Universitatea Tehnică ’’Gh.

Asachi’’ Iaşi
Facultatea de Hidrotehnică, Geodezie şi Ingineria Mediului
Secţia: Gestiunea perimetrelor irigate

Lucrare de disertaţie

Îndrumător,
Conf. dr. ing. Marcoie Nicolae

Absolvent,
Ing. Botezatu Nicoleta
 2010

METODE ŞI ECHIPAMENTE DE UDARE

PRETABILE IRIGAŢIEI CU CONSUMURI
REDUSE DE APĂ

2
 CUPRINS

CAPITOLUL 1. TEHNICI DE UDARE ŞI PRETABILITATEA LOR LA

REDUCEREA CONSUMULUI DE APĂ

1.1. Necesarul de apă pentru irigaţii

1.2. Amenajări de irigaţii şi pretabilitatea lor la reducerea consumului de
apă
1.2.1. Tipuri de amenajări
1.2.2. Observaţii privind reducerea consumului de apă în cadrul
amenajărilor
1.3. Metode de udare şi pretabilitatea lor la reducerea consumului de apă
1.3.1- Tipuri de metode de udare
1.3.2.- Caracteristicile metodelor de udare şi pretabilitatea lor
la reducerea consumului de apă
1.4. Procesul de exploatare al sistemelor de irigaţii prin prisma reducerii
consumului de apă şi energie

CAPITOLUL 2. REDUCEREA CONSUMULUI DE APA ÎN TEHNICA

IRIGĂRII PRIN SCURGERE LA SUPRAFAŢĂ

2.1. Metoda de udare prin scurgere la suprafaţă

2.2. Parametrii tehnici ai udării prin brazde
2.3. Scheme de udare
2.4. Echipamente de udare
2.5. Direcţii de reducere a consumului de apă în tehnica irigării prin
brazde

CAPITOLUL 3. REDUCEREA CONSUMULUI DE APA ÎN TEHNICA

IRIGAŢIEI PRIN ASPERSIUNE

3.1. Elemente tehnice şi indicii de calitate ai udării prin aspersiune

3.2. Echipamente de udare şi pretabilitatea acestora la reducerea
consumului de apă şi de energie
3.2.1. Aspersorul
3.2.2. Aripa de aspersiune
3.2.3. Instalaţii de aspersiune
3.2.4. Instalaţii de aspersiune româneşti
3
 3.2.5. Unele consideraţii privind instalaţiile de aspersiune străine
3.3. Direcţii de reducere a consumului de apă în tehnica irigării prin
aspersiune

CAPITOLUL 4. CONCLUZII GENERALE

4.1. Situaţia actuală a sistemelor de irigaţie

4.2. Infrastructura sistemelor de irigaţii
4.3. Suprastructura sistemului de irigaţii

Bibiliografie

4
]

Capitolul 1. TEHNICI DE UDARE ŞI

PRETABILITATEA LOR LA REDUCEREA
CONSUMULUI DE APĂ

5
 Cap. 1. TEHNICI DE UDARE ŞI PRETABILITATEA LOR LA REDUCEREA
CONSUMULUI DE APĂ

1.1. Necesarul de apă pentru irigaţii

Fiecare component al complexului ecosistem atmosferă - sol - plantă este

supus în procesul de ontogeneză unor schimbări permanente şi evoluţii în sens
pozitiv sau negativ, din punctul de vedere al proceselor de creştere şi dezvoltare
ale culturilor agricole. Mediul ambiant pentru plante se creează din
intercondiţionarea parametrilor proceselor ce au loc în şi pe sol. Apa este un
factor vital pentru viaţa plantelor, iar irigaţiile sunt un factor de prim ordin ce
influenţează condiţiile de mediu.
Ca mediu ecologic, solul este constituit din trei categorii de substanţe care
interactivează: substanţe solide, apa încărcată cu substanţe solubilizate şi
coloidal dispersate, aerul cu un conţinut de N;>, 02, C02, etc. Deasemenea, în
complexul "sol" trebuie încorporate microorganismele, care au un rol important
în crearea funcţiilor solului.
Consumul de apă al plantelor, respectiv evapotranspiraţia este un proces
complex, depinzând de caracteristicile anatomofiziologice ale fiecărei plante în
diferite etape de dezvoltare şi în diferite condiţii pedoclimatice. Asupra acestui
aspect s-au efectuat studii complexe pe plan naţional şi internaţional. Studiile
pentru elucidarea anumitor aspecte continuă şi în prezent. în România, studiile au
început încă din anul 1945 de către M. Botzan în staţiunile experimentale
Mărculeşti - Călăraşi şi Studina – Olt.
La calcularea necesarului de apă pentru culturile agricole irigate este
folosită metoda bilanţului apei în sol din perioada de vegetaţie. Rezultatul
reprezintă necesarul net de apă la plantă. Necesarul brut de apă, transportat în
sistemul de irigaţie şi cel dorit la sursa de apă va include şi pierderile de apă ce
apar în procesul de exploatare.
Gospodărirea judicioasă a apei folosită în sistemul de irigaţii, având în
vedere şi implicaţiile energetice, se realizează prin redimensionarea consumului
de apă al plantelor, micşorarea pierderilor în sistemul de transport şi distribuţie şi
folosirea unor echipamente performante de distribuţie a apei la plante.
6
 Apare ca necesară stabilirea unei relaţii între consumul de apă şi producţia
obţinută, în situaţia acceptării unui risc pentru pierderea unei anumite cantităţi de
recoltă.
Literatura de specialitate, ca şi normele departamentale pun la dispoziţie
datele de bază şi calculate privind consumul de apă al culturilor în diverse
condiţii pedoclimatice. Astfel sunt stabilite normele de irigaţie, normele de udare
şi normele de aprovizionare.
Normele de irigaţie servesc la stabilirea necesarului anual de apă în cadrul
sistemelor de irigaţii şi Ia calcularea suprafeţelor ce se pot iriga dintr-o anumită
sursă. Valoarea lor este diferenţiată după o serie de criterii.
Norma de aprovizionare se aplică toamna sau primăvara timpuriu, în
scopul asigurării umidităţii necesare unei bune pregătiri a terenului, însămânţării,
răsăririi şi dezvoltării culturilor în primele faze de vegetaţie. Udarea de
aprovizionare are o justificare economică atât în zonele secetoase cât şi în cazul
unor ierni secetoase.
Norma de udare este un parametru tehnic specific al proceselor de
exploatare, proiectare şi prognoză a udărilor într-un sistem de irigaţie. Prin
valoarea normei de udare şi modul de distribuţie se poate influenţa consumul de
apă,, energie şi forţă de muncă într-un sistem de irigaţie. Norma de udare
dimensionează lucrările de irigaţii şi este într-o strânsă corelare cu disponibilul
sursei de alimentare.

1.2. Amenajări de irigaţii şi pretabilitatea lor la reducerea consumului

de apă

1.2.1. Tipuri de amenajări

Amenajările de irigaţii se diferenţiază după caracteristicile reţelei de

aducţiune şi distribuţie, modul de organizare a suprafeţei irigate şi natura culturii
irigate. Clasificările sunt diverse în funcţie de parametrii consideraţi, in general
se acceptă clasificarea:
- amenajări cu reţea de canale căptuşite sau necăptuşite;
- amenajări cu reţea de jgheaburi;
- amenajări, cu reţea de conducte subterane de înaltă presiune, sistem fix,
- amenajări cu reţea de conducte subterane de joasa presiune, sistem
semifix;
- amenajări cu reţea de conducte de înaltă presiune, sistem semifix,
- amenajări cu reţea de conducte subterane de joasă şi înaltă presiune,
sistem mixt.
Curgerea apei în amenajarea de irigaţie se face gravitaţional (cazurile a şi
b, fig. 1.1.) şi sub presiune (cazurile c - f, fig. 1.2.). în amenajările moderne, în
care se urmăreşte reducerea consumului de apă, se folosesc cu precădere
tipurile c - f.
Marile sisteme de irigaţii sunt organizate pe folosirea mai multor tipuri de
7
amenajare, după felul plantelor irigate, disponibilul de apă şi forţă de muncă, etc.
(fig. 1.4, 1.5). Un sistem de irigaţie pentru o anumită cultură va impune un tip de
amenajare.

1.2.2. Observaţii privind reducerea consumului de apă în cadrul

amenajărilor

Amenajările de irigaţii de tip modern urmăresc, prin schema lor

constructivă, reducerea la minim a consumurilor neproductive. Aceste consumuri
se referă la pierderile de apă din reţeaua de canale, în special a celor necăptuşite,
din reţeaua de conducte, din nodurile hidrotehnice, etc. Amenajările moderne de
irigaţii folosesc, în funcţie de particularităţile terenului, tipurile de amenajare cu
conducte de joasă şi înaltă presiune, sau combinaţii ale acestora şi mai puţin
amenajarea cu canale deschise.
Retehnologizarea şi reabilitarea sistemelor actuale de irigaţii se realizează
şi în scopul reducerii consumului neproductiv. Astfel, la sistemele de irigaţii
alimentate din Dunăre se înlocuiesc reţelele de canale pentru distribuţia apei cu
reţele de conducte. Deasemenea reţelele de conducte din metal sunt înlocuite cu
conducte din materiale rezistente la coroziune, etc. Amenajările cu reţele de
conducte subterane au o fiabilitate mai ridicată, randamente mai mari, iar
cheltuielile de exploatare sunt mai reduse.
Dezavantajul unor investiţii mai mari şi al consumului de energie mai
ridicat la amenajările cu reţele de conducte faţă de reţeaua de canale este practic
anulat, prin micşorarea volumelor de apă pompate şi a cheltuielilor de
exploatare. Totodată cerinţele economiei de piaţă pot fi mult mai bine satisfăcute
în cazul unor amenajări cu conducte sub presiune.
Sistemele de irigaţii cu amenajări de canale căptuşite şi jgheaburi pot
deveni eficiente în situaţia unor surse de calitate şi cu volume mari de apă.
Totodată terenul să poată prelua eventualele pierderi de apă datorită unui drenaj
natural bun.

