Sunteți pe pagina 1din 34

1

1.Tipuri de amenajri definiii: lucrri de IF; lucrri hidroameliorative; sisteme


de irigaii; sisteme de desecare i drenaj; reglarea umiditii solului; patrimoniul de
IF.
Lucrrile de mbuntiri funciare sunt un complex de lucrri
hidroameliorative (n special de irigaii, desecri - drenaje i ndiguiri,
c.e.s.) i agropedoameliorative (n special de C.E.S.) destinate s
asigure regularizarea regimului apei, aerului, srurilor i elementelor
nutritive n sol conform cerinelor plantelor precum i conservarea
solului,asigura toate condiiile necesare pentru a putea executa
lucrrile agricole n vederea obinerii unor recolte bogate i unei
producii agricole stabile i de calitate superioar.
Lucrrile de IF se constituie n diferite tipuri: Amenajare
hidroameliorativ, Sistem de irigaii, Sistem de desecare, Amenajare
complex de IF, Amenajare hidraulico-agrar etc.
Principalele parti componente le unui sistem de irigatii sunt:
--priza de apa prin care se asigura captarea debitelor de apa necesar
functionarii sistemului;
--reteaua de canale de aductiune si de distributie a apei echipata cu
constructii hidrotehnice de livrare si de regularizare a distributiei
apei;
--amenajari interioare de irigatii;
--reteaua de evacuare sau de evacuare-desecare;
--lucrari auxiliare constand din linii electrice, drumuri de exploatare
constructii de exploatare, instalatii de dispecerizare s.a.





2

4.Elemente de fundamentare - combaterea excesului de umiditate prin
desecri-drenaje
Excesul de umiditate este acea stare de umiditate a solului care depaseste
capacitatea lui de camp si tinde sau ajunge aproape de capacitatea lui de
saturatie. Porozitatea solurilor de pe teritoriul tarii noastre este cuprinsa
aprozimativ intre limitele de 42 si 53%.
Diminuarea cantitatii de aer in sol, prin exces de umiditate, genereaza anumite
procese de degradare a solului, cum sunt: reducerea sau eliminarea activitatii
bacteriilor aerobe si intensificarea sau predominanta activitatii bacteriilor
anaerobe
Bacteriile aerobe asigura descompunerea resturilor vegetale si a altor substante
minerale accesibile si utile cresterii plantelor.
Bacteriile anaerobe, care iau locul celor aerobe, in starea de umiditate excesisa a
solului, nu realizeaza descompunerea si mineralizarea totala a substantelor
organice, astfel ca o mare parte din resturile vegetale se transforma in humus sau
se aglomereaza in diferite stadii de alterare.
Stabilirea volumelor si debitelor de desecare.
Dimensionarea unei retele de canale de desecare se face prin stabilirea
volumelor si debitelor de evacuare. Volumul maxim de evacuare -

),
depinde de marimea suprafetei care trebuie desecata S(ha), de precipitatia
maxima de calcul h(mm) si de coeficientul de scurgere a, care reprezinta cota
parte din precipitatiile cazute, care se scurg si se acumuleaza, generand excesul
de umiditate.

Coeficientii de scurgere depind de panta terenului, permeabilitatea solului,gradul
de acoperire cu vegetatie s.a.
Debitele de evacuare dintr-un sistem de desecare se obtin prin impartirea
volumelor de apa la timpul de stangnare admis, al apelor excedentare.
Debitele specifice de desecare din tara noastra au valori cuprinse intre
2.2 si 0.8 l/s/ha.
3

7. Factori naturali care condiioneaz dezvoltarea plantelor:
Principalii factori care conditioneaza cresterea si dezvoltarea
plantelor cultivate sunt clima, relieful, solul si regimul apelor
freatice.
Clima tarii noastre este determinata de pozitia ei geografica,
proportia uscatului, influenta anticiclonului subtropical de sud-
vest, a anticiclonului polar de nord-est, precum si a activitatilor
ciclonice din Atlanticul de Nord si Mediterana.
Principalii factori climatici care influenteaza direct dezvoltarea
vegetatiei sunt: temperatura, precipitatiile si vantul.
Relieful. Formele principale ale reliefului tarii sunt: muntii,
campia, dealurile si podisurile. Campiile reprezinta cca. 30% din
teritoriul tarii, fiind situata sub cota de 200 m fata de nivelul Marii
Negre. Podisurile si dealurile ocupa cca. 50%, iar muntii in jur de
20%.
Regimul apelor freatice. Apele freatice influenteaza sau
determina cresterea si dezvoltarea plantelor cultivate, daca
straturile de zacamant in care sunt inmagazinate aceste se
gasesc la adancimi mai mici, in general, de 10 m.


