UNIVERSITATEA TEHNIC DE CONSTRUCII BUCURETI FACULTATEA DE HIDROTEHNIC SPECIALIZAREA MBUNTIRI FUNCIARE

TEZ DE DOCTORAT
- REZUMAT

Evidenierea impactului amenajrilor de desecare-drenaj pe terenurile cu soluri grele

Conductor tiinific Prof. univ. dr. doc. ing. HNCU Simion Membru al Academiei de tiine Agricole i Silvice

Doctorand ALBU I. Magdalena-Eugenia

BUCURETI 2010

CUPRINS
PARTEA I CAPITOLUL I - Introducere si importanta amenajrilor de desecare-drenaj pe terenurile agricole 1.1 Necesitatea executrii lucrrilor de desecare-drenaj pe terenurile agricole - istoric si evolutie CAPITOLUL al II-lea Stadiul actual al amenajrilor de descaredrenaj pe terenurile cu soluri grele in lume si pe plan national 2.1 Stadiul actual al amenaj rilor de desecare-drenaj pe terenurile cu soluri grele pe plan mondial 2.2 Stadiul actual al amenajrilor de desecare-drenaj pe terenurile cu soluri grele pe plan national CAPITOLUL al III-lea Arealul de rspndire, mecanismul evolutiv al fenomenului de exces de umiditate pe terenurile cu soluri grele i impactul acestuia asupra mediului nconjurtor 3.1 Arealul de rspndire al fenomenului studiat 3.2 Mecanismul evolutiv al excesului de umiditate 3.2.1 Cauzele i sursele surplusului de ap, clasificarea factorilor favorizani ai acestuia 3.2.1.1 Cauzele i sursele excesului de umiditate 3.2.1.2 Clasificarea factorilor favorizani ai excesului de umiditate a) Factori favorizani externi b) Factori favorizani interni 3.3 Evoluia factorilor de mediu sub influena lucrrilor de descare-drenaj pe terenurile cu soluri grele PARTEA A II-A CAPITOLUL al IV-lea - Consideratii asupra principalilor factori ecologici din cmpul experimental cercetat Rduti, judetul Suceava 4.1 Aspecte fundamentale ale geomorfologiei zonale 4.2 Elemente climatice caracterizante ale arealului depresionar 4.3 Tabloul hidrografiei locale 4.4 Condiiile litologice ale perimetrului studiat 4.5 Observatii de ordin geologic ale cmpului experimental rdutean 4.6 Caracterizarea conditiilor hidrogeologice 4.7 Solurile, intre elementele de pedogeneza i procesele de degradare a insusirilor acestora produse in timp din diverse cauze 4.7.1 Conductivitatea hidraulic a solurilor 4.8 Ecologia formatiunilor vegetale zonale CAPITOLUL al V-lea Stadiul actual al lucrarilor de intreinere i de exploatare a amenajrilor de desecare-drenaj pe terenurile cu soluri grele 5.1 Necesitatea ntreinerii i exploatrii lucrrilor de desecare 5.2 Comportarea n exploatare a lucrrilor executate n sistemul de desecare-drenaj Rdui 5.3 ntreinerea i exploatarea reelei de canale de desecare 5.3.1 Distrugerea vegetaiei de pe canalele de desecare 5.3.2 Curirea i ndeprtarea aluviunilor din seciunea canalelor de desecare 5.3.3 Msuri de refacere a canalelor de desecare deteriorate 5.4 ntreinerea i exploatarea construciilor hidrotehnice de pe canalele de desecare 5.5 ntreinerea amenajrilor de drenaj 5.5.1 Prezentarea punctelor critice 5.5.2 Exploatarea sistemelor de drenaj PARTEA a III-a CAPITOLUL al VI-lea - Imbuntirea tehnicii i a tehnologiilor actuale de combatere a excesului de umiditate cauzat de precipitaii i de apa freatic n conditiile zonei umede Rdui 6.1 Rezultatele cercetarilor efectuate in Campul experimental Radauti (obiectivele cercetrii i variantele experimentale) 6.1.1 Obiectivele cercetrii 6.1.2 Schema de amenajare i variantele experimentale 6.1.3 Observaii efectuate i rezultate obtinute

Adncimile de coborre a nivelului apei freatice Debitele si volumele de ap drenate Regimul de umiditate a solului Producia agricol si folosinta terenului Eficiena economic Scurgerea apei la suprafata terenului 6.1.9.1 Colectarea apei din campuri 6.1.9.2 Concentrarea scurgerii in reteaua de canale si marimea debitelor specifice scurse 6.1.9.3 Scurgerea provenita din stratul freatic 6.1.9.4 Scurgerea maxima 6.1.9.5 Comportarea retelei de canale de desecare si a variantelor de drenaj 6.1.10 Metode hidrologice i hidraulice folosite la dimensionarea lucrrilor de desecare i de evacuare a excesului de umiditate 6.1.11 Modelul Neumann-Morgenstern de selectare a variantei decizionale optime in urma analizei eficientei tuturor variantelor experimentale cercetate 6.1.12 Adaptarea modelului liniar Shanon-Weaver la contextul fenomenologic studiat CAPITOLUL al VII-lea - Sinteza rezultatelor efectuate pe ntreaga perioad de cercetare de la amenajare i pn n prezent 7.1 Importana problemei pentru agricultura zonei 7.2 Obiectivele cercetrii - concluzii 7.2.1 Observaii efectuate i rezultate obinute 7.2.1.1 Adncimea de coborre a nivelului apei freatice i viteza cu care se face aceast coborre 7.2.1.2 Regimul de umiditate i de aeraie a solului 7.2.1.3 Debitele i volumele de ap evacuate prin drenuri 7.2.1.4 Comportarea n exploatare a lucrrilor de desecare-drenaj 7.2.1.5 Creterea i dezvoltarea plantelor, produciile i sporurile de producie obinute 7.2.1.6 Tehnologia de execuie, ntreinere i exploatare a lucrrilor 7.3 Concluzii referitoare la soluiile i tehnologiile care se propun a se generaliza n producie privind proiectarea, execuia, ntreinerea i exploatarea lucrrilor de combatere a excesului de umiditate 7.3.1 Categoriile de lucrri care s-au dovedit cele mai eficace i condiiile de aplicabilitate a acestora 7.3.2 Adncimea optim la care trebuie cobort nivelul apei freatice 7.3.3 Adncimea optim de aezare a drenurilor i aprecierea distanelor dintre drenuri 7.3.3.1 Natura i caracteristicile tuburilor i a filtrelor de folosit la construcia drenurilor 7.3.3.2 Debitele specifice pentru dimensionarea drenurilor i a canalelor 7.3.4 Schema reelei de canale i drenuri 7.3.5 Corelarea variatiei nivelului apei freatice cu debitul din reteaua de canale de desecare 7.3.6 Valorile conductivitatii hidraulice pe diferite tipuri de soluri la nivele variate ale apei freatice 7.3.7 Lucrri pedoagroameliorative necesare pentru mbuntirea insusirilor intrinseci ale solurilor grele 7.3.8 Corelarea lucrrilor de combatere a excesului de umiditate cu lucrrile de sistematizare i organizare a teritoriului 7.3.9 Imbuntirea coninutului studiilor climatice, topografice, pedologice, geotehnice i hidrogeologice pentru fundamentarea tehnico-stiintifica temeinica a solutiilor si lucrarilor propuse 7.3.10 Producii i sporuri de producie prevzute a se realiza, durata de ameliorare a solului pentru a se putea obine aceste producii 7.3.11 Eficiena economic a cercetrii si propuneri de exploatare a sistemelor de desecareDrenaj

6.1.4 6.1.5 6.1.6 6.1.7 6.1.8 6.1.9

CONCLUZII BIBLIOGRAFIE SELECTIV

PARTEA I
CAPITOLUL I Introducere si importanta amenajrilor de desecare-drenaj pe terenurile agricole 1.1.Necesitatea executrii lucrrilor de desecare-drenaj pe terenurile agricole istoric si evolutie Studiat n contextul evidentelor transformri de ordin climatic ale momentului actual, cnd modificrile componentelor specifice fundamentale - regim termic i pluvial - dicteaz o abordare mult mai ampl asupra problematicii degradrilor de mediu n sine - degradri generate, n cazul de fa, de excesul prelungit de umiditate-, teritoriul Romniei, poziionat la interferena a dou mari centre de presiune i avnd o dispoziie geomorfologic de tip treptizat-concentric, a suferit n ultimii ani o serie de grave agresiuni climatice, a cror cauz au reprezentat-o cantitile extrem de mari de precipitaii, ncepnd de la civa zeci de litri pe metrul ptrat i atingnd, pe alocuri, valori considerate a fi istorice. De altfel, am initiat analiza de cercetare avand ca punct de reper fundamental principiul expus in anul 1997 de catre acad. Eugen Simion, si anume, acela ca nu se poate concepe, in fond, o etica a omului responsabil la sfarsitul acestui secol care a distrus multe, fara o etica pe care as numi-o o etica a naturii ce ne poarta O etica individuala si o etica, in acelasi timp, comunitara . Plecand de la cele trei tipuri de hazard identificate de acad. Marcu Botzan si manifestate in timp in mod individual, dar si prin suprapunere fenomenologica, si anume, hazardul climatic, cel geomorfologic si cel hidrologic, si luand in calcul datele de amplasare teritoriala a Romaniei, caracterul neuniform al regimului de curgere, precum si variabilitatea de ordin temporal a climei - si specificam aici distributia inconstanta a cantitatilor de precipitatii si a temperaturilor -, putem afirma faptul ca aparitia excesului de umiditate din sol si cea a secetei atmosferice si pedologice sunt determinate in mod direct si implicit de catre acesti factori declansatori extremi de precisi, pe care ii vom analiza in cadrul capitolelor urmatoare. Iata, asadar, de ce amenajarile complexe cu lucrari de imbunatatiri funciare, in speta de desecare-drenaj, joaca in acest context rolul de atenuator principal al efectelor generate de catre variile hazarde naturale ale ultimilor ani, devenind, astfel, infrastructura primara de dezvoltare durabila a spatiului rural autohton. innd cont de ecartul divers al factorilor caracterizani cu o specificitate aparte ai spaiului geografic romnesc - i facem referire aici la factorii climatici, hidrologici, hidrogeologici, geomorfologici, pedolitologici -, se cuvine s precizm faptul c fenomenul intitulat sui generis exces de umiditate acioneaz asupra solurilor Romniei cu o intensitate distructiv apreciabila, generand, astfel, acea componenta distinct de impact negativ asupra tuturor ecosistemelor cu care se afl n interaciune fireasca la un anumit moment dat. CAPITOLUL al II-lea Stadiul actual al amenajrilor de descaredrenaj pe terenurile cu soluri grele in lume si pe plan national 2.1 Stadiul actual al amenajrilor de desecare-drenaj pe terenurile cu soluri grele pe plan mondial Pe plan mondial, problema eliminarii excesului de apa a fost si este considerata si astazi drept o problema de o importanta deosebita in cadrul forurilor reprezentative, atat in ceea ce priveste predarea de noi terenuri circuitului agricol, cat si pentru intensificarea agriculturii pe suprafetele slab productive, ca urmare a excesului temporar sau permanent de umiditate. De asemeni, lucrarile de drenaj sunt de mare importanta pe terenurile irigate, asigurand un echilibru optim intre continutul de apa si sarurile din sol. Importanta drenajului pe plan extern este reliefata de suprafetele mari, care necesita aceste lucrari de hidroameliorare. Referitor la modul de solutionare a problemei eliminarii excesului de apa, se poate constata, ca un numitor comun aplicat tuturor tarilor europene, faptul ca pe plan mondial solutiile adoptate cuprind o asociere de masuri, care urmaresc indeaproape scopul propus. In toate tarile dezvoltate, iata, aplicarea in complex, si nu in mod individual, a tuturor masurilor hidro-pedoagroameliorative a condus la o eficientizare maxima a lucrarilor executate, obtinandu-se productii mari si constante an. Aplicarea, in schimb, unilaterala a acestora nu poate decat sa duca la un randament mult diminuat al lucrarilor, creand, in timp, dezechilibre pe alte planuri in sens direct sau colateral. In ceea ce priveste lucrarile de drenaj inchis cu tuburi, este binecunoscut pe plan international intregul complex de efecte pozitive care fac referire la procesul de regularizare a regimului apei din sol si la crearea unei porozitati de aeratie optime extrem de necesare dezvoltarii diverselor culturi agricole din planul definitivat in cadrul fazei de proiectare, precum si conceptia cum ca drenajul este unul dintre cele mai puternice mijloace de reglare a productiei agricole. De aceea, cercetarile efectuate nu au facut altceva decat sa stabileasca si sa fundamenteze necesitatea vitala a executarii lucrarilor complexe de desecare-drenaj, dar si elementele tehnice utilizabile in procesul elaborat de proiectare a acestora. Neluarea in considerare a unor anumite elemente tehnologice din motive economice felurite nu poate decat sa configureze o slaba eficienta a acestor lucrari si lipsa efectului economic final previzionat in urma analizei efectuate asupra principalilor indicatori luati in calcul.

2.2 Stadiul actual al amenajrilor de desecare-drenaj pe terenurile cu soluri grele pe plan national Cercetarea stiintifica a problematicii complexe a eliminarii excesului de umiditate de pe terenurile cu soluri argiloase din Romania s-a dezvoltat incepand cu cea de-a doua jumatate a secolului al XX-lea, ca o consecinta fireasca a influentelor exterioare pe plan stiintific generate de tarile dezvoltate ale Europei, dar si avand la baza necesitatea cresterii productiilor agricole interne in raport cu satisfacerea nevoilor de hrana ale populatiei si cu diversificarea ramurilor economiei nationale. Trebuie spus ca lucrarile de drenaj de pe terenurile cu soluri grele supuse degradrilor accentuate din cauza excesului prelungit de apa se desfasoara pe un segment extrem de extins, reprezentand cca. 50% din totalul lucrarilor de drenaj la nivel national. Astfel, din cele 14,7 mil. ha, care reprezinta suprafaa agricol a Romaniei, mai mult de o treime din acestea, adic aprox. 3 781 mii ha, dup estimrile realizate de specialitii n domeniul desecrilor i al drenajului, sunt afectate in mod direct de fenomenul extrem de distructiv si de limitativ sub foarte multe aspecte mentionat putin mai sus. Sa amintim in acest context un fapt stiintific deosebit de important in cronologia cercetarii secolului al XX-lea pe plan intern, si anume acela ca, o serie de specialisti de marca ai domeniului, avnd drept fundament intregul volum de studii si de cercetri elaborate pn la acel moment, au creat, in anul 1972, o harta a umiditii solurilor la nivel national, inaintand concluzia finala c, din totalul celor 8,6 mil. de hectare, ce reprezinta terenurile agricole afectate de surplus de apa - practic, aproape jumatate din suprafata cultivabila a tarii, daca privim sub raport procentual situatia analizata la acea vreme -, doar 1,6 mil. de hectare sunt supuse unui exces de natur pluvial cu caracter temporar, pe cand aproximativ 4,5 mil. de hectare l reprezint solurile impactate extrem de puternic de catre excesul de apa cu caracter de permanen. Pe acestea din urma este necesar a se stabili in viitorul foarte apropiat msuri urgente de stopare a acestui fenomen fizic de o mare agresivitate, constatata si studiata in timp prin observatii stiintifice riguroase, care au constituit baza diverselor lucrri de desecare-drenaj cu specific aparte pentru fiecare unitate de sol analizata. Fermitatea sustinerii acestor masuri complexe de tip asociat este fundamentata pe o conceptie moderna, indreptatita de evidenta faptului ca aceste terenuri sunt pretabile conceptului modern actual de eco-economie, care vizeaza asigurarea progresului economic intern in acest moment (tinand cont de faptul ca Romania se situeaza printre primele sase tari ale Uniunii Europene, in ceea ce priveste numarul de hectare de teren cultivabil pe locuitor raportat la intreaga suprafata agricola a tarii, si anume, 0,65 ha/locuitor), dar si a conditiilor unei existente umane certe in viitorul apropiat, in totala conformitate cu principiile de baza ale unei dezvoltari durabile de ordin concret. Sigur ca, evoluia in timp a fenomenului fizic numit exces de umiditate a condus la definirea mai multor grupe de terenuri afectate n mod distructiv de acesta, i includem aici atat terenurile asupra carora influenta permanenta a freaticului pozitionat foarte aproape de suprafata isi pune definitiv amprenta, si care sunt in jur de 1,97 mil. de hectare, precum si cele unde excesul de apa generat de infiltraiile din apele curgatoare sau de inundaii formeaza un areal destul de extins la nivel national, de cca. 2,4 mil. de hectare. Actualmente, suprafaa amenajat cu lucrri de desecare aflata in patrimoniul Administratiei Nationale de Imbunatatiri Funciare este de 3.085.245 ha, din care canalele de evacuare din cadrul amenajrilor de desecare insumeaza 56.565 km, iar lungimea totala a drenurilor colectoare si absorbante reprezinta cca. 39.645 km. De asemeni, aceasi baza de date indica faptul ca din totalul de 15 000 mii de hectare care reprezinta suprafee agricole, ce necesit lucrri de ameliorare in viitorul apropiat, pentru sectorul de desecari-drenaje cifra de 6 700 mii de hectare este una destul de relevanta, mai ales ca perspectiva anilor 2011-2025 prezinta o medie de 3 300 mii de hectare, care ar urma sa fie amenajate cu lucrari hidroameliorative specifice. CAPITOLUL al III-lea Arealul de rspndire, mecanismul evolutiv al fenomenului de exces de umiditate pe terenurile cu soluri grele i impactul acestuia asupra mediului nconjurtor 3.1 Arealul de rspndire al fenomenului studiat Aria de cuprindere geografic a suprafeelor afectate de exces de umiditate i are bine delimitat limita de contur, in cadrul sau fiind cuprinse perimetre zonale pozitionate in zona climatica umeda si in cea subumeda si definite de prezenta ca factor diagnostic distinctiv a solurilor argiloiluviale, a celor podzolite sau a celor pseudogleice. O panoramare a tuturor zonelor geografice dominate de fenomenul sus-amintit indica extinderea sa pe areale insemnate la nivel national. Cmpia Tisei i Cmpia de Vest, Depresiunea Fagarasului, nordul Cmpiei Romne i Podiul Moldovei, Depresiunea Maramureului i perimetrele colinare situate intre raurile Some i Olt, zona nordului Bucovinei sau cea colinara a Vrancei dinspre Trotu i Rmnicu Srat reprezinta spatiile reprezentative, unde surplusul de umiditate are un caracter distinctiv permanent.

3.2 Mecanismul evolutiv al excesului de umiditate 3.2.1 Cauzele i sursele surplusului de ap, clasificarea factorilor favorizani ai acestuia 3.2.1.1 Cauzele i sursele excesului de umiditate Specificitatea arealelor climatice, unde excesul de umiditate manifest similitudini in dezvoltarea sa fenomenologica si unde sunt pozitionate toate terenurile argiloase ale Romaniei, este prezentata sintetic, in urma observatiilor efectuate pe o perioada de timp indelungata, inaintandu-se concluzia ca avem de-a face cu doua tipuri distincte de climat, care favorizeaza declansarea si potentarea excesului de umiditate cu caracter temporar si permanent. Astfel, prima zona stabilita este cea umed , unde se pot descrie parametrii caracteristici intrinseci, si anume, pluviometria foarte bogata, definita prin cantitati de precipita ii cu valori medii multianuale cuprinse in ecartul 600-1000 mm/an, regimul termic incadrabil in intervalul 4 9 0 C, circula ia predominant a apei n sol de tip descendent, precum si media multianuala a evapotranspiratiei de 550-700 mm. In cea de-a doua zona climatica, zona subumed , intalnim precipita ii variabile intre 450 si 700 mm/an, temperaturi medii multianuale cuprinse intre 8 si 110 C, o evapotransipratie situata in domeniul valoric 650-750 mm/an si o eviden iere si aici a caracterului de instabilitate a umidit ii solului. Cauzele excesului de umiditate prezint un mare grad de variabilitate, modul acestora de a impacta solurile putand fi de tip individual sau asociativ, ceea ce i impune o viziune diferit asupra rezolvarii problemelor aprute n zonele afectate de surplusul de apa. Sursele care influeneaz aceasta cantitate excedentara de apa prezinta o divizare de tip binar, putem spune, fiindca in zceste zone climatice umede si subumede avem de-a face atat cu surse naturale, cat i cu surse de ordin artificial. Prima categorie are inclusa in ea apa de precipitatii, nsemnate din punct de vedere cantitativ, in general, care cad pe suprafaa amenajabil si trebuie subliniat aici caracterul de neuniformitate a regimului pluvial de pe intreg teritoriul rii noastre, att de la un an la altul, ct i de la o lun la alta, n aceeai zon nregistrndu-se, n anii ploioi, ntre 750 i 1000 mm, iar n cei secetoi, aprox. 300 450 mm si care ajung sa determine in timp intense procese de pseudogleizare. De asemeni, afluxul subteran de la baza versanilor i a teraselor, precum i cel reprezentat de scurgerile de pe terenurile limitrofe mai nalte si, nu in ultimul rand, inundaiile, a cror durat i frecven este diferit i specific, n acelai timp, fiecrui ru n parte sau fiecrui sector al aceluiai ru, constituie, toate la un loc, componentele de baza ale producerii excedentului de apa pe terenurile argiloase. n ceea ce privete sursele artificiale generatoare de surplus de umiditate in sol si la suprafata acestuia, amintim, n acest context, infiltraiile, care au loc prin dig i pe sub dig, cantitatea de ap in exces provenita din irigaii, lucrri de acumulare etc., cauza primordial a acestor excedente fiind aceea a exploatrii neraionale a tuturor lucrrilor hidroameliorative existente, dar si activitatea antropica necontrolata in zonele respective. 3.2.1.2 Clasificarea factorilor favorizani ai excesului de umiditate a) Factori favorizani externi Fenomenul fizic recunoscut stiintific sub denumirea generica de exces de umiditate se afl in mod constant sub influena directa a factorilor externi naturali i artificiali, care-i favorizeaz formarea i care ii imprima, ulterior, caracterul de permanenta. Grupa factorilor naturali determinanti ai genezei surplusului de apa pe solurile cu textura argiloasa este reprezentata de contextul climatic, reprezentat prin intermediul factorilor sai specifici definitorii, si anume, precipitaiile, temperatura, vntul, evapotranspiraia, umiditatea atmosferic etc., de tabloul hidrologic, care face referire la afluxul superficial de ap manifestat sub forma scurgerilor de pe versani i de pe terenurile nvecinate, respectiv, afluxul din inundaiile cauzate de revrsarea cursurilor de ap din zona, de cel hidrogeologic zonal (la solurile cu stratul impermeabil situat la 40-60 cm adncime, dar i deasupra hardpanului, apar, n urma cderii precipitaiilor abundente i a topirii zpezilor, straturi freatice sezoniere sau straturi de ap suprafreatic) si, deloc in ultimul rand, subliniem rolul foarte important al geomorfologiei teritoriale, definita prin neuniformitatea suprafeei terenului, care favorizeaz scurgerea apei inspre colectorii existeni cu viteze foarte mici, stagnarea apei la suprafaa solului, i, implicit, umezirea excesiv a acestuia, ajungandu-se, astfel, in final, la formarea excesului de umiditate de la suprafaa terenului. Intregul ansamblu, in schimb, al factorilor artificiali externi este indisolubil legat de lipsa de ntreinere a sistemelor de canale de desecare i de amplasarea in zona limitrofa arealelor impactate de excesul de apa a unor lucrri - diguri, drumuri, ci ferate etc. -, care bareaza scurgerea apei nspre emisarul natural al zonei, de aplicarea unei agrotehnici necorespunztoare prin executarea arturilor la aceeai adncime, fapt care conduce la formarea hardpanului, tasarea excesiv a solului prin treceri repetate cu utilaje grele, dar si micorarea capacitii de colectare i de transport a albiilor naturale prin neglijarea lucrrilor de ntreinere curente. b) Factori favorizani interni Factorii pedolitologici reprezinta componenta de baza, care favorizeaz stagnarea excesului de umiditate pe terenurile agricole grele, iar aspectul lor caracterial specific este definit de drenajul intren al solului, adic de acea capacitate scazuta de infiltrare n adncime a apei pe profilul de sol generat de textura straturilor acestuia. Factorul