8
Fig. 1.1. - Amenajare de irigaţie cu canale pentru udarea prin scurgere la suprafaţă

Fig. 1.2. - Plot de irigare cu udare prin aspersiune

9
 Fig. 1.3. Sistemul de irigaţie Sadova – Corabia

Fig. 1.4. Sistemul de irigare Calafat – Băileşti

1.3. Metode de udare şi pretabilitatea lor la reducerea consumului de

apă

10
 1.3.1- Tipuri de metode de udare

Metodele de udare prezintă o evoluţie în timp, funcţie de dezvoltarea

tehnicii şi cunoaşterii ştiinţifice în domeniu. Se acceptă o clasificare în metode
de udare clasice şi metode de udare moderne. Totuşi, unele metode de udare
clasice, prin îmbunătăţirea procedeelor, au căpătat caracteristicile metodelor
moderne.
Metodele de udare sunt următoarele:
- udarea prin scurgere la suprafaţă folosind brazde şi fâşii,
- udarea prin submersiune,
- udarea prin aspersiune;
- udarea subterană;
- udarea localizată, cu variantele:
- udarea prin picurare;
- udarea prin conducte perforate;
- udarea localizată subterană;

- subirigarea,
- udarea, prin ceaţă.

Udarea prin scurgere la suprafaţă este cea mai veche metodă de distribuţie
a apei la plante. Udările localizate sunt metode moderne, cu o valorificare
superioară a cercetării ştiinţifice. Pe pian mondial metodele de udare sunt
folosite în funcţie de gradul de dotare tehnică a beneficiarilor. în unele situaţii,
impuse de cerinţele fiziologice ale plantelor, se pot aplica mai multe metode de
udare, decalate în timp. In acest caz se adoptă o amenajare specifică sistemului
de irigaţie (ex. cazul udărilor bivalente). Deasemenea, unele culturi impun
metoda de udare (ex. udarea prin submersiune care este o metodă de udare
exclusivă pentru cultura orezului).

1.3.2.. Caracteristicile metodelor de udare şi pretabilitatea lor la

reducerea consumului de apă

Caracteristicile principale ale metodelor de udare sunt următoarele:

a - udarea prin scurgere la suprafaţă constă în distribuţia apei la capătul
amonte al brazdei şi fâşiei, apa curgând în lungul pantei;
b - udarea prin submersiune realizează un strat continuu de apă în percela
de orez nivelată în plan orizontal;
c - udarea subterană se realizează cu drenuri poroase,, tuburi cu criticii sau
galerii -cârtiţă,

11
 d - subirigarea se realizează cu o reţea de desecare, prin menţinerea unui
nivel ridicat al apei în canale, dar în condiţia unei ape cu un conţinut redus de
săruri (se provoacă un aport freatic pe suprafeţele cultivate);
e - udarea pun as persiune (ploaie artificială) se realizează cu ajutorul
aspersoarelor care primesc apa sub presiune de la o instalaţie specială,
f - udările localizate distribuie volume reduse de apă în zona sistemului
radlcular al plantelor, astfel:
- udarea prin picurare foloseşte la distribuţia apei nişte dispozitive
(picurătoare) montate pe o conductă de udare amplasată pe rândul de
plante;
- udarea prin conducte perforate foloseşte o conductă de udare
amplasată deasupra unui număr de rigole, iar apa este distribuită din
dispozitive sub formă de microjet;
- udarea localizată subterană foloseşte o conductă de udare dis-pusă
subteran, pe care se află dispozitive ce distribuie apa în zona de dezvoltare
a rădăcinilor plantelor;
g - udarea prin ceaţă foloseşte o tehnică asemănătoare aspersiunii, dar
distribuţia apei se face în stropi foarte fini, realizându-se astfel nori de ceaţă.
Fiecare metodă de udare prezintă un consum specific de apă format din
consumul plantei şi consumul neproductiv datorat pierderilor specifice la nivel
de metodă de udare. Cele mai mari pierderi de apă ie înregistrează udările prin
scurgere la suprafaţă şi prin submersiune. Udările localizate prezintă cele mai
reduse consumuri de apă, practic acestea tinzând către consumul productiv.
Prin procedee tehnice moderne se pot optimiza şi metodele de udare
clasice în privinţa consumului de apă. în cazul metodei de udare prin scurgere la
suprafaţă s-au pus la punct şi se aplică o serie de procedee de reducere a
consumului de apă (ex. lungimi optime de brazde, recircularea apei, automa-
tizarea udării, etc.).
Echipamentele realizate în baza aplicării cercetărilor de ultimă oră permit
reducerea volumelor de apă distribuite şi prin metoda de udare prin aspersiune.
Se pot menţiona aripile de aspersiune autodeplasabile, aspersoarele de joasă
presiune, aspersoarele cu suprafaţă de udare limitată, dispozitive de reglare şi
automatizare, etc.
Consumul de apă este strâns legat de consumul de energie în sistemul de
irigaţie. Odată cu declanşarea crizei energetice unele metode de udare au fost
reconsiderate, cum este cazul irigaţiei pun scurgere; la suprafaţă. Dar, criza
energetică a impus adoptarea de noi soluţii tehnice în transportul şi distribuţia
apei pe canale şi brazde, care să minimizeze pierderile.

1.4. Procesul de exploatare al sistemelor de irigaţii prin prisma

reducerii consumului de apă şi energie

Eficienţa procesului de irigare depinde în cea mai mare măsură de modul

12
în care se organizează şi se urmăreşte aplicarea udărilor. Obţinerea unui
randament optim al aplicării udărilor este influenţat de reducerea consumului
neproductiv de apă. Volumele de apă introduse în sistemele de irigaţii clin
România au valori de 3,500 - 2.500 m7h pentru normele de irigaţie, ia care
normele de udare sunt de 900 - 700 m7h.
Consumul ele energie în exploatare are loc preponderent la staţiile de
pompare. Din totalul energiei consumate în sistemul de irigaţie, circa 52 - 55%
este preluat de staţiile de pompare care asigură transportul şi distribuţia pe canale
şi conducte. Restul din energie, de circa 45% este folosii în amenajarea interioară
pentru asigurarea presiunii de distribuţie a apei la plante (folosit în special la
staţiile de punere sub presiune). Diminuarea presiunilor de serviciu la metoda de
udare prin aspersiune contribuie şi la reducerea consumului de apă.
Reducerea consumului de apă în exploatare se realizează şi. prin
refolosirea scurgerilor şi a apelor drenate (procesul de recirculare a apei în
sistem). Deasemenea se pot valorifica precipitaţiile captate de reţeaua de
desecare - drenaj sub forma subirigaţiei sau prin repomparea lor în echipa-
mentele de udare acceptabile. Folosirea potenţialului de acumulare a reliefului şi
reţelei de canale poate conduce la optimizarea gospodăririi optime a apei în
procesul de exploatare a sistemului de irigaţie.
Analiza factorilor ce influenţează reducerea consumului neproductiv de
apă arată importanţa pierderilor de apă din reţeaua de transport şi distribuţie.
Valoarea acestor pierderi influenţează în mod hotărâtor valoarea randamentului
specific metodei de udare, reţelei de transport şi distribuţie şi în final al
sistemului de irigaţie. Randamentul sistemului de irigaţie arată modul în care
este gospodărită apa şi cum este utilizată de către plante.
Din analiza expresiei randamentului reţelei de canale.

V a  V p   Vi  Vc  Var  Ver  Val 

r   100 (%)
V a  V p   Val
unde: ηr este randamentul reţelei de canale; Va = volumul de apă existent la un
moment dat (m3); Ve = volumul pompat în intervalul de timp pentru care se
calculează randamentul (m3); Vi-volumul pierdut prin infiltraţii (m3 );Ve =
volumul pierdut prin evaporaţie (m3); Vav = volumul pierdut datorită avariilor
(m3); Vcr = volumul evacuat accidental (Vi,Vc,Ver sunt numai pentru reţeaua de
canale şi în perioada de timp "t" pentru care se calculează randamentul); Val =
volumul de apă rămas în reţea după timpul "t" (m3), se constată că valoarea cea
mai ridicată este dată de pierderile de apă prin infiltraţii. Celelalte pierderi sunt
sensibil mai mici decât cele produse prin infiltraţii. Din acest considerent o
primă măsură în cadrul procesului de reducere a consumului de apă în sistemul
de irigaţie este micşorarea pierderilor de apă prin infiltraţii. Aceasta ocupă un loc
important şi în cadrul procesului de retehnologizare a reţelei de canale a
sistemului de irigaţii.
In cazul exploatării curente, randamentul reţelei de conducte este dat de
relaţia:
13
 O influenţă deosebită asupra consumului neproductiv de apă o are modul
de distribuţie direct al apei la plante exprimat prin randamentul udării în câmp.
Relaţia de calcul este următoarea
Qd  Q p
a   100(%)
Qd
unde ηu este randamentul udării în câmp (%), Qd = debitul distribuit prin metoda
de udare adoptată (m3/s); Qp = debitul pierdut (m/s).
În acest caz, se constată influenţa hotărâtoare a pierderilor de apă asupra
randamentului udării. Un rol primordial îl are aici metoda de udare folosită la
distribuţia apei.
Pierderile de apă într-un sistem se diferenţiază, după etapele de
funcţionare, astfel:
a - pierderi la intrarea în funcţiune a amenajării,
b - pierderi în timpul aplicării udărilor,
c - pierderi la oprirea sistemului după terminarea campaniei de irigaţie;
d - pierderi ia avarii sau accidentale.
După modul de producere, pierderile de apă din sistemele de irigaţii sunt
clasificate astfel:
a - pierderi prin evaporaţie,
b - pierderi prin infiltraţii,
c - pierderi prin evacuări,
d - pierderi la manevre ale instalaţiilor, etc.
Valoarea cea mai mare a pierderilor o au cele produse prin infiltraţie.
Canalele necăptuşite pierd cele mai mari cantităţi de apă. Deasemenea, canalele
căptuşite prezintă valori variabile în funcţie de modul de întreţinere, precum şi
alţi parametri. Experimentările efectuate în diverse sisteme de irigaţii arată că
valoarea pierderilor în regim de exploatare a canalelor necăptuşite variază de la
500 l/zi.m3 la 1200 l/zi-m3, iar la canalele căptuşite de la 50 l/zi.m3 la 300 l/zi-m3.
La canalele căptuşite un factor de amplificare a pierderilor de apă îl reprezintă
fenomenul de îngheţ-dezgheţ. Problema pierderilor de apă din canale este o
problemă generală a sistemelor de irigaţii indiferent de ţara în care se află.
In cazul reţelelor de conducte sub presiune, cele mai mari pierderi de apă
se înregistrează la hidranţi unde se înregistrează circa 75% din totalul pierderilor.
Pierderile de apă produse la îmbinarea conductelor sunt reduse, fiind considerate
practic neglijabile în situaţia unei reţele bine întreţinute.
Într-un sistem de irigaţie pierderile prin infiltraţie deţin ponderea cea mai
mare. Acest fapt contribuie la micşorarea substanţială a randamentelor şi la
creşterea consumurilor neproductive în sistemul de irigaţie. Creşterea
randamentelor energetice în sistemele de irigaţie impune refacerea reţelei de
canale şi conducte, prin lucrări de căptuşire şi schimbare a materialelor.