4

8. Clasificarea surselor de ap (irigaii): descriere, limite cantitative,
disponibiliti.
Irigatia tehnica destinata acoperirii deficitului de apa in folosul
productiei agricole, a luat, in timp si spatiu, forme multiple, atat
pe planul conceptiilor, cat si pe cel al metodelor de aplicare.

Sursele de apa petru irigatii se pot clasifica dupa cum urmeaza:
--apele superficiale curgatoare, raurile;
--apele lacurilor naturale de campie;
--apele lacurilor de acumulare, artificiale (lacuri mari de pe
cursurile de apa din zona inalta a bazinelor hidrografice si
lacurilor de acumulare cu caracter local si din zonele colinare si de
campie);
--apele subterane (apele de adancime, freatice si apele izvoarelor
de coasta etc. );
--apele reziduale (de la canalizarile orasenesti industriale si de la
crescatoriile de animale);
--apele marine (din Marea Neagra si lacurile litorale legate de
mare, in perspectiva desalinizarii).







5

9. Regimul surselor de ap pentru irigaii: definiie i principii (anul de calcul);
alegerea anului real, anul teoretic de calcul, gradul de asigurare.
Apa raurilor contine 4/5 din potentialul irigabil.
Principiile sunt urmatoarele:
--Cunoscand regimul sursei in diferiti ani, cuprinzand debitul maxim, mediu si
minim, precum si debitul minim asigurat 85% se poate stabili regimul de calcul.
--Cunoscand regimul sursei dintr-un sir de ani cu debite diferite se poate determina
un an care poate fi considerat an de calcul. Cu acest an se face comparatia cu
graficul total al consumului de apa.
Alegerea anului real de calcul
Se disting in acest caz trei alternative:
In prima alternativa se poate lua ca an de calcul anul care cuprinde ziua cu debitul
Q minim minimorum in perioada de variatie din sirul de ani luati in studiu.
In a doua alternativa se poate lua ca an de calcul anul cu debitul minim dintr-o
perioada de 15 20 ani, ceea ce va da o siguranta de alimentare de circa 100%
A treia alternativa prezinta, la randul ei doua variante: se poate lua ca an de calcul
anul cu debitul minim de la mijlocul perioadei studiate sau se poate lua media
dintre debitele anului de la mijloc si a ultimului an al perioadei studiate.








6

Alegerea anului teoretic de calcul




7

10. Calitatea apei n sursa de irigaii: criterii de calitate
Calitatea apelor de irigatie se determina in primul rand dupa
gradul de mineralizare si dupa natura sarurilor dizolvate si
continutul de bicarbonati. deci pe baza analizelor de laborator.
Aprecierea reala a calitatii apei depinde de recoltarea corecta a
probelor de apa reprezetative, de modul de pastrare si
conservare al lor pana la analiza si de interpretare.
Ca norme de recoltare a probelor de apa pentru analiza se
recomanda urmatoarele:
--apa de rau se recolteaza din firul apei la o adancime de 20-30
cm de la suprafata;
--apa din lacuri, acumulari etc. se recolteaza din mai multe locuri,
de la adancimi diferite, evitand zonele de intensa dezvoltare a
algelor;
--apa uzata se recolteaza din reteaua de canalizare, in functie de
procesele tehnologice, debitul evacuat si compozitia apei;
--apa din foraje se recolteaza cu ajutorul unui robinet amplasat
pe coloana de refulare, dupa minimum 24 ore de pompare.
Conditiile tehnice de calitate privind continutul in aluviuni, gradul de aeratie si
temperatura.
Aluviunile transportate de canale de irigatie se pot imparti dupa locul de
provenienta in: aluviuni de rauri-fluvii si aluviuni locale, iar dupa
caracterul miscarii in: aluviuni in suspensie si aluviuni de fund, care sunt
transportate de apa prin tarare, alunecare sau rostogolire pe fund.
Gradul de aeratie al apei de irigat are un rol important in procesele de
oxidare din sol.
Temperatura. Apa de irigatie trebuie sa aiba o temperatura cat mai
apropiata de 10-12C. Apa rece provenita din izvoare, din straturile de
adancime, din raurile de munte in zona submontana etc. care ar putea
dauna culturilor, se recomanda a se incalzi in prealabil in bazine sau prin
circulatia apei pe canale.

