizarea unei instalatii mobile de desorbtie termica cu capacitatea de tratare de 24 tone/h. o Lucrarile de depoluare au constat in: - Tratarea efluentilor gazosi care s-a facut prin: post-combustie (900 °C; 2 secunde) --+ racire (de la 900°C la 200°C) --+ capturarea prafului (filtru cu saci) --+ particulele fine curate, rezultate la iesirea din unitatea de post-combustie s-au reintrodus in amestec cu solul tratat intr-un sistem de

Fig. 8.11. Schema unei unitiui de desorbtie cu tncalzire directd

Iesirea gazelor arse

Sol contaminat

Alimentare cu gaz Sol decontaminat

racire,

Fig. 8.12. Schema unei unitilli de desorbtie cu incdlzire indirectii

PROCEDEE

:>1ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE

A SOLURILOR

:>1A APELOR SUBTERANE

Procedee de depoluare ex situ a solurilor si a apelor subterane

o varianta a desorbtiei termice este desorbtia termicd cu microunde, incalzirea cu microunde fiind considerata la ora actuala una dintre cele mai interesante metode de incalzire sub aspect tehnico-economic. Aceasta metoda a fost experimentata in SUA, in faza de laborator si pilot, dovedindu-se superioara fata de toate celelalte variante de desorbtie termica prin: costuri de investitie - exploatare mai mici, valoarea humica a solului ramane intacta in urma decontaminarii ~i poluantii din sol nu sunt distrusi, ci eventual, pot fi recuperati si revaloriflcap.
8.7. TRATAREA BIOLOGICA

Fig. 8.13. Depoluarea solului prin desorbtie termica pe sit efectuatii defirma DEEP GREEN/Franta [53}

Procedeele biologice de depoluare a solurilor si a apelor subterane se bazeaza pe capacitatea unor microorganisme (bacterii, ciuperci) de a degrada materia organics si de a permite accelerarea descompunerii naturale a poluantilor organici. In subcapitolul 5.2.2 s-au prezentat categoriile de poluanti care pot fi indepartat] prin procedeele biologice precum ~i influenta principalilor factori asupra procesului de biodecontaminare a solurilor si a apelor subterane. Din multitudinea de procedee biologice de depoluare ex situ a solurilor ~i a apelor subterane poluate, se prezinta in continuare: ~ biodegradarea pe sit cu ajutorul bioreactorului; ~ biodegradarea in vrac; ~ biolixivierea. 8.7.1. Biodegradarea pe sit cu ajutorul bioreactorului

- Captura mercurului (prin injectie de ~arbon act~v tratat) A:carbonul activ ~i mercurul continut intr-o midi proportre s-au remAtrodus~n amestec cu solul tratat. Procedeul nu trateaza mercurul prezent in canntate foarte mare, insa se impiedica volatilizarea lui in atmosfera. o Controlul depoluarii s-a efectuat prin : prelevare de probe in fiecare ora; analize intr-un laborator exterior; control suplimentar efectuat de un expert neutru.

o Costul total: 1 500 000 € -i- 1 900 000 € iar costul raportat la tona de sol tratat 75 -i- 80 €/tona. Rezultatele obtinute sunt prezentate in tabeluI8.4.
Tabelul B 4. Rezultatele decontaminiirii solului prin desorbtie termicd pe sit

Biodegradarea pe sit cu ajutorul bioreactorului consta in tratarea solului, apei si aerului in instalatii speciale constituite din reactoare biologice (cuve inchise, bazine, conducte de legatura etc) prin intermediul microorganismelor. Tratarea solului in bioreactor. Inaintea demararii procesului de biodegradare a poluantilor in bioreactor, solul poluat necesita 0 preparare mecanica adecvata: omogenizare, maruntirs si clasare volumetrica, Dupa operatiile de pregatire, solul poluat este amestecat cu apa rezultand un namol in care partea solida reprezinta cca. 30 %. Namolul este pompat intrun sistem de bioreactoare conectate in serie. Bioreactorul este construit, in general, ca un rezervor cu agitator (Fig. 8.14). La nivelul primului reactor