14
 CAPITOLUL 2. REDUCEREA CONSUMULUI DE APA
ÎN TEHNICA IRIGĂRII PRIN SCURGERE LA SUPRAFAŢĂ
15
 2.1. Metoda de udare prin scurgere la suprafaţă

Înaintea celui de al doilea război mondial irigaţia prin scurgere la suprafaţă

constituia metoda de bază în distribuţia apei la plante. Extinderea metodei de
udare prin aspersiune şi a metodelor de udare localizate au condus la diminuarea
suprafeţelor irigate prin scurgere la suprafaţă.
Metoda de udare prin scurgere la suprafaţă distribuie apa la rădăcina
plantelor prin procesul lent de infiltrare gravitaţională. Această metodă de udare
se prezintă sub două forme:
- udarea continuă pe brazde (varianta cea mai folosită),
- udarea prin inundare (revărsare) cu o acoperire temporară a suprafeţei
irigate. Udarea prin brazde se aplică printr-o serie de metode în funcţie de
microrelief, felul culturii, parametrii sursei de apă, etc. Cele mai cunoscute
metode sunt:
1 - Metoda brazdelor orizontale - folosită pe terenuri cu pante reduse.
Caracteristicile principale sunt următoarele [Nicolaescu, 1981]:
- se utilizează cu precădere la culturile prăsitoare;
- se utilizează pe terenuri cu pante, în general sub 0,2 - 0,3%;
- lungimea brazdelor este de 100 - 400 m;
- debitele cu care se alimentează brazdele au valori de 3 - 3,5 l/s;
- terenul se nivelează foarte îngrijit, cu panta brazdelor uniformă.
16
 2 - Metoda brazdelor dispuse pe linia de cea mai mare pantă - cea mai
folosită metodă de udare la majoritatea culturilor de câmp. Caracteristicile
principale sunt:
- se utilizează pentru toate culturile în rânduri (legume, vii şi pomi) situate
pe terenuri cu pante până la 2,5 - 3%,
- panta maximă a brazdelor este de 2%;
- suprafeţele irigate au panta terenului până la 1 - 1,5%.

3 - Metoda brazdelor de contur- - folosită pe terenuri cu pante medii şi

mari. Caracteristicile principale sunt:
- se utilizează cu precădere la irigarea livezilor de pomi şi a viţei de vie, pe
terenuri neregulate, cu pante până la 15%,
- brazdele se trasează pe direcţie puţin înclinată faţă de curbele de nivel,
- se cere ca solul să fie stabil la umectare şi rezistent la eroziune;
- panta brazdelor este constantă şi nu depăşeşte 1%;
- lungimea brazdelor nu depăşeşte 200 m;
- debitul este redus faţă de celelalte metode.
4 - Metoda brazdelor însămânţate (corugate). Caracteristicile principale
sunt:
- se utilizează la irigarea culturilor dese (graminee, lucerna, păşuni);
- brazdele au lungimi de 50 - 180 m, în funcţie de culturi;
- se practică pe terenuri cu microrelief mai frământat, cu pante de 2 - 10%;
- debitele de alimentare sunt mult mai reduse, până la 1 l/s.
5 - Metoda brazdelor în zig-zag, aplicată în special la irigarea plantaţiilor
pomicole şi viticole.

2.2. Parametrii tehnici ai udării prin brazde

Procesul de exploatare al irigării prin brazde impune cunoaşterea

elementelor tehnice ale udării pe fiecare parcelă sau sector de udare. Aceste
elemente sunt prezentate în detaliu în literatura de specialitate.
Se menţionează următoarele:
- Norma de udare necesară a fi distribuită în câmp (m b) se calculează în
funcţie de cultură şi însuşirile hidrofizice ale solului cu ajutorul formulei:
100
mb  Gv H  C  Pmin 
u
în care: ηu- randamentul de aplicare al udării în câmp, al cărui valoare nu este de
regulă cunoscută, astfel că pentru început se recomandă ca valoare iniţială de
calcul ηu= 0,80 + 0,85. Valorile indicatorilor hidrofizici (C, Pmin şi Gv) se iau în
considerare pe adâncimea H, ce diferă de la o cultură la alta.
Distanţa între brazde (d) este în general egală cu distanţa dintre rândurile
culturii şi cu distanţa dintre orificiile prevăzute pe conductele de udare (când se
folosesc aceste tipuri de instalaţii). în funcţie de textura solului se recomandă
17
următoarele valori ale distanţei între brazde:
- soluri cu textură uşoară d = 0,4 - 0,7 m;
- soluri cu textură medie d = 0,7 - 1,0 m;
- soluri cu textură grea d = 1,0 - 1,2 m.
Debitul cu care se alimentează brazda (q0) influenţează direct fenomenul
de scurgere, determinând atât valoarea celorlalte elemente tehnice (durata şi
randamentul udării, norma de udare realizată) cât şi pe cea a productivităţii
udătorilor. Astfel, debitul de alimentare (qo) guvernează evoluţia integrală a
fenomenului de scurgere a apei pe brazdă.
Lungimea brazdelor (Lb) depinde de: sol, pantă, cultură şi nivelarea
terenului.
Sub aspectul folosirii eficiente a apei, lungimea optimă a brazdelor este
cea care asigură administrarea normei de udare (mb) cu pierderi minime de apă.
Durata aplicării udării se exprimă prin doi parametri distincţi (to şi To)
cu care se verifică şi se controlează udările în condiţii de producţie. Parametrul t o
reprezintă durata de alimentare a brazdelor udate simultan, to = f(mb, d, L, q 0),
iar T = f(mb, Le, Lb, Q) este durata de alimentare a unei instalaţii pe o poziţie de
udare, sau a unui canal provizoriu (fig. 2.1).
Randamentul de aplicare a udării în câmp – ηc este indicele principal al
calităţii udării şi reflectă valoarea pierderilor de apă. Valoarea sa determină
mărimea normei brute de udare.

2.3. Scheme de udare

Schema de udare se stabileşte în corelaţie cu schema de amenajare, pe

baza analizei tehnico-economice a mai multor variante. în principiu se folosesc
două scheme de udare (fig. 2.2)
A - schema de udare longitudinală;
B - schema de udare transversală.
La schema longitudinală (A - fig. 2.2.a.) brazdele de udare (4) sunt
perpendiculare pe ultimul element permanent (1), în timp ce la schema
transversală (B - fig. 2.2.b.) brazdele sunt paralele cu acestea. Drept urinare, în
schema longitudinală (A) apa parcurge un traseu mai lung

18
 Figura 2.1. - Calcului duratei de
alimentare a brazdelor t0 (a) şi a duratei
efective de alimentare To (b) în funcţie
de elementele tehnice ale udării

Figura 2.2. - Scheme de udare folosite

la amenajările de irigaţii prin brazde: a -
schema de udare longitudinală; b -
schema de udare transversală; 1 -
19
 ultimul element fix ai reţelei permanente; 2 - canal provizoriu; 3 - rigolă de
alimentare; 4 - brazdă de udare

din reţeaua permanentă până la brazde, prin utilizarea a două elemente distincte,
din care unul este numai de transport (2), iar celălalt de transport şi udare (3). în
schema transversală (B), traseul parcurs de apă se reduce prin utilizarea
elementului (2) atât ca transport cât şi pentru udare.
Amenajările de tip clasic cuprind între elementele reţelei permanente pe
cele ale reţelei provizorii formate din: canale (2), rigole (3) şi brazde de udare (4)
(fig. 2.2.).
În amenajările moderne, reţeaua provizorie este substituită prin conducte
mobile sau semimobile.

2.4. Echipamente de udare

Echipamentele de udare pentru brazde influenţează caracteristicile reţelei

interioare şi valoarea randamentului udării. La amenajările cu reţea provizorie
deschisă cele mai folosite sunt sifoanele şi tuburile de alimentare. în amenajările
moderne de irigaţie se folosesc conducte mobile de transport şi de udare.
Sifoanele şi tuburile de alimentare sunt cele mai simple dispozitive de
distribuţie a apei pe brazde, fiind confecţionate din ţeava de material plastic,
aluminiu sau furtun flexibil cu secţiunea nedeformablă.
Utilizarea lor nu este posibilă fără fragmentarea canalului sau rigolei în
tronsoane egale (biefuri), prin folosirea unor panouri fixe sau mobile, pentru a
ridica şi menţine nivelul de apă pe un bief la o cotă constantă, necesară
funcţionării sifoanelor sau tuburilor.

Debitul sifonului se determină cu relaţia:

q s  A 2 gz

unde μ este coeficientul de debit; A - secţiunea de curgere; z - diferenţa de nivel.

Debitul se determină şi prin măsurători directe. Pentru calcule de proiectare se
poate folosi graficul din figura 2.3.
Reglarea debitului pe durata udării, în special când se utilizează regimul
neuniform de alimentare, se face prin mai multe metode, dintre care variaţia
nivelului de retenţie al apei în bief este o soluţie comună folosită la sifoane şi
tuburi.