8

14. Monitorizarea calitii apei de irigaie: necesitatea
monitorizrii, definirea calitii, principii i tipuri de prelevare.

9

Prevelarea probelor de apa se poate face in mai multe moduri:
Prelevarea instantanee. Flacoanele sunt umplute fara agitarea apei
in contact cu aerul, iar pentru aceasta este necesar sa utilizam tuburi
adaptate la prize esantionului si cufundate pe fundul sticlei. Pentru
fiecare esantion este indispensabil sa notam data, originea si natura
apei.
Prelevarea compusa. Esantioanele medii se iau atunci cand se cauta
o masura de calitate medie pe o perioada(2 ore sau 24 de ore). Un
anumit numar de aparate de prelevare automata permit construirea de
esantione proportionale cu debitul.

















10

15.Monitorizarea calitii apei de irigaie: metode de determinare a indicatorilor de
calitate parametrii de calitate; criterii i indicatori de calitate;
Majoritatea substantelor care se gasesc in apele naturale , intr-o
cantitate suficienta pentru a influenta calitatea lor sunt sub forma
de suspensii(nisip, ml, resturi organice, alge etc.); coloizi(argila,
materii vegetale organice, viermi, bacterii etc.); gaze(CO2, N2,
O2);ioni pozitivi(Ca, Mg, Fe, Na etc.) si ioni negativi(

, radicali organici etc.).


Sistemul mondial de supraveghere al mediului, prevede urmarirea
calitatii apelor prin 3 categorii de parametri:
--parametri de baza: temperatura, pH, conductivitate, oxigen
dizolvat, colibacili;
--parametri indicatori ai poluarii persistente: cadmiu, mercur,
compusi oxigeno-halogenati, uleiuri minerale;
--parametri optionali: carbon organic total(COT), consum
biochimic de oxigen(CBO), detergenti anionici, metale grele,
arsen, bor, sodium, cianuri, uleiuri totale, streptococci.
Criterii de calitate a apei
Totalitatea indicatorilor de calitate, utilizati pentru aprecierea acesteia in raport cu
masura in care se satisface un anumit domeniu de folosinta sau se poate elabora o
decizie asupra gradului in care acea sursa de apa corespunde cu necesitatile de
protectie a mediului.
Indicatori de calitate
Indicatorii de calitate reprezinta caracteristicile nominalizate pt. determinarea
precisa a calitatii apelor.



11

Clasificarea indicatorilor de calitate a apei este urmatoarea:
-indicatori organoleptici: miros, gust, grade;
-indicatori fizici: pH-ul, conductivitatea electrica, culoarea,
turbiditate;
-indicatori chim. generali: Al, NH4,azoti, sulfati, cloruri, Fe,
oxigen dizolvat etc.
Indicatorii de calitate pentru diferite categorii de apa
intalnite curent sunt: CBO5, CCO-Cr, temp., turbiditate, culoare,
ph, reziduu fix,suspensii, conductivitate, alcanitate, duritate
totala, duritate temporara, duritate permanenta, oxigen
dizolvat,CO2,Ca, Mg.














12

16 Sisteme de irigaii: definiie, rol, clasificri, principii, zonare hidroameliorativ.
Un sistem de irigatie este un ansamblu unitar de lucrari, instalatii si
amenajari prin care se realizeaza combaterea deficitului natural de
umiditate, in favoarea plantelor cultivate, cu scopul obtinerii unor
productii agricole mari si stabile.
In raport cu marimea suprafetelor amenajate, complexitatea
metodelor de amenajare si gradul de tehnicitate al acestora, sistemele
de irigatie se clasifica in doua mari categorii:
--amenajari in sisteme mari;
--amenajari cu caracter local.
Amenajarile in sisteme mari de irigatii. In cadrul acestora,
principala problema o constituie preluarea apei din sursa(priza) si
aductiunea acesteia pe teren(canale magistrale).
Amenajari cu caracter local. Acestea nu ridica probleme deosebite
in ceea ce priveste aductiunea apei, fiind amplasate in imediata
vecinatate a sursei de apa, iar suprafetele interesate la amenajare
sunt relativ mici, nedepasind in general limitele unitatii agricole
respective.
Zonarea hidroameliorativa se efectueaza in doua faze distincte:
--in prima faza se analizeaza fiecare factor natural si economic din
teritoriul irigabil, elaborandu-se cate o cartograma distincta pentru
fiecare factor;
--in faza a doua cartogramele se suprapun si in raport de conditiile
locale se formeaza unitati si subunitati pe care se stabilesc diferentiat
masurile hidroameliorative.




