Sunteți pe pagina 1din 19

Cap.

I ARGUMENT
In aceasta lucrare am prezentat tema Aparate electrice si electronice pentru masurarea marimilor neelectrice. Aceasta este structurata in doua capitole. In primul capitol am prezentat Argumentul care reprezinta o sinteza a lucrarii de specialitate. Procesele tehnologice industriale se caracterizeaza printr-un mare numar de parametric: temperaturi, presiuni, debite, nivele, etc.. Cunoasterea modului de desfasurare a unui process tehnologic necesita obtinerea rapida de informatii privind valoarea fiecarui parametru. Informatia obtinuta este utilizata, de exemplu, pentru mentinerea parametrilor in anumite limite. In unele cazuri, informatia privind conditiile de desfasurare a unui process tehnologic este convertita, adica transformata in valori numerice, care sunt prelucrate de catre masini de calcul simple sau universale. Prin urmare, masurarea marimilor neelectrice are un rol important atat in dirijarea de catre om a unui proces tehnologic, cat si in cele mai perfectionate sisteme automate ce contin calculatoare electronice. Dispozitivele care servesc la convertirea (transformarea) unei marimi de o anumita natura fizica intr-o marime de alta natura fizica, sau intr-o marime de aceeasi natura fizica, insa care variaza in alta gama de valori, se numesc traductoare. De obicei, un traductor converteste o marime neelectrica (care trebuie sa fie masurata) intr-o marime electrica. De exemplu, termocuplul converteste temperatura in tensiune electromotoare. Masurarea diferitilor parametri este o operatie fara de care controlul desfasurarii unui proces tehnologic si cu atat mai mult automatizarea sa complexa nu sunt posibile. Diversitatea aparatelor de masurare si control utilizate astazi in industrie este extrema. Cu toate acestea, se pot contura o structura generala comuna celor mai multe din aceste aparate. In capitolul al doilea am prezentat cateva generalitati despre masurare, aparatele pentru masurarea temperaturii, debitului, presiunii, nivelului si concentratiei. Temperatura este o marime de stare termica ce caracterizeaza gradul de incalzire al corpurilor. Pentru masurarea temperaturii se recurge la un corp termometric ale carui proprietati fizice variaza cu temperatura. Indicarea temperaturii se obtine prin stabilirea echilibrului termodinamic intre corpul al carui temperatura se doreste a fi stabilita si corpul

termometric, stare in care, transferul de caldura dintre acestea se anuleaza. Metodele si aparatele folosite pentru masurarea temperaturii se clasifica in functie de proprietatea fizica a corpului termometric utilizata in acest scop. In general, aparatele care servesc pentru masurarea temperaturilor sub 660oC - se numesc termometre, iar peste 660oCpirometre. Presiunea este marimea fizica scalara direct proportionala cu forta ce se exercita normal, pe toata suprafata corpului. Manometrul este un instrument pentru masurarea presiunii unui fluid. Exista mai multe feluri de manometre: manometrul cu element elastic, manometrul cu lichid, manometrul cu termocuplu, manometrul de ionizare, manometrul diferential, pentru masurarea diferentei de presiune intre doua puncte ale unui fluid, manometrul de fund, manometrul metalic. Traductoarele care masoara presiuni in domeniul 10-4 104 at se numesc manometre si sunt realizate cu traductoare de deplasare (asociate la manometre magnetice), cu traductoare de deformatii sau cu traductoare piezorezistive sau piezoelectrice. Traductoarele pentru presiuni foarte mici in domeniul 1 torr 10-8 torri se numesc vacumetre si sunt realizate cu traductoare termoconductimetrice sau cu traductoare cu ionizare. Debitul de fluid Q (m3/s) reprezinta cantitatea de fluid A (m3) ce trece printr-o conducta in unitatea de timp t (s): Q = A/t (m3/s). Aparatul pentru masurarea debitului poarta denumirea generala de debitmetru. Senzorii si traductoarele de debit: traductoare bazate pe masurarea caderii de presiune, pe masurarea presiunii dinamice, pe echilibrarea fortelor, pe antrenarea mecanica, pe conservarea impulsului, pe masurarea volumelor, pe turbionarea jetului de fluid, pe inductia electromagnetica, traductoare pentru masurat debit in canale deschise, traductoare bazate pe propagarea ultrasunetelor, traductoare bazate pe urmarirea trasorilor, traductoare combinate si speciale. Cunoasterea nivelului unui lichid intr-o instalatie industriala permite o exploatare in conditii normale si evitarea avariilor. Aparatele de masurat nivelul au ca scop masurarea si semnalizarea depasirii anumitor limite ale nivelului. In prezent, cele mai utilizate metode de masurare sunt urmatoarele: cu sticla de nivel, cu plutitor, pneumatice, electrice (capacitive, rezistive etc.), cu radiatii radioactive si cu ultrasunete. Densitatea fluidelor variaza cu temperatura si presiunea, fapt pentru care exprimarea acesteia raportata intotdeauna la o anumita stare implica efectuarea corectiilor de temperatura si presiune. Cele mai utilizate traductoare de densitate sunt cele areometrice, care-si bazeaza functionarea pe variatia adancimii de cufundare a unui plutitor cu densitatea fluidului.