textural specific al acestor tipuri de sol pe tot profilul lor sau doar la nivelul anumitor straturi reprezint un factor coercitiv sever n ceea ce privete posibilitatea de drenare natural a terenurilor agricole argiloase, procesul de infiltrare a apei n sol fiind obstrucionat nc de la suprafaa acestora. Trebuie spus c, pentru zonele climatice umede i subumede, procesele de pseudogleizare i cele de podzolire a solurilor argiloiluviale reprezint o caracteristic definitorie a acestora, altfel spus, un reper fundamental decisiv n stabilirea ansamblului de soluii optime cu rol multiplu, hidroagropedoameliorativ, necesare combaterii eficiente a excesului de umiditate existent la suprafaa terenurilor agricole grele. 3.2 Evoluia factorilor de mediu sub influena lucrrilor de descare-drenaj pe terenurile cu soluri grele Impactul amenajarilor de desecare-drenaj asupra intregului complex de factori constituienti ai mediului nconjurtor poate fi privit sub mai multe aspecte, n raport cu fiecare componenta n parte, si facem trimitere aici la directa proportionalitate instituita intre efectele multiple ale lucrarilor hidroameliorative in sine si sol, apa freatic, folosine si spectrul floristico-faunistic zonal. Judecand fenomenul fizic creat prin prisma evoluiei in timp a solurilor, n urma analizei de tip comparativ facuta ntre caracteristicile acestora de dinainte de amenajarea teritoriului cu lucrri de desecare-drenaj i caracteristicile lor actuale, s-a putut constata pe tot parcursul perioadei de observatii, pe baza profilelor efectuate n teren ante- si postexecutie, precum i a analizelor de sol realizate ulterior amplasrii lucrrilor respective, faptul c aplicarea drenajului si a desecarii pe baza conceptiilor moderne de proiectare a avut un impact extrem de favorabil asupra caracteristicilor solurilor. In acest caz, nivelul freatic s-a situat in timp la o cot mult mai joas faa de nivelul terenului e vorba despre o adncime mai mare de 1,5 m -, motiv pentru care putem discuta despre o imbunatatire a structurii acestor soluri, intensificandu-se, astfel, si procesele fireti de oxidare a substanelor organice i minerale prin intermediul activitii intense a bacteriilor aerobe prezente in sol. n urma coborrii nivelului freatic, terenurile care, iniial, erau ncadrabile ntr-o clas de fertilitate sczut, in urma drenarii acestora, n suprafete arabile eficiente ca productivitate la hectar, iar plantele stabilite in planul de cultura specific teritoriului respectiv au creionat o axa a dezvoltarii proprii materializata prin parametri definitorii foarte buni. Referitor la influenta lucrarilor de desecare-drenaj asupra coninutului de humus al acestor soluri grele, se poate observa faptul ca acesta nregistreaz doar o uoar scdere, de la 10-11% la 7,8-8,5% n primii 25 cm, cateva cauze, care trebuie menionate in acest caz, fiind imbunatatirea dinamicii regimului percolativ al apei n sol n urma introducerii drenajului, creterea exploataiei agricole a terenului prin schimbarea categoriei de folosin i neaplicarea n doze optime de ntreinere a amendamentelor i ngrmintelor complexe. Din punct de vedere valoric, insa, se constata o scadere a pH-ului pn la slab acid la suprafaa solului, meninndu-se, pe alocuri, slab alcalin, ca n faza anterioar amenajrii cu lucrri hidroameliorative, un motiv important pentru aplicarea la un interval de 2-3 ani a ngrmintelor organice i minerale cu reacie fiziologica neutr. De asemeni, se evidentiaza si un timp de zvntare a solului mult diminuat fata de cel initial, anterior interventiei asupra zonei studiate cu lucrari de desecare-drenaj, cu cel puin dou sptmni mai redus pe toate suprafeele din perimetru supuse drenarii. Legat de nivelul i de chimismul pnzei freatice, n urma executrii forajelor geotehnice i hidrogeologice, a fost interceptat complexul acvifer freatic cantonat n depozitele caracteristice zonelor studiate. Sursa principala de alimentare a apei freatice o reprezinta precipitaiile, la care se adaug i apa de suprafa, care ajunge n subteran prin profilul vilor sau al canalelor adnci, atunci cnd profilul acestora strabate un strat de roci permeabile. Trebuie spus c nivelul la care este pozitionat freaticul apare ca o consecin a manifestrii fenomenului de drenare-alimentare. Dac drenarea intern este deficitar, din cauza valorilor extrem de mici ale gradientului hidraulic i a variaiei coeficienilor de permeabilitate, atunci alimentarea se produce pe vertical pe la capetele de strat, la interferena cu treptele morfologice superioare, sau prin profilul permeabil al vilor. O dat cu reducerea la minimum a efectelor factorilor de alimentare a subteranului, s-a putut observa i schimbarea raportului de drenare-alimentare a freaticului. Executarea amenajarilor hidroameliorative a condus la aparitia unor consecine pozitive asupra drenrii subteranului, dar, concomitent, a generat i a un efect secundar negativ de alimentare a acestuia prin zona unde canalele au fost spate n roci cu o permeabilitate ridicat, iar acviferul are nivel liber. Graficul de variaie a nivelului mediu lunar msurat n staionarele hidrogeologice indic un nivel al apei freatice dup executarea lucrrilor hidropedoameliorative la adncimi de peste 1 m. Influena pozitiva asupra biocenozei i facem referire aici la intreg spectrul florei spontane, dar i al celei cultivate, inclusiv, la complexul faunistic zonal trebuie privita n sensul nlocuirii speciilor cu caracter peren caracteristice covorului vegetal al punii prin culturile de cmp. Asadar, nu se poate vorbi sub nicio forma despre modificri aduse florei spontane zonale, inndu-se cont de faptul c, anterior efecturii lucrrilor hidroameliorative sus-amintite, terenul avea o destinaie agricol specifica. Un alt aspect important, l reprezint, de asemeni, creterea semnificativ a produciilor agricole pe terenurile din zona analizata, fiind create, astfel, condiii favorabile de dezvoltare pentru asigurarea stabilitii culturilor de cmp.

PARTEA A II-A CAPITOLUL al IV-lea Consideratii asupra principalilor factori ecologici din cmpul experimental cercetat Rduti 4.1 Aspecte fundamentale ale geomorfologiei zonale Din punct de vedere geomorfologic, Depresiunea Rdui, constituita ca parte integrant a Podiului Moldovei, este caracterizat de o altitudine medie situata intre 400 si 500 m, avand o cota absoluta a terenului de 340 m la limita sa sud-estica si de 417 m la capatul vestic, i de o pant general pe direcia nord-nord vest ctre sud-sud est aproape continua, cu o valoare medie de 4-5%o, cota cea mai inalta inregistrandu-se in spatiul grindurilor cursurilor de apa, iar cea mai scazuta in zona dintre acestea. O specificitate aparte a reliefului unitatii teritoriale Radauti o reprezinta planeitatea suprafetei sale de teren, planeitate dominata de prezena a numeroase spatii microdepresionare de ordin local total lipsite de scurgere, unde este acumulata apa in exces generata de factorul pluvial. Multe dintre aceste formatiuni sunt de varsta recenta, formate in urma interventiei antropice cauzate de modul de lucru necorespunzator al suprafetelor de teren. Perimetrul supus studiului prezint o form alungit de la NV spre SE, de-a lungul prului Saha, i este definit printr-un teren destul de frmntat cu cote cuprinse ntre 354 i 385 m. Pornind din partea nordic, terenul descrete de la cota 371 m spre SV pn n zona Dealului Crucii, un mamelon ce cuprinde partea de sud a suprafeei depresionare. Teritoriul depresiunii Radauti este nconjurat de coline de 450-550 m, care au pante situate ntre 3 i 20%. 4.2 Elemente climatice caracterizante ale arealului depresionar cercetat Dezvoltand o abordare zonala din punct de vedere climatologic, arealul depresionar este caracterizat de o clim de tip continental-excesiv cu variaii mari aflate sub influena reliefului. n ceea ce privete regimul pluvial, perioada noastra de observaie indica o distribuie de tip neuniform a precipitatiilor definita printr-un tablou al valorilor medii multianuale situate ntre 662 mm la Rdui i 550 mm la Dolhasca i al celor maxime anuale de 1201 mm la Dolhasca i 1021 mm la Suceava, valoarea medie anual fiind de 661,9 mm. Acest lucru se poate constata si din tabelul nr 1 precipitaiilor lunare si anuale medii nregistrate pe o perioad de 90 de ani :
Intervalul de timp 1901-1990 2003 Ian 25,1 18,6 Febr 25,1 18,2 Mart 24,3 20,2 Apr 47,0 20,1 Mai 74,6 16,6 Iun 92,9 29,8 Iul 90,4 252,5 Aug 68,5 58,0 Sept 42,5 23,8 Oct 29,4 50,6 Nov 34,3 10,9 Dec 24,6 15,7 Media anual 578,7 535,0

Cantitile de precipitaii lunare i maximele nregistrate n 1, 2, 3 i 5 zile consecutive sunt redate in tabelul nr. 2:
Anul Luna Lunar 1 zi 2 zile 3 zile 5 zile X 19 6 6 6 9 Anul I XI 9 3 3 3 3 XII 9 5 5 5 5 I 7 3 3 4 4 II 12 10 10 10 10 III 6 3 3 5 5 IV 22 4 7 8 11 Anul II V VI 74 201 36 78 40 81 42 83 42 84 VII 148 58 68 90 99 VIII 69 20 23 23 23 IX 104 37 56 66 66 Valoarea maxima 201 78 81 90 99

Valoarea anual a precipitaiilor czute n perioada studiat este de 680 mm, depind cu 14 mm media multianual de 667 mm (tabelul nr. 3). n sezonul cald al anului (V-IX) au czut volumele cele mai mari de precipitaii, adica, aprox. 88% din totalul anual.
Luna Valori multianuale (1990-2005) (mm) Valori n perioada de studiu (mm) Abateri fa de + anul mediu (mm) X 29 19 10 XI 40 9 31 XII 37 9 28 I 30 7 23 II 37 12 25 III 36 6 30 IV 54 22 32 V 87 74 13 VI 92 201 109 VII 104 148 44 VIII 75 69 6 IX 45 104 59 Total 667 680 212 198

Se observ, privind din punct de vedere sintetic tabelele anterioare, faptul c, n general, lunile din sezonul rece au fost cele mai srace n precipitaii, insa, din cauza consumului redus prin evapotranspiraie, acestea au contribuit totui la crearea unui exces redus cantitativ de ap in sol. Cele mai ploioase perioade au fost lunile mai (74 mm), iunie (201 mm), iulie (148 mm), august (69 mm) i septembrie (104 mm). Din datele tabelare, se poate constata c valorile precipitaiilor maxime nregistrate zilnic i n mai multe zile consecutive au valori ridicate, valorile cele mai mari constatandu-se n lunile de vara, iunie, respectiv, iulie. Perioada analizata se defineste printr-un consum prin evapotranspiraie ce prezinta o valoare de 527 mm, rezultnd, astfel, un excedent de 212 mm, din care, aprox. 50% a fost nregistrat n luna iunie (tabelul nr. 4).

10 10
Luna Precipitaii (mm) Evapotranspiraia (mm) Excedent(mm) + Deficit (mm) X 19 28 9 XI 9 5 4 XII 9 9 I 7 7 II 12 1 11 III 6 9 3 IV 22 29 7 V 74 75 1 VI 201 96 105 VII 148 109 39 VIII 69 108 39 IX 104 67 37 Total 680 527 212 59

Important este c, privind la nivel comparatistic, ntre volumul precipitaiilor czute i consumul prin evapotranspiraie din bilanul lunar intocmit, rezult de la un an la altul, i, mai ales, n cadrul aceluiai an, de la un sezon la altul, diferene extrem de semnificative, care determina ca, din punct de vedere climatic, n sol s apar in mod periodic un excedent sau un deficit de ap duntor proceselor agricole. Regimul termic, cercetat din unghiul valorilor lunare i anuale medii masurate pe o perioad de 30 de ani la staiunea meteorologic Rdui, este caracterizat printr-o temperatur medie anual de 7,20C la Rdui. Valorile medii lunare sunt cuprinse in zona unui ecart ale carui puncte definitorii sunt urmatoarele : 60C n luna ianuarie i 18,40C n luna iulie. n perioada decembrie-februarie, spre exemplu, valoarea termic medie se situeaz n jurul valorii de 20C. Tabloul valoric al temperaturilor expune (tabelul nr. 5), astfel, o amplitudine termica absolut, care pornete de la valoarea de -300C n luna ianuarie i ajunge la cea de +320C n luna iulie, ceea ce determin, implicit, cantitati considerabil mici in ceea ce priveste evapotranspiraia potenial, si anume, 526 mm la Rdui i 608 mm la Flticeni (acest fapt este unul determinant n zon referitor la apariia i la meninerea excesului de umiditate cu caracter stagnant zonal):
Intervalul de timp 1901-1990 2003 Ian -5,1 -3,1 Febr -3,4 -7,3 Mart 1,3 -0,4 Apr 7,8 6,9 Mai 13,4 18,4 Iun 16,8 19,1 Iul 18,5 19,3 Aug 17,7 19,5 Sept 13,6 13,3 Oct 7,8 6,8 Nov 2,8 4,8 Dec -2,2 -1,0 Media anual 7,4 8,0 Amplitudinea anual 23,6 26,8

In tabelul 6, sunt prezentate valorile lunare ale temperaturilor din perioada supusa cercetarii, precum si abaterile fata de valorile medii lunare multianuale:
Luna Val. multianuala 1977-1999 Val. in perioada cercetata Abateri fata de + anul mediu X 7,7 8,5 0,8 XI 2,9 1,3 1,6 XII -1,7 -0,9 0,8 I -5,0 -6,0 1,0 II -3,2 -2,3 0,9 III 0,4 2,5 2,1 IV 7,5 5,6 1,9 V 13,2 12,5 0,7 VI 16,6 18,2 1,6 VII 18.1 17,1 1,0 VIII 17,1 16,3 0,8 IX 12,7 12,5 0,2 Media anuala 7,2 7,1 0,1

Anul hidrologic cercetat s-a caracterizat printr-un consum prin evapotranspiratie de 573 mm, rezultand, astfel, un excedent de 278 mm, asa precum este prezentat in tabelul nr. 7:
Luna Precipitatii (mm) Evapotranspiratia (mm) Excedent (mm) Deficit (mm) X 45 40 5 XI 31 5 26 XII 32 32 I 38 38 II 20 20 III 39 13 26 IV 25 32 7 V 118 83 35 VI 81 122 41 VII 207 111 96 VIII 36 101 65 IX 49 66 17 Media anuala 721 573 278 130

Din analiza excedentului si din cea a deficitului de umiditate realizata pe o perioada de 3-5 zile consecutive, se poate constata in acest sens un excedent de apa in toate lunile anului. Valorile cele mai mari sunt de 74 mm pentru intervalul de 3 zile (tab. nr. 8) si 61 mm pentru cel de 5 zile consecutive (tab. nr. 9).
Luna Precipitatii maxime in 3 zile consecutive (mm) Evapotranspiratia in 3 zile consecutive (mm) Excedent (mm) Deficit (mm) Luna Precipitatii maxime in 5 zile consecutive (mm) Evapotranspiratia in 5 zile consecutive (mm) Excedent (mm) Deficit (mm) X 24 2 22 X 24 6 18 XI 13 13 XI 16 1 15 XII 12 12 XII 13 13 I 18 18 I 18 18 II 12 12 II 14 14 III 21 1 20 III 24 2 22 IV 13 2 11 IV 18 5 13 V 61 4 57 V 69 13 56 VI 40 6 36 VI 43 20 23 VII 79 5 74 VII 79 18 61 VIII 18 5 13 VIII 18 16 2 IX 28 3 25 IX 41 11 36 -

11 11 Fundamentul de apreciere a condiiilor naturale de in vederea stabilirii tipului de climat zonal l constituie indicele de ariditate, I, care, pentru valori anuale, se poate stabili cu ajutorul formulei de calcul a francezului Emmanuel De Martonne, definit drept raportul dintre valorile medii de precipitaii (P) i temperatura (T), plus 10 C, anual sau lunar, in ideea de a ajuta la conservarea resurselor de ap prin utilizarea sa in practica: I = P/(T + 10), unde: P - precipitaiile medii anuale (661,9 mm); T temperatura medie anual (7,30C). n urma calculelor, a rezultat o valoare a a indicelui de ariditate pentru zona depresionara Radauti de 38,20, ceea ce denot existena unui tip climatic umed, unde excesul de umiditate isi face aparitia in mod constant. Facem specificarea c prezena surplusului de apa ntr-un anumit teritoriu se inregistreaza la valori ale indicelui stabilit de Emmanuel De Martonne mai mari de 20. O alt baz decisiv n stabilirea tipului de climat zonal a constituit-o i indicele de umiditate (In), determinat prin intermediul formulei lui Thorthwaite, a crui clasificare climatic este considerat a fi drept una complet: In = (100 S 60 d) / n, unde: S excesul de umiditate din sol (184,74 mm); d deficitul de umiditate din sol (40,81mm); n consumul de ap prin evapotranspiraie (525,77 mm). Valoarea indicelui de umiditate calculat astfel pentru arealul cercetat este de 30,4 , fapt pentru care zona este ncadrabil si dupa acest criteriu n tipul climatic umed. Raportul dintre precipitaiile medii anuale i evapotranspiraie stabilete coeficientul de umiditate a zonei, Cu, cu valoarea pentru zona noastra de 1,25, coeficient care indic faptul c avem de-a face cu un teritoriu dominat de excesul de umiditate i cu un tip de regim percolativ pe tot profilul solului. Ansamblul tuturor indicilor climatici anterior determinai prin calcul matematic ncadreaz cmpia premontan a Rduilor n tipul de regim hidric percolativ cu clim umed. 4.3 Tabloul hidrografiei locale Teritoriul Depresiunii Rdui este o parte component a bazinului hidrografic al rului Suceava drenorul principal al judeului Suceava, la rndul su, afluent de ordinul I al rului Siret. n acest sector, bazinul hidrografic este constituit din prul Saha, cu traseu meandrat, ce limiteaz n partea de NE suprafaa, prul Pozen transformat n colector principal al reelei de desecare existente, precum si din alte cursuri de ap cu direcia de curgere sensibil paralel cu panta general a terenului, i anume: Horodnic, Voitinel, Vljen i Toplia. Densitatea reelei hidrografice, datorit multitudinii afluenilor permaneni ai rurilor din teritoriu, este situat ntre 0,3 i 0,7 km/km2, iar debitul mediu al rului Suceava are valoarea de 8,4 mc/s n zona Vicovul de Sus. Rul Suceava formeaz limita de nord a zonei Rdui, ntre km 67 (Vicovul de Jos) i km 10 (confluena cu Sucevia). Rul Sucevia, afluent pe partea dreapt a Sucevei, constituie limita sudic a unitii pe o lungime de 16 km. 4.4 Condiiile litologice ale perimetrului studiat Din punct de vedere litologic, zona se caracterizeaz prin existena la suprafa a unui complex semipermeabil cu o textur fin, format din argile prfoase sau nisipuri-argiloase i prfoase n grosime de 1-2 m, pe alocuri chiar 3-4 m. n acest complex, permeabilitatea este foarte redus, pe primii 35-45 cm de la suprafaa terenului, k = 10-2 cm/s. Aceste valori scad cu adncimea pn la k = 10-5 10-6 cm/s. Sub complexul slab permeabil se gsete un depozit acvifer format din nisipuri i pietriuri cu grosime de 3-5 m, cu o permeabilitate foarte mare. La baza depozitului acvifer, se gsete un strat de argil marnoas. 4.5 Observatii de ordin geologic ale cmpului experimental rdutean Depresiunea Rdui, sub aspect geologic, este alctuit dintr-un fundament de vrst sarmatic, peste care se suprapun depozite ca aparin Cuaternarului. Fundamentul de vrst sarmatic este reprezentat prin argile marnoase, slab nisipoase cu o cromatic cenuie. Adncimea la care este ntlnit acest complex crete de la nord-vest ctre sudest. Cuaternarul este reprezentat prin depozite aluvionare de pietriuri, nisipuri grosiere mijlocii i din bolovniuri. 4.6 Caracterizarea conditiilor hidrogeologice Apa freatic, respectiv, adncimea acesteia, reprezint un factor esenial pentru suprafaa studiat. Aceasta se gsete la adncimi relativ mici, fiind reprezentat de nivele, care se situeaz ncepnd de la cota 0 i ajungand pn la cote de 2,5 m adncime. Scurgerea apei freatice se face dup direcia nord-nord vest ctre sud-sud est, urmrind panta natural a terenului, stratul freatic din complexul superficial slab permeabil fiind alimentat de apele sub o uoar presiune din depozitul acvifer alctuit din nisipuri i pietriuri, de precipitaiile czute local, precum i de scurgerile din zona nalt nvecinat. 4.7 Solurile - elementele de pedogeneza i procese de degradare a insusirilor acestora produse in timp din diverse cauze 4.7.1 Conductivitatea hidraulic a solurilor Pentru realizarea studiilor pedologice n zona depresionar Rdui, au fost efectuate o serie ntreag de investigaii la teren, care au constat din recunoaterea terenului, deschiderea de profile pedologice i recoltarea de probe de sol i ap, precum i determinarea indicilor hidrofizici. S-au realizat determinri ale vitezei de infiltraie a apei n sol (K = cm/s) prin metoda Muntz-Laine adaptat la specificul lucrrilor de mbuntiri funciare i ale

12 12 conductivitii hidraulice a solurilor prin metoda olandez, executndu-se foraje de tip Anger. Din probele de sol recoltate s-au efectuat o serie ntreag de analize legate de fertilitatea solurilor humus, fosfor, potasiu -, de aciditatea acestora, de suma bazelor schimbabile, precum i analize de sruri. Au fost efectuate, de asemenea, i analize fizice privind granulometria, greutatea specific i greutatea volumetric a solurilor. Iat puin mai jos tabelul cu valori nedii, orientative, ale indicilor fizici si hidrofizici, redai pe clase pedoedafice de soluri pe dou adncimi (tabelul nr. 10):
CLASA INTERVALUL (Adncimea) (m) 1 0,0-0,5 0,5-1,5 III B 0,0-0,5 0,5-1-5 IV B 0,0-0,5 0,5-1,5 VB 0,0-0,5 0,5-1,5 C.H. (W%) 2 4,20 5,80 5,50 5,85 9,52 8,71 4,95 9,22 C.O. (W%) 3 6,40 8,80 8,40 8,92 14,28 13,06 7,4 13,9 C.C. (W%) 4 22,10 27,10 26,62 27,10 39,16 37,92 32,19 38,70 C.U. (W%) 5 15,70 18,30 18,22 18,18 24,88 24,86 24,79 24,80 G.sp. pt. sol uscat 6 2,64 2,65 2,66 2,66 2,66 2,69 2,69 2,70 G. vol. pt. sol la cap. de camp 7 1,39 1,37 1,41 1,38 1,44 1,45 1,46 1,44 Viteza de infiltraie (K = cm/s) 8 8,1 x 10-4 8,9 x 10-4 1,8 x 10-4 1,1 x 10-4 5,5 x 10-5 4,0 x 10-5 3,0 x 10-5 3,4 x 10-5

0 II B

C.H., C.O., C.C. i C.U. s-au calculat n funcie de procentul de argil Apariia argilelor ca straturi impermeabile pentru ap deasupra depozitelor de nisipuri i pietriuri a determinat afirmarea unor procese puternice hidromorfe. La aceasta a contribuit aportul pluvial considerabil czut, forma depresionar a terenului, precum i albiile reelei hidrografice. Aceti factori acionnd n complex au favorizat creterea excesului de umiditate prin ridicarea nivelului freatic, care, adesea, se afl aproape de suprafaa solului pe zone ntinse. Regimul hidric al acestor solului al acestor este de tip percolativ, n care umezirea are origine mixt, atmosferic i freatic. De aici, existena solurilor hidromorfe, ncepnd de la soluri brune aluviale pseudogleizate pn la soluri puternic hidromorfe de tipul solurilor grele, puternic nmltinite. La solurile humicogleice nedrenate, excesul de umiditate duce la o insuficient aeraie, la ncetinirea proceselor de oxidare n favoarea celor de reducere, implicit la o acumulare de materie organic, greu accesibil plantelor. Prezena orizontului de glei care apare n profilul de sol destul de sus, de culoare vineie, contribuie la compactizarea solului prin acumularea de compui de reducere. Aceti produi nrutesc nsuirile fizice ale solurilor, care devin reci, cu o fertilitate actual sczut, lipsite de via bacterian care s nlesneasc procesele de oxidare cu o mbogire evident de argil. Solurile sunt srace n fosfor mobil i potasiu. n Depresiunea Rdui, ca fenomene specifice predomin hidromorfismul cu procesele negative pe care le genereaz, gleizarea i argilizarea orizontului de glei etc. Hidromorfismul are i aici mai multe cauze, de care se va ine cont la ameliorarea terenurilor, i anume: precipitaiile abundente 635 mm anual, denivelri i microdenivelri locale lipsite de scurgere, relief cu pante mici i foarte mici, apa freatic cu nivel ridicat, cu franjuri capilare care ajung pn la suprafaa solului, permeabilitatea solului redus a solului, evapotranspiraia redus, aportul freatic dinspre dealurile din partea vestic, prezena solurilor cu textur predominant medie-fin i fin, compacte, gleizate. Cercetrile efectuate au pus n eviden existena a 4 clase de LAND stabilite n funcie de deficienele de drenaj i de sol, ct i n acord cu intensitatea acestora, astfel: A) Terenuri slab sau rar afectate de exces de umiditate ocup 8,5% din suprafaa total a depresiunii i sunt situate ntre albia regularizat a prului Pozen i oseaua Rdui-Glneti. Solul se menine umed o perioad relativ scurt de timp, umezirea datorat slabei permeabiliti a orizonturilor de la suprafa, motiv pentru care solurile sunt afectate de pseudogleizare. Apa freatic este cantonat ntre 1-1,5 m. Din cauza pseudogleizrii, solurile au un aspect marmorat pe profil pn la adncimea de 1 m. Solurile sunt nesalinizate, nesoloneizate, lipsite de un potenial de salinizare sau soloneizare. Carbonaii lipsesc din profilul solului, acetia fiind splai spre profunzime i dizolvai n pnza freatic. Reacia solului este slab acid (pH = 6,8). B) Soluri moderat afectate de exces de umiditate ocup 4,5% din suprafaa total i sunt reprezentate de solul brun aluvial, slab podzolit, mediu gleizat. Drenajul extern variaz de la lent pn la moderat, pe cnd infiltrarea n adncime a apei se face mult mai ncet. Sunt perioade ale anului cnd apa se infiltreaz n sol destul de ncet, din cauza faptului c solul este umezit n exces, chiar cu stagnri ale apei la suprafaa sa. Drenajul intern lent mai are drept cauz i faptul c pe profil apar strate cu textur mai fin, unde procesele de gleizare sunt intense. Solurile se ncadreaz n