20
21
 Figura 2.3. - Debitul sifoanelor şi tuburilor în funcţie de diametru şi sarcina
hidraulică (valori aproximative): a - elementele de calcul;
b - abacă de calcul; bi - schema longitudinală;
b2 – schema transversală

În cazul sifoanelor, unul din procedeele utilizate curent îl constituie

alimentarea simultană a unei brazde cu 2 - 3 sifoane pentru asigurarea debitului
iniţial (qo). Realizarea debitului de regim (qr) se face treptat, substituind succesiv
câte un sifon.
Sifoanele şi tuburile sunt destul de mult folosite pe plan mondial, datorită
costului scăzut şi a unei bune siguranţe în funcţionare. De asemenea, se
menţionează avantajele tuburilor, ca elemente fixe în distribuţia semi-automată
sau automată a aplicării udărilor pe brazde, pe canale deschise prevăzute cu
stavile permanente din ţesătură de relon impregnată cu cauciuc.
Conductele mobile de transport şi de udare sunt echipamente folosite în
amenajările moderne de irigaţii pe brazde, cu rolul de a conduce apa din reţeaua
permanentă (conductă îngropată, jgheab, canal) la parcela de udare pentru a fi
distribuită apoi la fiecare brazdă.
În acest scop, conducta de udare se cuplează, fie la o conductă de transport
(schema lungitudinală), fie direct la ultimul element al reţelei permanente
(schema transversală). în amenajările moderne conducta de transport substituie
rolul canalului provizoriu, iar conducta de udare pe cea a rigolei din amenajările
clasice.
În condiţiile actuale a amenajărilor din România se utilizează două tipuri
de echipamente.
Echipament format din conducte flexibile. Acesta se compune din:
tronsoane de transport, tronsoane de udare şi accesorii pentru îmbinare şi reglaj.
Principalele caracteristici tehnice sunt:
- tronsoanele de conductă sunt confecţionate din ţesătură de fibre
poliamidice, impregnată pe ambele părţi cu cauciuc butyl, în lungime de cea. 30
m, cu diametre de 210 mm, 254 mm şi 307 mm, grosimea medie a peretelui fiind
de 0,75 mm;
- conducta de udare este realizată din tuburi prevăzute cu un număr de 37
orificii, care au dispozitive de reglare, la intervale de 0,8 m,
- la fiecare dispozitiv de reglare s-a prevăzut câte un furtun cu lungimea de
0,8 m, având rol de dirijare a jetului de apă în brazdă;
- în locul dispozitivului reglabil de alimentare se montează un dop din
material plastic, conducta putând fi utilizată pentru transport,
- îmbinarea tronsoanelor de conductă, care compun un set de udare, se
realizează cu ajutorul accesoriilor metalice;
- setul de udare satisface atât schema longitudinală cât şi cea transversală;
- la acest tip de echipament, presiunea de lucru este mult limitată,
comparativ cu cea a conductelor rigide: presiunea statică maximă permisă este de
12 m, 10 m, şi 8 m coloană apăpentru diametrele de 210 mm, 254 mm şi
22
respectiv 307 mm.
Echipament format din conducte de aluminiu cu diametrul de 150 mm
(simbol EUBA-150, fig. 4.4). Componenţa acestui sistem este următoarea:
- tronson de transport (1), în lungime de 6,10 m, prevăzut la o extremitate
cu un cap de prindere tip cuplaj rapid, cu o garnitură de etanşare din cauciuc;
cealaltă extremitate a tronsonului este ambutisată şi prevăzută cu colier pentru a
permite cuplarea cu tronsonul următor;
- tronson de transport, cu masa de cea. 13,5 kg;
- tronson de udare (2) prevăzut cu orificii reglabile dispuse pe aceeaşi
generatoare şi distanţe, la intervale egale cu distanţa între brazde;
- tronsonul de udare se construieşte în patru variante, în funcţie de numărul
de orificii pe care le are (6, 8, 9 sau 10) şi distanţa dintre ele;
- în scopul de a evita erodarea solului în capătul de alimentare al brazdei,
tronsonul cu orificiile deschise se echipează cu mâneci pentru disiparea energiei
jetului (8);
- accesorii (fig. 10): vană (3), branşament mobil (4), cot (5), teu (6) şi
buşon de capăt (7). Toate acestea, cu excepţia vanei, sunt mobile şi permit
formarea seturilor în diverse scheme de udare; în acelaşi timp permit reglare
regimului de scurgere a apei, atât pe conducte cât şi la brazde.
Parametrii de funcţionare ai echipamentului EUBA sunt:
presiunea minimă la care echipamentul asigură etanşarea este de 0,3 mCA;
- alimentarea cu apă a echipamentului se realizează prin branşarea acestuia
la hidranţii reţelei interioare sau la agregatele de pompare de presiune joasă (sub
3 daN/cm2) (fig. 2.5 şi 2.6);
- debitul optim de alimentare a conductei de udare este de 20 - 25 l/s,
putând atinge valoarea de 30 l/s numai în cazuri extreme;
- pierderea de presiune pe conducta de transport este de 1,1; 1,6 şi 2,2
mCA pe 100 m lungime de conductă la debitele de 20, 25 şi 30 l/s;
- debitul orifîciufui deschis complet este de cea. 1 l/s, când presiunea apei
în conductă este de 0,10-0,15 mCA;
- pentru obţinerea debitelor de alimentare a brazdei la valorile necesare
(qo), se utilizează sertarul obturator care reglează secţiunea orificiului în funcţie
de presiunea apei;
- numărul de tronsoane cu orificii deschise trebuie să fie mai mic de 14 -
15 buc.
Echipamentele de acest tip sunt competitive şi au o verificare practică
îndelungată şi în condiţii diverse de aplicare.

23
 Figura 2.4. - Echipament de udare EUBA - 150: a - componenţa
echipamentului; b - schema de udare (b1- longitudinală, b2 - transversală); 1 -
24
conductă transport; 2 - conductă udare; 3 - vană hidrant; 4 - branşament mobil;
5, 6, 7 - fitinguri de
îmbinare; 8 - furtun de cauciuc (disipator)

Figura 2.5. - Nod de distribuţie - stăyilar şi modul cu mască pentru alimentarea canalelor de
distribuţie pentru udarea prin brazde

Figura 4.6. Reţea de jgheaburi pentru udarea prin brazde

25
 2.5. Direcţii de reducere a consumului de apă în tehnica irigării prin
brazde

Problema consumului ridicat de apă la irigarea prin brazde i-a preocupat

pe cercetători, având în vedere preţul de cost al energiei pentru pompare şi al
utilajelor necesare, precum şi volumele de apă disponibile. Literatura de
specialitate menţionează unele direcţii în acest sens:
a - echipamente performante pentru udare;
b - mecanizarea şi automatizarea proceselor de udare;
c - îmbunătăţirea calităţii udării;
d - proiectarea optimă a parametrilor dimensionali ai brazdei.
Pentru irigaţia prin scurgere la suprafaţă s-au realizat diverse echipamente
care să asigure distribuţia apei cu debit variabil şi cu un control continuu al
parametrilor (distribuţie automată). Un astfel de echipament cuprinde elemente
de comandă şi execuţie cu acţionare hidraulică, iar energia folosită este cea dată
de reţea (fig. 2.7).
Pe plan mondial, dintre cele mai folosite echipamente şi dispozitive de
distribuţie a apei la brazde se remarcă tipul Waterman.
Un astfel de echipament cuprinde următoarele elemente:
a - o vană de linie, care poate deservi mai multe seturi de conducte;
b - supapă de suprapresiune;
c - supapă de dezaerisire cu funcţii multiple;
d - clapet de protecţie la curenţii de circulaţie inversă;
e - hidrant universal;
f - supapă de descărcare pentru alimentarea rigolelor;
g - stavilă de canal.
Echipamentul tip Waterman este uşor de montat (manipulat) şi are o
funcţionare sigură la variaţia parametrilor ce ţin de sursa de alimentare.
Echipamentul permite distribuţia unor volume de apă prin rotaţie la
seturile de udare, pe perioade de timp prestabilite (fig. 2.8).
O direcţie de cercetare privind reducerea consumului de apă este dată de
realizarea unor componente de reglare a debitului distribuit în brazde. Aceste
dispozitive, ataşate la echipamentele clasice, permit reglarea debitelor de
alimentare în baza unei funcţii prestabilite.

26
 Figura 2.7. - Echipament de alimentare a brazdelor cu debit variabil:
1 - hidrant; 2 - element de comandă; 3 - dispozitiv de distribuţie;
4 - conductă de udare; 5 – orifîcii calibrate; 6 - transmisia comenzii.

Figura 2.8. Instalaţie mobilă de udare pe brazde cu funcţionare semiautomată

prin metoda ventilelor pneumatice: a - schema de distribuţie pneumatică în
lungul conductei de udare;
b - instalaţie de tip EUBA cu ventile pneumatice pe durata udării; c - elemente de
reglaj, distribuţie pneumatică şi accesorii; 1 - butelie cu aer; 2 - filtru de aer; 3 -
limitator de presiune; 4 - manometru; 5 - linia principală; 6 - linia secundară; 7 -
robinet de trei căi
27
 O preocupare continuă din partea cercetătorilor este de a edifica într-un
mod cât mai real fenomenul complex de curgere a apei pe brazde. Aceasta se
face în scopul determinării optime a parametrilor tehnici ai udării.
Deoarece solul, pe care curge şi în care se infiltrează apa, intervine cu un
număr ridicat de parametri, dintre care mulţi sunt aleatori, revine controlului
aplicării udărilor un rol important în reducerea volumului de apă distribuit.
Controlul permanent al udărilor se poate asigura printr-un proces de
automatizare locală. Acesta trebuie să prevadă urmărirea umidităţii în profilul
udat şi corelarea acesteia cu manevra armăturilor de reglare a debitelor etc.

28
CAPITOLUL 3. REDUCEREA CONSUMULUI DE APA
ÎN TEHNICA IRIGAŢIEI PRIN ASPERSIUNE

29
 3.1. Elemente tehnice şi indicii de calitate ai udării prin aspersiune

În tehnica irigaţiei prin aspersiune se introduc anual noutăţi tehnice

importante atât în tehnica de udare, dar în special în echipamentele de udare. Se
constată o diversificare a echipamentelor de udare şi a parametrilor lor tehnici,
care determină creşterea randamentelor de udare şi o folosire tot mai eficientă a
apei de irigaţie.
Metoda de udare prin aspersiune se caracterizează prin următoarele
elemente tehnice şi indici de calitate:
A. Intensitatea ploii, care este înălţimea stratului de apă realizat prin
aspersiune; poate fi exprimată prin valoarea sa medie orară, ih, (valoarea cea mai
folosită), medie reală, ir, maximă, instantanee, etc. Intensitatea medie orară este
indicată de firma producătoare pentru fiecare tip de aspersor, iar relaţia de calcul
este următoarea:

1000  q a R
ih   0,3 d (mm/h)
d1  d 2 p
unde qa este debitul aspersorului; R - raza de stropire; d - diametrul duzei; d 1 şi d2
- distanţa dintre aspersoare, respectiv între aripile de aspersiune; p - coeficientul
de pulverizare, care depinde de presiunea P a aspersorului prin relaţia:
P
p ,
d
unde P este presiunea de serviciu.
Intensitatea ploii se corelează cu factorii de sol şi pantă, valorile sale
optime fiind date tabelar şi interpretate în literatura de specialitate.