13

17 Schema hidrotehnic i elementele componente ale sistemelor de irigaii
Principalele parti componente ale unui sistem de irigatii sunt:
--Priza de apa prin care se asigura captarea debitelor de apa necesare
functionarii sistemului;
--Reteaua de canale de aductiune si de distributie a apei echipata cu
constructii hidrotehnice de livrare si de regularizare si de regularizare a
distributiei apei;
--Amenajarile interioare de irigatii;
-- reteaua de colectare si evacuare a surplusului de apa din sistem;
--Lucrari auxiliare constand din linii electrice, drumuri de exploatare,
constructii de exploatare, instalatii de dispecerizare, s.a.

Fig. Schema unui sistem de irigatii
1-priza; 2-canal de aductiune; 3-canal de distrib; 4-canal principal de evac;
5-canal secundar de evac-drenaj; 6-canal tertiar de desecare; 7-statie de
repompare; 8-statie de pres; 9-statie de pompare-evac; 10-conducta
principala; 11-antena; 12-canal secundar; 13-brazda de udare; 14-drum
principal; 15-drum secundar; 16-linie electrica; 17-sediul de sistem.

14

18 Cerinele (necesarul) de ap pentru irigaii:



15

Sub 19 Elementele regimului de irigaie

16

Numarul de udari(N) este functie de norma de irigatie (M) si
marimea normelor de udare(m).
N=M/m
Intervalul dintre udari. Legatura intre marimea normelor de
udare si frecventa udarilor sau lungimea perioadei dintre udari se
determina tinandu-se cont de pierderile de apa din sol prin
evapotranspiratie, valoare care este in functie de faza de
vegetatie si conditiile climatice si deci variaza in timp.
Zonarea hidromodula si a regimului de irigatie reprezinta
gruparea unor microzone de pe teritoriul tarii, care au aceleasi
caracteristici pentru o irigare normala. atat sub aspecul
necesitatilor plantelor cat si al regimului stabilizat al sarurilor si al
apei din sol.












17

20. Captarea apei: amplasamentul i scopurile prizei de ap; regimuri i tipuri
Captarea apei din ruri se face pentru diferite scopuri: irigaii,
alimentare cu ap, hidroenergetic, navigaie, piscicultur etc., numai
pentru o folosin sau cu folosin multipl. Regimul captrii poate fi
intermitent n decursul anului i cu variaii mari de debit n timp,
Captarea apei se poate efectua la nivelurile normale ale apei din
ru, fr nlarea cu ajutorul unui baraj sau prag (prize fr baraj) sau
dintr-un bief amonte nlat cu ajutorul unui baraj sau prag (prize cu
baraj).
Apa captat se poate transporta ctre consumatori fie prin
aduciuni cu nivel liber (galerie hidrotehnic, canal, jgheab), fie prin
conducte de ap sub presiune (galerie, conduct, deschidere tubular
ntr-un baraj).
Instalaiile de captare de tipul prizelor de ap fr baraj i cu baraj,
trebuie s ndeplineasc n principal urmtoarele condiii:
- s asigure debitul necesar de ap n aduciune fr ntrerupere n
intervalul de timp prevzut n condiiile de consum sau s ntrerup
uneori total alimentarea cu ap;
- s nu permit intrarea n aduciune a aluviunilor de fund i n
suspensie peste cantitatea stabilit, s nu permit accesul gheii, a
zaiului i a diferitelor corpuri plutitoare.