In finalul lucrarii am prezentat Bibliografia ce contine manualele de specialitate din care am extras material pentru lucrarea de specialitate pe care am prezentat-o.

Cap.II APARATE ELECTRICE SI ELECTRONICE PENTRU MASURAREA MARIMILOR NEELECTRICE II.1. Notiuni generale
Procesele tehnologice industriale se caracterizeaza printr-un mare numar de parametric: temperaturi, presiuni, debite, nivele, etc.. Cunoasterea modului de desfasurare a unui process tehnologic necesita obtinerea rapida de informatii privind valoarea fiecarui parametru. Informatia obtinuta este utilizata, de exemplu, pentru mentinerea parametrilor in anumite limite. In unele cazuri, informatia privind conditiile de desfasurare a unui process tehnologic este convertita, adica transformata in valori numerice, care sunt prelucrate de catre masini de calcul simple sau universale. Cu ajutorul unei masini de calcul, cunoscand valorile parametrilor care caracterizeaza un proces, se poate determina modul in care trebuie sa se desfasoare procesul tehnologic, pentru ca produsul sa fie de o anumita calitate sau pentru ca pretul de cost sa fie redus. Prin urmare, masurarea marimilor neelectrice are un rol important atat in dirijarea de catre om a unui proces tehnologic, cat si in cele mai perfectionate sisteme automate ce contin calculatoare electronice. Dispozitivele care servesc la convertirea (transformarea) unei marimi de o anumita natura fizica intr-o marime de alta natura fizica, sau intr-o marime de aceeasi natura fizica, insa care variaza in alta gama de valori, se numesc traductoare. De obicei, un traductor converteste o marime neelectrica (care trebuie sa fie masurata) intr-o marime electrica. De exemplu, termocuplul converteste temperatura in tensiune electromotoare. Sunt insa cazuri cand un traductor converteste o marime neelectrica tot intr-o marime neelectrica (de exemplu, tubul Bourdon converteste presiunea intr-o deviatie unghiulara). Masurarea diferitilor parametri este o operatie fara de care controlul desfasurarii unui proces tehnologic si cu atat mai mult automatizarea sa complexa nu sunt posibile. Diversitatea aparatelor de masurare si control utilizate astazi in industrie este extrema. Cu toate acestea, se pot contura o structura generala comuna celor mai multe din aceste aparate.