13 13 clasele a 2-a i a 3-a, respectiv soluri imperfect drenate i soluri moderat drenate. Excesul de ap care se formeaz pe profilul de sol influeneaz morfologia profilului de sol prin prezena proceselor de pseudogleizare i de gleizare, procese care au o influen direct asupra valorii indicilor fizici-hidrofizici ai solurilor. Valoarea vitezei de infiltraie a apei este n medie de ordinul 2 x 10-4 cm/s, cu variaii legate de compactitatea solului i de textura acestuia. Solurile sunt caracterizate de o reacie slab-mijlociu acid, nesalinizate i nesoloneizate lipsind i un potenial de salinizare sau soloneizare al solurilor. Din punctul de vedere a fertilitii, sunt soluri mijlociu-bogate n humus i azot, slab-moderat aprovizionate n fosfor i potasiu. Apa freatic este cantonat la o adncime mic cuprins ntre 0,5 i 1,0 m, avnd un reziduu fix sub 0,5 g/l, fiind ncadrate n categoria apelor dulci. C) Soluri puternic afectate de excesul de umiditate ocup 37,6% din suprafaa total i cuprinde urmtoarele uniti de soluri: sol humicosemigleic, slab podzolit, respectiv, sol humicosemigleic. Din cauza texturilor medii-fine i fine pe tot profilul de sol, ct i din cauza prezenei ndelungate a apei pe profil i la baza acestuia (apa freatic fiind cantonat la 0,5-1,5 m), solurile prezint puternice procese de gleizare care au afectat majoritatea orizonturilor. Drept urmare, solurile sunt caracterizate printr-un drenaj extern i intern lent, motiv pentru care solurile din aceast clas, din punctul de vedere a drenajului sunt soluri slab drenate. Ele se menin umede perioade apreciabile de timp, dar nu tot timpul anului. Pe suprafee mai restrnse, solul se afl la umiditatea de saturaie sau la o umiditate ceva mai mic dect a capacitii maxime. Solurile sunt foarte bogate n materie organic, humus i azot, deficitare n fosfor i moderat aprovizionate cu potasiu. Carbonaii lipsesc, fiind splai pe profilul solului n adncime i diluai n apa freatic. Reacia solurilor este slab mijlociu acid (pH = 6,8). D) Soluri foarte puternic afectate de exces de umiditate, ce ocup cea mai mare suprafa a terenurilor din zona depresionar Rdui, 49,4%, i cuprind urmtoarele uniti de soluri: sol humicosemigleic, slab podzolit, periodic nmltinit; sol humicogleic, slab mltinos; sol humicogleic, slab podzolit; sol humicogleic, periodic nmltinit; sol gleic periodic nmltinit; sol humicogleic, periodic nmltinit. Terenurile sunt situate n zonele cu cotele cele mai joase, att pe formele negative de relief, ct i pe zone mai plane. Drenajul intern i extern al acestor soluri este foarte lent, solurile ncadrndu-se n categoria slab drenate i foarte slab drenate. Deficienele de drenaj sunt cauzate, n primul rnd, de faptul c solul este umezit n exces n anumite perioade ale anului i stagneaz timp ndelungat att la suprafaa solului, ct i pe profilul de sol. Acest lucru face ca aeraia solului s fie insuficient, iar procesele de reducere s se intensifice. Dominante n Depresiunea Rdui sunt solurile gleice, semigleice i humicogleice cu textura fin (argiloas) i mijlocie-fin, cu apa freatic la foarte mic i mic adncime, cuprins ntre 0,27 i 1,25 m de la nivelul terenului. Calculul valorii conductivitatii hidraulice s-a efectuat pe baza relatiei lui Van Beers: K = C y / t (m/zi) , unde: y inaltimea de ridicare a nivelului apei in timpul masuratorilor (cm); t - intervalul de timp scurs pentru a fi masurata inaltimea de ridicare a nivelului apei, y; C o functie in raport cu x, H, r si S, ale carei valori sunt date in nomograme. Conductivitatea hidraulic a solurilor acestei zone are valori cuprinse ntre 0,02 i 0,77 m/zi sau 2,3 x 10-5 i 8,9 x 10-4 cm/s i care, grupate pe foraje de valori apropiate, prezint urmtoarea situaie a zonrii valorilor medii ale lui K: 1) - Zona A1: Kmediu = 0,025 m/zi sau 2,8 x 10-5cm/s. Ca urmare a argilizrii gelice, procesul de filtraie se produce foarte lent i, n consecin, conductivitatea hidraulic nregistreaz valori foarte mici ntre 0,02 i 0,03 m/zi sau 2,3 x 10-5 i 3,4 x 10-4 cm/s. Deci, avem de-a face cu o permeabilitate mic n seciunea de sol corespunztoare pozrii drenului cu tuburi. 2) - Zona A2: Kmediu = 0,10 m/zi sau 1,1 x 10-4 cm/s. Textura stratului efluent este omogen, fin (argiloas) pe ntreg profilul de sol. Apa freatic s-a interceptat n foraj la adncime mic (89-136 cm). Nivelul ei, uor ascensional, se stabilizeaz dup aproape 8 ore la adncime mic, 45-100 cm, de la suprafaa terenului. Sub raportul compoziiei granulometrice, predominant argile, stratul saturat cedeaz greu apa i, drept urmare, conductivitatea hidraulic are valori mici cuprinse ntre 0,040 i 0,12 m/zi sau 4,6 x 10-5 i 1,3 x 10-4 cm/s. 3) - Zona A3: Kmediu = 0,2 m/zi sau 2,3 x 10-4 cm/s. n 5 foraje, apa freatic s-a ntlnit la adncime mic, ntre 70 i 150 cm, cu nivel stabilizat ntre 37 i 138 cm adncime de la nivelul terenului. Stratul saturat cu ap are textur fin (argiloas) i mijlocie fin. Micarea lent a apei n stratul argilos condiioneaz valori sczute ale conductivitii hidraulice, K = 0,15-0,17 m/zi. Pe solurile cu schelet, n amplasamentul crora, ncepnd de la adncimi de 70-100 cm, s-a interceptat stratul constituit din material grosier (pietri, bolovni n mas nisipoas) i n care, dei s-a ntlnit ap, totui nu s-a reuit s se adnceasc suficient pentru a crea condiia de determinare a conductivitii hidraulice.

14 14 4) - Zona A4: Kmediu = 0,3 m/zi sau 3,4 x 10-4 cm/s. Apa freatic s-a interceptat n profilul solului ntre 35 i 128 cm. Are un nivel ascensional i se stabilizeaz destul de repede n 30-40 minute i foarte aproape de suprafaa solului ntre 27 i 95 cm. Din cauza strii mai puin compacte a stratului, viteza de micare a apei este ceva mai pronunat i conductivitatea hidraulic are valori cuprinse ntre 0,27 i 0,35 m/zi sau 3,1 x 10-4 4,0 x 10-4 cm/s. Stratul de nisip argilos s-a interceptat la adncimea de 110 cm, dar aria lui de dezvoltare se pare c este redus, nemaifiind ntlnit n forajele din apropiere pn la 625 m (0.155). Valoarea respectiv s-a obinut la adncimea de 114 cm. 5) - Zona A5: Kmediu = 0,4 m/zi sau 4,6 x 10-4 cm/s. Apa freatic s-a interceptat n foraje la adncime ceva mai mare dect n zonele precedente, i anume ntre 110 i 182 cm. i aici nivelul are caracter uor ascensional, care se stabilizeaz, vizibil, la adncimi cuprinse ntre 80 i 140 cm. Stratul efluent are textur mijlocie i stare de afnare mai pronunat. Conductivitatea hidraulic are valoare ceva mai mare, fiind cuprins ntre 0,36 i 0,48 m/zi. 6) - Zona A6: Kmediu = 0,5 m/zi sau 5,8 x 10-4 cm/s. Apa freatic s-a interceptat n foraje la adncime mic, 115-122 cm, i nivelul s-a stabilizat la 71-77 cm, adncime de la nivelul terenului. Conductivitatea hidraulic are valori cuprinse ntre 0,50 i 0,53 m/zi. 7) - Zona A7: Kmediu = 0,6 m/zi sau 6,9 x 10-4 cm/s. Cuprinde unitatea de sol brun aluvial, slab podzolit, cu textur mijlocie pe ntreg profilul i anumite suprafee depresionare, foste bahne, actual acoperite de unitatea de sol humicogleic, periodic nmltinit, bogat n coninut de materie organic, radcini de plante hidrofile, care confer stratului o pronunat stare de afnare cu implicaii directe privind o dinamic mbuntit n stratul efluent i creterea conductivitii hidraulice. La deschiderea stratului acvifer, n foraj apa freatic a fost pus n micare printr-un proces de filtraie destul de puternic, care a dus la stabilizarea rapid n 5-10 minute a nivelului freatic. Acesta a atins adncimi foarte mici, 34-118 cm, de la suprafaa solului. Conductivitatea hidraulic nregistreaz valori cuprinse ntre 0,55 i 0,77 m/zi, ceea ce caracterizeaz o permeabiltate moderat a solurilor zonei. Concluzionand, trebuie spus ca, la solurile hidromorfe din perimetrul analizat aflate sub influenta directa a apei freatice si a celei pluviale, necesitatea lucrarilor de drenaj este sustinuta prin totalitatea conditiilor climatice, geomorfologice si hidrogeologice prezentate pana acum. Nivelurile acviferului freatic, care au fost interceptate in perioada fazei de teren, au fost ridicate, ca urmare a precipitatiilor atmosferice abundente cazute in perioada anterioara lucrarilor de prospectare derulate in vederea determinarii conductivitatii hidraulice a solurilor, asa incat intervalul de variatie a acestuia a fost stabilit avand drept baza suma observatiilor efectuate in toate stationarele hidrogeologice. 4.8 Ecologia formatiunilor vegetale zonale Spectrul diversitatii covorului vegetal din zona analizata reprezinta o sinteza a interactionarii in timp a tuturor aspectelor ce tin de caracterizarea teritoriala, si anume, fac referire aici la conditiile climatice, la cele geomorfologicopedologice si, nu in ultimul rand, la factorul antropic. Toate aceste specificitati ale climatului umed si semiumed reliefeaza varietatea invelisului vegetal, care are drept orizont diagnostic plantele ce evidentiaza excesul de umiditate zonal. Trebuie mentionat faptul ca pajistile si pasunile de pe suprafata studiata prezinta o compozitie floristica apreciabila, dar sunt foarte slab productive. CAPITOLUL al V-lea Stadiul actual al lucrarilor de intreinere i de exploatare a amenajrilor de desecare-drenaj pe terenurile cu soluri grele 5.1 Necesitatea ntreinerii i exploatrii lucrrilor de desecare Intreg complexul actiunilor de ntreinere i de exploatare a lucrrilor de hidroamelioratii, n contextul extinderii suprafeelor acestora cu scopul mai mult decat necesar al combaterii excesului de umiditate existent, isi axeaza programul decizional pe colectarea, pe transportul i pe evacuarea debitelor de ap din perimetrul desecabil pe tot parcursul anului calendaristic i cu precadere primvara, cnd are loc suprapunerea ntre fenomenul firesc al topirii zpezii i excesul de ap provenit din cderile masive de precipitaii. Acest tip de coincidenta fenomenologica genereaza mari cantiti de ap, care e necesar a fi preluate de toate reelele de regularizare a scurgerii din interiorul parcelei de desecare, precum i de catre cele de transport i de evacuare a apelor in exces anterior proiectate. Asadar, activitatea de intreinere in sine a lucrrilor de desecare-drenaj de pe terenurile cu soluri grele face referire la ntreg ansamblul de aciuni destinate meninerii n stare de funcionare a tuturor categoriilor de lucrari executate in incinta unei anumite zone supuse ameliorarii. Importana ntreinerii i exploatrii lucrrilor agropedohidroameliorative pe terenurile cu soluri grele este una dintre problemele capitale ale momentului actual, de un real interes, avndu-se n vedere, n primul rnd, palierul creterii fertilitii solurilor din zona asupra caruia se intervine cu tehnici specifice, apoi, implicit, cel al sporirii

15 15 produciilor agricole obtinute si al recuperarii investiiei iniiale, nemaivorbind, desigur, despre mbuntirea caracteristicilor tehnico-funcionale ale amenajrii analizate. Notiunea de optimum economic, daca facem referire directa la nivelul sporurilor concrete de productie agricola prevazute prin proiectul de executie initial, se poate atinge n urma aplicrii msurilor complexe de ordin hidroagropedoameliorativ precizate anterior, dar numai in urma conditionarii dintre o buna interrelaionare intre proprietarii terenurilor agricole supuse procesului de ameliorare i unitatile de exploatare si intretinere ale lucrarilor specificate apartinatoare sectorului de mbuntiri funciare zonal. Trebuie specificata si multidirectionalitatea pe care exploatarea lucrrilor de desecare-drenaj o vizeaz. Acest lucru este definibil att prin lucrrile de interes local, dar, mai ales, prin lucrarile ample, complexe, de interes general, de care dispun mai muli beneficiari de teren. 5.2 Comportarea n exploatare a lucrrilor executate n sistemul de desecare-drenaj Rdui Combaterea excesului de umiditate din zon cauzat de precipitaiile czute direct n incint i de afluxul freatic s-a efectuat prin intermediul lucrrilor de desecare cu canale deschise distanate la 300-600 m. Prin executarea acestor lucrri, condiiile pentru agricultur s-au mbuntit, dar pe 30% din suprafaa situat n zona central, unde se manifest o supraumezire excesiv a profilului de sol ntre canalele de desecare, s-a impus regularizarea regimului de ap din sol prin lucrri de drenaj cu tuburi. Lucrrile de nivelare efectuate pe suprafaa cmpului experimental au artat necesitatea realizrii acestei lucrri, iar apele din ploi nu au stagnat niciodat pe suprafaa terenului. n timpul exploatrii au aprut unele degradri n punctele de racord al canalelor, acolo unde diferena dintre cotele de fund ale celor dou canale sunt de 20-50 cm i unde nu au fost prevzute lucrri de consolidare sau cderi, deficiene remediate prin consolidarea acestor puncte. Pe canalele de colectare mari au aprut degradri importante n aval de poduri, unde, din cauza reducerii seciunii de curgere, vitezele mari au produs eroziuni ale taluzelor i ale fundului canalelor, acolo unde acestea nu au fost suficient protejate. De asemenea, instalarea vegetaiei hidrofile de tip Phragmites pe talvegul canalelor din cauza necosirilor repetate a adus cu sine o serie de consecine nefaste asupra bunei funcionaliti a reelei de desecare, reducnd viteza de curgere a apei i, implicit, capacitatea de transport a canalelor i favoriznd fenomenul de depunere aluvionar, cu modificri asupra caracteristicilor geometrice ale seciunii canalelor. Dificultati foarte mari au rezultat si din motivul neimprastierii firesti a pamantului rezultat in urma saparii canalelor de desecare. Acest pamant, constituit in depozite pe malul canalelor de colectare si de transport, impiedica in mod total debusarea apelor scurse din parcela de desecare, motiv pentru care, in foarte multe cazuri, apele scurse s-au acumulat in spatele deponiilor de pe marginea canalului si au compromis partial sau total culturile acestor suprafete. Astfel de situatii ar fi putut fi evitate foarte usor, daca pamantul rezultat din sapatura, deponiile respective, in special, la canalele de ordin ultim, ar fi fost depozitat pe malul care, in sensul pantei terenului, nu impiedica scurgerea si debusarea apei in canal. In ceea ce priveste comportarea in exploatare a variantelor de drenaj din campul experimental, pentru determinarea gradului de colmatare a tuburilor de dren, s-au efectuat dezgropari in cinci variante din cele 11 din cadrul campului experimental Radauti, si anume V3, V4, V7, V8 si V9. Dezgroparile s-au efectuat la cate o linie de dren din variantele indicate la inceputul lunii septembrie al celui de-al doilea an hidrologic studiat, la distantele de 20, 50 si 80 m de la gura de evacuare pe aliniamentul liniei de dren. In conditiile solului humico-gleic caracteristic zonei depresionare cercetate si, ca urmare a masurilor aplicate in timp, situatia, in ceea ce priveste gradul de colmatare in variantele indicate anterior, se prezinta astfel: -varianta V3, cu tuburi din PVC lis cu diametrul interior de 60,4 mm, distanta dintre liniile de dren fiind de 30 m, cu filtru din balast in grosime de 25 cm peste care s-s asezat un strat de pamant vegetal de 40 cm, prezinta depuneri de particule fine in sectiunea interioara a tubului de 1,0-1,5 mm grosime pe toata lungimea acestuia, cat si depuneri la slituri; in aceasta varianta, nu s-a constatat prezenta radacinilor; -varianta V4, cu tuburi din PVC lis cu diametrul interior de 60,4 mm peste care s-a asezat o prisma de balast de cca 60 cm, drenurile fiind amplasate la 15 m distanta, este caracterizata de prezenta depunerilor de particule fine in sectiunea inferioara a tubului de ordinul a 0,5 mm, particule care se regasesc si in zona sliturilor avand grosimea de 0,5-1,5 mm; nici aici nu se constata prezenta radacinilor in tub si nici in materialul filtrant din jurul tubului; -varianta V7, cu tuburi riflate din polistiren avand diametrul de 60 mm, distanta dintre drenuri fiind de 15 m, iar filtrul constituit dintr-un strat de balast de 25 cm grosime, peste care s-a asezat un strat de pamant vegetal de 40 cm grosime, prezinta in sectiunea inferioara depuneri de 3-4 mm constituite din particule fine cu mici radacini, situatie intalnita la 20 m de fata de gura de evacuare; in stratul filtrant din balast, se constata o multime de radacini fine; la 50 si 80 m in raport cu gura de evacuare se constata, de asemeni, depuneri de particule fine in sectiunea inferioara avand grosimi de 3,0-4,0 mm; -varianta V8, cu tuburi din ceramica cu diametrul interior de 70 mm, distanta dintre liniile de dren fiind de 15 m, iar filtrul constituit numai dintr-un strat de pamant vegetal in grosime de 40 cm, se caracterizeaza prin prezenta depunerilor mari de 12-18 mm grosime l 50 si 80 m de gura de evacuare si de numai 5 mm la 20 m de aceasta;

16 16 depunerile au loc in sectiunea inferioara, restul sectiunii fiind foarte curata, fara niciun fel de depuneri; apar, de asemeni, radacini fine pe toata lungimea drenului; -varianta V9, cu tuburi din ceramica cu diametrul interior de 70 mm, distanta interdrenuri fiind de 15 m, iar filtrul utilizat constituit dintr-un strat de balast in grosime de cca. 25 cm peste care s-a asezat un strat de pamant vegetal in grosime de 40 cm, prezinta depuneri in grosime de 2-4 mm la 20 m de gura de evacuare, in rest, sectiunea din aliniamentul tubului fiind foarte curata. 5.3 ntreinerea i exploatarea reelei de canale de desecare 5.3.1 Distrugerea vegetaiei de pe canalele de desecare Tot tabloul vegetal al acestor macrofite acvatice existente pe intreaga sectiune geometrica a canalelor de desecare executate - o vegetaie hidrofil semiacvatic (Juncus, Carex), subacvatic (Phragmites, Thypha) i plutitoare (alge, mtasea broatei etc.) instalata pe tronsoanele canalelor de desecare cu viteze i debite mici, iar pe taluze, n seciunile colmatate ale canalelor cu regim de funcionare intermitent i n zonele de protecie ale acestora apare o vegetaie xerofil reprezentat prin ppdie, pelin, volbur, plmid etc. - impune o serie de masuri de combatere urgenta, care vizeaza distrugerea lor, n primul rnd, printr-un numar de dou sau de patru cosiri in mod manual n seciunea activ a canalelor i printr-una sau dou cosiri pe coronamente i n zona de protecie a canalelor, cosiri care sa inceapa dinspre aval nspre amonte. O alta forma de a elimina speciile acvatice emerse si submerse in momentul anterior formrii seminelor, o reprezinta metoda chimica, aplicabila prin intermediul erbicidelor sistemice, cu efect de durat, i de contact, cu o aciune limitat. Folosirea indelungata a celor doua tipuri de erbicide mentionate anterior conduc la o serie de agresiuni evidente asupra mai multor segmente ale solului, si anume, reducerea treptizata a nivelului de carbon in straturile superficiale ale acestuia, scaderea capacitatii sale de retinere a apei, precum si a celei de schimb cationic, degradarea, pe alocuri, a structurii solului, dar si actiunea nociva asupra biocenozei, care populeaza acest biotop. In cadrul combaterii integrate, rolul mijloacelor de combatere biologica reprezinta o metoda de reactie contra folosirii excesive a tehnicii chimizante vazuta factor de poluare major si a marilor dezavantaje, pe care aceasta le implica. Metoda de tip biologic presupune nsmnarea pe treimea superioar a taluzurilor canalelor de desecare cu specii de graminee specifice solurilor grele din zon, dar si plantarea cu rol fitostabilizator de-a lungul acestor canale a perdelelor silvice de protecie. O alta tehnica des utilizata in vederea combaterii speciilor macrofite emerse, dar cu un impact negativ asupra intregului ecosistem, este si aceea a distrugerii lor prin intermediul arderii, att n perioada rece, ct i n cea de vegetaie. 5.3.2 Curirea i ndeprtarea aluviunilor din seciunea canalelor de desecare Transportul debitului lichid pe reeaua de canale de desecare implic existenta unui volum considerabil de aluviuni de fund i plutitoare, a cror provenien se poate regsi n scurgerile de pe versanii limitrofi reelei, dar si n erodarea taluzurilor canalelor de desecare, acest fenomen avand drept cauza directa aciunea eoliana cu caracter semipermanent din zona, cat si consolidarea insuficienta in diverse moduri a acestora. Se stie faptul ca, ponderea aluvionara de pe talvegul cursurilor de ap nu depete 25% din volumul total de aluviuni, iar cele plutitoare, diseminate n toat masa curentului, ptrund pe intreaga reea de canale de desecare si determina modificarea seciunii active de curgere a acestora, impunand, asadar, limite extrem de semnificative debitelor infiltrate. Cantitatea de aluviuni, care se depune la fundul canalelor de desecare, genereaza, in mod implicit, aparitia procesului de colmatare a acestor lucrari hidroameliorative, transformand, astfel, considerabil, seciunea in sine de curgere a debitului lichid si conducand la aparitia inundatiilor pe terenurile agricole limitrofe. Aplicarea metodei mecanizate pe canalele secundare ale reelei de desecare in vederea curatirii acestora de masa aluvionara respectiva reprezinta o operatie destul de dificil contextual i ineficient, impunndu-se, n acest caz, curirea acestora in mod manual, curatire aplicata, de altfel, i pe canalele de ordin superior, unde volumul depunerilor este unul total nesemnificativ (< 0,3m grosime), dar i la finisarea operaiunilor de decolmatare mecanizat. 5.3.3 Msuri de refacere a canalelor de desecare deteriorate Asigurarea in timp a stabilitii canalelor de desecare din zona studiata s-a realizat prin intermediul lucrrilor de consolidare i de protecie a taluzurilor acestora, lucrari stabilite n raport cu o serie de factori definitorii anterior proiectati, si anume, tipul seciunii canalului, nlimea i panta taluzului, natura terasamentelor existente s.a.m.d. Se disting, astfel, dou tipuri de consolidri aplicate n cazul reelei de canale de desecare specifice depresiunii rduene, si anume, consolidarea de tip mecanic, caracterizata prin lucrrile de cptuire a taluzurilor pe acele tronsoane de canal, pe care este justificat interventia n urma calculelor de eficien economic efectuate, i consolidarea de tip biologic, executat pe treimea superioar a taluzurilor canalelor prin nsmnare cu specii de graminee specifice solurilor grele din zona analizata.