18

21. Prize de ap (gravitaionale) fr baraj: condiii de funcionare; tipuri
Prizele de ap fr baraj.
Sunt prize simple i ieftine, folosite mai ales la irigaii i alimentarea cu ap,
realizate prin ndreptarea debitului de ap necesar (n general debite mici de ap
captate) spre un canal care pleac din ru sub un unghi oarecare fa de axa
acestuia.
1. Priza deschis de mal.
Se execut cel mai adesea pentru scopuri de irigaie, fr a funciona pe timp
de iarn, pe ruri cu variaii mici ale nivelului apei i cu o albie relativ stabil.
2. Priza de ap cu pinteni.
Este o captare deschis de mal folosit n cazul rurilor cu albia instabil,
pentru debite mari de ap captate n canal.
3. Captare de ap cu bazin.
Este un tip de priz care asigur alimentarea cu ap a
consumatorilor n cursul ntregului an.
4. Captare nchis (priz de fund).
Este folosit att pentru alimentarea cu ap ct i pentru
irigaii, cnd debitul captat este mult mai mic dect debitul
rului, iar malul are o nlime mai mare.






19

26. .Reele de aduciune cu canale deschise: SH-tipuri, trasee
Reteaua de canale de aductiune si distributie. Aceasta retea
formeaza schema hidrotehnica a sistemului, fiind compusa
dintr-un canal de aductiune si din mai multe canale de distributie,
in functie de marimea sistemului.
Problemele principale care se pun in legatura cu aceasta retea de
canale sunt: stabilirea traseelor optime si dimensionarea.
Traseele trebuie astfel stabilite, incat sa rezulte un numar redus
de repompari, canalele sa domine terenul, in masura in care este
posibil, sa se asigure conditii pentru o sistematizare cat mai
corespunzatoare a terenului amenajat si in final sa se obtina o
valoare convenabila a investitiei in raport cu valoarea totala si o
incarcatura redusa de metri de canal pe hectar.
Dimensionarea canalelor necesita benzi topografice pe traseele
fixate si studii geotehnice.
Elementele principale, care se stabilesc in procesul de
dimensionare al unui canal, sunt: debitele, sectiunile, profilul
longitudinal, constructiile hidrotehnice, tipul de captuseala
antifiltranta, volumele de lucrari, tehnologia de executie si costul
lucrarilor.
Debitul(Q) exprimat in l/s, al unui canal sau al primului tronson
de canal, poate fi calculat cu relatia:
Q=S x


in care:
S - suprafata neta deservita de canal, in ha;

- debitul specific brut pentru irigatii, in l/s si ha.




20

29-34
Construciile hidrotehnice n cadrul lucrrilor de
mbuntiri funciare, sunt lucrri inginereti proiectate i
executate dup anumite principii tehnice, care vin n contact
direct sau indirect cu apa, avnd n vedere folosirea apei pentru
agricultura irigat, alimentarea cu ap a centrelor agro-
zootehnice, sau evacuarea apei n exces de pe terenurile
desecate-drenate .a.

Construciile hidrotehnice n lucrrile de mbuntiri
funciare au urmtoarele scopuri principale: preluarea i
dirijarea unei pri a debitului sursei de ap ctre folosine prin
intermediul reelelor de canale i conducte, stocarea apei,
modificarea (reglarea) debitului, nivelului i vitezei apei
conform necesitii i msurarea acestora, adaptarea la
condiiile specifice ale terenului de construcie, asigurarea
proteciei / siguranei lucrrilor, a cerinelor de calitate a apei,
evacuarea apei etc.







21

35. Infiltraia apei pe sub construcii hidrotehnice
Stabilirea conturului subteran al construciei i evidenierea aciunii
fenomenului de infiltraie, implic urmtoarele: alegerea judicioas a
metodei de determinare a elementelor hidraulice caracteristice ale
curentului de infiltraie, stabilirea criteriilor de rezisten a conturului
subteran i ndeosebi considerarea condiiilor de exploatare a
construciei hidrotehnice.
Metode:
metoda electrometric (A.E.H.D. sau E.G.D.A. = analogie
electro-hidrodinamic), este indicat pentru construcii mari i
complexe, fiind cea mai exact i uor de aplicat, dar necesit
realizarea modelului hidraulic al construciei la scar redus;
metoda grafic a reelelor de micare, acceptabil n multe
situaii;
metoda infiltraiei liniare pe contur (Bligh), potrivit pentru
cazurile cele mai simple i construcii de importan redus.
Elementele curentului de infiltraie
Este necesar s se cunoasc elementele curentului de infiltraie,
care permit evidenierea fenomenelor hidromecanice ce au loc sub
radierul construciilor i n zona de ieire a curentului de infiltraie, n
bieful aval:

traiectoria curenilor de infiltraie (reeaua hidrodinamic);
presiunea pe elementele de construcie subterane;
gradientul hidraulic I ;
viteza de infiltraie v;
debitul de infiltraie q.