Fig.1 Structura generala a unui aparat de masurat si control 4

II.2. Aparate pentru masurarea temperaturii


Temperatura este o marime de stare termica ce caracterizeaza gradul de incalzire al corpurilor. Pentru masurarea temperaturii se recurge la un corp termometric ale carui proprietati fizice variaza cu temperatura. Indicarea temperaturii se obtine prin stabilirea echilibrului termodinamic intre corpul al carui temperatura se doreste a fi stabilita si corpul termometric, stare in care, transferul de caldura dintre acestea se anuleaza. Metodele si aparatele folosite pentru masurarea temperaturii se clasifica in functie de proprietatea fizica a corpului termometric utilizata in acest scop. In general, aparatele care servesc pentru masurarea temperaturilor sub 660oC - se numesc termometre, iar peste 660oC- pirometre. Din multitudinea de aparate si metode folosite pentru masurarea temperaturii se utilizeaza: termometrele de sticla cu lichid, termometrele electrice cu rezistenta, pirometrele termoelectrice (termocupluri) si pirometrul cu radiatie cu disparitia partiala a filamentului. Functionarea termometrelor electrice cu rezistenta se bazeaza pe variatia rezistentei electrice a metalelor cu temperatura. Aceste termometre se folosesc pe scara larga in industrie avand un domeniu larg de temperaturi, - 120oC - 850oC. In figura 2 se prezinta schema de infasurare a unui termometru cu rezistenta din platina (a) precum si aspectul exterior al termometrului (b).

Fig.2 Schema de infasurare si aspectul exterior al unui termometru cu rezistenta din platina

Fig.3 Termocuplu: 1-termoelectrozi; 2- teaca de protectie; 3- cutia de conexiuni; 4- placa de borne

Termocuplul reprezinta un mijloc de masurare a temperaturii cu o larga raspandire datorita avantajelor pe care le ofera fata de alte mijloace de masurare a temperaturii si anume: are o constructie simpla, pret de cost redus, interval mare de masura (-200oC - 3000oC), poate fi conectat la diferite indicatoare, inregistratoare, semnalizare si comanda. Termocuplul impreuna cu aparatul electric de masurat, poarta denumirea de pirometru termoelectric. Masurarea temperaturii cu ajutorul termocuplurilor se
5

bazeaza pe legile fenomenelor termoelectrice. In figura 3 este figurat ansamblul unui termocuplu pentru masurarea temperaturii in spatii inchise. Dupa principiul lor de functionare pirometrele cu radiatie se impart in: pirometre cu radiatie totala avand la baza legea Stefan-Boltzmann, pirometre optice cu disparitia filamentului (cu radiatie partiala) bazate pe legea lui Plank si pirometre fotoelectrice. Pirometrele optice monocromatice cu disparitia filamentului sunt larg raspandite in practica industriala deoarece sunt simple, suficient de robuste si usor de manevrat. Schema de principiu a unui pirometru optic cu disparitia filamentului este prezentata in figura 4. El se compune dintr-o parte optica si una electrica. Partea optica se compune din: obiectivul 1, ocularul 2, filtrul 3, sticla absorbanta 4 si diafragma 5. Partea electrica este formata din lampa pirometrica 6, reostatul 7, aparatul de masura 8, becul 9 pentru iluminarea scalei aparatului de masura, scala 10, releul 11, bateriile uscate (de 1,5V) 12, butonul 13 pentru inchiderea circuitului electric al aparatului de masura si butonul 14 pentru alimentarea becului. Masurarea temperaturii se face prin compararea intensitatii radiatiei emise de corpul cercetat cu intensitatea radiatiei filamentului lampii pirometrice a carei incandescenta se regleaza cu ajutorul reostatului. Citirea temperaturii se efectueaza pe scala superioara a aparatului pana la temperatura de 1400oC. Peste aceasta valoare este necesar a se introduce intre obiectiv si lampa pirometrica sticla absorbanta 4 pentru evitarea volatilizarii filamentului. In felul acesta se pot masura temperaturi pana la 2000oC. Temperatura unui corp care nu este negru, masurata cu pirometrul optic monocromatic, este totdeauna mai mica decat temperatura reala a corpului.