17 17 5.4 ntreinerea i exploatarea construciilor hidrotehnice de pe canalele de desecare Circulaia peste canalele de desecare se face si in cazul de fata prin intermediul podeelor construite n zon, absolut necesare n punctele obligate, dar i pentru activitatea de exploatare n circulaia local. Intretinerea podeelor existente presupune lucrri de reparaii n raport cu starea acestora la un anumit moment dat, ndeprtarea plutitorilor aparuti i a corpurilor scufundate, precum i afiarea sarcinii maxime de transport. 5.5 ntreinerea amenajrilor de drenaj 5.5.1 Prezentarea punctelor critice Principalul obiectiv, care trebuie avut n vedere la exploatarea lucrrilor de drenaj l constituie evitarea nfundrii acestora ca efect al colmatrii cu aluviuni sau cu depuneri minerale. Colmatarea drenurilor absorbante i a acelor colectoare este declanat n anumite puncte ale reelei de drenaj, care sunt considerate puncte critice. Punctele critice n cadrul sistemului de drenaj sunt deburile drenurilor absorbante i a drenurilor colectoare n canalele de desecare, precum i n cminele de vizitare. 5.5.2 Exploatarea sistemelor de drenaj n cursul exploatrii este obligatoriu, n primul rnd, s se pstreze cotele i dimensiunile proiectate ale canalelor de desecare pentru a asigura descrcarea drenurilor i, implicit, pentru o bun funcionare a sistemului de drenaj. Funcionarea normal a sistemelor de drenaj orizontal trebuie urmrit cu mai mult atenie, avnd n vedere faptul c aceste lucrri pot fi verificate cu mai mult dificultate, aceasta reprezentnd problema principal n exploatare. Operaiunea principal n vederea ntreinerii reelelor de drenaj din zona supus studiului o reprezint splarea depunerilor, a compuilor minerali din seciunea activ a drenurilor din doi n doi ani, cu scopul prevenirii fenomenului de cimentare a acestor aluviuni. O atenie deosebit se va acorda n timpul exploatrii punctelor critice, i anume, existena i etaneitatea capacelor pentru a nu permite ptrunderea pmntului sau a altor corpuri ce pot astupa gurile de intrare i de ieire; spaiul de deponii din partea inferioar a cminului de vizitare s aib o gard minim asigurat, astfel nct gura tubului de ieire din cmin, care este ntotdeauna cea mai cobort, s fie n permanen liber; cminele de vizitare trebuie bine marcate i permanent inspectate pentru a nu fi deteriorate n timpul lucrrilor agricole. PARTEA a III-a CAPITOLUL al VI-lea Imbuntirea tehnicii i a tehnologiilor actuale de combatere a excesului de umiditate cauzat de precipitaii i de apa freatic n condiiile zonei umede Cmpul experimental Rdui 6.1 Rezultatele cercetarilor efectuate in Campul experimental Radauti (obiectivele cercetrii i variantele experimentale) 6.1.1 Obiectivele cercetrii Tematica de cercetare a lucrrii de fa cuprinde mai multe obiective, i anume: a) stabilirea distanei optime dintre drenuri, n funcie de efectul fiecrei variante de drenaj asupra coborrii nivelului apei freatice i asupra comportrii culturilor agricole n sine; b) stabilirea mrimii debitelor de ap drenat; c) necesitatea prevederii materialului filtrant n jurul tubului de drenaj, precum i a combinrii drenajului de baz cu drenajul crti; d) efectul drenajului asupra coborrii nivelului apei freatice, inndu-se cont de caracteristicile variantelor, i anume: adncimi, distane, natura materialului folosit la construcia drenurilor, n acord cu factorii naturali: pluviometrie, caracteristici pedologice etc.; e) influena drenajului n creterea capacitii de producie a solului; f) monitorizarea comportrii n exploatare a diferitelor materiale folosite la construcia drenului (rezistena tuburilor, gradul de colmatare etc.) i stabilirea materialelor celor mai corespunztoare pentru condiiile zonei; g) efectul aezrii liniilor de dren paralel sau perpendicular pe direcia de curgere a curentului de ap freatic. Pentru a rspunde corespunztor acestui demers tiinific, s-au efectuat o serie de obsevaii cu referire la: regimul climatic al zonei, care implic date certe asupra pluviometriei (ploi, zpad), temperaturii aerului, evaporaiei la suprafaa apei; hidrogeologie, cu precizarea adncimii nivelului freatic, al caracterului ascensional al pnzei freatice; hidrologie, cu vizarea mrimii debitelor de ap evacuate i al regimului de umiditate din sol; colmatarea tuburilor de drenaj; comportarea plantelor i produciile obinute. De asemenea, s-au efectuat experiene care privesc stabilirea timpului de coborre a nivelului freatic prin crearea unor condiii artificiale de inundare n trei variante de drenaj. 6.1.2 Schema de amenajare i variantele experimentale Campul experimental de desecare-drenaj amenajat langa orasul Radauti cuprinde diferite variante de distantare interdrenuri de 15, 22 si 30 m, cu si fara asocierea cu drenajul cartita, anumite tipuri de materiale folosite la constructia drenajului subteran - tuburi de mase plastice lise si riflate si tuburi din ceramica -, precum si cazuri variate cu si fara material filtrant in jurul tubului sau cele referitoare la modul de orientare a drenurilor, paralel sau perpendicular, in

18 18 raport cu directia de curgere a fluidului freatic. S-au studiat n teren mai multe variante experimentale (n numar de 11 variante), care au permis urmtoarea analiz comparativa n ceea ce privete influena distanei dintre drenuri de 15 m, 22 m, respectiv 30 m, n condiiile folosirii tuburilor lise din material plastic cu diametru de 63 mm, acoperite cu pietri ntr-un strat de cca. 25 cm grosime; influena diferitelor materiale folosite la construcia drenurilor absorbante: tuburi din material plastic cu peretele neted cu diametrul de 63 mm, tuburi din material plastic cu peretele ondulat cu diametrul de 60 mm i tuburi din ceramic cu diametrul de 70 mm, toate drenurile fiind amplasate la distana de 15 m i acoperite cu un strat de pietri de cca. 25 cm grosime; influena absenei sau prezenei filtrului aezat n jurul tubului de drenaj, comparaia facndu-se ntre tuburile de ceramic i tuburile din material plastic cu peretele neted, precum i n varianta cu filtru din pietri i in cea fr filtru, n toate variantele distana dintre drenuri fiind de 15 m; influena orientrii liniilor drenurilor n raport cu direcia general de curgere a apelor freatice: varianta cu liniile de dren paralele cu direcia de curgere a apelor freatice si varianta cu liniile de dren orientate perpendicular pe direcia de curgere a freaticului; n ambele variante, distana dintre drenuri este de 15 m, iar ca filtru s-a folosit pietriul. Elementele constructive ale celor 11 variante descrise anterior se regasesc in tabelul nr. 11 de mai jos:
Indicativ V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 V10 V11 Varianta Tub lis PVC de diam. 63 mm cu filtru din balast cca. 25 cm gros. Tub lis PVC de diam. 63 mm cu filtru din balast cca. 25 cm gros. Tub lis PVC de diam. 63 mm cu filtru din balast cca. 25 cm gros. Tub lis PVC de diam. 63 mm cu filtru din balast cca. 60 cm gros. Tub lis PVC de diam. 63 mm cu filtru din balast cca. 60 cm gros. Tub lis PVC de diam. 63 mm cu filtru din balast cca. 60 cm gros. Tub riflat din polistiren de diam. 60 mm cu filtru din balast cca. 25 cm gros. Tub ceramica de diam. 70 mm fara filtru Tub ceramica de diam. 70 mm cu filtru din balast cca. 25 cm gros. Tub lis PVC de diam. 63 mm fara filtru Tub lis PVC de diam. 63 mm cu filtru din balast cca. 25 cm gros. si cu liniile de dren perpendiculare pe directia de curgere a stratului freatic Adancime (m) 1,2 1,2 1,2 1,2 1,2 1,2 1,2 1,2 1,2 1,2 1,2 Distanta (m) 15 22 30 x x x x x x x x x x x -

6.1.3 Observaii efectuate i rezultate obinute Msurtorile efectuate au artat c adncimile nivelurilor apei freatice i mrimea debitelor de ap evacuate de drenurile absorbante sunt n strns legtur cu regimul climatic i eficacitatea fiecrei masuri de drenaj aplicate. Din observaiile efectuate n anii hidrologici cercetati, caracterizai printr-un volum total de precipitaii anual de 696 mm, au rezultat urmtoarele: a) n variantele de drenaj cu drenurile amplasate la adncimea de 1,20 m i la distana de 15 m, 22 m i 30 m, nivelurile apei freatice s-au meninut coborte la adncimi medii lunare cuprinse ntre 60 i 90 cm, cu aprox. 40-50 cm mai coborte dect n varianta martor; creteri mai importante ale nivelului apei freatice, de 10-20 cm fa de suprafaa terenului, s-au nregistrat la topirea zpezilor i n lunile ploioase de var, la ploi maxime n 1-3 zile consecutive de 35-65 mm, creteri care au fost coborte n cmpul drenat sub adncimea de 50 cm de la suprafaa terenului ntr-un interval de 3-7 zile; b) n ceea ce privete compararea variantelor ntre ele, nu a rezultat o difereniere dect n ceea ce privete efectul mai bun al stratului filtrant de pietri cu nisip aezat n jurul tubului de drenaj, precum i al mrimii diametrului interior i exterior al tuburilor; c) debitele scurse prin drenuri au variat ntre 0,1 i 0,2 l/s i ha n perioadele de viitur. 6.1.4 Adncimile de coborre a nivelului apei freatice Din prezentarea anterioara a conditiilor climatice, rezulta faptul ca, in cursul anului hidrologic studiat, au existat patru perioade, fiecare caracterizata de o componenta proprie de tip distinctiv, ca factor dominant pentru zona supusa studiului. In prima perioada, s-au inregistrat cresteri relativ reduse ale nivelului apei freatice, ca urmare a topirii stratului de zapada cazut, dar si a caderii unor cantitati reduse de precipitatii inregistrate in a treia decada a lunii decembrie, cand consumul prin evapotranspiratie este, practic, nul. O perioada cu conditii similare intalnim si in a treia decada a lunii martie, cand nivelurile freatice au fost mai ridicate comparativ cu cele inregistrate in prima perioada de timp. In sezonul cald, se inregistreaza doua intervale diferite in lunile mai si iulie, cand, din cauza cantitatilor mari de precipitatii cazute, nivelurile freatice s-au ridicat pana la 0 30 cm de la suprafata terenului. Perioada cercetata se defineste prin faptul ca nivelurile apei freatice stabilite in cadrul varientelor analizate au condus la urmatoarele rezultate: a) efectul distantei de 15, 22 si 30 m dintre drenuri asupra coborarii nivelului apei freatice s-a monitorizat in variantele V1, V2 si V3, nivelurile cele mai coborate inregistrandu-se in varianta V1 si cele mai ridicate in varianta V3; varianta martor V10 prezinta nivelurile cele mai ridicate cu 10 pana la 100 cm fata de variantele V1, V2 si V3;

19 19 b) efectul acelorasi distante de 15, 22 si 30 m dintre liniile de dren a fost urmarit si in variantele V4, V5 si V6; deosebirea dintre aceste variante si primele expuse mai sus, si anume V1, V2 si V3, consta in asocierea drenajului inchis cu tuburi cu drenajul cartita; trebuie spus faptul ca drenajul cartita a fost executat in anul 1974, iar la ora actuala galeriile cartita s-au distrus in cea mai mare parte, din care cauza variantele nu functioneaza deloc la parametri optimi ganditi, motiv pentru care nivelurile freatice cele mai ridicate se inregistreaza in variantele V5 si V6, iar cele mai coborate in varianta V4, cu 15 60 cm; comparand cele doua seturi de variante intre ele, si anume V1-V2-V3 cu V4V5-V6, sub raportul eficacitatii drenajului cartita, nu se constata diferentieri ca urmare a celor prezentate anterior; c) efectul diferitelor tuburi folosite la executia drenurilor absorbante a fost stabilit prin monitorizarea variantelor V1, V7 si V9, nivelurile cele mai coborate ale stratului freatic inregistrandu-se in variantele V1 si V9, cu 5 20 cm mai jos decat in varianta V7 si cu 40 70 cm decat in varianta martor V10; d) efectul absentei sau prezentei filtrului in jurul tubului de drenaj a fost stabilit in variantele V8, V9 si V1, V10.; prezenta filtrului din balast cu o grosime de 25 cm este pusa in evidenta prin nivelurile freatice inregistrate, acestea fiind cu 5 20 cm mai coborate decat in varianta fara material filtrant din varianta cu tuburi de ceramica; in situatia folosirii tuburilor din PVC, faptul ca varianta fara filtru din balast prezinta niveluri mai coborate decat cea cu filtru se datoreaza asezarii in varianta V10 a unui strat vegetal in grosime de 40 cm, care prezinta o cantitate mare de materie organica, ce ii confera o permeabilitate superioara pamantului din jurul drenului; e) efectul orientarii liniilor de dren i raport cu directia generala de scurgere a apelor freatice s-a urmarit in variantele V1 si V11; s-au constat diferentieri minore intre cele doua variante cercetate de ordinul a 5 10 cm doar; fata de varianta martor V10, s-a constata ca nivelurile apei freatice in V1 si V11 sunt cu 40 80 cm mai coborate; adancimile medii lunare ale nivelului apei freatice, cat si cele semnalate in perioadele de viitura, conduc la aceleasi concluzii prezentate anterior. 6.1.5 Debitele si volumele de ap drenate Observatiile privind debitele de apa evacuate s-au efectuat la intervale de 2-3 zile, constatandu-se ca acestea sunt in stransa legatura cu cantitatile de precipitatii cazute si cu volumul consumului prin evapotranspiratie. Debitele maxime specifice au avut valori cuprinse intre 0,3 2,33 l/s ha. Scurgerile, care s-au inregistrat in variantele de drenaj, au fost generate, doua din ele, de topirea unui strat de zapada de 10 29 cm si de caderea unor cantitati relativ reduse de precipitatii (24 mm in 3 zile consecutive), care au condus la scurgeri prin sistemul de drenaj si alte doua precipitatii abundente cazute in lunile mai si iulie. Scurgerile maxime in variantele de drenaj inregistrate in perioadele de viitura, sunt prezentate in tabelul nr. 12:
Data Anul I - X XI XII Anul II - I II III IV V VI VII VIII IX Data 22-26.III.anul II 15-30.III.anul II 04-21.V.anul II 06.VII - 05.VIII.anul II TOTAL Ploi (mm) 45 31 32 38 20 39 25 118 81 207 36 49 V1 115 118 109 109 109 109 118 108 120 92 77 119 Zapada (cm) 9 29 V2 117 120 108 86 86 86 110 64 120 46 110 119 Ploi (mm) 11,2 23,8 107,3 207,0 V3 113 120 108 73 73 73 105 56 120 53 108 120 V1 3 9 32 83 127 V4 120 120 107 95 95 95 116 102 120 94 105 120 V2 1 11 22 69 103 V5 119 120 120 86 86 86 118 64 120 56 81 120 V3 1 9 18 66 94 V4 2 8 32 80 122 V6 V7 120 120 100 88 88 88 120 90 120 64 111 120 V5 1 7 21 70 99 V6 1 7 22 73 103 V8 120 120 109 111 111 111 120 100 120 67 111 120 V7 1 9 37 78 125 V8 0 8 29 88 125 V9 120 120 110 110 110 110 120 104 120 79 111 119 V9 1 7 31 98 137 V10 119 120 109 107 107 107 119 99 120 94 99 105 V10 2 9 38 86 135 V11 119 120 110 111 111 111 120 104 120 95 77 120 V11 2 9 42 97 150

120 120 85 85 85 110 57 120 47 105 118

In tabelul nr. 13 sunt prezentate volumele de apa evacuate la viituri:

Din datele de mai sus reiese faptul ca cele mai mari volume de apa s-au evacuat in variantele cu 15 m distanta dintre liniile de dren, fiind cuprinse intre 122-137 mm. Volumele lunare corespund cu volumele evacuate la viituri, volumele cele mai mari evacuindu-se in variantele V1, V4, V7, V8, V9, V10 si V11, acestea reprezentand 17 21 % din volumul de precipitatii cazut anual.

20 20 6.1.6 Regimul de umiditate a solului Regimul de umiditate din cadrul campului experimental s-a urmarit intr-un numar de 5 puncte in variantele V1, V2, V3, V4 si V9. Datele obtinute se vor prezenta in tabelul nr. 14, din care rezulta faptul de necontestat ca valorile umiditatilor au depasit-o pe aceea a capacitatii de camp (34,4%), cu exceptia lunii iunie, cand acestea sunt mai mici sau aproximativ egale:
Data 0,25 m 46 40 48 52 52 43 30 39 43 43 V1 0,50 m 41 39 42 48 50 35 35 23 38 37 0,75 m 37 34 44 46 46 42 35 38 42 44 0,25 m 38 37 40 39 41 37 29 35 41 40 V2 0,50 m 37 37 41 41 41 38 32 35 41 41 0,75 m 34 43 45 47 47 43 36 36 43 39 VARIANTA V3 0,25 0,50 0,75 m m m 58 45 44 52 44 38 59 44 41 52 44 40 63 47 43 46 38 35 35 34 36 45 39 34 49 47 44 42 37 33 0,25 m 48 52 55 48 55 42 37 37 43 42 V4 0,50 m 42 38 48 45 53 42 37 41 45 42 0,75 m 45 35 46 45 47 37 34 37 36 41 0,25 m 50 47 50 51 51 40 29 38 34 34 V5 0,50 m 46 40 43 44 50 39 33 39 38 38 0,75 m 40 36 38 42 44 35 25 36 39 35

10.X. anul I 30.XI. anul I 23.XII.anul I 25.II. anul II 19.III.anul II 07.V.anul II 12.VI.anul II 03.VII. anulII 13.VIII.anul II 07.X. anul II

6.1.7 Producia agricol si folosinta terenului Pentru c, din totalul suprafetei amenajate, aproximativ jumatate este reprezentata de terenuri afectate in continuare de exces de umiditate, din cauza nivelurilor freatice putin adanci si a drenajului de suprafata neasigurat, zona studiata continua sa aiba o folosinta corespunzatoare unei agriculturi extensive, avand ca segmente de baza arabilul pe cca. 50% din totalul suprafetei, pasuni si fanete pe cca. 45% din teren, iar restul este constituit din alte folosinte. Practic, s-a pastrat exact acelasi plan al folosintelor de dinainte de amenajarea hidroameliorativa, singura deosebire, care apare, fiind aceea ca productiile realizate sunt mai ridicate in raport cu situatia anterioara amenjarii terenului cu lucrari de imbunatatiri funciare. Pe suprafata campului experimental acoperita cu lucrari de desecaredrenaj au fost cultivate cartof, porumb, orz, sfecla furajera, gulii furajere, precum si ierburi perene cu mare randament. Se constata faptul ca productiile obtinute in culturile furajere, care cuprind cea mai mare parte din suprafata, se prezinta ca fiind mai mici decat cele prevazute in proiectul intocmit, exceptie facand sfecla furajera, unde este inregistrata o depasire de 5 t/ha. In rest, productiile sunt mai mici cu 32,5 t/ha la gulia furajera si cu 5 t/ha la fan. Prin planul de cultura, o suprafata de 643 ha trebuia cultivata cu lucerna masa verde, care, in realitate, a fost cultivata cu ierburi perene de calitate inferioara, iar unele suprafete cu fanete naturale au ramas in aceeasi situatie ca inaintea executarii lucrarilor. 6.1.8 Eficiena economic In functie de investitia specifica, de cheltuielile si de veniturile realizate, s-au stabilit indicatori de eficienta economica pentru fiecare varianta amenajata, utilizand elementele de eficienta economica stabilite pentru anul II de studiu, in baza carora au rezultat timpi de recuperare mari cuprinsi intre 23 si 100 de ani. Aceasta situatie este cauzata de mentinerea in cultura a ierburilor perene timp de 8 ani. Doar aplicarea corecta, in complex, nu separat, a lucrarilor de nivelare - modelare si a drenajului inchis cu tuburi, corelate cu lucrarile de desecare deja existente, vor putea duce la cresterea potentialului agricol al acestor terenuri din campul experimental Radauti. 6.1.9 Scurgerea apei la suprafata terenului 6.1.9.1 Colectarea apei din campuri Cu privire la stabilirea cauzelor excesului de umiditate din sol, s-au facut observatii asupra modului de colectare de catre reteaua existenta de canale a apelor de suprafata provenite din precipitatii. Astfel de observatii s-au efectuat atat primavara dupa topirea zapezii, cat si in restul anului dupa caderea unor ploi mai importante, ale caror volume in 13 zile consecutive au depasit 2030 mm. In urma lor, s-a constatat ca, in conditiile orografice actuale, cand intalnim pante de numai 48% si o multitudine de microdenivelari locale ale solurilor cu permeabilitate redusa, o mare parte din apa provenita din precipitatii revine la suprafata terenului formand, uneori, lucii de apa, acolo unde, local, cotele terenului sunt mai joase. Aceasta situatie s-a constatat in aceeasi masura, atat pe terenurile cu apa freatica la mica adancime, 0 0,5 m, cat si pe restul suprafetelor, unde apa freatica se gaseste la adancimi mai mari de 0,5 1,0 m. Pentru combaterea fenomenului denumit exces de umiditate de provenienta mixta, in conditiile terenurilor din campul experimental Radauti cu pante dominante mici, microdenivelari locale multiple si soluri grele cu straturi subarabile putin permeabile, trebuie in mod necesar si obligatoriu aplicata lucrarea de nivelare si, dupa caz, nivelarea cu rigole longitudinale, nivelarea si modelarea in benzi cu coame sau drenajul cartita. Toate aceste masuri sunt recomandate a se aplica cu scopul de a fi imbunatatite in mod semnificativ conditiile de scurgere a apei de la suprafata

21 21 terenului inspre canalul de desecare cel mai apropiat zonei afectate de exces de umiditate mixt. In paralel cu aplicarea acestor masuri, trebuie aduse modificari si in modul de orientare a araturilor si a randurilor de culturi, in special, la prasitoare. In acest sens, araturile si randurile de culturi trebuie orientate dupa linia de cea mai mare panta a terenului pentru a asigura, astfel, scurgerea apei. Acest lucru este posibil a fi efectuat in conditiile zonei studiate, intrucat ultimele canale ale retelei actuale de desecare sunt distantate la 300 500 m si sunt executate aproximativ paralel cu curba de nivel. 6.1.9.2 Concentrarea scurgerii in reteaua de canale si marimea debitelor specifice scurse Aspectele hidrologice pentru urmarirea conditiilor naturale de formare a scurgerii pe terenurile joase, pe care s-au executat retele de canale de desecare, au fost observate in cinci bazine, a caror caracteristici principale sunt prezentate in tabelul nr. 15:
Bazinul Vljen CP6 Bahneanu CP10 CP12 Supr. (ha) 1350 795 48,6 94 77 Panta medie a terenului (%) 5,4 5,1 7,0 7,8 8,9 Densitatea retelei de canale (m/ha) 13,5 29,0 18,5 43,3 52,0 Adancimea medie a apei freatice de la supr. terenului (m) 1 1,5 0 1.0 0 1,0 0 1,0 0 1,0 Tipul de sol predominant humico gleic humico gleic humico gleic humico gleic humico gleic

Din analiza datelor prezentate in cuprinsul lucrarii, se observa ca, in sistemul de desecare din zona Radauti, exista o scurgere permanenta, reprezentand posibilitatile de captare a apelor freatice de catre reteaua actuala de canale, si o scurgere maxima, pe intervale relativ scurte de timp, 15 zile, reprezentand apele provenite din precipitatii, ploi sau topiri de zapezi. Debitele de dimensionare a sistemelor de desecare se stabilesc in proiectare, cu relatii de calcul neverificate, ceea ce face ca, in conditii naturale, aproximativ asemanatoare, sa rezulte din calcul debite specifice destul de diferite ca valoare matematica in sine. Din acest punct de vedere, se impune initierea si dezvoltarea tot mai accentuata a cercetarii hidrologice pe terenurile joase, desecate. 6.1.9.3 Scurgerea provenita din stratul freatic Datele obtinute in urma setului de observatii efactuate indica faptul ca aportul freatic este relativ redus. Scurgerea de baza difera de la bazin la bazin, in functie de modul de interceptie a stratului freatic. Valorile debitelor specifice provenite din stratul freatic sunt prezentate in tabelul nr. 16:
Bazinul hidrografic Vlojen CP6 Bahneanu CP10 CP12 Scurgerea de baza sau permanenta (l/s ha) 0,025 0,050 0,100 0,300 0,025

Scurgerea cea mai mare s-a inregistrat in cazul bazinului hidrografic al canalului colector CP10. In general, la toate bazinele hidrografice, debitele specifice provenite din stratul freatic sunt mult mai mici decat cele apreciate la faza de proiectare, care, valoric, au fost de 0,60 0,80 l/s ha. 6.1.9.4 Scurgerea maxima Privitor la scurgerea maxima, s-a constatat ca aceasta poate fi generata de topirea zapezii, dar si de ploile maxime cazute pe un sol, in prealabil, umezit, inregistrate vara. Se poate constata, astfel, ca, in primul an hidrologic studiat, viiturile au aparut la sfarsitul lunii martie dupa topirea unui strat de zapada de 32 cm, in luna mai dupa o ploaie maxima care, in trei zile consecutive, a insumat 41 mm, la sfarsitul lunii iunie si inceputul lunii iulie, cand s-a inregistrat cantitatea de 36 mm intr-o zi, precum si la inceputul lunii august, dupa o ploaie maxima in 24 de ore de 43,5 mm. In cursul celui de-al doilea an hidrologic studiat, scurgerea in sistemele de desecare a inregistrat mai multe varfuri de maxime, asa cum se poate observa din tabelul prezentat. Tabelar, sunt redate in mod centralizat debitele specifice maxime corespunzatoare varfurilor de viitura si precipitatiilor, care au generat aceste scurgeri pentru anii hidrologici analizati. Folosind aceste date, s-a stabilit o legatura de tip corelativ intre precipitatii si debitele specifice maxime scurse, in conditiile medii ale situatiei actuale de amenajare a zonei Radauti. Din calculele de corelatie a rezultat formula matematica de mai jos, prin intermediul careia poate fi determinat debitul specific scurs in functie de