22

36 Infiltraia apei sub radierul construciilor hidrotehnice
(determinarea presiunii de infiltraie pe radierul construciei
hidrotehnice)
Talpa radierului unei construcii hidrotehnice este supus unei
presiuni dirijate de jos n sus (subpresiune), compus din:

presiunea hidrostatic de plutire, uniform pe toat suprafaa
radierului, a crui mrime este dat de presiunea coloanei de ap
avnd nlimea egal cu adncimea punctului respectiv fa de
nivelul apei din bieful aval (Fig.1.8 a);
presiunea hidrodinamic de infiltraie, variabil de-a lungul
radierului de la presiunea H h pn la zero la ieirea
curentului de infiltraie (Fig.1.8 b, c).

Pentru determinarea presiunii hidrodinamice de infiltraie se pot
utiliza urmtoarele soluii:
- soluii analitice exacte;
- soluii hidromecanice aproximative;
- soluia reelelor hidrodinamice:
- metoda infiltraiei pe contur;
- metoda dreptei echivalente.
37. Efectele mecanice ale infiltraiei
Consecinele infiltraiei apei pe sub radierul construciilor
hidrotehnice sunt n principal urmtoarele:

- are loc o pierdere de ap din bieful amonte n cel aval;
- apa de infiltraie exercit o presiune asupra tlpii construciei,
dirijat de jos n sus (subpresiune) i descrescnd treptat spre
aval.





23

39. Reele de distribuie cu conducte ngropate sub presiune: trasee scheme



1- canal de irigatie; 1- canal de irigatie;
2-statie de pompare de punere 2-statie de pompare de
punere sub presiune; sub presiune;
3- conducte ingropate de transport; 3- conducte ingropate de
4-antene. transport;
4-antene.
24


Fig. Amenajarea cu conducte
de inalta presiune

Schema amenajarii cu conducte de inalta presiune cuprinde:
- sursa(1);
- statie de pompare de baza(2)
- conducte de transport de ordinul I si II(3,4)
- conducte de ord IIIantene(5)
- canal de aductiune (6)
- statie de pompare de punere sub presiune(7)



25


40. Reele de distribuie cu conducte ngropate sub presiune: instalaii

Vanele, diferentiate dupa locul de amplasare, caracteristici constructive, rol etc.
sunt de mai multe feluri: de capat, cand sunt instalate la capatul unei conducte
inchise: de linie, cand sunt instalate pe traseul unei conducte.
Vanele au rolul de inchiderea sau deschiderea sectiunilor in care sunt montate.

Hidrantii sau vanele hidrant se instaleaza pe antene si au rolul de a face
legatura intre ele si echipamentul mobil de udare.
Dupa pozitia vanelor hidrant, se deosebesc:
- hidranti axiali, cand sunt amplasati pe axul antenei;
- hidranti laterali, cand sunt amplasati lateral fata de antena;
- hidranti de capat, cand sunt amplasati la capatul aval al antenei.
Vanele de golire au rolul de evacuare a apei din conducte, fie la sfarsitul
perioadei de irigatie, fie in caz de avarii.

Dispozitivele de aerisire-dezaerisire au rolul de inlaturare a
fenomenului de vacuum deoarece apa in miscare poate produce vid in
conducte si, ca urmare, turtirea lor.

Dispozitivele de preluare a suprapresiunilor au rolul de a impiedica
spargerea conductelor datorita suprapresiunilor determinate de
inchiderea brusca a vanelor si variatiei vitezei apei in conducte, fenomen
denumit lovitura de berbec.

Masivele de ancoraj au rolul de a impiedica deplasarea conductelor in
punctele de schimbare a directiei, la noduri de distributie, in locul de
amplasare a vanelor de linie si de capat etc.