B. Fineţea ploii de la aspersor depinde de mărimea picăturilor (0,5 ^ 1,0

mm) şi se caracterizează prin indicii de fineţe Kp şi β şi coeficientul de
pulverizare a, conform relaţiilor:

d R H
Kp  ,   , 
H H d

unde H este înălţimea de presiune la nivelul aspersorului.

C. Uniformitatea udării care exprimă modul de repartiţie a apei aspersate
pe suprafaţa solului. Cea mai folosită relaţie de calcul a coeficientului de
uniformitate, Cu, este după Christiansen:
   h  m 
C u  1001   (%)
 mn 
unde Cu = 100...85% reprezintă o uniformitate foarte bună. Uniformitatea
30
depinde de parametrii climatici, tehnici ai aspersoarelor şi de condiţiile de
montaj.
D.Timpul de udare, într-o poziţie a aripii de aspersiune este o funcţie de
valoarea normei de udare şi intensitatea medie orară.
E.Eficienţa udării depinde de uniformitatea udării şi pierderile de apă.
O funcţionare corectă a aspersorului în particular şi a aripii de aspersiune,
în general, depinde de corelarea parametrilor menţionaţi anterior. Reducerea
consumului de apă şi energie se realizează prin modificarea parametrilor tehnici
ai echipamentului de udare.

3.2. Echipamente de udare şi pretabilitatea acestora la reducerea

consumului de apă şi de energie

3.2.1. Aspersorul

Aspersoarele de fabricaţie internă şi cu cea mai mare utilizare în sistemele de

irigaţii sunt de tipul ASJ1- M, ASM1, ASM2- M, ASM4, ASM5 şi ARS2.
Fiecare tip de aspersor se foloseşte pentru anumite condiţii de sol, cultură şi
parametri hidraulici. Gama de utilizare a aspersoarelor s-a diversificat, iar cele
mai noi prototipuri asigură parametrii de udare specifici unor anumite situaţii
funcţionale cum ar fi: udare în sector de arc, udarea sub coroana pomilor, udare
pe terenuri nisipoase, etc.
În ţările cu tradiţie în domeniul irigaţiei prin aspersiune există o industrie
extrem de diversificată în fabricarea echipamentelor de udare. în Europa cele mai
cunoscute tipuri de aspersoare şi firme producătoare sunt Perrot (Germania),
Irrifrance şi Otech (Franţa), Wright-Rain (Anglia), Valducci (Italia), etc. în Israel
cele mai reprezentative sunt Naan, iar în S.U.A. Rain Bird, Valmont, Buckner,
Nelson, etc. Aspersoarele sunt realizate cu duze de diametre mici până la cele de
tip gigant (d > 30 mm). Gama de aplicaţii a acestor aspersoare s-a diversificat,
ele fiind folosite şi la aspersarea apelor reziduale, pentru gulie, ape cu anumite
încărcări, etc.
în ultimii ani au fost realizate şi sunt aplicate în practică o gamă diversă de
microaspersoare, care acoperă anumite domenii de udare. Acestea, prin
parametrii lor realizează o micşorare a consumului de apă.
Aspersoarele se află într-un continuu proces de cercetare ştiinţifică, iar
rezultatele acesteia sunt aplicate extrem de repede în practică. Pentru reducerea
consumului de energie aspersoarele şi-au optimizat parametrii constructivi, iar
cei funcţionali au fost reaşezaţi pe domenii diferenţiate de presiune şi debit.
Deoarece eficienţa udării depinde de debitul şi presiunea necesară la aspersor,
procesul de reducere a celor două consumuri este extrem de dificil. O posibilitate
există prin corelarea parametrilor funcţionali ai aspersorului cu cei ai aripii de
aspersiune şi ai reţelei de conducte sub presiune.

31
 3.2.2. Aripa de aspersiune

Aripa de aspersiune a rămas aproape nemodificată în privinţa structurii

sale funcţionale şi chiar constructive. Aripa de aspersiune are o poziţie mobilă,
iar în unele cazuri poate fi fixă. Materialele de execuţie pentru aripa de
aspersiune sunt ţeava de aluminiu, oţelul zincat, PVC, PE, etc. (fig. 3.1. şi 3.2.).
Mutarea aripilor de aspersiune se face manual, semimecanizat şi
mecanizat, aspect ce determină gradul de complexitate al acesteia. Tendinţa
actuală este către generalizarea mutării mecanizate sau semimecanizate.
O modificare a parametrilor funcţionali, în sensul reducerii consumului
energetic şi de apă se realizează prin optimizarea şi reproiectarea unor elemente
componente ale aripii de aspersiune. Printre aceste elemente sunt vizate:
a - branşamentul şi chiar vana hidrant;
b - racordul aspersoarelor la aripă;

32
Figura 3.1. Irigaţii prin aspersine în lunca Dunării - S.I. Terasa Brăilei

Figura 3.2. Aripă de aspersiune în zona de câmpie

33
 c - armăturile montate pe aripă;
d - tipodimensiunile conductei, etc.
O serie de studii s-au axat pe determinarea lungimii optime a aripii de
aspersiune, din punct de vedere economic şi energetic. Relaţiile de calcul iau în
considerare criterii de optimizare economice (care includ pe cel energetic) şi
criterii funcţionale (criteriul Christiansen), iar exprimarea acestora conţine o
serie de parametri specifici pentru fiecare situaţie de calcul analizată.

3.2.3. Instalaţii de aspersiune

În sistemele de irigaţii din România se folosesc cu precădere următoarele

instalaţii (aripi) de aspersiune:
- aripa de aspersiune IIA cu mutare manuală în sens transversal;
- aripa de aspersiune HAM, echipată cu aspersoare ASM-1 şi ASM-M;
- aripa de aspersiune IATL, cu tractare longitudinală, echipată cu
aspersoarele ASJ1-M la tipul IATL 400/101 şi ASM-1 la tipul IATL 400/127;
- aripa de aspersiune IADF cu deplasare frontală;
- aripa de aspersiune IIA-RTF-25, cu ramificaţii flexibile RTF-25;
- aripa (instalaţia) de aspersiune cu tambur şi furtun tip IATF-300 şi IATF-
400 în unele sisteme de irigaţii s-au folosit experimental şi efectiv aripi de
aspersiune
- autodeplasabiie transversal şi cu pivot.
Pe plan mondial, alături de aripile de aspersiune clasice cu deplasare
semimecanizată transversală şi longitudinală se folosesc în condiţii de optim
economic aripile autodeplasabiie transversal şi cu pivot. Practic, aceste aripi de
aspersiune sunt instalaţii complexe care asigură o eficienţă ridicată procesului de
distribuţie a apei la plante.
Din categoria instalaţiilor de aspersiune autodeplasabiie în consolă pot fi
menţionate tipurile: Vermeev şi Miller în SUA, Bancilhon şi Perrotfrance în
Franţa, etc.
Instalaţiile de aspersiune cu pivot central sunt extrem de folosite în SUA,
iar aplicarea lor necesită unele condiţii speciale de amenajare a terenului. Cele
mai cunoscute instalaţii sunt: Vaîley, Lockwood, Zimatic, Gifford, etc. în SUA,
Fregat în URSS, Irrifrance şi Irritec în Franţa, Rainger în Anglia, etc.
În România s-a realizat instalaţia cu pivot central IAP-400 experimentată
la ICITID Băneasa-Giurgiu şi ulterior aplicată în unele sisteme de irigaţie.

Printre instalaţiile de aspersiune autodeplasabile transversal se pot

menţiona tipurile: Zimmatic şi Square-Matic din SUA, DDA-100M în URSS,
etc.
34
 O largă aplicabilitate o au instalaţiile de aspersiune cu tambur şi furtun
care folosesc unul sau două aspersoare gigant, tipurile existente având în
principal aceleaşi caracteristici constructive. în România cea mai folosită este
instalaţia IATF-300, iar pe plan mondial se pot menţiona instalaţiile: Rain Bird în
SUA, Typhon în Germania, Baner în Austria şi Rollomat-Perrot din Franţa
tipizată pe diametrele conductei de distribuţie (110/270; 90/320; 75/370 etc. unde
al doilea număr reprezintă lungimea furtunului de distribuţie).

3.2.4. Instalaţii de aspersiune româneşti

A. Instalaţiile de aspersiune HA, IIAM şi IIA-RTF-25

Instalaţiile de aspersiune sunt formate din tronsoane de conductă prevăzute
cu cuplaje rapide, aspersoare şi diverse accesorii.
Tronsoanele de conductă au lungimea de 6 m, diametrul de 100 mm sau
125 mm, şi sunt confecţionate din aliaj de aluminiu, unele cu racord rapid
aspersor, altele fără racord rapid aspersor.
O aripă de aspersiune, în afară de tronsoane cu şi fără priză aspersor, mai
este formată din: teu normal, teu redus, cot, buşon de capăt, trepied pentru
prelungitor, racord rapid aspersor, vană hidrant, picior suport, branşament.
Aripa de aspersiune IIAM este varianta modernizată a aripii IIA şi se
caracterizează prin următoarele îmbunătăţiri:
- posibilitatea folosirii aspersoarelor ASM-1 şi ASM-2 (DN 40 mm);
- folosirea garniturilor şi supapelor de autogolire;
- realizarea capului de prindere al tronsoanelor de conductă cu urechi de
cuplare a cârligelor speciale, în vederea tractării longitudinale mecanizate a
instalaţiei, tractare care se poate realiza fără modificări esenţiale.
Aripa de aspersiune IIA-RTF-25 (cu reţea de tuburi flexibile) este
prevăzută cu furtunuri laterale flexibile, montate cu un capăt la priza aspersor pe
IIA şi cu celălalt la prelungitorul aspersor susţinut de trepied. Furtunurile
flexibile au diametrul de 25 sau 32 mm şi lungimea de 24, 27 sau 36 m. Aripile
au fost proiectate pentru a funcţiona la o presiune de regim de 4,5 atm

B. Instalaţia de aspersiune cu tractare longitudinală, tip IATL

Instalaţia este formată din aripa de aspersiune tip IIA sau HAM, montată
pe cărucioare şi stabilizatoare care permit tractarea în linie dreaptă a aripii.
Căruciorul este format din două roţi din polietilenă fixate pe o osie
curbată, cu un ecartament de 530 mm. Căruciorul se prinde cu ajutorul unui
colier în apropierea capului de mufă al tronsonului.
Stabilizatorul se prezintă sub forma unui suport din tablă şi are rolul de a
asigura stabilitatea aripii şi alinierea tronsoanelor. Se fixează pe conductă cu
ajutorul a două coliere.
Aripa mai este prevăzută cu un colier de tracţiune, montat pe tronsonul de
capăt al aripii, la care se prinde cablul de tracţiune.
Instalaţiile cele mai folosite sunt de tip IATL 400/101 şi IATL 400/127, pentru
35
care distanţa între antene este de 800 m. Caracteristicile lor sunt date în
prospectele IMAIA Baîş şi în literatura de specialitate.