Fig.4 Schema unui pirometru cu radiatie partiala

Traductoarele termorezistive (traductoare parametrice) sau, cum se mai numesc, termorezistentele, sunt rezistoare sensibile la caldura la temperatura, confectionate din materiale conductoare sau semiconductoare a caror rezistivitate variaza cu temperatura.

Termorezistentele conductoare (metalice) sunt confectionate din metale pure, cum sunt: fierul, cuprul, nichelul sau platina, avand coeficientul de temperatura cuprins intre 3,710 si 6,5 10 1/C. Termorezistentele semiconductoare, numite si termistoare, sunt confectionate prin presare din oxizii, carburile sau sulfurile unor metale ca: nichel, cupru, plumb, magneziu, etc. Proprietatile termorezistentelor (metalice sau semiconductoare) fac posibila folosirea lor ca elemente sensibile in realizarea traductoarelor. Termorezistentele metalice se confectioneaza de obicei din sarma de cupru, nichel sau platina cu diametre de circa 0,1 mm si de lungimi care sa asigure rezistentele nominale de 46 sau 100. Sarma se bobineaza pe carcase de mica, portelan sau cuart si, uneori cand mediul de masurare este agresiv (ataca materialul termorezistentei), se introduce in teci metalice de protectie. Termorezistentele de cupru se folosesc pentru masurarea temperaturilor in domeniul 0 - 120C si prezinta in acest domeniu o variatie liniara cu temperatura. Termorezistoarele de platina sunt utilizate pentru masurarea temperaturilor cuprinse intre -200 si +500C. Traductoarele termoelectrice sunt traductoarele generatoare a caror functionare se bazeaza pe tensiunea electromotoare (numita tensiune termoelectromotoare) care apare in punctul de sudare sau (jonctiune) a doua materiale diferite A si B supuse incalzirii. Aceasta tensiune, care este proportionala cu temperatura masurata, poate fi pusa in evidenta, de exemplul, cu ajutorul milivoltmetrului mV. Circuitul format din cele doua conductoare (termoelectrozi) poarta si numele de termocuplu. Pentru ca indicatia aparatului mV sa fie corecta, trebuie ca temperatura capatului liber sa fie constanta. Atat timp cat temperaturile de masurat sunt relative mari (sute sau mii de grade), erorile de masurare provenite dinvariatia temperaturii madiului ambiant (de exemplu, T2 = 21 +40C) sunt neglijabile. La masurari de precizie, capatul liber al termocuplului este introdus intr-un vas cu apa cu gheata (T1 = 0C). Termocuplurile sunt protejate de obicei in teci metalice de protectie astfel ca numai dupa aspectul exterior nu se poate face totdeauna distinctie intre o termorezistenta si un termocuplu. Traductoarele pirometrice numite si traductoare de reactii calorice, sunt folosite pentru masurarea temperaturilor mari (600 - 2000C) ale unor cupluri, fara contact direct intre elementul sensibil si corp. Traductorul pirometric de radiatie totala tip K42 (K56) functioneaza pe baza dependentei dintre temperatura absoluta T a unui corp incalzit si energia totala Er pe toate lungimile de unda: Er = KT4, in care K este o constanta ce depinde de natura corpului incalzit.

Elementul sensibil este construit dintr-o cutie A fixata de exemplu in peretele B al unui cuptor de topit metal, care cuprinde niste placute P din platina innegrita (reprezentand corpul negru absolut care absoarbe toate radiatiile incudente).

Fig.5 Traductor thermoelectric

Fig.6 Traductor pirometric

Pe aceste placute sunt fixate termocupluri E de tip cromel constantan care dau la iesire o tensiune U proportionala cu temperatura la care sunt incalzite. Un sistem de lentile L concentreaza pe placutele P radiatia calorica emisa de corpul (metalul topit) care este incalzit la temperatra T. Asadar, tensiunea U obtinuta la iesirea elementului sensibil (pirometrul) este dependenta de temperatura T.