26

42. Amenajri interioare de irigaii: definiie, metode de udare

Amenajarile interioare de irigatii. Prin amenajare interioara
de irigatie se intelege suprafata de teren agricol pe care s-au
executat lucrarile de distributie a apei de irigatie, prin una sau
mai multe metode de udare.
Metodele de udare cele mai cunoscute sunt: inundarea,
scurgerea. aspersiunea, picurarea si udarea subterana.

Irigatia prin inundare. Este metoda cea mai veche practicata
timp de secole. Terenul se amenajeaza in parcele orizontale sau
in panta.
Terenul trebuie in prealabil bine nivelat. Cand amenajarea se face
in panta, aceasta trebuie sa aiba valori de 0.8 1,0%.

Parcele pot fi alimentare cu apa, una din alta sau pot avea
alimentare separata. Daca apa este rece in general sau contine
aluviuni grosiere, se pot executa, la intrarea in amenajare, un
bazin de sedimentare si de incalzire a apei.

Un alt procedeu al irigatiei prin inundare, care se poate aplica in
livezi, este cel al rigolelor circulare. Intre randurile de pomi, se
executa cate o rigola principala din care se deriva rigole
secundare si rigole circulare, care circumscriu tulpina pomului.

Rigolele din jurul pomilor se sapa la adancimi de 15-20 cm.

In locul rigolelor principale se pot folosi conducte usoare
transportabile. Este o metoda econimicoasa de udare, usor de
realizat, pe terenuri cu panta lina (1 -1,5%) si sursa de apa
apropiata.

Ca dezavantaj, se mentioneaza posibilitatea unor axfixieri
radiculare temporare, daca udarea nu se aplica cu acuratete.





27

45- Amenajri interioare de irigaii: udarea prin aspersiune (scop-culturi udate

Irigatia prin aspersiune, implica necesitatea pomparii apei din
sursa potentiala a amenajarii interioare intr-o instalatie sau intr-o
retea de conducte prin care apa ajunge la aspersor, dizpozitivul
care realizeaza efectiv ploaia artificiala.
Amenajarile interioare pentru irigatii prin aspersiune pot fi
grupate in doua categorii principale: amenajari care cuprind in
cimponenta lor canale, agregate de pompare si echipamente de
udare si amenajari cu conducte ingropate sub presiune.


Fig. Irigatii cu canale si agregate mobile de pompare
1-canal principal; 2- canal secundar; 3- aripa de udare; 4- motopompa, 5- limita de
udare; 6- canal de evacurare; 7- stavilar.
Dezavantajele acestui tip de amenajare sunt:
--o retea relativ deasa de canale, care determina scoaterea din folosinta agricola a
unor suprafete apreciabile si pierderi mari de apa.
--dificultati in asigurarea combustibilului lichid, la distante mari, pe drumuri greu
practicabile;
--cheltuieli sporite in exploatare, datorate densitatii retelei de canale.
Amenajarea cu canale si instalatii de udare mobile cu console tip DDA 100 M.
Instalatia este formata dintr-o ferma metalica cu console, in lungime de 100,4 m si
o pompa, montate pe un tractor puternic de 65 CP. Pe ferma metalica sunt fixate
conducte care alimenteaza 51 de duze.
Acest tip de instalatie prezinta avantajul unei productivitati bune in aplicarea
udarilor, dar totodata si marele dezavantaj al densitatii mari a canalelor de irigatie.
28

50 Sisteme de desecare-drenaj definiie, rol, mecanismele din sol-degradarea.


Un sistem de desecare este un ansamblu de canale si de lucrari
auxiliare, executate pe un teren agricol, care are drept scop
inlaturarea apelor excedentare de la suprafata si din profilul
solului, astfel incat sa se realizeze imbunatatirea raportului dintre
apa si aer si, implicit productii agricole mai mari.






29

































30

51. Elementele unui sistem de desecare: SH prezentarea-alctuirea

Reteua de canale. Combaterea excesului de umiditate se realizeaza
prin lucrari de desecare asamblate de cele mai multe ori in sisteme de
desecare.
Reteaua de canale trebuie sa realizeze colectarea tuturor categoriilor
de ape excedentare, care determina excesul de umiditate pe o anumita
suprafata.
Constructiile si instalatiile. Constructiile cele mai frecvente intr.-un
sistem de desecare sunt: podurile, podetele, caderile, subtraversarile
de cai de comunicatie si consolidarile locale.