Poluant HAP
Cianuri HCT

Concentratia de poluantl in sol [mg/kg sol]


Inainte de desorbtie termica Dupa desorbtie termica

Randamentul de depoluare
[%]

15000 8500 19500

6,2 0,3 32

99,97 99,99 99,84

lRR

PROCEDEE ~l ECHIP AMENTE DE DEPOLUARE A SOLURlLOR ~I A APELOR SUBTERANE

Procedee de depoluare ex situ a solurilor si a apelor subterane

Substan~e nutritive (bacterii)

Aerpoluat

Separare ichidlsoli Sol depoluat Aer

Compresor

- evacuarea adecvata a pulpei depoluate ~i a gazelor rezultate in urma degradarii poluantilor. Dozarea nutrientilor se face in functie de cantitatea totala de poluant prezent in sol, astfel incat sa se asigure un raport optim intre carbon, fosfor si azot. Pentru asigurarea unor conditii optime de degradare a poluantilo-, in bioreactoare se pot ajusta cu usurinta pH-ul, temperatura, dilutia si timpul de bioreactie. Acest procedeu se poate utiliza in specialla decontaminarea solurilor cu continuturi ridicate de poluanti organici (motorina, combustibil lichid usor, hidrocarburi aromatice policiclice, fenoli etc). Un exemplu privind rezultatele obtinute prin aplicarea procedeului de decontaminare a solului in bioreactoare se prezinta in tabeluI8.5.
TabeluI8.5. Rezultatele decontamindrii solului in bioreactoare [54}

Apa

Apa recirculata Pompa

Poluant

Concentratla initiala (mg/kg s.u)

Gradul de depoluare [%]

Timpulde tratare [zUe]

Pompa

Fig. 8.14. Schema decontaminiirii solului in bioreactoare[54}

Compusi organici volatili Fenantren (HAP) Carbon organic (total)

500
46

159000

99 58 27

10 10 10

sunt dozate substantele nutritive si uneori bacteriile suplimentare. Adaosul de bacterii se face numai daca este cazul. In bioreactor se realizeaza 0 amestecare energies a substantelor nutritive cu solul poluat, aflat in suspensie apoasa, precum ~i 0 aerare intensa printr-un dispozitiv situat la fundul bioreactorului. Ae~l'in:arcat .cu sub stante volatile poluante este recuperat la partea supenoara a bioreacto~lui si este dirijat la 0 unitate de depoluare a gazelor, iar apoi :s~e evacuat in atmosfera. De regula, biodegradarea se face asa cum se arata m fig. 8.14 prin utilizarea unui numar adecvat de bioreactoare. Amestecul apasol poluat trece dintr-un bioreactor intr-altul printr-un sistem de conducte de legatura. Din ultimul bioreactor rezulta amestecul apii-sol dep~luat, solul depoluat se poate redepune in zona excavate, iar apa se poa~e reclrcul~. Constructia bioreactoarelor se poate prezenta in varIant: m~lt1pl~, de obicei materializate prin rezervoare cu agitator, care trebuie sa asigure urmatoarele conditii de lucru: _ amestecul corect al mnrientilor si bacteriilor cu solul contaminat; _ aerarea intensa a pulpei pentru a stimula dezvoltarea biomasei; _ asigurarea unui timp optim de bioreactie;

Tratarea apei poluate in bioreactoare tip coloand (Fig. 8.15). Apa poluata este tratata, inainte de a fi introdusa in primul bioreactor, cu fosfor si azot, precum ~i cu reactivi de ajustare a pH-ului la valoarea 6 ..;-7,5. In general, 0 instalatie de depoluare a apei este compusa din mai multe bioreactoare tip colo ana racordate 'in serie. In interiorul bioreactorului, apa poluata strabate un traseu sinusoidal, jalonat de sicane, fiind pusa in contact cu un material inert din spuma de polietilena sau de PVC. Rolul acestui material este de a asigura suportul solid necesar bacteriilor pentru biodegradarea poluantilor din apa. Timpul de stagnare a apei poluate in bioreactoare se stabileste in functie de cantitatea de poluanti care sunt supusi degradarii. Parametrii reglabili pentru obtinerea unui timp optim de stagnare sunt: debitul de apa poluata (cativa m3Jh) si inaltimea coloanei (cativa metri). Aerarea se face pe la fundul bioreactoarelor, iar gazele captate la partea superioara sunt supuse, daca este cazul, unei operatii de depoluare prin adsorbtie pe carbune activ sau prin biofiltrare. Dupa degradarea poluantilor, apa evacuata din ultimul bioreactor este in continuare tratata prin decantare ~i filtrare, inainte de a fi