II.3. Aparate pentru masurarea presiunii


Presiunea este marimea fizica scalara direct proportionala cu forta ce se exercita normal, pe toata suprafata corpului. Presiunea este egala numeric cu raportul dintre forta (F) si suprafata (S) pe care se exercita forta respectiva. Manometrul: este un instrument pentru masurarea presiunii unui fluid. Exista mai multe feluri de manometre: manometrul cu element elastic, manometrul cu lichid, manometrul cu termocuplu, manometrul de ionizare, manometrul diferential, pentru masurarea diferentei de presiune intre doua puncte ale unui fluid, manometrul de fund, manometrul metalic. Traductoarele care masoara presiuni in domeniul 10-4 104 at se numesc manometre si sunt realizate cu traductoare de deplasare (asociate la manometre magnetice), cu traductoare de deformatii sau cu traductoare piezorezistive sau piezoelectrice. Traductoarele pentru presiuni foarte mici in domeniul 1 torr 10-8 torri se numesc vacumetre si sunt realizate cu traductoare termoconductimetrice sau cu traductoare cu ionizare. Traductoarele manometrice cu elemente elastice sunt cele mai uzuale in tehnica masurarii presiunii. Principiul de masurare al acestor aparate se
8

bazeaza pe deformarea elastica a elementului de masurare sub actiunea presiunii fluidului de masurat. In functie de tipul elementului elastic se deosebesc urmatoarele manometre: tub elastic (Bourdon); cu membrana; cu capsula; cu burdufuri. Elementul sensibil al unui traductor de presiune cu tub elastic este un tub elastic curbat in forma unui arc de cerc avand un unghi la centru de aproximativ 2700. Tubul este fixat la una dintre extremitati printr-un racord rigid, cealalta extremitate fiind etansata cu un dop. Fluidul sub presiune patrunde printr-un racord fix determinand modificarea diametrului arcului de cerc, respectiv deplasarea capatului liber proportional cu presiunea de masurat. Un asemenea tub se mai numeste si tub sau traductor de tip Bourdon. Tubul Bourdon se confectioneaza din aliaje de metale neferoase, de obicei cupru, beriliu pentru presiuni de pana la 10 atmosfere si din otel la presiuni mai mari. Aparatul cu tub Bourdon se foloseste atat ca manometru indicator pentru masurarea directa a presiunii, cat si ca traductor de presiune (element sensibil). Principiul de masurare al traductoarelor manometrice cu membrana elastica se bazeaza pe deformarea elastica a unei membrane in functie de presiunea aplicata asupra ei. Membranele sunt placi subtiri, de forme circulare, netede sau cu ondulatii concentrice, confectionate din aliaje de cupru, iar pentru presiuni mari, din otel. Traductor de presiune cu membrana de separatie. In cazul in care fluidul de masurat contine impuritati care s-ar depune infundand tubul Bourdon, se foloseste un traductor cu membrana de separatie tip Ms100. Acest element suplimentar este format dintr-o capsula manometrica C prevazuta cu membrana elastica S. Presiunea de masurat P se aplica in acest caz la orificiul O3 (in loc de O1) si actionand asupra membranei elastice, comprima lichidul de separare din cealalta parte, care de obicei este ulei. Orificiul O2 al capsulei fiind racordat printr-un tub la orificiul O1 al tubului Bourdon presiunea respectiva este transmisa indirect elementului sensibil. Traductorul manometric cu capsula cuprinde un element sensibil realizat sub forma unei capsule C cu pereti din tabla subtire ondulata. Partea posterioara fiind rigidizata prin discul metalic D fluidul introdus la presiunea P deformeaza peretele anterior al capsulei actionand asupra bratului B. Bratul respectiv, asupra caruia actioneaza si resortul antagonist R, transforma deplasarea liniara a capsulei intr-o rotire a axului A. Solidar cu acest ax, al carui unghi este proportional cu presiunea P, se afla rotorul modulatorului magnetic din adaptorul magnetic din adaptorul ELT 370, care produce in final un semnal unificat i.