C. Instalaţia de aspersiune tip IATL-RTF

Instalaţia se relizează prin demontarea bipiezilor de la instalaţia IATL şi
montarea la racordurile rapide a furtunurilor flexibile. In plus, pe aripă se prind
suporţi pe care se înfăşoară furtunurile flexibile şi se fixează aspersoarele în
timpul transportului.
Furtunurile flexibile au diametrele de 25 mm sau 32 mm şi lungimi de 24
m, 27 m sau 36m(fig. 3.3).

D. Instalaţia de aspersiune tip IAT 300

Instalaţia este autodeplasabilă peste culturi, în sens transversal. Mişcarea
se realizează cu ajutorul unui motor termic propriu, de 6 CP, montat pe un cadru
cu roţi, la mijlocul instalaţiei (fig. 3.4). Tronsoanele de conductă au lungimea de
9 m, iar aripa are 297 m. Verticalitatea aspersoarelor se realizează prin montarea
lor în bucşe mobile, prevăzute cu garnituri de etanşare hidraulică. Bucşele au
fixate pe ele contragreutăţi, care aduc şi menţin aspersorul în poziţie verticală.
IAT-300 are diametrul conductei de 100 mm şi este echipată cu aspersoare
ASJ1-M pentru schema de lucru 18x24. Lungimea instalaţiei poate fi 300 şi 400
m.

E. Instalaţia pentru udarea prin aspersiune eu deplasare frontală -

IADF
Instalaţia se deplasează frontal, de pe o poziţie pe alta, cu ajutorul unor
motoare electrice alimentate de la o sursă energetică mobilă montată pe un
tractor U-650.

36
Figura 3.3. Ansamblul IATL - RTF - 25

37
Figura 5.4. Instalaţia fAT - 300: a - şasiul cu motor; b - elementele componente:1
- hidrant; 2 - conductă de legătură; 3 - furtun de legătură; 4 - tronson de legătură;
5 - colier special; 6,11,13,14 - tronson conductă; 7 - roata de Hilare; 8 - inel de
siguranţă; 9 - contragreutate; 10 – priza aspersor; 12 - aspersor; 15 - motor
termic 6 CP; 16 - cărucior de acţionare; 17 - contravântuiri; 18 - dop de capăt

38
 Instalaţia se alimentează de la hidranţii de pe antene amplasaţi la 54 m
distanţă. Instalaţia se poate utiliza numai pe terenurile plane, cu panta sub 2% şi
fără obstacole în interiorul solelor. Instalaţia a fost omologată în două tipo-
dimensiuni:
- IADF 400/150 - cu lungimea de 400 m şi diametrul conductei principale
de 150 mm;
- IADF 400/180 - cu lungimea de 400 m şi diametrul conductei principale
de 180 mm;
Instalaţia are în funcţiune 30 de aspersoare tip ASM-2 în schema de lucru
27x27 m,
presiunea la aspersor fiind de 3,0 bari. Debitul instalaţiei este de 83,4 l/s pentru o
normă de udare de 600 m3/ha şi timp de udare de 4,5 ore.

F. Instalaţia de aspersiune cu tambur şi furtun - IATF-300

Instalaţia asigură udarea din mers , atât a culturilor cu talie înaltă cât şi cu
talie joasă. Se poate utiliza în amenajările de irigaţie cu conducte îngropate, cu
antene amplasate la 612 m, cu hidranţi amplasaţi la 72 m, sau în sistemele cu
canale caz în care funcţionează în agregat cu motopompa APT-50/60. Agregatul
de pompare APT-50/60 asigură debitul necesar pentru 2-3 instalaţii.
Părţile principale ale instalaţiei sunt:
- şasiul, format dintr-un cadru metalic, prevăzut cu două roţi pe pneuri,
proţap pentru tractare, două picioare de sprijin reglabile şi un cric, deasemenea
reglabil;
- turelele, pe care sunt montate cadrul turelei, tamburul, conducta
principală de alimentare, dispozitivul de stabilire a pasului de înfăşurare a
furtunului, mecanismul şi instalaţia hidraulică de acţionare a tamburului, cadrul
de suspendare a căruciorului şi frâna tamburului;
- furtunul din polietilenă, cu lungimea de 300 m şi diametrul exterior de
110 mm, înfăşurat pe tambur;
- dispozitivul de udare, compus dintr-un cărucior cu patru roţi pe pneuri şi
două aspersoare reactive (ARS-2) cu funcţionare în sector de cerc.
Instalaţia are un aspersor (sau două) tip ARS-2, cu funcţionare în sector de
cerc, cu diametrul duzei de 16, 18, 20, 22 mm, care descarcă debite de 10,6 -
17,6 l/s la P = 3,6 -r- 4,0 bari. Furtunul de alimentare are lungimea de 300 m şi
diametrul de 110 mm. Presiunea necesară la hidrant este de 4,5 ... 5,0 bari.
Instalaţia IATF-300 a fost modernizată pentru creşterea performanţelor
tehnice, folosirea în diverse condiţii şi pentru distribuţia apei cu calităţi diferite
(ex. ape uzate).

G. Instalaţia de udare prin aspersiune cu pivot central, tip IAP-450

Instalaţia se poate folosi pe toate tipurile de sol, la udarea tuturor
culturilor, pe terenurile fără obstacole (şanţuri, pomi, stâlpi, mlaştini, etc.) şi cu o
pantă de până la 10% pe direcţia de înaintare. Instalaţia se compune din
următoarele părţi principale:
39
 - susţinere alcătuit din patru picioare metalice fixate rigid pe o platformă
din beton armat;
- travee cu cadre cu roţi - 10 travee cu distanţa între cadre de 45 m,
rezultând o lungime a instalaţiei de 450 m. Diametrul exterior al conductei din
oţel zincat este de 170 mm.
O travee este formată din 5 tronsoane de conductă cu lungimea de 9.000
mm, grinda de susţinere cu zăbrele şi cadrul cu roţi.
Instalaţia este acţionată fie prin cablu subteran cu branşare la pivot, fie cu
ajutorul unui generator de curent alternativ trifazic de 380 V şi a motoarelor de
1,12 kW.
Instalaţia mai este dotată cu o vană automată, acţionată de presiunea apei
şi electric, având rolul de limitat or de debit şi presiune la valorile impuse.
Instalaţia IAP 400 cu D = 150 mm udă o suprafaţă de 66 ha, cu aspersoare tip
ASJ1-M, ASM-1, etc, iar presiunea necesară la hidrant este de 4,5 bari.

3.2.5. Unele consideraţii privind instalaţiile de aspersiune străine

Pe plan mondial se evidenţiază o tendinţă generală de folosire a unor

instalaţii de aspersiune autodeplasabile, cu procese de udare automatizate, având
în vedere deficitul de forţă de muncă şi obţinerea unor randamente mari.
Chiar în ţările din fosta URSS se constată folosirea unor instalaţii de
aspersiune autodeplasabile (ex. instalaţii de tip Nipru, DDA-100, Fregat, etc.) în
scopul creşterii randamentelorde udare prin procese de mecanizare.
Instalaţiile de aspersiune pot staţiona pe durata udării sau se pot mişca în
sens transversal ori rotaţional. Principalele tipuri de astfel de instalaţii au fost
enumerate anterior.
Tendinţa de a realiza instalaţii de mare randament, care să suplinească
lipsa forţei de muncă pentru mutarea echipamentelor de aspersiune este
exemplificată de instalaţia de aspersiune automatizată Rollomat-Perrot. Această
instalaţie poate folosi apă cu diverse calităţi (cu un anumit grad de turbiditate) şi
chiar apă reziduală (fig. 3.5).

Instalaţia de aspersiune Rollomat-Perrot este realizată dintr-un şasiu pe

care se află toba de rulare a furtunului, motorul hidraulic şi alte anexe, o sanie pe
care se află aspersorul, un cuplaj rapid şi elastic la sursa de apă, etc. Conducta
flexibilă este din polietilenă (PE dur, ND 10) cu L = 270 m la D = 110 mm, L =
320 m la D = 90 mm şi

40
 Figura 5.5. Instalaţia Rollomat - Perrot: a - componentele instalaţiei; b - poziţia
de lucru
L = 370 m la D = 75 mm. Tipurile de aspersor folosite sunt ZO-30-W şi ZN-30-
W, cu diametrele duzelor d = 32 ...14 mm pentru presiuni de 5...6 bari, care
permit obţinerea unor debite de 16-95 m3/h. Raza de acţiune a aspersoarelor este
R = 33...51 m, obţinându-se o intensitate medie de 17, 10 şi 9 mm/h pentru cele
trei tipuri de instalaţii.