22 22

marimea precipitatiei: q = , unde: q = debitul specific maxim scurs (l/s ha); H = cantitatea de precipitatii pentru care se stabileste scurgerea specifica maxima (mm). Pentru cateva valori ale precipitatiilor din zona, debitele specifice maxime scurse, calculate conform relatiei anterioare, sunt prezentate astfel (tabelul nr. 17):
Precipitatii (mm) Debitul specific (l/s ha) 30 0,48 40 1,07 50 1,65 60 2,24 70 2,84

Pe masura ce lucrarile actuale de desecare se vor completa prin tehnica de nivelare, prin cea de nivelaremodelare a suprafetei terenului sau prin extinderea drenajului inchis cu tuburi, fiind imbunatatite, astfel, mult mai mult conditiile de scurgere a apei de la suprafata terenului si din sol, este de asteptat o crestere a acestor debite specifice maxime, ceea ce va conduce la o mai buna regularizare a regimului de apa de la suprafata solului si din profilul acestuia. 6.1.10 Metode hidrologice i hidraulice ale lucrrilor de evacuare a excesului de umiditate La proiectarea lucrrilor pentru eliminarea apelor n exces din perimetrul desecabil Rdui au fost implicate o serie de metode hidrologice i hidraulice, al cror obiect de calcul l-a format scurgerea apelor de pe terenul desecabil i de pe cele invecinate nalte, dar i cursul de ap propriu-zis, emisarul, ctre care sunt direcionate apele colectate n reeaua de desecare existent, care au explicitat cu rigurozitate prin pasii de calcul efectuati parametrii caracteristici ai fenomenologiei analizate. A) Calculul volumelor de ap i al debitelor generate de precipitaiile czute pe suprafaa desecabil i pe terenurile nalte limitrofe Calculul stabilirii debitelor i volumelor de ap provenite din precipitaiile czute pe suprafaa desecabil i pe terenurile nalte limitrofe presupune o serie de metode analitice deductive a acestui fenomen complex al scurgerii, tinand cont in acest sens de doua vectori importanti, care determina in mod direct procesul scurgerii, si anume, cantitatea de precipitaii i specificitatea definitorie a terenului desecat privita sub raportul factorilor ecologici caracterizanti. Acest set de metode matematice este fundamentat pe faptul c o ploaie cu o repartiie perfect definit din punct de vedere spatio-temporal si care cade pe suprafaa bazinului hidrografic cercetat - bazin studiat in functie de toti parametrii fizici anterior cunoscuti i de condiiile climatico-hidrologice date - produce scurgeri de suprafa bine determinate. Astfel ca, metodele analitice propuse implic, in conformitate cu precizarile literaturii de specialitate, faptul c, avand ca punct initial de plecare hietograma ploii, i = i (t,s), s-a determinat hidrograful debitelor, Q = Q (t,s), n fiecare seciune a scurgerii. Ecuaia generala de bilan, asadar, pentru o ploaie cu nlimea P, care produce o scurgere de suprafa (h), prezinta configuratia matematica schitata mai jos: P = A + E + S + R + h, unde: A interceptarea (mm); E evaporaia total (mm); S infiltraia total (mm); R reteniile din depresiunile terenului (mm); h stratul scurs (mm). Stabilirea mrimii tuturor termenilor din ecuaia precedenta este dependenta de toate verigile principale ale mediului cercetat, si anume, specificitatea terenului, a solului, a vegetaiei i cea a ploii nsei, caracterizat prin intensitatea i, variabil spatio-temporal, i prin durata de timp, t, de aceea, presupune un studiu foarte aprofundat si in detaliu in acest sens. Suma tuturor pierderilor msurate n strat de ap, atata vreme cat este cunoscut stratul scurs, n seciunea de control, pentru fiecare ploaie in parte, care cade pe suprafata bazinului de recepie analizat, ploaie definibila prin hietograma i = i (t), a fost determinata cu ajutorul relatiei de calcul : K = P h, unde: K suma pierderilor masurate in strat de apa (mm); P cantitatea de precipitatii cazute pe suprafata bazinului (mm); h stratul scurs (mm). Determinarea intensitatii pierderilor la o ploaie uniform cu intensitate i, constant n raport cu timpul i cu spaiul i de o durat foarte mare, se realizeaza prin intermediul relatiei: K = K/t , unde: t intervalul de timp de la nceputul ploii (iniial, acesta fiind foarte mare, tinde s capete uniformitate pana cand se ajunge la o valoare constant a intensitatii pierderilor, pe care o notam cu Ko). Se stie faptul ca evaporaia n timpul ploilor reprezinta un factor care este complet neglijabil, pe cand toate celelalte pierderi trebuie luate in considerare doar in momentul initial, de nceput al acesteia, intensitatea pierderilor, Ko,ajungand egal, astfel, cu intensitatea infiltraiei stabilizate, fo= lim S/t t

23 23 Debitul maxim scurs in aceste conditii este definit de relatia matematica : Qmax = qmax x F , iar valoarea debitului mediu se obine din ecuatia: Q (to + ) = Qmax (to + + to )/2 . De aici, rezulta faptul ca debitul mediu devine: Q = Qmax to/(to + ), iar cel maxim este: Qmax = Q (1 + /to), unde: timpul de concentrare. Pentru situatia n care avem de-a face cu un sol saturat, iar durata ploii, to, este egala cu timpul de concentrare, , debitul maxim este definit de aceeai relatie de calcul, si anume: Qmax = qmax x F , iar debitul mediu devine in aceste conditii: Q = 1/2 x Qmax . B) Parametrii ploilor toreniale utilizai n calculele hidrologice privind scurgerea maxim Relaiile de calcul care determina corelaia dintre intensitatea ploii de calcul, durata acesteia i frecvena ei sau construit dup forma propus de Alexeev : i = (A + B logN)/ (t + 1)n sau : i = = S/(t + 1)n , unde: t durata; N numarul de ani, care stabilesc frecvena; A,B numarul de parametri, care prezinta valori constante pentru o staie meteorologic dat; S - parametru, care, la diferite asigurri de calcul, este determinat cu ajutorul relaiei: S = A + B logN . Exprimarea stratului de ap, care cade pe suprafata bazinului cercetat intr-o anumita perioada de timp, t, se poate face prin intermediul formulei: P = (A + B logN) x t / (t + 1)n (mm), timpul t fiind msurat n minute. C) Componentele pierderilor de ap din precipitaii la formarea scurgerii de suprafa Interceptarea reprezinta o prima componenta a pierderilor de apa din precipitatii si este definibila drept cantitatea de ap genarata de factorul meteoric si reinut de partea supraterana a plantelor, ce acoper intreaga suprafata a terenului cultivat (este exprimat n uniti de nlime (mm) si simbolizata in ecuaia de bilan prin litera A). Intensitatea acesteia se obtine prin raportarea mrimii sale la durata desfasurarii procesului de reinere a apei pluviale de ctre planta in sine, si anume, a = dA/dt . Horton propune un mod de a stabili tiparul de calcul al interceptrii in urmatoarea configuratie ecuationala: A = b + c Hn , unde: H precipitaiile (mm); b, c, n parametri ai cror valori depind de felul vegetaiei respective. Valorile orientative ale interceptrii sunt prezentate n tabelul nr. 18:
Specificaie Teren neted, slab nierbat Teren cu neregulariti slab nierbat sau cu tufriuri rare Teren bine nierbat, tufriuri Valorile 2 mm 3-5 mm 6-10 mm

A doua componenta a pierderilor de apa o reprezinta retenia sau reinerea apei de ctre microrelieful terenului (depresiuni i alte neregulariti existente in arealul cercetat), msurabila si ea n uniti de nlime (mm) si dependenta de panta i de gradul de neuniformitate a suprafeei terenului, prezentand un interval de variabilitate de la civa mm la civa zeci de mm. De asemeni, un alt factor care apare este evaporaia total care, n timpul ploii, avand o valoare foarte mica, de cteva zecimi de mm, devine, n consecin, neglijabila n calculul debitelor i al volumelor de ap maxime scurse. Cel de-al patrulea termen, infiltraia, e fenomenul propriu-zis de ptrundere a apei de la suprafaa solului n interiorul acestuia, ca urmare a aciunii forei gravitationale, dar si a fortelor de capilaritate i de absorbie a particolelor solide, un fenomen diferit, insa, de cel al filtraiei, care defineste, in mod restrictiv, doar micarea apei n interiorul terenului. Fenomenul infiltrarii apei mai implic i acea cantitate de ap F exprimabila in mm si nmagazinat n sol din totalul precipitaiei cazute pe suprafata bazinului studiat, fiind in directa dependenta cu nveliul vegetal al solului, cu proprietile acestuia - si facem referire aici la textur, la porozitate, la structur, la grosimea stratului permeabil etc. -, cu umiditatea lui iniial, cu durata i intensitatea precipitaiilor, dar i cu temperatura apei i a solului, asadar, o intreaga multime de elemente interdependente in mod constant unele cu altele, unele dintre acestea neputand fi caracterizate sub o anumita forma din punct de vedere parametric cantitativ, motiv pentru care formulele pentru determinarea aproximativ a intensitii infiltraiei apar ca nite corelaii cu valabilitate doar n condiiile precise, n care au fost determinate initial. Pentru solurile cu textur argiloas din arealul de fa, infiltraia a fost calculata prin intermediul ecuatiei deficitului de umiditate: Fn = a Dr + b , unde: F infiltraia sub strat de ap dup n minute; D deficitul de umiditate; a, b, r parametri determinai local. Una dintre caracteristicile importante ale scurgerii este evidentiata de coeficientul de scurgere, pe care il putem defini drept raportul dintre stratul de ap scurs, h, i stratul de ap czut, p, pe suprafata bazinului analizat: = h/p = (P k)/P = 1 k/P. Ecartul de variatie a acestui coeficient este stabilit n funcie de structura si de temperatura solului, de gradul de saturare a acestuia cu ap, de factorul geomorfologic, de intensitatea ploii toreniale, de temperatura aerului i, nu in ultimul rand, de gradul de asigurare cerut pentru calculul hidrologic respectiv. Astfel, ecuaia bilanului hidric releva faptul ca, din punct de vedere valoric, coeficientul de scurgere este subunitar ( < 1). Timpul de concentrare i viteza de scurgere reprezinta alti doi parametri distinctivi ai procesului de surgere a apei, care au fost luati in considerare in calculele desfasurate aici. Timpul de concentrare a scurgerii, pe care il notam cu litera , este apreciat a fi echivalentul duratei necesare ultimelor picturi pentru a parcurge o distana, L, pn la

24 24 talveg cu o anumita viteza, v. Cunoscnd valoarea acestei viteze, acesta poate fi exprimat astfel: = L/v . Durata total, in schimb, a scurgerii, pe care o notam cu litera T, a apei pn la emisarul principal de evacuare a acesteia pentru o suprafa parial data, n, este reliefata prin formula: T = t + , iar viteza scurgerii laminare, vs, se determina valoric prin intermediul relaiei : vs = Co Ip (mm/s) , unde: Co coeficient care caracterizeaz rugozitatea suprafeei de scurgere, cu valori cuprinse in intervalul 540; p nlimea precipitaiei sau topirea zpezii (mm); I panta general a suprafeei de colectare. Timpul de concentrare a scurgerii nu s-a determinat doar prin metoda dinamic a scurgerii, ci si empiric, prin cunoscuta formula simplificat a lui Ongaro:

= 0,18 SL, unde: timpul de concentraie a scurgerii (zile i fraciuni zecimale de zile); S suprafaa (km2) ; L lungimea drumului parcurs de un fir de lichid (km), pe cand viteza medie se poate calcula cu ajutorul cunoscutei relaii a lui Chzy: v = C RI , unde: C coeficientul determinat prin intermediul formulei lui Pavlovski ; R raza hidraulic; I panta hidraulic. Metode i formule de calcul al volumelor de apa i al debitelor maxime Pentru o ploaie cu o nlime h (mm), care cade pe o suprafa S (ha), volumul de ap scurs i msurat n m3 se poate calcula cu formula: V = 10 S h , n care: coeficient de scurgere mediu pe ntreaga durat a ploii. Volumul de ap, V, exprimat in m3, raportat la timpul admisibil de evacuare a apei de pe terenul desecabil, T, masurat in s, i la suprafaa S (ha) a terenului, ofera expresia debitului specific: q = 10 000 h / T (l / s ha). Durata de stagnare a apei pe terenurile argiloase se ia de ordinul a 2-3 zile pentru lunile V-IX i de ordinul a 5-7 zile pentru lunile I-IV i X-XII. Dup I. Sava i A. Wehry, determinarea debitului de dimensionare a sistemului de desecare este una dintre cele mai dificile probleme care se iau n discuie la proiectare, din cauza numeroilor factori naturali, extrem de variabili din punct de vedere spaio-temporal, expresia general a debitului fiind: Q = S x q (m3/s sau l/s) , unde: S suprafaa de colectare a apelor (km2 sau ha); q debitul specific, modulul de scurgere sau modulul de debit (m3/s km2 sau l/s ha). Metodele de calcul preliminar al debitului specific, dup autorii sus-amintii, sunt urmtoarele: a) metoda expeditiv, care se fundamenteaz pe formula clasic a modulului de scurgere, i anume: q = 12 P / T , n care: P cantitatea precipitaiilor (mm) si T durata de evacuare a apelor (zile). b) metoda capacitii de absorbie ce are la baz cunoaterea urmtorilor factori de scurgere: intensitatea precipitatiilor, pi, masurata in mm/h, i durata, t, in ore a acestora; viteza medie de infiltraie a apei n sol, k (mm/h); umiditatea iniial a solului uo; capacitatea total pentru ap a solului us. Volumul de ap al ploii se calculeaz prin relaia: Vp = 10 pi t (m3/ha). n stare saturat, pe o grosime data x (m) a stratului activ de sol, coninutul de ap din sol are urmtoarea expresie matematic: Vs = x po us . In momentul de dinaintea nceperii ploii, coninutul de ap se exprim astfel: Vo = x po uo.. Diferena dintre cele dou volume, Vs i Vo, este echivalent cu volumul de ap pe care-l poate primi solul pn la saturarea stratului sau activ, i anume: V = Vs Vo . Scznd volumul anterior calculat din volumul de ap al ploii, se determin volumul de ap n exces, care trebuie evacuat din perimetrul studiat: Ve = Vp Vi = 10 pi t - x po (us - uo) . Cantitatea de ap infiltrat n sol n timpul ti (ore) are forma: Vi = 10 k ti . Fiind egal cu V, se ajunge la egalitatea: 10 k ti = x po (us - uo) . De aici, rezulta expresia duratei infiltraiei, i anume: ti = x po (us - uo) / 10 k , unde: k este coeficientul de filtraie a solului (mm/h). c) metoda dinamicii scurgerii apelor aparinnd lui A. N. Kosteakov se sprijin pe determinarea scurgerii apelor superficiale provenite din ploi i din topirea zpezilor pe o suprafaa S a perimetrului de desecare, fenomen care se desfoar n doi pasi algoritmici, i anume: 1) pasul I il reprezinta scurgerea elementar a iroaielor de ap de pe suprafaa terenului pn la canalul colector limitrof; 2) pasul al II-lea este dat de scurgerea n albia canalelor pn la emisarul zonal. Viteza de scurgere a apei de pe suprafaa terenului catre colector a fost exprimata cu ajutorul formulei: v = 3,16 x 10-5 x p3/2 x m x , unde: p grosimea stratului de scurgere (mm); m coeficient care ine cont de rugozitatea suprafeei terenului; coeficient care variaz n funcie de panta terenului. Durata scurgerii picturii de ap din punctul cel mai ndeprtat al bazinului pn la emisarul zonei sau timpul de consumpiune, s-a obtinut valoric prin intermediul ecuatiei: = l1/v1 + l1/v1 + l1/v1 = L/vm , unde: L lungimea maxim a traseului de scurgere; v viteza medie de scurgere pe acelai traseu. Dac adugm la timpul de consumptiune si durata ploii t (ore), obtinem formula duratei viiturii, si anume: Tv = t + = t + L/vm sau : Tv/t = 1 + L/vm t = 1 + /t = K2 . Astfel, debitul mediu al viiturii devine produsul dintre suprafaa de colectare S (m2) i cantitatea ploii P (mm), la care se adauga corectia prin intermediul coeficientului de scurgere , totul raportat la durata viiturii

25 25 respective, si anume: Qm = S P / Tv , iar debitul maxim al undei de viitura va avea, asadar, urmatoarea forma matematica: Qmax= K1 Qm =K1 S P /T , unde: - K1 este un coeficient cu valoarea stabilita n funcie de forma diagramei de scurgere. Debitul specific maxim va fi, prin urmare: qmax = Qmax / S = P K1 / t K2 . Raportul dintre cei doi coeficienti, K1 si K2, determina valoarea coeficientului de ntrziere a scurgerii, , iar stabilirea lor se face, in ceea ce-l priveste pe K1, asa cum spuneam anterior, n funcie de forma suprafeei de colectare, iar in ceea ce-l priveste pe K2 , acesta are rolul de a modifica, mrind sau diminuand, valoarea lui K1 n funcie de durata ploii, K2 avnd urmtoarea expresie: K2 = S . Expresia final a modulului de scurgere sau a debitului specific maxim devine astfel: qmax = c / S (l / s ha) , unde: c = 2,8 P K1 / t . Totalitatea condiiilor ecologice ale sistemului de desecare studiat Radauti si contextul pedoclimatic al Romniei au impus ca expresia modulului de desecare sa fie calculat in urmatorul mod: qmax = 4 / S (l /s/ha) . Debitului apelor de suprafa i se adaug, bineinteles, i debitul provenit din stratul freatic. d) metoda debitelor difereniate se fundamenteaza pe proveniena apelor n exces, i anume, debitul specific al apelor n exces provenite din precipitaiile czute pe suprafaa desecabila, si anume: qmqx = 2,8 p / T (l/s/ha) ; debitul specific, q2, provenit din precipitaiile czute pe zonele limitrofe suprafeei interesate, debit care se calculeaz cu aceeai formul, doar cu precizarea c se determin coeficientul de scurgere n funcie de o serie de factori definitorii pentru contextul zonal, si anume, panta general a terenului, textura solului i tipul de folosina; debitul specific generat de stratul freatic se calculeaza astfel: q3 = p n / 864 tin (l/s/ha) , unde: - p - raportul dintre suma precipitaiilor lunare i numrul de zile cu precipitaii din luna respectiv; n - coeficientul de absorbie a apei n sol ; tin - numrul de zile n care se evacueaz cantitatea total de ap ; - coeficient experimental legat de viteza de infiltrare a apei n canale sau n drenuri; debitul afluxului subteran al stratului freatic provenit din zonele limitrofe suprafeei interesate se determin cu relaia: q4 = k H I L (m3/24 ore) , unde: k - coeficientul de permeabilitate a stratului acvifer prin care circul apa nspre lunc (m/zi); H - grosimea stratului acvifer (m); I - panta apei freatice; L lungimea frontului de apariie a apei freatice la contactul lunc-versant (km). Debitul total al sistemului de desecare se determin, asadar, prin totalizarea debitelor pariale pentru fiecare lun n parte. Calculul hidraulic al reelei de canale de desecare implic i luarea n considerare a debitului maxim lunar, innd seama de posibilele atenuri. Cantitatea de ap necesar de evacuat i capacitatea de primire a receptorilor din sistemul cercetat Apele colectate de reeaua de evacuare i drenaj sunt evacuate gravitaional n emisarul principal Pozen, iar o parte, tot n acelai mod, prin canalul Bhneanu (CP 8) n prul Temnic. Volumul de ap colectat de reeaua de desecare i drenaj este evacuat din suprafaa amenajat n cea mai mare parte n prul Pozen prin trei puncte, dup cum urmeaz: 1) CP 4 (canalul mprtesc) cu un debit maxim de 2,416 mc/s cu debuare la km 6 + 532; 2) CP 6 cu un debit maxim de 2,292 mc/s cu debuare la km 4 + 115; 3) CP 2 (prul Vleojen) cu un debit maxim de 0,456 mc/s cu debuare n punctul km 2 + 400. Volumul de ap colectat de pe o suprafa de cca 421 ha situat n partea de sudest a sistemului este evacuat prin canalul Bhneanu (CP 8) cu un debit de 0,842 mc/s n prul Temnic, care se descarc direct n rul Suceava. Volumul de ap anual de evacuat este de 3660 mii mc. Canalul Pozen are un regim de curgere specific torenial. Debitul ce se scurge n majoritatea anului fiind suplimentat cu 5, 244 mc/s, ce provine din amenajarea zonei studiate (debitul de desecare i drenaj). Primvara i toamna, cnd se nregistreaz ploi de mare intensitate, apar viituri de scurt durat cu debite ridicate. Din calculele fcute la intocmirea proiectului de regularizare a prului Pozen, a rezultat c, n perioada de viitur, debitul este de 97 mc/s la asigurarea de 5%, pentru care s-a si realizat dimensionarea canalului, i de 166 mc/s la asigurarea de verificare de 1%. Din datele anterior prezentate, rezult c pentru debitul necesar de evacuat n prul Pozen, respectiv 5,244 mc/s, evacuarea gravitaional este asigurat aproximativ n tot timpul anului, cu excepia perioadelor de viitur, cnd la asigurarea de 5% scurgerea normal a celor trei canale principale este temporar ntrerupt. n cele trei puncte de debuare a canalelor principale n prul Pozen, nivelele din canalele principale i prul Pozen asigur evacuarea gravitaional a acestora n tot timpul anului, cu excepia perioadelor de viituri mari, cnd se vor crea remuuri pe canalele respective. n ceea ce privete evacuarea apei colectate de canalul Bhneanu (CP8), acesta are asigurat evacuarea apelor gravitaional n prul Suceava n tot timpul anului. Metode de calcul a subsidentei solurilor grele
4 x x

26 26 Fenomenul de subsidenta este un fenomen specific solurilor grele, argiloase, caracterizate printr-o permeabilitate scazuta si o porozitate ridicata. De aceea, calculul gradului de tasare pentru acest tip de sol este imperios necesar, avand in vedere efectele pe care aceasta le poate avea in timp, si facem referire aici la tasarea diverselor tipuri de constructii, la fenomenul de compactare a stratului de suprafata drenat si subtiat, in acelasi timp, dar si, asa precum afirma Andrei Wehry, la drenarea mai adanca a apei freatice, care trebuie sa se produca o data cu coborarea nivelului solului. Subsidenta terenurilor argiloase este determinata, astfel, de insasi scaderea greutatii unui sol in urma drenarii apei in exces din profilul acestuia, scadere a presiunii care se face cu 0,1 kgf/cm2 pe fiecare metru cu care coboara acviferul subteran, si de contractia pe verticala a golurilor aparute dupa drenare, goluri care lasa numai apa capilara in stratul de deasupra freaticului existent. In zona depresionara Radauti, s-a constatat influenta directa asupra dinamicii fenomenului fizic de subsidenta a solurilor si a altor factori decisivi, cativa extrem de activi, precum: clima teritoriului, tipul de culturi specifice perimetrului analizat si, nu in ultimul rand, timpul, ca variabila intrinseca, dar si ansamblul conditiilor de desecare-drenaj zonale. Cantitatea de apa din profilul solului este un factor aflat intr-o relatie de directa proportionalitate si dependenta cu alte cateva variabile caracterizante pentru solurile grele, argiloase din zona analizata aici, si anume, continutul de argila si continutul de materie organica. Ecuatia matematica definitorie pentru cantitatea de apa din sol, W (dupa A. Wehry), este urmatoarea: W = n (c + b x H) + 20, unde: W cantitatea de apa din sol (%); n si b factori caracteristici pentru anumite tipuri de sedimente; c cantitatea de argila din sol (%); H continutul de materie organica din sol (%); 20 constanta determinata experimental. S-a calculat subsidenta solurilor in acest caz particular al zonei Radauti prin intermediul celor trei metode de calcul stabilite de catre A. Wehry, care au ca punct de pornire ecuatia matematica a tasarii terenurilor urmatoare: S = ln , unde: S tasarea (cm); T grosimea stratului de sol (cm); P1 presiunea initiala inainte de drenarea terenului (kgf/cm2); P2 presiunea finala dupa drenarea terenului (kgf/cm2): P2 = P1 + 0,1 x a, in care: a coborarea stratului freatic (m), iar C0 constanta de compresiune. Aceasta metoda de calcul se afla intr-o stransa interdependenta cu valoarea constantei de compresiune, Co, care este, la randul ei, este stabilita in acord cu valoarea vitezei de coborare a stratului freatic zonal, precum si cu variatia nivelului acviferului subteran, in functie de aportul pluvial zilnic si lunar. In cazul solurilor din cadrul arealului analizat, pentru un profil de sol argilos cuprins intre 0 si 3 m, avand o greutate volumetrica, V, de 1,2 tf/cm3, trebuie spus ca, inainte de amenajare, nivelul freatic se afla foarte aproape de suprafata solului. Constanta de compresiune, C0, adimensionala, o consideram, in acest caz, ca avand valoarea 8. Considerand valoarea necunoscutei a(coborarea stratului freatic) ca fiind egala cu 1m, obtinem urmatoarea valoare a subsidentei

solului, si anume: S = ln = 0,203 m. O a doua metoda de calcul pleaca de la premiza ca fenomenul subsidentei are drept cauza principala reducerea volumului de pori, ceea ce implica, asadar, si scaderea volumului specific, vs, masurabil in cm3/g. Faceam precizarea putin mai sus, ca, in analiza acestui fenomen deosebit de interesant si cu diverse implicatii negative pe scara larga, contractia pe verticala reprezinta, de fapt, declansatorul fundamental al tasarii in sine, motiv pentru care putem adopta formula matematica urmatoare de calcul, si anume: T2 = T1, unde: v1 volumul specific initial (cm3/g); v2 volumul specific de dupa tasare (cm3/g); T1 grosimea initiala a stratului de pamant (cm); T2 grosimea stratului de dupa tasare (cm). Plecand de la relatia matematica a continutului de apa din sol din literatura de specialitate, W = n (c + b x H) + 20, si netinand cont de continutul de humus din sol, H, relatia de mai sus devine: W = n x c + 20, obtinandu-se, astfel, pentru volumul specific initial, de dinainte de tasare, expresia urmatoare: v1 = 0,38 + 0,01 x W (cm3/g). In cazul de fata, pentru un profil omogen de sol de 1 m adancime, definit printr-un continut argilic de 59% si un factor caracteristic, n, care are o valoare de 2,9 , luam in considerare cazul cel mai defavorizat, cand terenul se afla, practic, sub apa, si avem cunoscute toate volumele specifice de dupa tasare, v2, pe fiecare segment de sol in parte luat din 20 in 20 de cm. In urma calculelor efectuate, s-a ajuns la o valoare a subsidentei de 0,22 m, sensibil apropiata de cea calculata prin intermediul primei metode expuse deja. Cea de-a treia metoda de calcul al tasarii drenurilor si a solurilor porneste de la o ecuatie, care implica patru elemente definitorii pentru drenaj, si anume, adancimea de pozare a drenului, Hi, tasarea tubului de dren, td, adancimea optima pentru realizarea normei de desecare, Hf, subsidenta terenului, ts: Hi + td = Hf + ts . Diferenta dintre tasarea solica si cea a tubului de dren sau diferenta dintre adancimea de pozare a drenului si adancimea necesara pentru realizarea normei de desecare reprezinta pierderea de adancime a drenului si se exprima astfel: pa = ts td = Hi Hf .