Fig.7 Traductor cu presiune cu membrane capsula

Fig.8 Traductor de presiune cu

II.4. Aparate pentru masurarea debitului


Debitul de fluid Q (m3/s) reprezinta cantitatea de fluid A (m3) ce trece printr-o conducta in unitatea de timp t (s): Q = A/t (m3/s). Aparatul pentru masurarea debitului poarta denumirea generala de debitmetru. Pentru masurarea debitului exista numeroase metode si mijloace care au fost folosite in trecut iar altele au fost realizate relativ recent. Senzorii si traductoarele de debit, dupa fenomenul sau efectul care sta la baza functionarii lor, se clasifica astfel: traductoare bazate pe masurarea caderii de presiune, pe masurarea presiunii dinamice, pe echilibrarea fortelor, pe antrenarea mecanica, pe conservarea impulsului, pe masurarea volumelor, pe turbionarea jetului de fluid, pe inductia electromagnetica, traductoare pentru masurat debit in canale deschise, traductoare bazate pe propagarea ultrasunetelor, traductoare bazate pe urmarirea trasorilor, traductoare combinate si speciale. La baza functionarii acestor traductoare sta dependenta dintre viteza de curgere si caderea de presiune pe care o produce o rezistenta hidraulica locala sau o linie asupra fluidului atunci cand acesta curge prin rezistenta respectiva. Caderea de presiune prelevata de un senzor corespunzator constituie o masura a vitezei de curgere, si deci - o masura a debitului de fluid. Traductoarele de acest tip sunt constituite deci din cel putin doua elemente esentiale: Senzorul de debit, care este alcatuit din rezistenta hidraulica si care produce o cadere de presiune dependenta de debit. Manometrul diferential, care serveste la masurarea caderii de presiune pe senzor. In sistemele mai evoluate semnalul obtinut ca efect al caderii de presiune in manometrul diferential este convertit in semnal electric, de obicei curent electric, pentru a fi mai usor de transmis,
10

prelucrat si masurat. Masurarea debitului consta in fond in masurarea caderii de presiune produsa de senzor. Dependenta debit - cadere de presiune este determinata de regimul de curgere si de tipul senzorului. Traductorul de debit prezentat in figura de mai jos este format din elementul sensibil tip diafragma ES-D, care sesizeaza si transforma debitul de lichid Q intr-o diferenta de presiune proportionala cu patratul debitului, convertorul C, care transforma diferenta de presiune intr-o deplasare unghiulara si adaptorul AD, la iesirea caruia se obtine un semnal electric, de asemenea proportional cu patratul debitului.

Fig.9 Schema de principiu a traductorului de debit cu diafragma: ES-D-element sensibil tip diafragma; C-convertor presiune diferentiala-deplasare unghiulara; AD-adaptor; 1tija de legatura; 2-resort elastic; 3-ax de iesire.

Pentru protejarea burdufurilor convertorului C la suprapresiune, interiorul acestora este umplut cu un lichid special. Capetele libere ale burdufurilor sunt unite prin tija de legatura 1, a carei deplasare este controlata de resortul elastic. Sub actiunea presiunilor p1 si p2 aplicate pe suprafetele exterioare ale burdufurilor, tija se deplaseaza orizontal si transmite miscarea axului 3, cuplat printr-un sistem special de etansare la intrarea adaptorului AD.