IQ()

PROCEDEE

sr ECHIP AMENTE

DE DEPOLUARE

A SOLURILOR

sr A APELOR

SUBTERANE

Procedee de depoluare ex situ a soluri/or si a apelor subterane

Atmosfera Aerpoluat Apa poluata

Pompa

Adaos substante nutritive, ajustare pH

Apa depoluata

Avantajele biodegradarii pe sit cu ajutorul bioreactorului: • obtinerea unor randamente relativ ridicate de depoluare; • se asigura conditii optime de desfasurare si conducere a procesului de biodegradare (pH, temperatura, umiditate, adaos de nutrimente, timp de bioreactie etc); • amestecarea mediului contaminat cu microorganisme ~i nutrimente, precum si aerarea mediului din bioreactor, se pot realiza cu usurinta; • microorganismele utilizate in proces se pot recircula in amontele fluxului tehnologic de decontamianare, fapt ce genereaza importante economii materiale. Inconvenientele sunt legate de specificul procedeelor aplicabile pe sit (necesita excavarea si pregatirea solului, pomparea apei subterane etc). 8.7.2. Biodegradarea in vrac

Aer

Recuperare particule solide

Compresor

Fig. B.15. Decontaminarea

apei

po luate in bioreactoare tip coloand

evacuata in emisar. Pe langa tratarea apei In bioreactoare tip coloana, in practica biodegradarii poluantilor din apele poluate se utilizeaza ~i procedeul de tratare in bioreactoare clasice, similare cu cele utilizate la depoluarea solului. Procedeul prevede injectia apei poluate intr-o cuva deschisa sau tnchisa unde este amestecata cu material pulverulent (zeoliti, calcare etc) pe care sunt fixate bacteriile destinate biodegradarii poluantilor din apa. In cuva - bioreactor se asigura 0 agitare adecvata pe toata durata necesara biodegradarii poluantilor. Dupa terminarea bioreactiei, apa este evacuata din cuva _ bioreactor, fiind in continuare separata de biomasa, decantata si
, A

filtrata. Procedeele de decontaminare a solului si a apei prin intermediul bioreactorului s-au dovedit a fi performante. Environmental Protection Agency (SUA) arata ca prin biodegradarea pentac1orfenolului (utilizat la tratarea lemnului), prezent in sol in concentratii de cateva sute de mglkg s.u., s-au inregistrat randamente de depoluare de peste 90 %. In cazul hidrocarburilor aromatice policic1ice, randamentul de depoluare este cuprins intre 85
-i-

87 %.

. Principiul biodegradarii in vrac consta in excavarea solului poluat ~i dispunerea acestuia in vecinatatea locului de excavare, in conditii tehnice care favorizeaza biodegradarea aerobica naturala. In mod obisnuit, sursa de microorganisme este constituita din flora bacteriana prezenta in sol insa, in unele cazuri se adauga microorganisme din exterior. Principalele conditii menite sa asigure accelerarea procesului de degradare sunt aerarea, umiditatea ~i aportul de nutrienti. Sunt cunoscute mai multe metode de biodegradare in vrac: compostarea, metoda "land farming" ~i metoda "biopile". Aceste metode sunt destinate in exclusivitate materialelor solide, fiind de cele mai multe ori utilizate pentru decontaminarea pe sit a solurilor poluate cu produse organice. Compostarea (Fig. 8.16) este cea mai veche si mai simpla tehnica de biodegradare in vrac a solurilor contaminate. Solul contaminat este excavat si amestecat cu materiale organice grosiere (paie, resturi de scoarta, gunoi de grajd etc) care au un rol nutritiv si favorizeaza aerarea. Materialul rezultat este depus pe 0 suprafata impermeabila din vecinatate in gramezi regulate (cu circumferinta de cativa metri si tnaltimea de cca 1 m). La 0 clima temperata umeda sunt asigurate in mod natural conditiile de umiditate iar, daca este cazul umiditatea poate fi marita prin adaugarea de apa. Accelerarea procesului de biodegradare a poluantilor poate fi realizata prin intoarcerea periodica a gramezilor.