27 27 Relatiile matematice, care definesc subsidenta solului si tasarea drenurilor, sunt urmatoarele: ts = respectiv, td = ,

. Inlocuind in expresia pierderii de adancime a drenului cele doua formule

anterior specificate, obtinem urmatoarea ecuatie: pa = , in care: Vs - volumul substantelor (%); a coborarea nivelului freatic (m); T - grosimea stratului de sol (m). Literatura de specialitate indica faptul ca, pentru exprimarea subsidentei terenurilor dupa un anumit numar de ani, se pot folosi in practica de specialitate, luandu-se in considerare si un anumit coeficient, w, calculat in functie de continutul de apa al solului analizat, urmatoarele ecuatii: ts(t) = ts (1 - e-w t), td(t) = td (1 - e-w t), pa(t) = pa (1 - e-w t) , unde: w coeficient calculat in functie de continutul de apa, W, din sol, iar t numarul de ani dupa care se calculeaza subsidenta. In cazul nostru, pentru o coborare a nivelului freatic a = 1m si o grosime, T, a stratului de argila de 2 m, propunand o adancime necesara a realizarii normei de desecare, Hf, de 1,2 m si un continut de apa al solului, W, de 95%, calculele matematice ne conduc inspre o valoare a tasarii drenurilor, td, egala cu 2,29cm si inspre una a subsidentei solului, ts, de 22,7cm. Coroborand cele doua date calculate, a rezultat, astfel, ca valoarea pierderii de adancime a drenului este, in cazul de fata, de 0,20m. Daca luam in considerare o perioada de zece ani de exploatare a drenajului in zona Radauti si aplicam formulele anterior mentionate, obtinem faptul ca valoarea tasarii terenurilor grele, argiloase a ajuns, dupa un asemenea interval de timp, in jur de 0,25m. 6.1.11 Modelul Neumann-Morgenstern de selectare a variantei decizionale optime in urma analizei eficientei tuturor variantelor experimentale cercetate Multimea de variante analizate in cadrul lucrarii de fata ne-a impus cu eviden stabilirea unei paradigme precise definite de o gandire matematica logica si concreta, care sa permita, in final, stabilirea celei mai eficiente variante din totalul celor 11 supuse cercetarii noastre aici. Procesul de selectare insa a celei mai bune variante decizionale, asa-numita varianta optima, din multimea A - proces de selectie, care se desfasoara pe baza unor criterii de evaluare bine precizate cu anterioritate -, s-a dovedit a fi deosebit de dificil. De aceea, criteriul dupa care una dintre variantele analizate de noi este de preferat alteia se regaseste exprimat elocvent in cadrul modelului matematic initiat de John von Neumann si Oscar Morgenstern, cei doi dezvoltand o intreaga teorie sustenabila stiintific prin introducerea in lingvistica de specialitate a notiunii de utilitate, a carei semnificatie stabileste, de fapt, importanta pe care o are pentru decident o anumita varianta decizionala din cadrul unei multimi strict precizate din start. Luand in considerare insa relativitatea caracteriala si subiectivismul notiunii alese de cei doi anterior amintiti, desi aceasta a fost introdusa tocmai in ideea de a inlatura integral cele doua aspecte specificate mai sus, putem afirma in consecinta faptul ca intreg procesul decizional in sine ramane tributar, cu alte cuvinte, numai si numai aprecierii subiective a decidentului prin importanta acordata de acesta criteriilor de apreciere in cazul deciziilor multicriteriale. Definitia utilitatii, asa cum au conceput-o von Neumann si Morgenstern, se contureaza pe ideea ca avem de-a face cu o functie U cu valori in intervalul restrans [0,1] si care comporta urmatoarele precizari: U(di) = 0, daca decizia di este considerata ca fiind cea mai slaba de catre factorul decident; U(di) = 1, daca decizia di este considerata ca fiind cea mai buna de catre acelasi factor decident. Intalnim, de asemenea, conform literaturii de specialitate, si urmatoarele relatii semnificative in acest caz: U(dk) > U(dl), daca decizia dk este preferabila comparativ deciziei dl , respectiv: U(dk) = U(dl), daca cele doua decizii comparate, dk si dl, sunt echivalente. Analiza componentei fundamentale, pentru care ne folosim de intreg calculul dezvoltat pe baza algoritmului sui-generis al modelul matematic propus aici, anume eficienta fiecarei variante experimentale in parte, comporta un proces gradualizat al modului sau desfasurativ de o asa maniera incat in prima etapa definitorie a sa se normalizeaza matricea de apreciere a variantelor decizionale, tinandu-se cont, bineinteles, de multimea utilitatilor corespunzatoare fiecarei variante decizionale in raport cu criteriile de evaluare prestabilite anterior. Se noteaza, astfel, cu aij valoarea avuta de catre varianta i pentru un criteriu antestabilit j. In cazul in care pentru acest criteriu j ne intereseaza sa stabilim valoarea maxima a variantei i, atunci putem scrie, conform relatiilor de mai sus, faptul ca: max uij = 1, unde uij valoarea utilitatii corespunzatoare valorii aij primita de varianta i. Daca aj max e considerata a fi valoarea maxima pe coloana j a matricei A = aij , iar aj min este valoarea minima pe aceeasi coloana, desigur, putem scrie ca, pentru criteriul de evaluare j, variantei decizionale i ii va corespunde utilitatea uij, avand expresia: uij = .

28 28 Cu alte cuvinte, primul nivel al modelului Neumann-Morgenstern are in vedere calculul matricei U al utilitatii considerate uij, calcul efectuat pentru toate valorile aij ale variantei decizionale studiate, in cazul in care i = 1, , n si j = 1, , m, unde: n reprezinta numarul de variante decizionale luate in calcul (in cazul nostru n = 11), iar m inseamna numarul de criterii de evaluare considerate (in cazul de fata m = 2). Cea de-a doua etapa a modelului este definita prin stabilirea unor asa-numite note de importanta pentru fiecare criteriu de evaluare in parte. Daca pentru un anumit criteriu j, acordam, sa spunem, nota de importanta kj, atunci putem preciza faptul ca fiecarei variante decizionale i in parte i putem calcula valoarea acestei note specifice in urmatorul mod: Ui = kj uij . j Ulterior, se recurge la efectuarea ordonarii in mod descrescator in functie de valorile Ui ale variantelor decizionale luate in calcul, preferandu-se, in final, dupa refacerea tuturor calculelor, si modificand notele de importanta stabilite conform criteriilor de evaluare alese, acea varianta decizionala - in cazul nostru varianta experimentala - a carei pozitie se situeaza pe primele locuri intr-un numar dat de cazuri studiate. Faptul ca acest tip de modelare matematica este permisiva din punctul de vedere a numarului mare de optiuni analizabile, dar si din cel al criteriilor de evaluare propriu-zisa pentru care se acorda notele de importanta individuale mentionate putin mai sus, reprezinta un atu deosebit de valoros in reducerea evidenta a dozei de subiectivism a oricarui factor decident, atunci cand acesta purcede la procesul extrem de anevoios de alegere a celei mai bune variante decizionale din totalul celor cercetate. Mai mult decat atat, varianta finala determinata astfel prin intermediul algoritmului matematic al analizei multicriteriale expuse aici, poate fi declarata, ulterior, drept norm general pentru intreaga activitate productiva in sine, fapt care capata o importanta covarsitoare prin reflectarea sa directa, desigur, in aspectele calitative si cantitative ale productiilor obtinute pe un hectar de teren ameliorat in cazul de fata. Aceasta stare de lucruri exercita o influenta decisiva asupra intregii panoplii de indicatori economici, care contureaza din punct de vedere practic ceea ce denumim in mod concret eficienta maxima a unei retele de desecare-drenaj supuse analizei intrun interval de timp dat. 6.1.12 Adaptarea modelului liniar Shanon-Weaver la contextul fenomenologic studiat Considerat a fi un model general valabil in varii domenii aplicative, teoria matematica a comunicarii propune un model liniar fundamental, Claude Elwood Shannon si Warren Weaver adaptand nevoilor lor punctuale de moment, n etape succesive, o schem, de fapt, a unui sistem propriu comunicational, ce prezinta in mod simplificat legatura directa stabilita intre diferitele medii interactionabile intr-un anumit interval de timp dat t. Asadar, indiferent care ar fi constituena referentialului fix de raportare luat in calcul in activitatea de cercetare - in cazul nostru, fie ca vorbim despre utilaje, echipamente, materiale de constructie s.a.m.d. -, putem afirma ca procesul complex de interactiune dintre sferele comunicante in mod temporar sau continuu supuse analizei noastre stiintifice rspunde din punct de vedere analogic tipului de schema liniara conceput anterior de catre Claude Shannon si Warren Weaver, schema ce prezinta comunicarea multidimensionala din cazul nostru ca pe un proces de natura stohastica, tributar, printre altele, unor lanturi de fenomene desfasurate in mod aleatoriu intre toate elementele retelei de desecare-drenaj executate, componentele de mediu implicate aici in mod direct (apa meteorica, apa freatica, sol, entitati biologice diverse), dar si factorii cu caracter aleatoriu, ce determina disfunctii in activitatea coerenta a intregului sistem studiat. Modelul Shannon-Weaver definete o origine i semnaleaz un sfrsit, comunicarea intermedii urmarind pe tot acest parcurs un algoritm sui-generis fundamentat pe intreg sirul de componente cu specificitate aparte, ce reliefeaza in mod practic toate coordonatele caracteristice ale fenomenului fizic supus observatiei noastre o perioada limitata de timp. Altfel spus, multimea acestor componente este definita prin existenta unei surse de informaie (in cazul nostru, apa in exces), care produce un mesaj (volumul de apa excedentar din zona respectiva necesar de evacuat intr-un timp optim), a unui transmitator sau encoder (solul un mediu continuu cu proprietati specifice), a unui canal (canalul de desecare secundar si/sau conducta de drenaj propriu-zisa) - mijlocul utilizat pentru transportarea semnalelor (cantitatea de apa in exces, ce trebuie evacuata rapid) -, a unui receptor sau decoder (canalul principal de desecare, care preia surplusul de umiditate al retelei de desecare-drenaj executate), dar si a unei destinaii (emisarul zonal), creia i se transmite mesajul respectiv (volumul de apa de evacuat).

29 29

Adaptand nevoilor noastre specifice modelul liniar Shannon-Weaver, putem afirma faptul ca avem in cazul de fa de identificat printr-o asemenea schema de baza a teoriei matematice a comunicarii punctele slabe ale intregului sistem de desecare-drenaj monitorizat prin intermediul cercetarii noastre, si anume, pe cele care determina ineficacitatea acestui sistem executat pe teritoriul campului experimental radautean, ca efect direct si implicit al nonliniaritatii procesului de comunicare existent intre polii fundamentali ai retelei de evacuare a apei anterior mentionati, proces desfasurat, temporar sau permanent, si sub influenta nefasta a unor factori specifici denumiti in literatura de specialitate drept perturbaii aleatorii, factori complet nedoriti, dar care trebuie a fi luati obligatoriu in calcul, din simplul motiv ca ei pot capata in timp un nedorit caracter de permanen in contextul exploatarii indelungate a acestuia, obturand partial sau complet izomorfismul local firesc, cu alte cuvinte, corespondena liniara dintre cele doua puncte principale ale comunicarii, si anume, surplusul de apa si emisarul zonal, cel care preia, de fapt, intregul volum de apa excedentar, asigurandu-I acestuia evacuarea intr-un interval de timp optim pentru intregul ecosistem local. Faptul ca modelul matematic Shannon-Weaver are in vedere si acest aa-numit zgomot de fond sau, in cazul nostru, perturbatia aleatoare cu efect direct asupra parcursului apei pe traiectul retelei de transport si de evacuare executate - si facem aici referire la depunerile de particule fine din sectiunea interioara a tubului de drenaj, la prezenta radacinilor din interiorul tubului drenant si din stratul de material filtrant, la dezvoltarea in exces a formatiunilor vegetale semiacvatice, subacvatice si plutitoare pe canalele de desecare, la volumul considerabil de aluviuni de fund si plutitoare etc.-, ne indreptateste sa definim acest element negativ ca pe un tip de variabila necesar de a fi luata in considerare de ctre factorii decidenti angrenati in procesul fazei de proiectare, in cel de executie propriu-zisa a lucrarii si, mai cu seama, in cel de exploatare si de intretinere a sistemului de desecare-drenaj analizat. In general, se cauta intotdeauna prin intermediul interactiunii specifice dintre cele trei segmente anterior amintite sa se concretizeze in mod practic acel traseu optim, dar simplificat, de transmitere eficienta si rapida a fluxului de apa excedentar, ce trebuie a fi evacuat intr-un timp cat mai scurt de pe teritoriul parcelei desecabile, de la punctul initial la cel final al retelei de desecare-drenaj, ratiune care ne obliga sa imprimam relatiei existente dintre cele trei laturi de activitate enuntate anterior acel aspect definitoriu de interconexiune caracteristica fara de care comunicarea lipsita de disfunctii specifice dintre punctele fundamentale ale sistemului de desecare-drenaj nu ar putea avea loc sub nicio forma. CAPITOLUL al VII-lea Sinteza rezultatelor efectuate pe ntreaga perioad de cercetare de la amenajare i pn n prezent 7.1 Importana problemei pentru agricultura zonei In cadrul judetului Suceava, suprafete mari de teren sufera din cauza excesului de umiditate. Aceste terenuri cuprind peste 15% din suprafata arabila a judetului, din care 70% este situat in partea de nord a acestuia, mai precis, in Depresiunea Radauti si in zonele limitrofe acesteia. Cauzele principale ale excesului de umiditate sunt precipitatiile abundente care cad in zona, evapotranspiratia redusa, o consecinta a temperaturilor scazute, precum si caracterul usor ascensional al apei freatice. La toate acestea se adauga permeabilitatea redusa a solului, care determina o infiltrare greoaie a apelor pluviale, ceea ce genereaza, pe terenurile cu panta mica si cu microdenivelari locale, un proces de supraumezire a orizonturilor superioare de sol si chiar baltiri la suprafata. 7.2 Obiectivele cercetrii concluzii Obiectivele cercetarii in sine constau in stabilirea unor solutii si a unor tipuri de lucrari, care urmeaza a fi aplicate in vederea combaterii excesului de umiditate de la suprafata si din profilul solului argilos al zonei studiate, inclusiv determinarea precisa a elementelor tehnice si a tehnologiilor de executie si de exploatare a acestor lucrari cu rol extins si benefic, privit din toate unghiurile posibile de cercetare, si anume agricol, hidrologic si pedoameliorativ. 7.2.1 Observaii efectuate i rezultate obinute Din punct de vedere climatic, unitatea din care face parte campul experimental se incadreaza in zona climatica umeda caracterizata printr-un regim foarte bogat de precipitatii cu media multianuala de 667 mm si cu variatii semnificative de la un an la altul. Fata de aceste valori medii multianuale, ca o concluzie in ceea ce priveste

regimul climatic din zona supusa studiului, se desprinde ideea ca perioadele cu exces de umiditate au alternat cu perioadele de deficit, primele avand ponderea cea mai mare. Campul experimental este amplasat in zona depresionara Radauti, caracterizata printr-un relief plan cu pante medii variind intre 3 - 5%o si cu numeroase microdepresiuni locale, vazute ca elemente favorizante in baltirea apei un timp indelungat la suprafata solului, acesta din urma completand tabloul zonal de caracteristici negative, care determina aparitia excesului de umiditate permanent sau temporar. Aceste conditii de relief sau, cu alte cuvinte, orografia terenului, prezinta un grad de favorabilitate extrem de redus in ceea ce priveste scurgerea apelor de la suprafata terenului catre canalele de colectare din sistemul de desecare construit. Solurile din zona depresionara Radauti reprezinta una din cauzele generatoare principale ale fenomenului denumit exces de umiditate, fenomen insotit de o serie de procese de gleizare si de pseudogleizare. Aceste soluri sunt de natura humico-gleica, specifice sectoarelor foarte slab drenate natural, cu apa freatica situata la mica adancime, si anume intre 0,5 - 1,0 m raportata la suprafata solului. Se constata faptul ca, pe profil, solul este definibil printr-o mare neuniformitate din punct de vedere textural, putandu-se observa prezenta unei texturi argiloase cu peste 54% argila coloidala in stratul 0 - 130 cm. In ceea ce priveste pH-ul, acesta este neutru la suprafata spre slab acid in profunzime. Avem de-a face, astfel, cu un sol bogat in humus, care prezinta in orizontul 0 60 cm valoarea de 7,00%, valoare ce inregistreaza o scadere brusca in orizontul imediat urmator, 60-100 cm, de pana la 2,00%, ca mai apoi ca creasca din nou la valori peste 7,00%. Trebuie remarcat faptul ca acest humus nu este folosit decat in mica masura plantelor, fiind constituit din materie organica nedescompusa. Greutatea volumetrica a solurilor din zona variaza de la 0,94 1,60 t/m3, iar cea specifica are valori incadrabile in ecartul 2,65 2,70 t/m3. Valorile coeficientului de ofilire sunt cuprinse intre 18 si 23%, iar cele ale capacitatii de camp intre 34 si 37%. Permeabilitatea solului este situata in stratul 0 - 1,0 m in jurul valorii de 1,6 x 10-4cm/s, situandu-se, astfel, pe o directie descendenta din acest punct de vedere in raport cu adancimea, ajungand pana la o valoare foarte scazuta de 10-5 10-6 cm/s. Litologic, zona se caracterizeaza printr-un complex superficial slab permeabil, cu o textura fina formata din argile, argile prafoase sau nisipuri argiloase si prafoase in grosime de 1-2 m, pe alocuri chiar 3-4 m, asezat pe un depozit de nisipuri si pietrisuri in grosime de 3-5 m. Permeabilitatea pamanturilor, care formeaza complexul superficial, este foarte redusa. Daca in primii 35-45 cm de la suprafata terenului, permeabilitatea, K, are valoarea cuprinsa in intervalul 10-3 10-4 cm/s, in profunzimea profilului de sol valoarea acesteia scade, atingand 10-5 10-6 cm/s in straturile mai bogate in argila si cu procese de gleizare situate la adancimi de 0,6 1,2 m. Depozitul existent de nisipuri si de pietrisuri are o permeabilitate K = 10-1 10-2 cm/s si se sprijina pe un strat impermeabil constituit din argile marnoase. Nivelul apei freatice este definit printr-un caracter de evidenta variabilitate, determinat de mai multi factori concurenti, care interactioneaza in mod favorizant pentru aparitia si permanentizarea excesului de umiditate in cuprinsul intregii zone analizate, si anume: conditiile climatice definite prin parametrii mentionati intr-un subcapitol anterior, formele de relief specificate, grosimea si permeabilitatea extrem de scazuta a complexului superficial de sol la adancimi medii de 0,52,0 m in raport cu suprafata terenului. Debitul scurs este situat in ecartul destul de extins 0,10 14 l/s. 7.2.1.1 Adncimea de coborre a nivelului apei freatice i viteza cu care se face aceast coborre In conditiile primei perioade, nivelurile apei freatice s-au mentinut cu 10-50 cm mai ridicate, comparativ cu situatia de dupa realizarea lucrarilor lucrarilor de drenaj pe suprafata de 1000 ha. De asemeni, datorita neuniformitatilor de natura pedologica din cadrul campului experimental Radauti, primii ani de cercetare nu au condus la concluzii certe privind variatia nivelurilor apei freatice in variantele experimentale. Din aceasta cauza, ne vom referi in cele ce urmeaza la perioada ulterioara executiei lucrarilor de drenaj pe suprafata de 1000 ha: a)- efectul distantei de 15, 22 si 30 m asupra coborarii nivelului apei freatice s-a urmarit in variantele V1, V2 si V3; daca in prima perioada, la ploile importante, nivelurile apei freatice erau aproximativ egale sau cu mici diferentieri in toate cele trei variante, dupa realizarea lucrarilor de drenaj si reprofilarea intregii retele de canale de desecare, nivelurile cele mai ridicate s-au inregistrat in varianta V3, cu 30 m distanta intre sirurile de drenuri, iar cele mai coborate in varianta V1, cu liniile de dren situate la 15 m distanta unele de altele, fiind, in aceasta varianta, nivelurile freatice cu 10 - 60 cm mai coborate decat in variantele V2 si V3; viteza de coborare a avut valori de 15 - 20 cm/zi in varianta V1 si de numai 10 - 15 cm/zi in variantele V2 si V3; b)- efectul acelorasi distante de 15, 22 si 30 m intre liniile de dren s-a urmarit si in variantele V4, V5 si V6. Aceste variante se deosebesc de primele V1, V2, V3 prin asocierea drenajului de baza cu drenajul cartita; in general, la ploi importante, inregistram nivelurile cele mai coborate in varianta cu 15 cm distanta intre liniile de dren, aceste niveluri fiind cu 15 25 cm mai coborate decat in variantele cu 22 si 30 m distanta intre liniile de dren; viteza de coborare in varianta V4 este de circa 25 30 cm/zi spre deosebire de celelate variante, unde se inregistreaza o scadere a acesteia la 20 25 cm/zi in varianta V5 si de numai 15 18 cm/zi in varianta V6; c)- comparand variantele