41
 Instalaţia Rollomat-Perrot are o siguranţă foarte bună în exploatare. Pentru
supraveghere este suficientă o persoană. Pentru schimbarea poziţiei este necesar
un mijloc de transport-remorcare.
Apa este preluată de la o sursă care trebuie să asigure o presiune la intrare
de 7 ... 9 bari, aceasta fiind necesară şi pentru punerea în funcţiune a motorului
hidraulic.
Instalaţia de aspersiune cu pivot central Lindsay G.2, prin caracteristicile
constructive şi prin performanţele aspersoarelor folosite, obţine randamente
deosebite în ceea ce priveşte consumul de apă, energie şi forţă de muncă. La
această instalaţie conducta este din oţel galvanizat, cu D = 168 mm, cu tronsoane
de lungime L:=34,5 + 61,25m. Aspersoarele sunt montate la partea inferioară a
conductei, cât mai aproape de sol şi plante.
În funcţie de necesităţi şi condiţiile de folosire, aspersoarele au fost
reproiectate pentru a funcţiona la diferite presiuni. Aripa pivot Lindsay poate
folosi aspersoare pentru mică şi foarte mică presiune (0,5 bari), presiune medie
(1,5 bari) şi înaltă presiune (3,0 bari). Deasemenea instalaţia este dotată cu o
serie de regulatoare de presiune care lucrează în domeniul 8 - 3,5 - 1,0 bari.
În domeniul aspersoarelor cercetarea ştiinţifică a contribuit la obţinerea
unor modele care acoperă domenii mai puţin utilizate în trecut. Astfel s-a realizat
o gamă largă de microaspersoare folosite la udarea serelor, grădinilor de legume,
livezilor, viilor, spaţiilor verzi, etc. Caracteristicile microaspersoarelor indică
valori reduse ale debitelor, 30 - 120 l/h la presiuni de 1,0-3,0 bari.
Spre exemplu, firma Rain Bird oferă pentru irigarea pomilor, udarea în
sere şi spaţii verzi microaspersorul "Bird Spinner" cu q = 17,6 - 180 l/h, P = 1,0-
3,0 bari, R - 2,4 - 4,2 m, udare în sector şi realizare în cinci modele constructive.
Deasemenea firma pune la dispoziţie tipul Micro Bird-Spray Jet pentru irigarea
pomilor şi viilor, cu udare în sector la 300°; 2 x 120°; 180° şi 2 x 30°, în cinci
modele constructive cu q = 15+155 l/h la P = 0,75 + 2,0 bari etc. [Prospect Rain
Bird, 1990].
Pentru irigarea prin aspersiune, aceeaşi firmă oferă în ultima perioadă de timp o
gamă extrem de variată de aspersoare, diferenţiate prin parametrii funcţionali,
respectiv raza de acţiune R = 5 + 21 m, debite q = 0,1 +5,1 m7h, presiuni P = 1,4
+ 5,0 bari, unghiul jetului 0 = 8 + 27° etc.

Se constată din exemplele prezentate mai sus continua direcţionare către

acoperirea domeniilor deficitare de lucru, acolo unde soluţiile clasice determină
creşterea consumului de apă şi energie cu influenţă directă în micşorarea
randamentelor.
Instalaţia de aspersiune ODRA 7528 este produsă de firma Intersigma din
Cehia şi este destinată irigării culturilor amplasate pe teren plan sau cu ondulaţii
uşoare. Instalaţia de aspersiune este cu tambur (deschis sau închis) pe care se află
280 m de furtun din polietilenă cu Dex = 75 mm (Dn 65 mm) ce alimentează un
aspersor tip SP (d = 184-24 mm, P = 0,3-K),7 Mpa, R = 30-^50 m etc).
Acţionarea tamburului se face prin intermediul unei turbine cu reacţiune. Apa de
42
irigaţie este preluată dintr-o reţea sub presiune (Pmin =5-10 bari).
O serie tehnică de variante ale instalaţiei cu furtun produse de firma
Intersigma sunt destinate irigării terenurilor de sport (fotbal în special),
parcurilor sau altor terenuri cu destinaţie publică dar reduse ca suprafaţă.
Instalaţiile de aspersiune poartă denumirea "Sport" 63/150, 67/150, 75/150, unde
primul număr reprezintă diametrul exterior al furtunului iar al doilea lungimea
lui în metri. Tamburul este acţionat de un electromotor. Lăţimea benzii irigate
este de 58 - 98 m la o presiune de alimentare de 3,5 - 10 bari.
Cu unele modificări echipamentul cu furtun produs de firma Intersigma şi
denumit "Ronimet" 63/300 şi 67/300 este folosit la udarea legumelor pe benzi de
65 - 88 m, tamburul fiind acţionat de un electromotor cu selecţie.
În domeniul instalaţiilor cu tambur firma Irritec oferă variantele
perfecţionate "Turbimec HD" şi "Turbimec", pentru irigarea culturilor agricole.
Instalaţia este dotată cu o turbină perfecţionată şi un sistem de transmisie adecvat
pentru a putea face faţă denivelărilor existente pe terenul irigat (fig. 3.6.).
Instalaţiile de aspersiune din ultima generaţie produse de firma Irritec, tip
pivot şi tip aripă frontală sunt dotate cu aspersoare şi duze de diferite mărimi şi
cu parametri funcţionali variaţi, amplasate la distanţe destul de apropiate de sol
pentru a elimina pierderile prin dispersie şi evaporare. Aripile frontale RM 2,
RM 2-4 şi RM 4 au lungimi de 265 - 455 m şi sunt echipate cu tuburi cu
diametrul de 127, 141, 168 sau 193 mm (fig. 3.7.). Instalaţiile pivot şi cele
frontale sunt dotate cu aparatură de înalt nivel ştiinţific pentru controlul şi
conducerea procesului de exploatare.
Firma Valmont, care domină sectorul instalaţiilor de aspersiune tip pivot
prin ultima sa creaţie, sistemul Valley, a apelat la cele mai performante rezultate
ale ştiinţei pentru a creşte randamentele udării. Sistemul Valley (pivot central)
reprezintă o adevărată uzină de distribuţie a apei în care procesul de exploatare
este condus cu un calculator de

43
Fig. 3.6. Instalaţie de aspersiune cu tambur „Turbimec”

44
Figura 3.7, Aripi de aspersiune Irritec: a - aripă cu deplasare frontală, tip RM 2
cu L=265 m; b, c - aripi frontale RM 2 - 4 cu L=327 m; d, e - sistemele de
antrenare ale aripii frontale RM 4, cu L = 455 m

45
proces, comandat atât la nivelul pivotului cât şi de la distanţă. Dispozitivele de
distribuţie a apei funcţionează cu presiuni de la 3,5 bari până la 0,5 bari şi sunt
amplasate la o înălţime mică deasupra plantei (fig. 3.8). în zona de circulaţie a
roţilor, pentru a păstra solul uscat şi evitarea creşterii forţei de antrenare necesare
sistemului de tracţiune, se folosesc aspersoare sau duze de pulverizare ce
distribuie apa pe un arc de 180° de fiecare parte a unităţii de angrenare.
Pentru a facilita folosirea instalaţiilor de aspersiune tip pivot Valley, firma
Valmont a realizat un "pivot" care poate fi remorcat şi dispus în altă poziţie.
Deasemenea aripile pivot de acest tip pot uda şi suprafeţe necirculare constituite
datorită configuraţiei şi organizării teritoriului. Vechiul sistem "Valley-Corner",
care iriga suprafeţe de forme dreptunghiulare şi chiar cu colţuri lipsă a fost
perfecţionat printr-o retehnologizare ia toate nivelele (aspersoare, tubulatură,
nivel de comandă, etc.) astfel încât s-a obţinut o reducere a consumurilor de
energie şi de apă, precum şi a preţului de cost pe unitatea de suprafaţă udată (fig.
3.9.).
Aceste exemple de instalaţii denotă performanţele la care a ajuns tehnica
în acest domeniu. Prin caracteristicile lor constructive instalaţiile îşi pot modifica
parametrii funcţionali în funcţie de aspersoarele montate, calitatea apei primite,
etc. Prin aceste echipamente procesul de udare devine raţional în privinţa
consumurilor de apă şi forţă de muncă.

3.3. Direcţii de reducere a consumului de apă în tehnica irigării prin

aspersiune

Prin parametrii săi tehnici, metoda de udare prin aspersiune contribuie

substanţial la micşorarea pierderilor neproductive de apă. Există totuşi o
preocupare continuă pentru optimizarea componentei sistemului hidrotehnic de
irigaţie prin aspersiune începând de la priza de apă şi ajungând la echipamentul
de udare. în cazul unor reţele închise direcţiile de studiu şi cercetare ştiinţifică
urmăresc:
a - îmbunătăţirea parametrilor de lucru a reţelelor de distribuţie executate
din conducte îngropate;
b - îmbunătăţirea parametrilor funcţionali ai prizelor locale de apă:
hidranţi, borne de irigaţie, vane de distribuţie automată, etc;
c - îmbunătăţirea constructivă şi funcţională a armăturilor de reglare a
parametrilor de lucru a reţelei şi echipamentelor: regulatoare de presiune,
regulatoare de debit, limitatoare de debit, etc

46
Figura 3.8. Aripă pivot Valley: a - aripă de aspersiune cu distribuţie în
apropierea solului; b - sistemul de deplasare

47
 Figura 3.9. Modalităţile de distribuţie a apei la aripa de aspersiune Valley: a -
duze în apropierea solului; b - distribuţia apei în faza de vegetaţie; c - distribuţia
prin aspersorul de capăt

48
 d - introducerea sau îmbunătăţirea unor echipamente auxiliare cum ar fi
instalaţiile de fertilizare, instalaţiile de filtrare, etc;
e - îmbunătăţirea parametrilor funcţionali ai echipamentului de udare
(aspersoare, conducte, accesorii, etc);
f - perfecţionarea procesului de exploatare pentru reducerea pierderilor de
apă şi micşorarea consumului de energie;
g - mecanizarea şi automatizarea procesului de udare, etc.
Un consum neproductiv de apă în cazul irigaţiei prin aspersiune se
înregistrează prin fenomenul de evaporaţie. In această situaţie se urmăreşte
amplasarea aspersoarelor cât mai aproape de sol, dar în condiţia obţinerii unei
raze de distribuţie acceptabile.
O altă direcţie prioritară la nivel actual în reducerea consumului de apă şi
energie o constituie introducerea procesului de automatizare în programarea,
distribuţia şi controlul parametrilor metodei de udare.