PROCEDEE

st ECHIPAMENTE

DE DEPOLUARE A SOLURlLOR

~I A APELOR SUBTERANE Sol poluat excavat

Procedee de depoluare ex situ a solurilor si a ape/or subterane

Utilaj pentru mtoarcere gramezi

Substante nutritive

Aportul de fertilizanti amelioreaza echilibrul nutrienti - sursa de carbon (poluanti), iar in cazul gunoiului de grajd, creste cantitatea de microorganisme disponibile. In timpul lucrarilor se pot administra din nou fertilizanti pentru completarea cantitatilor initiale, sau se pot insamanta leguminoase. Rolul plantelor leguminoase in acest context, este fixarea azotului din atmosfera, fapt ce Ie confers calitatea de "ingra~amant verde". Atat degradarea poluantilor, cat si conditiile de desfasurare a procesului de biodecontaminare (umiditatea, temperatura, continutul de nutrienti) sunt sistematic controlate prin probari ~i analize de laborator. In tabelul 8.6 sunt date exemplificativ rezultatele obtinute In unna biodegradarii unor poluanti organici prin metoda compostarii ~i prin metoda "land farming" [54].
Tabelul 8.6. Performantele "land farming" biodecontaminarii solului prin compostare si

Nr. crt.
A Fig. 8.16. Schema biodegradarii solului in vrac prin compostare [31J

Metoda! Poluantul Coml!_ostare Ulei "Land farming" Ulei greu Ulei usor Hidrocarburi Pentaclorfenol

Concentratii inltiale in poluanti Im2/k21 25000 20000 1500 139000 100

Randamentul biodegradirii (%] 60 75 74 90 80

Durata trataril lzile] 12 423 ISO 240 140

Metoda "land farming" (fig. 8.17) consta in excavarea solul~i si


depunerea lui pe 0 suprafata plana impenneabila, intr-u~ ~trat c~ grosimea de cativa zeci de centimetri incat sa poata fi lucrat eu utilaje agncole. Solul este tratat cu ingra~aminte sau gunoi de grajd dupa care se face amest~care~ acestora cu solul poluat. La intervale regulate de timp, solul este sapat ~l intors in vederea aerarii si omogenizarii.
Reechilibrare (sub stante nutritive, pH, umiditate) Aerare/omogenizare - utilaj agricol -

1 B 1 2 3 4

Sol poluat

Cele doua metode prezentate (compostarea si "land fanning") sunt adecvate pentru biodegradarea hidrocarburilor cu volatilitate redusa (combustibil lichid, motorina etc), durata procesului de biodegradare a poluantilor fiind de cateva luni. Cele mai bune randamente se obtin in timpul verii cand temperatura este ridicata si in conditiile unei umiditati constante, caz in care soluI nu trebuie sa fie nici prea uscat, nici prea umed. Metoda "biopile" (fig. 8.18) este mai complexa si mai elaborata decat metoda "land farming". Dupa excavare, solul contaminat este depus pe 0 suprafata impermeabila usor In panta si este acoperit cu 0 membrana care retine gazele in interiorul incintei "biopile". Gramada de sol poate avea o lungime de la cativa zeci de metri pana la cateva sute de metri, iar latimea de la cativa metri, pana la cat iva zeci de metri si 0 inaltime de cativa metri.

Fig. 8.17. Schema metodei "landfarming"

[54J