V1, V2, V3 cu variantele V4, V5, V6 sub raportul eficacitatii drenajului cartita, se poate constata ca in prima perioada nivelurile cele mai coborate s-au inregistrat in variantele cu drenaj cartita, acestea fiind cu 15 50 cm mai coborate decat in primele; d)- efectul diferitelor tuburi folosite la executia drenurilor absorbante s-au urmarit in variantele V1, V7 si V9 cu PVC lis cu diametrul de 63 mm si ceramica avand diametrul de 70 mm; nivelurile apei freatice cele mai coborate se inregistreaza in varianta cu tuburi de ceramica, acestea fiind cu 5 25 cm mai coborate decat in celelalte variante; e)- efectul absentei sau prezentei filtrului in jurul tubului de drenaj s-a urmarit atat in variantele V8, V9 cu tuburi de ceramica , cat si in variantele V1, V10 cu tuburi din PVC lis, avand distanta de 15 m intre liniile de dren; trebuie aratat ca, in variantele fara filtru, deasupra tubului s-a asezat un strat de pamant vegetal in grosime de cca 40 cm, avand o permeabilitate superioara pamantului in care este asezat tubul de drenaj.; aceasta situatie, mai ales in primii ani, a condus la diferentieri mici in ceea ce priveste prezenta sau absenta filtrului deasupra tubului de drenaj; in varianta V10, deasupra tubului s-au asezat brazde de iarba, care, si datorita cantitatii mari de humus (7,00%), a facut posibil ca acesta sa functioneze in bune conditiuni timp de 8 ani; totusi, se constata ca, in varianta V9 cu ceramica si cu filtru constituit dintr-un strat de balast de 20 cm grosime asezat deasupra tubului, peste care s-a asezat un strat de pamant vegetal, nivelurile apei freatice au fost cu 5 pana la 20 cm mai coborate decat in varianta V8 cu ceramica, peste care s-a asezat direct stratul de pamant vegetal in grosime de 40 cm; durata nivelului apei freatice, situat la 50 cm de la suprafata terenului, este de 1 2 zile in varianta cu filtru din balast si pamant vegetal si 3 5 zile in varianta cu pamant vegetal; la tuburile din PVC lis, varianta cu filtru din balast si pamant vegetal, nivelurile apei freatice au fost cu numai 5 15 cm mai coborate decat in varianta cu un strat de pamant vegetal in grosime de 40 cm; f)- efectul orientarii liniilor de dren in raport cu directia generala de curgere a apelor freatice s-a urmarit in variantele V1 si V11 din PVC lis cu filtru din balast, avand distanta de 15 m intre sirurile de dren; din observatiile efectuate, nu se constata o diferentiere neta intre cele doua variante, totusi, se poate arata ca varianta cu liniile de dren orientate paralel cu directia de curgere a apelor freatice prezinta niveluri cu 5 pana la 10 cm mai ridicate decat in varianta cu liniile de dren orientate perpendicular pe directia de curgere a apelor freatice. Cu scopul de a stabili viteza cu care poate fi coborat nivelul apei freatice, s-a procedat la inundarea terenului si saturarea cu apa a intregului profil al solului, dupa care s-au efectuat observatii la intervale scurte de timp, de la o ora in prima zi la patru ore in zilele urmatoare asupra coborarii nivelului apei freatice. Experienta s-a efectuat in trei variante V2, V3, V9. Se poate constata ca, in varianta V9 cu tuburi din ceramica amplasate la distanta de 15 m, utilizand ca filtru balastul in grosime de 25 cm si stratul vegetal in grosime de 40 cm, se inregistreaza o coborare mai accentuata pe primii 30 40 cm a nivelului apei freatice de la suprafata terenului, dupa care viteza de coborare se micsoreaza mult. In variantele V2 si V3, situatia este cu totul diferita, nivelurile apei freatice de la suprafata terenului inregistrand o coborare foarte lenta pana la stabilizare. In varianta V9 se inregistreaza in primele 12 ore o viteza de coborare de 3,5 cm/ora, iar pentru 24 de ore, viteza de coborare este de 2,5 cm/ora. Nu aceeasi situatie se inregistreaza in variantele V2 si V3, cand viteza de coborare in primele 12 ore este de 0,50 0,83 cm/ora, iar pentru 24 de ore, aceasta are valoarea de 0,46 0,71 cm/ora. 7.2.1.2 Regimul de umiditate i de aeraie a solului Regimul de umiditate a solului a fost monitorizat intr-un numar de sase puncte prin intermediul recoltarilor de probe de sol din 25 in 25 cm pana la adancimea de 75 cm. Observatiile s-au efectuat numai in perioada martie septembrie. Valorile cele mai mari s-au inregistrat in varianta martor comparativ cu variantele studiate, fiind cuprinse intre 43 60%. In ceea ce priveste valorile coeficientului de ofilire (Co), adica acea limita precisa a umiditatii unui sol la care plantele se ofilesc, fara putinta de a-si recapata turgescenta ulterior, acestea s-au stabilit, pentru solurile argiloase pe care le studiem, in intervalul 9,50 17,80 pe ecartul de adancime 0 150 cm, valori care sunt in stransa interdependenta cu continutul de argila din sol (%), care poate varia de la 17,80 la 81,20. Interactiunea biunivoca dintre cele doua elmente expuse anterior, si anume, continutul de argila si coeficientul de ofilire, este definita prin existenta coeficientului de corelatie, r, determinat, in literatura de specialitate, prin intermediul expresiei matematice: r

= (XY ) / (X2 Y2 ), unde: X continutul de argila fizica (%), iar Y coeficientul de ofilire, Co (%). In urma calculelor efectuate pe diverse tipuri de sol din Depresiunea Radauti, tinanduse cont de valorile expuse in intervalele de mai sus, s-a stabilit ca valoarea coeficientului de corelatie, r, este 0,96.

Referitor la capacitatea pentru apa in camp a solului, determinarile efectuate in campul experimental Radauti au condus la valori ale acesteia cuprinse intre 31 si 35%. Analizand valorile umiditatilor obtinute in variantele experimentale, comparativ cu valoarea capacitatii pentru apa in camp, se constata ca aceste valori sunt cu 4 pana la 20% mai mari. In cazul solurilor argiloase ale Depresiunii Radauti, capacitatea de camp pentru apa a solului are, valoric vorbind si tinand cont de adancimea profilului de sol (0 150 cm), limite cuprinse intre 31 si 35%, asa cum mentionam putin mai sus. Ca si in cazul coeficientului de ofilire, si capacitatea de camp pentru apa se afla intr-o stransa interdepedenta cu cantitatea de humus si continutul de argila. Ingemanate corelativ, s-a stabilit, astfel, intre toate aceste trei elemente relatia definitorie a unui coeficient de corelatie, a carui determinare matematica tine cont de urmatoarea ecuatie: R = , unde:X1-continutul de humus(%); X2 -continutul de argila fizica(%); Y-capacitatea de camp(%). Valoarea obtinuta a coeficientului de corelatie, in urma efectuarii calculelor matematice, este de 0,964, pentru un continut de argila fizica cuprins intre 16 si 74 %, o cantitate de humus situata intre 2 si 7 % si o capacitate de camp integrata in intervalul 14 - 30%. Cel de-al treilea indice hidrofizic fundamental in gandirea stabilirii unei scheme hidrotehnice optime si viabile pentru zona supusa desecarii, conductivitatea hidraulica (K), definit ca fiind viteza cu care apa circula prin porii unui sol, este acel coeficient de proportionalitate din binecunoscuta lege a lui Darcy, care, in zona pe care o analizam, pe baza forajelor efectuate la adancimea de 150 cm si in raport cu formula matematica ce o consfinteste, are expresia

generala: K = C , unde: Ydenivelarea ce se produce in timpul t; viteza de revenire (cm/s); Ccoeficient adimensional. Valoric, conductivitatea hidraulica ajunge pe acest tip de sol argilos studiat, moderat si greu permeabil, sa aiba valori situate in intervalul 1,54 x 10-5 9,26 x 10-6 cm/s. 7.2.1.3 Debitele i volumele de ap evacuate prin drenuri Din observatiile efectuate, s-a constatat ca debitele de apa drenate sunt in stransa legatura cu cantitatile de precipitatii cazute si volumul consumului prin evapotranspiratie. Asa cum am specificat la capitolul privind adancimile de coborare a nivelului apei freatice, perioada studiata se imparte in doua zone distincte, astfel ca, in prima perioada, debitele medii zilnice au avut valori cuprinse intre 0,01 si 0,1 l/s ha, iar in cea de a doua inregistram debite numai primavara la topirea zapezii si la ploile importante din timpul verii. La topirea zapezii si la ploile mai importante cazute pe un sol umezit, debitele specifice maxime inregistrate in prima perioada au avut valori cuprinse intre 0,2 6,1 l/s ha, spre deosebire de cea de a doua perioada, cand s-au inregistrat debite cu valori cuprinse in ecartul 0,2 2,7 l/s ha. Scurgerile maxime in variantele de drenaj au fost generate de ploi maxime in 15 zile consecutive. Volumele evacuate anual in variantele de drenaj au avut valori cuprinse intre 100 1070 mm pentru prima perioada si intre 20 180 mm pentru cea de-a doua. Comparand volumele evacuate cu precipitatiile cazute, constatam ca, in prima perioada, acestea au depasit precipitatiile cu 50 pana la 150%, iar in cea de a doua volumele evacuate au reprezentat doar 4-35% din totalul precipitatiilor anuale. Volumele mari s-au inregistrat mai ales in primul an de functionare a drenajului, dupa care au scazut, mentinandu-se aproximativ constante in primii 3 ani de la executarea drenajului, pentru ca in ultimii ani, aceste valori sa se micsoreze din nou, ajungand la 40 180 mm, datorita reprofilarii canalelor de desecare si a realizarii sistemului de drenaj Radauti. 7.2.1.4 Comportarea n exploatare a lucrrilor de desecare-drenaj Una dintre problemele importante in exploatarea lucrarilor de drenaj inchis o constituie determinarea gradului de colmatare a materialelor utilizate la constructia drenurilor, cat si a materialului filtrant folosit. Pentru aceasta s-au efectuat dezgropari la cate o linie de dren din variantele de drenaj la distanta de 20, 50 si 80 m de la gura de evacuare. In perioada studiata, dezgroparile s-au efectuat in sezonul cald al anului, iulie-septembrie, in perioade fara ploi. Rezultatele obtinute sunt prezentate in cele ce urmeaza: -a) Deformarea tuburilor: Din materialele utilizate la constructia drenurilor, au prezentat deformari numai tuburile riflate din polistiren cu diametrul de 60 mm. In aceasta varianta, dezgropari s-au efectuat la cate o linie de dren in trei locuri, asa cum s-a aratat, vreme de 5 ani.Trebuie aratat faptul ca dezgroparile efectuate la un an de la executia drenajului au indicat ca sectiunea circulara a devenit ovoidala din cauza presiunii stratului de pamant de deasupra drenului, cat si din cauza elasticitatii sporite a acestuia in comparatie cu celelalte materiale. Aceasta situatie se mentine si in prezent, dar nu a avut o influenta majora asupra curgerii apei prin tubul de dren.

-b) Starea fantelor de patrundere a apei in dren: In ceea ce priveste starea orificiilor si a fantelor de patrundere a apei in dren, se constata ca aceasta sufera o obturare apreciata la aproximativ 20 25%. La tunurile riflate din polietilena, s-a constatat un grad mare de depunere de perticule fine in dreptul orificiilor, avand grosimea de 1-2 mm la dezgropari efectuate anul hidrologic I, iar trei ani mai tarziu, pe partea superioara a tubului, s-au intalnit aglomerari de particole in grosime de 2-3 mm si tot aici apar radacini foarte fine. La tuburile din PVC lis, s-au descoperit, mai ales la inceput, depuneri mari in jurul sliturilor, din cauza, in cea mai mare parte, a resturilor ramase de la slituire pe partea inferioara, care au favorizat depunerea particulelor fine de argila in grosime de 2- 3 mm, producand obturarea partiala sau totala a fantelor. Situatia prezentata mai sus s-a inregistrat in variantele cu filtru constituit dintr-un strat de balast in grosime de 25 cm, peste care s-a asezat un strat de pamant vegetal si in varianta numai cu un strat de pamant vegetal. In varianta in care filtrul din balast are grosimea de 60 cm, nu se constata niciun fel de depuneri in dreptul sliturilor, tubul fiind perfect curat. -c) Inamolirea in interiorul tubului: In variantele din cadrul campului experimental, s-au utilizat trei tipuri de filtre, si anume: un strat de pamant vegetal din orizontul A in grosime de 40 cm; un strat de balast in grosime de 25 cm, din care 5 cm a fost asezat sub tub, iar cca 20 cm deasupra tubului, peste care s-a venit cu un strat de pamant vegetal in grosime de 40 cm; prism de balast in grosime de cca 65 cm, din care 5 cm sub tub, iar 60 cm deasupra tubului, peste care s-a asezat un strat de pamant vegetal. Transeea de drenaj a fost executata manual, primul strat de 40 cm fiind asezat pe o parte, iar restul pe cealalta parte a santului. In varianta cu balast, s-a asezat, mai intai, un strat de 5 cm de balast pe fundul transeei, dupa care s-a pozat tubul, peste care s-a asezat balastul cu grosimile aratate mai sus, iar peste acestea pamantul vegetal. Tuburile au urmatoarele diametre: -tub din PVC lis cu diametrul interior de 60,3 mm, iar diametrul exterior de 63 mm; -tub din ceramica, circular, cu diametrul interior de 70 mm, iar diametrul exterior de 100 mm; -tub riflat din polistiren cu diametrul interior de 60 mm. Grosimea medie a stratului de namol se prezinta in tabelele de mai jos pentru tuburile fara filtru (tab. nr. 19) si tuburile cu filtru (tab. nr. 20) in cazurile analizate:
Perioada postpozare (ani) 1 2 4 7 8 Media Nr. tuburilor dezgropate 3 3 3 6 3 18 h (mm) 2 2,5 3,5 6,2 10,5 5,0

Perioada postpozare (ani) 1 2 4 7 8 Media

Nr. tuburilor dezgropate 3 9 21 27 12 72

h (mm) 4,0 1,7 2,2 1,4 2,1 2,3

Referitor la cantitatea procentuala a tuburilor colmatate, se prezinta mai jos, sub forma tabelara, cele doua situatii distincte supuse cercetarii, anume situatia fara filtru (tab. nr. 21) si cea cu filtru (tab. nr. 22):
Perioada postpozare (ani) 1 2 4 7 8 Media Perioada postpozare Nr. tuburilor dezgropate 3 3 3 6 3 18 Nr. tuburilor dezgropate 0 Grosimea stratului de namol (mm) 1-5 100 100 100 66 33 80 6 - 10 17 3 11 - 15 17 67 17 15 -

Grosimea stratului de namol (mm)

(ani) 1 2 4 7 8 Media

3 3 3 6 3 18

0 -

1-5 100 100 100 66 33 80

6 - 10 17 3

11 - 15 17 67 17

15 -

Depunerile au avut loc, in special, in sectiunea inferioara a tubului, iar la tuburile din PVC lis si riflat se constata depuneri si in dreptul orificiilor sau sliturilor, fiind constituit dintr-un amestec malos brun roscat, situatie intalnita pe cca 65% din tuburile studiate. Prezenta radacinilor a fost pusa in evidenta la 30 de tuburi din cele 90 studiate, adica la cca 33% din total, si se constata, in special, la tuburile cu filtru din pamant vegetal si la cele cu balast si pamant vegetal. La tuburile riflate cu filtru din balast si pamant vegetal in sectiunea inferioara, depunerile din sectiunea inferioara sunt formate dintr-o tesatura de radacini si de particule fine de argila, care au o culoare maroniu inchis. De asemeni, se mai observa o masa de radacini in zona de contact dintre filtrul din balast si pamantul vegetal. In varianta cu tuburi din ceramica si cu filtru din pamant vegetal, se constata prezenta radacinilor pe tot aliniamentul tubului. In concluzie, se poate afirma faptul ca varianta cu tuburi din ceramica si cu filtru format dintr-un strat de balast de 25 cm, din care 5 cm situat sub tub si 20 cm deasupra acestuia, peste care s-a asezat un strat de pamant vegetal din orizontul A, se comporta cel mai bine, constatandu-se depuneri numai la 20 m de la gura de evacuare. De asemeni, s-a constatat faptul ca nu s-a semnalat prezenta radacinilor, tubul fiind foarte curat. In aceeasi situatie se afla si tuburile din PVC cu filtru din balast in grosime de 60 cm. Analizand situatia degradarii canalelor de desecare, putem constata ca avem de-a face cu trei cauze extrem de importante care conduc la fenomene de instabilitate si dezechilibru, si anume: actiunea precipitatiilor cu intensitati foarte mari, ce genereaza un proces de concentrare a scurgerilor si o crestere a nivelurilor apei din canal intr-un timp foarte scurt, valorile vitezelor de antrenare a particolelor depasindu-le pe cele initial proiectate, de asemeni, influenta directa a celorlalte componente atmosferice, inghet-dezghet, vant s.a., care produc dezagregarea solului, determinand aparitia infiltratiilor prin intermediul fisurilor create, si, nu in ultimul rand, tipul textural al solurilor zonale, care favorizeaza nasterea acestor procese mentionate anterior. Masurile de consolidare a sectiunii canalelor de desecare din sistemul radautean s-a realizat avand la baza valoarea debitului de apa transportat de catre acestea, viteza curentului apei si structura geotehnica a terenurilor din zona analizata. Un alt factor important il constituie regimul de functionare a canalelor, care, in general, este unul permanent, inaltimea coloanei de apa din canale situindu-se intre 5 si 25 cm, cu mentiunea ca, in timpul aparitiei viiturilor, aceasta creste brusc, iar durata mentinerii sale la cote ridicate este cuprinsa intre 3 si 5 zile. Canalele de desecare secundare si principale au avut ca principii de baza in proiectarea lor adoptarea unor sectiuni geometrice trapezoidale cu latimea talvegului, b, cuprinsa intre 0,60 si 0,80 m, adancimea, h, variabila de 1,20 -1,80 m, si inclinarea taluzelor situata intre 1,5 si 2. In sectiunile canalelor afectate de eroziuni locale sau de alunecari de mal, cauzate de vitezele si de debitele mari, dar si de caracteristicile geotehnice ale solurilor din zonele respective, se indica a fi ales un taluz cuprins intre 2,5 si 3 si a se consolida biologic taluzele afectate pe portiunea situata deasupra nivelului apelor. 7.2.1.5 Creterea i dezvoltarea plantelor, produciile i sporurile de producie obinute In conformitate cu variantele de drenaj, in cadrul campului experimental in suprafata de 17 ha s-a insamantat un amestec de ierburi perene, care cuprind: Dactylis glomerata - 40%; Phleum pratense - 40%; Lotus corniculatus - 20%. Productiile de fan obtinute anual in variantele de drenaj si media acestora sunt prezentate in tabelul nr. 23:
Varianta Anul hidrologic I II III IV Total Media (t/ha) V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 V10 V11 V0

7.0 10,9 10,5 14,6 43,0 10,75

6,8 11,2 9,5 13,4 40,9 10,22

11,7 9,8 10,1 6,2 37,8 9,45

5,8 10,9 10,5 12,4 39,6 9,9

7,3 11,6 10,2 11,9 41 10,25

14,2 11,2 11,6 6,6 43,6 10,9

9,0 9,1 9,8 6,4 34,3 8,58

8,8 7,7 10,5 7,1 34,1 8,52

9,5 9,1 11,2 7,5 37,3 9,32

8,6 8,5 9,8 8,7 35,6 8,9

6,2 9,3 10,8 10,9 37,2 9,3

4,9 5,2 5,6 5,9 21,6 5,4

Se constata din analiza acestui tabel faptul ca, in general, nu exista diferentieri semnificative intre variantele experimentale ca urmare a masurilor aplicate. Totusi, intre varianta martor si variantele experimentale apare o distantare evidenta, sporurile de productie fiind cu 56 - 95% mai mari. 7.2.1.6 Tehnologia de execuie, ntreinere i exploatare a lucrrilor

In momentul executiei, saparea transeelor de drenuri s-a efectuat manual, dupa care, in variantele cu filtru din balast s-a asezat, mai intai, un strat de 5 cm de balast si, ulterior, s-au pozitionat tuburile, peste care s-a venit cu un strat de balast sau pamant vegetal. Descarcarea drenurilor s-a facut in canalele colectoare, pentru a permite masurarea debitelor. Lucrarile de intretinere au fost efectuate la canalele de desecare prin curatirea acestora de namol si de vegetatie arbustiva si hidrofila nefolositoare extrem de rar, iar in ultimii ani absolut deloc, la fel si in cazul gurilor de evacuare, la care s-au folosit tuburile din PVC cu diametru de 63 mm si o lungime de 3 m. In variantele in care balastul are grosime de 60 cm, pentru a diminua volumul, s-au utilizat 2 panouri din scandura cu 6 m lungime, latimea prismei astfel obtinute fiind de 20 cm. 7.3 Concluzii referitoare la soluiile i tehnologiile care se propun a se generaliza n producie privind proiectarea, execuia, ntreinerea i exploatarea lucrrilor de combatere a excesului de umiditate 7.3.1Categoriile de lucrri care s-au dovedit cele mai eficace i condiiile de aplicabilitate a acestora In conditiile unui teren cu panta mica, 3 5 %o, situat intr-o zona climatica umeda, cu un sol de tip humicogleic caracterizat de o textura argiloasa si bogat in materie organica, mineralizata in orizontul A (humus 7 10%), lucrarea, care s-a dovedit a fi cea mai eficienta din punctul de vedere a combaterii excesului de umiditate arealistic, este drenajul cu tuburi cu filtru constituit dintr-un strat de balast de 25 cm, peste care s-a asezat un strat de pamant vegetal in grosime de 40 cm, liniile de dren distantate la 15 m una de cealalta, iar adancimea de pozare a tuburilor de dren fiind de 1,1 1,2 m. 7.3.2 Adncimea optim la care trebuie cobort nivelul apei freatice Pentru cultura de ierburi, din observatiile efectuate, nivelurile freatice trebuie sa fie situate la adancimea de 30 40 cm de la suprafata terenului. In conditiile cultivarii suprafetei cu culturi mai pretentioase ca sfecla de zahar, cartofi etc., nivelul apei freatice trebuie sa se afle la adancimea de 60 75 cm, ceea ce se realizeaza cu lucrarea studiata. 7.3.3 Adncimea optim de aezare a drenurilor i aprecierea distanelor dintre drenuri Adancimea optima de pozare a tuburilor de drenaj in zona studiata este de 1,1 1,2 m. Luand ca punct de reper toti parametrii definitorii pentru zona climatica de tip umed din care face parte si zona depresionara analizata in aceasta lucrare, trebuie mentionat faptul ca fluctuatiile nivelului freatic, situat, de altfel, foarte aproape de suprafata terenului, sunt aproape nesemnificative in tot cursul anului calendaristic, motiv pentru care am apelat in vederea determinarii unei valori optime a distantei interdrenuri la ecuatia matematica apartinand lui Hooghoudt pentru soluri cu profil stratificat, luand in calcul grosimea stratului echivalent, in care se desfasoara miscarea apei subterane catre drenuri, d, si cei doi coeficienti de filtratie (valorile conductivitatilor hidraulice), K1 si K2, masurabili in m/zi, ai celor doua straturi de sol, si anume: L2 = + , unde: d grosimea stratului echivalent, a carei expresie este urmatoarea: d = , in care: Rh rezistenta orizonatala, determinabila cu formula: Rh = , iar Rr rezistenta

radiala, care se poate stabili valoric prin intermediul formulei: Rr = ln . In cazul de fata, consideram adancimea stratului impermeabil constituit din argila plastica si caracterizat de o valoare a conductivitatii hidraulice cuprinsa in ecartul 10-5 10-6 cm/s, D, ca fiind de 3,50 m. In urma calculelor matematice efecuate a rezultat ca distanta optima de amplasare a drenurilor pe soluri grele din zona depresionara studiata este de 15 m. 7.3.3.1 Natura i caracteristicile tuburilor i a filtrelor de folosit la construcia drenurilor Din punctul de vedere a naturii tuburilor de drenaj utilizate in zona Radauti, au fost folosite atat tuburile din material plastic, cat si cele din ceramica. In privinta tuburilor ceramice acestea sunt confectionate dintr-o argila bine arsa, prezentand o forma a sectiunii geometrice de tip circular, avand lungimea tubului de 33 m, diametrul interior de 70 mm si diametrul exterior de 100 mm. Ca filtru a fost folosit balastul cu fractiuni cuprinse intre 0,1 si 30,0 mm. In ce priveste tuburile din material plastic tip PVC, acestea au pereti mai subtiri cu grosimea cuprinsa intre 0,3 si 1 mm si lungimi mai mari, ce variaza intre 4 si 8 m. Avantajul tuburilor din PVC este acela ca sunt foarte usoare si adaptabile oricarui tip de sol in parte. Modul lor de pozare in transee se face in linie dreapta, in asa fel incat intervalul dintre capatele invecinate sa nu depaseasca 1-2 mm. 7.3.3.2 Debitele specifice n l/s/ha pentru dimensionarea drenurilor i a canalelor Marimea debitului specific pentru dimensionarea drenurilor va fi de 2,0 2,5 l/s ha si de 3,5 4,0 l/s ha pentru dimensionarea retelei de canale. Perioadele cele mai caracteristice cu exces de umiditate pentru zona supusa

studiului sunt primavara la topirea zapezii, cand are loc si caderea unor cantitati mari de precipitatii, si vara, la ploile importante din acest anotimp, cand debitele maxime specifice au avut valori cuprinse intre 1,3 2,7 l/s ha. 7.3.4 Schema reelei de canale i drenuri Schema retelei de canale cuprinde o retea de canale pentru regularizarea si indiguirea paraielor existente, in vederea inundarii cu ape exterioare a zonelor joase; o retea de canale pentru preluarea scurgerilor de suprafata din interiorul zonei; o retea de canale pentru colectarea si evacuarea apelor din reteaua precedenta. Schema retelei de drenuri este reprezentata de o retea de drenuri absorbante si de o retea de drenuri colectoare. Amplasarea drenurilor absorbante s-a efectuat longitudinal, aproximativ paralel cu panta maxima a terenului, iar colectorii pe directia curbelor de nivel. In cadrul solelor, in suprafata minima de 40-60 ha, reteaua de drenuri absorbante se descarca in colectori inchisi, ce va prezenta avantaje mari fata de descarcarea acestora in canale deschise. In primul rand, nu s-au scos din circuitul agricol suprafete importante de teren, s-a realizat o mai buna mecanizare a lucrarilor agricole, iar cheltuielile de intretinere si de exploatare a sistemului de canale au fost reduse la minim. 7.3.5 Corelarea variatiei nivelului apei freatice cu debitul din reteaua de canale de desecare Apa in exces de evacuat prin intermediul canalelor de desecare provine de pe suprafetele limitrofe zonei studiate, generata fiind de cele trei surse principale mentionate anterior. Ea este preluata de catre canalele de ordin inferior executate si condusa in canalele colectoare Pozen si Voitinel, care, la randul lor, o evacueaza in emisarii naturali ai zonei, raurile Suceava si Sucevita. Intreaga retea de canale de desecare este amplasata pe soluri humicogleice etc., caracteristicile subbazinului hidrografic analizat fiind prezentate in tabelul nr. 24:
Suprafata de receptie a subbazinului, S(ha) CP 10, S = 94 CP 12, S = 77,5 Vleojen, S = 1350 CP 6, S = 795 Panta medie (%) 7,8 8,9 5,4 5,1 Densitatea retelei de canale, (km/km2) 4,33 5,20 1,35 2,0 Adancimea nivelului freatic, (m) 0,95 - 0,83 0,95 0,63 1,77 1,03 1,77 1,03 1,13 0 53 Tipurile de sol Sol humicogleic Sol humicogleic Sol humicogleic si aluvial gelizat Sol humicogleic, demogleic si aluvial gelizat Sol dernogleic Permeabilitatea (cm/s) 1,04 x 10-4 1,04 x 10-4 1,15 x 10-4 1,15 x 10-4 Natura vegetatiei Arabil Pajisti Arabil Pajisti Arabil Pajisti Arabil Pajisti Arabil Pajisti