Fig.Scheme de sisteme de desecare
A- pe terenuri plane; B- pe terenuri cu microrelief framantat; 1- canal
tertiar; 2- canal secundar; 3- canal principal; 4- canal de evacuare;
5- canal de coasta; 6- canal de captare a infiltratiilor; 7- statie de
pompare; 8- dig; 9- emisar.







31






















32

53 Elementele unui sistem de drenaj: schema de principiu-alctuirea

Ameliorarea solurilor afectate de exces de umiditate, datorat regimului
freatic, se asigura in primul rand prin coborarea nivelului freatic, cu
ajutorul drenajului.
Drenajul poate fi realizat prin canale deschise sau prin tuburi
ingropate.
Problemele principale care se pun in tehnica drenajului sunt debitele si
diametrele drenurilor, norma de drenaj realizata, adancimea de
ingropare a tuburilor, distanta dintre drenuri, solutiile constructive.
Debitele drenurilor depind de volumul apei in exces, provenit din
precipitatii si din aport freatic, de adancimea de pozare a drenurilor si
de proprietatea solului de a ceda apa.


Fig: Schema drenajului cu tuburi

A- sectiune, B- vedere in plan; H- adancimea drenurilor; Z- norma de
drenaj; D- distanta dintre drenuri; 1- dren absorbant; 2- dren sau canal
colector; 3- canal de evacuare.







33

54. Soluii constructive (tipuri principale) de drenaj

Solutiile constructive. Tipurile de drenaj cele mai des intalnite sunt:
drenajul orizintal, drenajul vertical si drenajul cartita.
Drenajul orizontal. Tuburile folosite in mod frecvent sunt cele din lut
ars si din PVC. Se pot insa folosi si alte materiale, cum sunt: piatra
sparta, lemnul, fascine, tulpini uscate de floarea-soarelui s.a.
Tuburile din lut ars au lungimea de 33 cm si diametrul de la 5 la 25
cm.
Drenajul vertical se realizeaza prin puturi colectoare sau puturi
absorbante. Metoda se foloseste mai rar, deoarece se preteaza numai
in anumite conditii de teren(straturi acvifere din pietrisuri si nisipuri
grosiere). Puturile colectoare constau din foraje sapate la adancimi de
20-100 m. Apa este evacuata prin pompare. Puturile absorbante sunt
tuburi verticale, care colecteaza apa dintr-un strat superficial si o
transfera in alt strat acvifer mai profund, din pietris, daca acesta nu
este sub presiune.
Drenajul cartita consta in executarea unor galerii subterane la
adancimi de 0,6-0,8 m, cu lungimi de 50-100m, cu ajutorul unui plug
special. Este o solutie ieftina care da rezultate bune mai ales pe
terenurile aluvionare, grele si medii. Prezinta inconvenientul unei
durate reduse, deteriorandu-se prin surpari interioare.
Drenajul punctiform este o metoda noua de drenaj care a dat
rezultate bune in determinarile de laborator si in testarile din teren.
Dispozitivul de drenaj este format dintr-un corp circular-vertical, cu
inaltimea de 50-60cm si diametrul interior de 14 cm, o cuva
posterioara si un tub de sifonare.
Corpul vertical este prevazut cu macroorificii si poate fi executat din lut
ars sau fabricat din beton, asemenea si cuva colectoare. Tubul sifon
este din PVC, cu diametrul de 5-6 cm.












34

57. Influena (efectele) apelor de irigaie asupra solului

Asupra solului, apele de irigatii se manifesta prin modificari chimice si
fizice, cum ar fi:
Cresterea concentratiei solutiei solului. Cand solutia solului are o
concentratie de saruri mai mare de 12-15 g/l, majoritatea plantelor
agricole sufera si pot pieri in intregime.

Modificarea componentei cationilor schimbabili in sol. Apa de
irigatie provoaca reactii de schimb cationic intre cationii din apa si
cationii absorbiti in complexul absorbtiv al solului.
Apele mineralizate care contin cationi de sodiu folosite la irigarea unui
sol carbonatic, dau nastere la o reactie de schimb cationic care
produce scaderea fertilitatii solului.
Inrautatirea insusirilor fizice. Apele mineralizate si in special
alcaline folosite in irigatii strica structura solului, micsoreaza
permeabilitatea, produc tasari ale terenului etc.