49
CAPITOLUL 4. CONCLUZII

50
 4.1. Situaţia actuală a sistemelor de irigaţie

România deţine aproximativ 15 mii. ha de teren agricol, din care aproape

50% ar putea fi teoretic irigate. Consideraţii de ordin economic restrâng
suprafaţa potenţial irigabilă la o valoare mai mică. Aproximativ 34% din
suprafaţa irigată se află în zona de câmpie.
La ora actuală, comparativ cu anul 1989, se iriga doar 10 - 15% din
suprafaţa amenajată pentru irigaţii. In perspectivă se prevede aplicarea irigaţiilor
pe circa 1,4 ... 1,5 mii ha, care pot face faţă condiţiilor impuse de sursele de apă
şi sursele de energie.
Sistemele de irigaţii executate în România în perioada 1950 - 1990 au fost
proiectate pentru un anumit mod de proprietate al pământului. In studiul actual
structura sistemului nu se corelează cu forma de proprietate a terenului. Totodată,
sistemele de irigaţii executate acum 20 - 30 de ani nu mai corespund tehnic şi
funcţional etapei actuale de dezvoltare tehnologică.
Sistemele de irigaţii actuale nu au o serie de lucrări hidrotehnice terminate,
cum ar fi căptuşirea canalelor, drenarea şi desecarea suprafeţelor, modelarea şi
nivelarea terenului, echiparea cu aparatură de protecţie şi control etc. Acest
aspect determină un randament scăzut al distribuţiei apei în sistem, valorile reale
fiind de 50 - 80%.
Majoritatea sistemelor de irigaţii au nevoie de ample îurcrări de reabilitare
tehnică, iar unele necesită lucrări de retehnologizare pentru componentele
constructive şi funcţionale cu rol promordial în transportul şi distribuţia apei.
Legislaţia actuală nu favorizează sectorul de exploatare al sistemelor
complexe hidroameliorative. Trebuie realizată o bază legislativă care să sprijine
şi să protejeze sectorul de exploatare, venind, astfel, în sprijinul utilizatorului de
apă.

4.2. Infrastructura sistemelor de irigaţii

Analiza studiului documentar şi interpretarea datelor efectuate în
capitolele anterioare permit evidenţierea următoarelor concluzii:
A - Sistemele de irigaţii din România dispun de o infrastructură proiectată
şi executată corespunzător nivelului la care a fost concepută (forma de
proprietate a pământului: de stat şi obştească), dar actual aceasta trebuie să fie
supusă unui proces de reabilitare tehnologică şi de retehnologizare;

B - Modernizarea sistemelor de irigaţie nu s-a făcut în corelaţie cu

modernizarea sistemelor de drenaj. Acest aspect trebuie luat în considerare în
planurile actuale de reabilitare şi retehnologizare;
C - Sistemele actuale de irigaţii nu beneficiază de soluţii tehnice moderne
de realizare a reţelelor de distribuţie, de recirculare a apei în sistem, de
recuperare a energiei folosite la pomparea apei, de acumulări zonale în sistem
etc;
51
 D - Lucrările de priză pentru captarea apei nu beneficiază de instalaţii de
îmbunătăţire a calităţii acesteia, pentru ca apa de irigaţie să poată fi folosită la
diverse metode de udare utilizate în cadrul sistemului. Cu investiţii relativ reduse
aceste instalaţii şi lucrări pot fi realizate;
E - Construcţiile hidrotehnice de transport şi distribuţie a apei nu prezintă
randamente superioare comparativ cu cele existente în alte sisteme de irigaţie.
Acest aspect este favorizat de modul de căptuşire al canalelor, natura conductelor
folosite în reţeaua de transport şi distribuţie,lipsa automatizării etc. Lipsa
echipamentelor de automatizare (şi chiar a celor de mecanizare) pentru
funcţionarea stăvilarelor influenţează randamentul reţelelor de canale;
F - Staţiile de pompare cu actuala echipare şi mod de funcţionare nu mai
reprezintă soluţii moderne, care să contribuie la reducerea consumului energetic.
Randamentul agregatelor de pompare actuale, ce echipează staţiile de pompare
pentru irigaţii (bază, repompare, punere sub presiune), nu se situează la valorile
acceptate pe plan mondial. Deasemenea, tipurile de agregate de pompare nu mai
corespund în totalitate cerinţelor de funcţionare ale sistemului şi în special ale
ploturilor de irigaţii;
G - Echiparea reţelei de distribuţie a apei la utilizatori (canale de ultim
ordin, hidranţi), nu mai corespunde cerinţelor actuale de gestionare a apei în
sistem. Acest aspect este o mare deficienţă a modului actual de distribuţie a apei
la beneficiar;
H - Sistemele de automatizare pentru componentele infrastructurii
sistemelor de irigaţii lipsesc, nefiind proiectate, sau neexecutate acolo unde au
fost prevăzute. Acest domeniu este extrem de deficitar în sistemele noastre de
irigaţii;
I - Controlul unor parametrii funcţionali ai sistemului de irigaţie, cu
influenţă asupra mediului, se realizează deficitar, fapt ce determină urmări cu
caracter negativ asupra siguranţei în exploatare. Se pot menţiona aici controlul şi
interpretarea datelor referitoare la parametrii hidrogeologici, calitatea apei
introdusă în sistem, calitatea apei freatice, turbiditatea pe reţeaua de transport şi
distribuţie etc;
J - Procesul de modernizare necesită investiţii ridicate şi o durată mare de
aplicare. Neacordarea acestor investiţii, conform constatărilor din teren,
determină creşterea gradului de uzură a infrastructurii sistemului de irigaţie, până
la degradarea totală a componentelor;
L - Gestiunea apei în sistem la ora actuală este deficitară, datorită lipsei
secţiunilor de măsură amenajate corespunzător, a mijloacelor de măsurare
adecvate şi performante, a modului de preluare a datelor şi transmisie, a
echipamentelor de prelucrare rapidă cu interpretare şi luarea de decizii etc.

52
 4.3. Suprastructura sistemului de irigaţii

Sistemul de irigaţii deserveşte utilizatorii de apă în baza unui contract în

care se menţionează volumele de apă distribuite şi parametrii funcţionali
necesari. Utilizatorii de apă pot avea cerinţe diferite asupra calităţii apei (fizic şi
chimic), parametrilor funcţionali (debit, presiune) şi momentului temporal de
punere la dispoziţie.
Sistemele de irigaţie româneşti, care au fost concepute pentru o
funcţionare prin rotaţie, ar trebui să treacă, în unele părţi componente, la o
funcţionare Ia cerere. In acest scop trebuie reproiectată infrastructura sistemului.
Prin modul de organizare a irigaţiilor în România, echipamentele de udare
aparţineau proprietarilor de teren (CAP, IAS, Ferme etc). După anul 1989 cea
mai mare parte a acestor echipamente de udare (în special aripi de aspersiune) au
fost distruse, odată cu aplicarea legii fondului funciar.
Echipamentele de udare, după cum s-a menţionat anterior, nu aparţin
utilizatorilor de apă. Rezultă, că sistemul de irigaţie trebuie să se adapteze la
tipul de echipament de udare achiziţionat de utilizatorul de teren irigat şi
totodată, să direcţioneze pe proprietarul de teren spre cumpărarea unui
echipament care să valorifice în mod optim parametrii oferiţi de sistem.
Echipamentele de udare existente la ora actuală în majoritatea sistemelor de
irigaţie sunt de tipul aripilor de aspersiune, montate manual şi tractat. In unele
sisteme există şi aripi moderne, în special cele cu tambur şi aspersoare cu rază
mare de acţiune. Restul echipamentelor de aspersiune, unele cu parametrii
performanţi se află în diverse stadii de degradare. Beneficiarii lor nu au mai fost
interesaţi să le întreţină şi să le valorifice în procesul de irigaţie.
Piaţa oferă la ora actuală o serie de echipamente de udare pentru
aspersiune, microirigaţii şi brazde cu parametrii performanţi, dar la unele preţuri
restrictive utilizatorului de apă pentru irigaţii. O serie de echipamente de udare
au fost echiziţionate pentru irigarea prin picurare a serelor şi pentru plantaţiile
pomicole. Posibil, ca în viitor, după stabilirea unor noi relaţii în domeniul
agricol, să se treacă la procurarea unor echipamente moderne de udare.

53
.

Bibliografie:

1. Anăstăsoaei M. Determinarea normei maxime de udare pe terenurile

în pantă din Podişul Moldovei, Buletinul AGIR, anul V, nr. 3, Bucureşti, 2000.
2. Anăstăsoaei M. Contribution à la détermination des technologies
d’irrigation par aspersion dans les zones collinaire, Buletinul Institutului
Politehnic din Iaşi, Tomul XLVII(LI), Fasc. 1 – 4, 2001.
3. Bartha I., Javgureanu V., Marcoie N. Hidraulica Vol. II. Editura
PERFORMANTICA, Iaşi, 2004.
4. Binnie & Parteners Ltd., Hunting Tech. Services Ltd. U.K., ISPIF
SA – Study of Irrigation and Drainage in Romania. Report on technical, economic
and financial viability, 1994
5. Cismaru C., Gabor, V. – Irigaţii; Amenajări, reabilitări şi
modernizări. Ed. Politehnium, Iaşi, 2004.
6. Blidaru, V., Wehry, A., Pricop, Gh. – Amenajări de irigaţii şi
drenaje. Ed. Interprint, Bucureşti, 1997.
7. Christiansen, I. – Irrigation by sprinkling. Calif. Agr. Exp. Sta. Bull
670, 1942.
8. Keller, J., Bliesner, D.R. – Sprinkle and trikle irrigation. Ed.
Chapman and Hall, 1990.
9. Cismaru C., Gabor, V. – Studii privind elementele tehnice ale
utilizării irigaţiei la plantaţii pomicole, În „Lucrări ştiinţifice”, seria Horticultură,
Ed. "Ion Ionescu dela Brad", anul XXXXV – vol. 1(45), Iaşi, 2002,.
10. Georgescu, I, Barbu, E., cazacu, E., Dorobanţu, M. – Amenajări de
irigaţii. Ed. Ceres, 1980.
11. Grumeza, N., Drăgănescu, Ov.– Irigaţia prin picurare. Ed. CERES,
Bucureşti, 1983.
12. Conto F., Trasatti E., Sabia C. – Analisi tehnico – economica dei
costi di investimenta e di esencizio relativi alle innovazioni delle tecniche in
irrigazione. Ed. Irrigazione e drenaggio, nr. 1, 2001.
13. Merlo C. –Macchine irrigue con tubazione ovvolgibile e irrigatore
rotante: l’oferta dei costruttori, i criteri di scelta e d’impiego. Ed. Irrigazione e
drenaggio, nr. 2, 2000.
14. http://www.johndeerelandscapes.com/_Professional_R_S/_Articles/
Arti_slop_irr.asp - Dealing with Slope Irrigation. John Deere Landscapes 2004.
15. www.rainbird.com/landscape/technical/articles/slope.htm
16. , www.fao.org/docrep/S8684E/s8684e05.htm, C. Brouwer -
Irrigation Water Management: Irrigation Methods Training manual no 5.

55