Bahneanu, S = 486

7,0

1,85

1,15 x 10-4

Unul dintre parametrii caracterizanti esentiali ai unei suprafete il reprezinta coeficientul de scurgere, ale carui valori aferente fiecarui subbazin hidrografic studiat, precum si debitele maxime scurse prin fiecare canal in parte, le prezentam in tabelul nr. 25:
Canalul de desecare CP 10 CP 12 Vleojen CP 6 Bahneanu Suprafata de receptie (ha) 94 77,5 1350 495 486 Precipitatiile (mm) 34,44 34,44 34,44 34,44 34,44 Volumul de apa cazut (m3) 32 374 26 691 46 494 170 478 167 378 Debitul maxim (l/s) 229,4 54,0 1574,0 1062,0 1197,0 Volumul de apa transportat (m3) 19 904 4636 15808 56258 100259 Coeficientul de scurgere 0,614 0,173 0,34 0,33 0,599

Valoric, coeficientul de scurgere s-a stabilit pentru fiecare subbazin in parte la diferite ploi torentiale, tinanduse cont de asigurari diferite, care au fost calculate pentru intervalul de 24 de ore, de 3 si 5 zile consecutive, fapt ce a permis determinarea tuturor debitelor maxime ale canalelor de desecare. Luand in calcul intregul complex de factori, care au influenta majora in zona Depresiunii Radauti (clima, pedologie etc.), se poate stabili un ecart definitoriu pentru valoarea coeficientului de scurgere zonal, ecart ce are drept limite specifice caracterizante o maxima de 0,95 si o minima situata in jurul valorii de 0,20, cifre care sunt specifice intervalului de pante cuprins intre 3 si 5% si sunt definite de anumite intervale ale permeabilitatii solurilor in functie de categoria texturala respectiva. Concret, pentru un sol argilos, valoarea permeabilitatii este situata intre 10-4 10-6 cm/s, pentru unul lutos-luto-argilos, ea este cuprinsa intre 10-3 10-4 cm/s, iar pentru tipul textural nisipos-luto-nisipos valoarea acesteia se afla in ecartul 10-2 10-3 cm/s. Volumul de apa transportat este de 19 904 m3, iar cel cazut de 32 374 m3, fapt care conduce la un coeficient de scurgere de 0,614, valoare subunitara explicabila prin faptul ca o anumita cantitate din volumul de apa transportat de catre canalele de desecare este utilizata de plantele din zona, iar alta se infiltreaza in sol si intotdeauna cantitatea de apa scursa va fi mult mai mica decat cantitatea de apa cazuta pe un anumit sol. Utilizarea metodei de calcul statistice a permis determinarea matematica a unei relatii de intercorelare intre debitul scurs pe canalul de desecare, nivelul freaticului la un anumit moment dat si cantitatea de precipitatii cazute in

zona studiata. Relatia matematica prin care se determina valoarea coeficientului de corelatie stabilita de literatura de specialitate este urmatoarea:

R=

unde: x1 valoarea debitului scurs (l/s); y valoarea percipitatiilor cazute (mm); x2 nivelul apei freatice (cm). A fost stabilita, astfel, valoarea coeficientului de corelatie, R, specific zonei cercetate, de 0,91, valoare determinata in functie de cele trei elemente mai sus specificate in cadrul analizei, si anume: valorile precipatiilor cazute, ce variaza intre 21 si 116 mm, cele ale debitelor scurse, situate in ecartul 24 72 l/s, si nivelurile freatice, a caror interval s-a stabilit intre 4 si 25 cm fata de suprafata terenului depresionar afectat de exces de umiditate temporar sau permanent. 7.3.6 Valorile conductivitatii hidraulice pe diferite tipuri de soluri la nivele variate ale apei freatice Conceptual si practic, conductivitatea hidraulica trebuie privita si interpretata ca o expresie de ordin cantitativ a permeabilitatii unui anumit tip de sol, in cazul de fata, un sol greu, cu textura argiloasa. Ca o sinteza a celor spuse anterior, care sa reflecte cat se poate de fidel modul de legatura instituit intre textura solului, greutatea sa volumetrica, indicii hidrofizici si conductivitatea hidraulica, prezentam sub forma tabelara valorile si, dupa caz, intervalele valorice ale conductivitatii hidraulice a diferitelor tipuri texturale de sol la adancimea de 150 cm in raport cu suprafata terenului (tabelul nr. 26):
Nr. crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 Nr. profilului de sol 101 102 103 104 105 106 107 108 Tipul textural al solului A LA LA - L LN A L - LN LN L - LA Greutatea volumetrica (t/m3) 0,64 1,44 0,95 1,43 1,20 1,36 1,41 1,25 Coeficientul de ofilire (%) 17,4 9,22 14,88 12,63 11,21 7,99 4,12 10,40 Capacitatea de apa in camp (%) 51,0 20,98 70,42 21,14 26,82 19,77 25,78 22,14 Umiditatea solului (%) 67,10 29,94 61,14 23,90 78,75 24,55 37,30 25,98 Conductivitatea hidraulica (cm/s) 4,62 x 10-5 1,04 x 10-5 2,77x10-5-4,98x10-5 6,94 x 10-5 7,52 x 10-5 1,16x10-5 2,43x10-5 6,48 x 10-5 0,775 x 10-5

7.3.7 Lucrri pedoagroameliorative necesare pentru mbuntirea insusirilor intrinseci ale solurilor grele Lucrarile de eliminare a excesului de umiditate vor trebui in mod obligatoriu asociate cu lucrari pedo- si agroameliorative, in vederea imbunatatirii insusirilor solului. Dintre acestea, cele mai importante sunt aplicarea ingrasamintelor organice si minerale, precum si a unor sortimente de culturi cuprinse intr-un asolament de 2 3 sau 4 ani. Din cadrul asolamentului, nu trebuie sa lipseasca culturi de mare randament - cartof, sfecla furajera etc. -, care au rolul de a face eficiente lucrarile agricole si, deci, promovarea cestora in productie. Modul de lucru al solului prezinta o covarsitor de mare importanta pe terenurile cu exces de umiditate, iar operatiile trebuie efectuate intr-o anumita perioada de timp si intr-o anumita ordine. In acest sens, alegerea momentului optim de efectuarea araturilor este deosebit de important. De asemeni, se recomanda ca imediat ce s-a realizat o lucrare de drenaj, sa se execute transversal pe liniile de dren o afanare adanca. 7.3.8 Corelarea lucrrilor de combatere a excesului de umiditate cu lucrrile de sistematizare i organizare a teritoriului In principal, lucrarile de sistematizarea si de organizarea teritoriului trebuie sa aiba in vedere realizarea unor tarlale optime din punctul de vedere a suprafetei, in vederea corelarii acesteia cu mecanizarea lucrarilor agricole necesare. Tarlalele trebuie sa aiba o suprafata de minimum 10 ha. Reteaua de drumuri de exploatare se va trasa in vecinatatea din aval a canalelor deschise de desecare, asigurand in acest fel conditii optime de circulatie a utilajelor agricole, iar forma parcelelor va fi pe cat posibil dreptunghiulara, cu dimensiunile anterior stabilite de 200 250 m lungime si de 500 1500 m lungime. 7.3.9 Imbuntirea coninutului studiilor climatice, topografice, pedologice, geotehnice i hidrogeologice pentru fundamentarea tehnico- stiintifica temeinica a solutiilor si lucrarilor propuse Referitor la studiile climatice, si, in special, la regimul precipitatiilor, intereseaza nu atat valorile anuale si lunare, cat, mai ales, valorile maxime in 24 120 de ore, valori care vor fi utilizate la dimensionarea lucrarilor. La intocmirea documentatiei tehnice a unui proiect, care va intra in executie, trebuie sa se evite folosirea de planuri de situatie vechi, ce nu mai corespund starii actuale a terenului. Se impune in mod necesar efectuarea pentru fiecare

documentatie in parte de ridicari topografice recente, cu o desime suficient de mare a punctelor si o echidistanta a curbelor de nivel de 0,25 m. 7.3.10 Producii i sporuri de producie prevzute a se realiza, durata de ameliorare a solului pentru a se putea obine aceste producii Dupa cum am aratat, sporurile de productie obtinute dupa realizarea lucrarilor de drenaj pe intreaga perioada studiata sunt de aproximativ 176% comparativ cu suprafata martor, care are doar lucrari de desecare. In conditiile cultivarii suprafetei cu un asolament, din care sa nu lipseasca culturile de mare randament, sporurile de productie vor fi cu mult mai mari decat in situatia studiata. In ceea ce priveste ameliorarea solului, este suficient un timp de 3 4 ani dupa executarea lucrarilor de drenaj si cultivarea suprafetei cu un amestec de ierburi perene pentru mineralizarea materiei organice si imbunatatirea aeratiei solului. 7.3.11 Eficiena economic a cercetrii si propuneri de exploatare a sistemelor de desecare-drenaj Pentru o exploatare cat mai eficienta din toate punctele de vedere, corespunzatoare unei amenajari hidroameliorative, este vital sa se efectueze acel minim de lucrari de intretinere anuala, care vizeaza, in primul rand, operatiunea de decolmatare a canalelor de desecare, curatirea taluzelor acestora de resturile de vegetatie hidrofila abundenta, refacerea imediata a constructiilor hidrotehnice de pe reteaua de canale si colectori de drenaj, dar si lucrarile de nivelare-modelare a solului din campul drenat, in vederea asigurarii scurgerii optime a apelor de la suprafata terenului catre canalele de desecare proiectate si a evitarii stationarii (baltirii) acestui exces de umiditate un timp indelungat in formatiunile microdepresionare existente. CONCLUZII Din analiza detaliata a conditiilor cadrului natural, rezulta aparitia unui exces permanent de umiditate, care este cauzat de repartitia de tip neuniform a precipitatiilor, consumului redus prin evapotranspiratie, in special in sezonul rece al anului, la care se adauga argilozitatea mare a complexului superficial, ce nu face posibila infiltrarea apei de la suprafata in profunzimea stratului de sol. Perioadele caracteristice cu exces de umiditate sunt primavara in momentul topirii zapezii, cand aceasta se suprapune peste cantitatile importante de precipitatii care cad, si vara, cand precipitatiile abundente inregistreaza maxime in 3 zile consecutive cuprinse intre 71 si 114 mm, iar in 5 zile consecutive intre 72 si 149 mm. Excesul de umididtate declansandu-se in timpul primaverii, lucrarile agricole se desfasoara, astfel, cu mari intarzieri, iar unele suprafete agricole nu mai pot fi cultivate absolut deloc. De asemeni, vara, in special la ploile maxime in 3-5 zile consecutive, apa ramane sa stagneze perioade lungi de timp la suprafata solului, dar si in profilul de sol, lucrarile agricole de intretinere a culturilor neputand fi efectuate la timp, fapt care conduce la pierderi importante de recolta. In vederea intensificarii agriculturii pe aceste terenuri, se impun, mai intai, lucrari de regularizarea regimului apei din sol, lucrari desfasurate in mod asociat cu un complex de masuri agropedoameliorative. In conditiile anului hidrologic cercetat, caracterizat printr-un volum anual de precipitatii de 721 mm, care a depasit, astfel, valoarea multianuala cu 54 mm - volum de precipitatii din care 215 mm au cazut in sezonul rece, iar 516 mm in sezonul cald -, nivelurile apei freatice s-au mentinut la adancimi cuprinse intre 10 si 90 cm de la suprafata terenului in cele patru perioade cu exces de umiditate. Doua din cele patru perioade au avut loc in sezonul rece al anului, decada a treia a lunii decembrie si a lunii martie, cand, dupa topirea unui strat de zapada cuprins intre 10 si 29 cm, au cazut cantitati mici de precipitatii, care au condus la ridicarea nivelului apei freatice, iar celelalte doua perioade au avut loc in sezonul cald al anului (lunile mai si iulie), cand au cazut cantitati mari de precipitatii cuprinse intre 44 si 79 mm intr-un timp extrem de scurt, de la una pana la trei zile. Astfel, scurgerile maxime au inregistrat valori cuprinse intre 0,01 2,33 l/s ha, valoarea cea mai mare fiind determinata in luna iulie. In urma analizei studiilor si cercetarilor efectuate in sistemul de desecare-drenaj privind eficienta acestuia, s-a putut constata ca urmare a lucrarilor executate, conditiile pentru agricultura s-au imbunatatit semnificativ; totusi, pe o suprafata de 150-200 ha situata in trupul Radauti, se manifesta din cand in cand perioade cu exces de umiditate, adica o supraincalzire excesiva a orizontului activ de sol. Productiile de fan obtinute in variantele experimentale sunt cu 3,55 t/ha mai mari decat in varianta cu martor. Calculul eficientei economice indica faptul ca timpii de recuperare a investitiei au valori mari, fiind cuprinsi intre 23 si 100 de ani, ca urmare a cultivarii cu ierburi perene a unei anumite suprafate a campului experimental vreme de 8 ani. Se impune, astfel, cultivarea terenului cu culturi de mare randament, care sa justifice, astfel, masurile de drenaj aplicate pe aceasta suprafata. Conditiile hidrogeologice diferite, ce se intalnesc in sistemul de desecare-drenaj, determina variabilitatea nivelurilor freatice, acestea avand valori diferite de la o sola la alta. Astfel, in perioade ploioase, nivelurile au inregistrat valori cuprinse intre 10 si 50 cm de la suprafata solului, pe cand, in perioadele caracterizate de seceta,

aceste niveluri sau situat intre 50 si 120 cm fata de suprafata solului. Debitele maxime specifice inregistrate in perioadele ploioase au avut valori cuprinse intre 0,7 si 7,14 l/s ha. In cursul anului hidrologic studiat, ca urmare a repartitiei neuniforme a precipitatiilor, intalnim si perioade cu deficit de umiditate, dintre care cea mai semnificativa s-a inregistrat in luna iunie, ca urmare a cantitatilor mici de precipitatii cazute, dar si a consumului ridicat prin evapotranspiratie. Aceasta situatie rezulta si din valorile umiditatilor, care, in orizontul 0 25 cm, a fost de 25 26% fata de 34,3% valoarea capacitatii de camp. Ca urmare a acestei situatii, plantele de cultura au avut mult de suferit. Astfel, la cartof, seceta a coincis cu faza formarii tuberculilor, iar la gulie cu faza inradacinarii, ceea ce a condus la obtinerea de productii mici. Pentru o eficientizare maxima a sistemului, se fac urmatoarele recomandari pentru productie: -pe suprafetele drenate, unde nivelul apei freatice se gaseste in profilul de sol (0 50 cm), sunt necesare lucrari de modelare a terenului in benzi cu coame, avand latimea benzii de 25 30 m si panta transversala; -conditiile de anul trecut au aratat in mod cert necesitatea realizarii de stavilare pe reteaua de canale de desecare, cu scopul de a combate perioadele de seceta ce se manifesta, in momentele cele mai importante ale dezvoltarii plantelor de cultura; aceasta impune o urmarire foarte atenta a umiditatii solului, in functie de care se vor inchide sau deschide stavilarele; -respectarea de catre beneficiari a planului de cultura stabilit, iar suprafetele ocupate in prezent cu plante perene vechi sa fie cultivate cu lucerna masa verde sau cu alte culturi furajere de mare randament; -un alt factor important, care contribuie la eficientizarea maxima a sistemului de desecare-drenaj, il constituie lucrarile de intretinere a canalelor si a constructiilor, lucrare ce este necesar a se efectua in cele mai bune conditii si ori de cate ori este nevoie. In conditiile actuale de amenajare, cu o retea de desecare constand din canale cu adancimi de 1-2 m si distante de 300-500 m, o suprafata foarte mare de teren sufera din cauza excesului de umiditate din sol, cauzat de nivelurile apei freatice putin adanci, adancimile medii lunare fiind cuprinse intre 0 si 0,5 m. De asemenea, s-a constatat ca, in conditiile reliefului actual cu pante mici, de 4 - 8%, cu multe microdenivelari locale si a solurilor grele cu permeabilitate redusa (mai mica decat 10-4 10-6 cm/s), o mare suprafata de teren sufera de exces temporar de umiditate cauzat de precipitatii. Pentru eficientizarea maxima a acestor suprafete sunt necesare lucrari de nivelare, nivelare cu rigole longitudinale, drenaj cartita pe teren, in prealabil, nivelat, sau nivelare si modelare in benzi cu coame. Prin aceste lucrari, se urmareste imbunatatirea conditiilor de scurgere a apei la suprafata terenului. Trebuie mentionat faptul ca, fara adoptarea in complex, si nu separat, disjunct, a tuturor acestor lucrari importante de imbunatatire a funciei in ceea ce priveste desecarea si drenajul solurilor grele, restabilirea echilibrului ecologic zonal va avea foarte mult de suferit in viitorul apropiat. Practic, s-ar produce o inmlastinire accentuata in scurt timp a teritoriului depresionar Radauti, cauzata de excesul de umiditate extrem de pronuntat al acestei zone climatice umede, fapt care ar afecta din toate punctele de vedere parametrii functionali ai campului experimental supus studiului in aceasta lucrare. Reteaua actuala de desecare functioneaza corespunzator si isi pastreaza elementele constructive date prin proiectare si realizate la executie. Traseele si orientarea corespund necesitatilor. Degradarile aparute vizeaza consolidarea gurilor de desecare la unele canale secundare si tertiare. Aceeasi masura se impune si pe canalele colectoare pe tronsoanele din aval de podurile existente, unde, prin constructie, sectiunea de scurgere se micsoreaza si vitezele cresc peste limita admisibila de neerodare a albiilor sapate in pamant. Unele dificultati in exploatare apar din cauza deponiilor neimprastiate, in spatele carora se acumuleaza frecvent apa din precipitatii. Folosinta terenului nu s-a modificat, existand si in prezent o suprafata de pasune si faneata. Introducerea drenajului inchis si executarea lucrarilor de nivelare, modelare etc. au permis trecerea acestor suprafete la tipul de folosinta arabil. Productiile au inregistrat o crestere, dar valorile acestora se mentin inca sub posibilitatile reale. Este necesar ca activitatea de cercetare a hidrologiei terenurilor joase cu lucrari de desecare sa fie continuata si extinsa pe viitor, pentru a se imbogati, astfel, si diversifica actualele cunostinte din acest domeniu vast si deosebit de util pentru restabilirea echilibrului ecologic zonal, domeniul desecarilor si al drenajului terenurilor afectate de exces de umiditate cu caracter permanent sau temporar.

40 40

BIBLIOGRAFIE SELECTIV 1. BARA C., CHIRILA AL.,1994: Ghidul hidroamelioratorului, Editura CERES, Bucuresti 2. BELAMIER VOLLAT, B., 1986: Etude de la qualite des eaux de drainage. Perimetre experimental dArron (Eure-et-Loir), CEMAGREF, Serie hydraulique agricole, France 3. BOIFFIN J., SEBILLOTTE M., 1976: Climat, stabilite structurale et battance, Essai danalyse dun comportament du sol au champ, An.agron. 27 4. BULLETIN PEDOLOGIQUE DE LA FAO, 1988: Directives: evaluation des terres pour lagriculture pluviale, Organisation des Nations Unies pour LAlimentation et LAgriculture, Rome 5. CANARACHE A., 1990: Fizica solurilor agricole, Editura CERES, Bucuresti 6. CAZACU E., DOBRE V., MIHNEA I. i colabotatorii, 1985: Desecri, Editura CERES, Bucureti 7. CHAMBRE DAGRICULTURE DE BOURGOGNE, 1981: Drainage, theorie et pratique, France

8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18.

19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. 30. 31. 32. 33. 34.

41 41 CEMAGREF, NR. 73, 1989: Drainage agricole (Centre National du Machinisme Agricole, du Gnie Rural, des Reseaux et des Forts), Groupement dAntony, Parc de Tourvoie, France CHIRI CONST., 1974: Ecopedologie cu baze de pedologie general, Editura CERES, Bucureti DANUT M., MIHNEA I. si colab., 2004: Reabilitarea lucrarilor de drenaj pe teritoriile agricole din judetul Suceava, Analele Universitatii Stefan cel Mare, Suceava DRAGOTA C.S., 2006: Precipitatiile excedentare in Romania, Editura Academiei Romane, Bucuresti FLOREA N, MUNTEANU I., 2003: Sistemul Roman de Taxonomie a Solurilor (SRTS), Editura ESTFALIA, Bucuresti GUYON G., WOLSACK J., 1979: Lhidraulique souterraine et le drainage agricole, compte rendu de lAcadmie de lAgriculture (13), p. 1123-1131 HARET C., STANCIU I., 1978: Tehnica drenajului pe terenurile agricole, Editura CERES, Bucureti IANCU S., 2005: Agrotehnica difereniat a solurilor cu exces de umiditate i inundabile, Cereale i plante tehnice, Nr. 9, Editura AGRIS, Bucureti LAURENT F., LESAFFRE B., 1983: Etude statistique des dbits lves en drainage agricole, Etudes du CEMAGREF, hors srie n06, p. 1-122 LAZET J., MATHIEU C., 1990: Dictionnaire de Science du Sol, Editura Lavoisier, Paris LESAFFRE B., 1984: Pratiques de conception des canaux de drainage a ciel ouvert et des drains souterrains dans un systeme de drainage agricole en France, Commission Internationale des Irrigations et du Drainage, France LUPASCU GH., PARICHI M., FLOREA N., 1998: Dictionar de stiinta si ecologia solului, Editura Univ. Al. I. Cuza, Iasi MARCU ST. si colaboratorii, 1995: Istoricul lucrarilor de drenaj din Bucovina, Analele I.C.I.T.I.D., vol. VIII (XIX), S.C. Agris Redactia Revistelor Agricole S.A., Bucuresti MOHAN GH., ARDELEAN A., 1993: Ecologie i protecia mediului, Editura Scaiul, Bucureti MORARU N., 1995: Eliminarea excesului de umiditate din parcela funciara la indemana micului proprietar, Instructiuni S.C. AGRIS M.A.A, Bucuresti MORARU N., MI V., 2005: Probleme de desecare-drenaj n nordul Moldovei, Cereale i plante tehnice, Nr. 8, Editura AGRIS, Bucureti MORARU N., IOANIOAIA H., 2002: Prevenirea i eliminarea excesului de umiditate pe terenurile agricole, Ghid practic pentru realizarea i ntreinerea lucrrilor, Editura PHOENIX, Bucureti NEGULESCU M. i colab., 1995: Protecia mediului nconjurtor, Editura tehnic, Bucureti NITU I. si colab., 2000: Lucrarile agropedoameliorative, Editura AGRIS, Bucureti PISOTA I., ZAHARIA L., 2002: Hidrologie, Editura Universitatii Bucuresti SAVA I., WEHRY A., 1967: Hidroamelioratii, Editura Didactica STANILA A.L., PARICHI M., 2003: Solurile Romaniei, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti VARTOLOMEI F., 2008:Probleme speciale de hidrologie, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti VLADIMIRESCU I., 1978: Hidrologie. Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti ZWERMAN S.P., 1970: Nivelarea terenurilor si drenajul de suprafata, CIDAS Revista Stiinta Solului si Imbunatatiri Funciare, nr. 24, Bucuresti WEHRY A., 1970: Irigatii si desecari, Timisoara WEHRY A., DAVID I., MAN T. E., 1982: Probleme actuale n tehnica drenajului, Editura FACLA, Timioara