Fig.10 Debitmetrul cu burduf

Debitmetrul cu burduf este alcatuit dintr-o carcasa 1 cu ventil de suprasarcina 2, burduful 3, tija 4, supapa de suprapresiune 5 (negativa), supapa de suprapresiune 6 (pozitiva), arcul de compensare 7, acul
11

indicator 8, axul 9, parghia 10, elementul de strangulare 12 si surubul de reglare 11 pentru pozitia 0. Presiunile p1 si p2 creaza o diferenta de presiune p2 - p1 care produce o deplasare axiala a burdufului 3, preluata de tija 4 si transmisa parghiei 10. Aceasta rotindu-se transmite miscarea axului 9 si acului indicator 8. Arcul elicoidal 7 compenseaza actiunea diferentei de presiune ce s-a exercitat asupra burdufului.

II.5. Aparate pentru masurarea nivelului


In multe instalatii industriale, masurarea nivelului lichidelor are un rol foarte important. Cunoasterea nivelului unui lichid intr-o instalatie industriala permite o exploatare in conditii normale si evitarea avariilor. De exemplu, la un cazan de aburi masurarea nivelului apei constituie o problema importanta si de mare raspundere. Intr-un cazan, intreruperea alimentarii cu apa in timpul functionarii duce la golirea acestuia in cateva minute. Din aceste motive, in instalatiile unde nivelul unui lichid are o mare importanta, aparatele de masurat au ca scop masurarea si semnalizarea depasirii anumitor limite ale nivelului. In prezent, cele mai utilizate metode de masurare sunt urmatoarele: cu sticla de nivel, cu plutitor, pneumatice, electrice (capacitive, rezistive etc.), cu radiatii radioactive si cu ultrasunete. Majoritatea marimilor care caracterizeaza calitatea unei transmisii sunt marimi logaritmice, care se exprima prin rapoarte de puteri, tensiuni sau curenti. Dupa sistemul de logaritmi folositi la evaluarea rapoartelor exista doua sisteme de unitati de transmisie: neperul (Np) - cnd se utilizeaza logaritmi naturali; belul (B) cnd se utilizeaza logaritmi zecimali. Unitatile de transmisie se folosesc pentru masurarea: nivelurilor, atenuarilor sau amplificarii cuadripolilor, a gradului de adaptare intre doua impedante, a ecartului distorsiunilor neliniare, etc. Nivelurile indica, in general, starea electrica comparativa intrun punct al unui circuit de telecomunicatii. Ele pot fi: absolute, relative, de masurat. Manometrele diferentiale constau dintr-un manometru diferential, umplut cu un lichid cu greutate specifica mare (de ex. mercur). In figura 8 este prezentata schema de masurare a nivelului de apa la un cazan cu ajutorul unui manometru diferential. Daca in tubul 1 se gaseste acelasi lichid ca in vas, atunci la pozitia maxima a nivelului suprafetele mercurului sunt la acelasi nivel. Daca nivelul lichidului din vas coboara, atunci manometrul diferential va indica o diferenta de nivel. In cazul cand tubul 1 se umple cu un lichid diferit de cel din vas, pozitia maxima a nivelului lichidului din vas suprefetele mercurului nu vor fi la acelasi nivel, deoarece lichidele au greutati specifice diferite. Pe
12

acelasi principiu se construiesc si traductoare inductive diferentiale. Pentru acesta, cele doua tuburi (1, 2) sunt conectate la doua camere, care au ca perete comun o memebrana elastica, legata printr-o tija cu un miez magnetic.

Fig.11 Masurarea nivelului folosind manometrul diferential

Fig.12 Nivelmetru cu plutitor

Traductoarele de nivel cu plutitor sunt de obicei traductoare complexe, cu transformare succesiva a marimilor: ele contin un plutitor care sesiseaza variatiile de nivel, un organ intermediar mecanic, care transforma si transmite deplasarea mecanica, si un traductor electric de deplasare sau de alt tip. In figura 12 este prezentat un traductor rezistiv pentru masurarea nivelului. Plutitorul 1 este legat printr-un lant care trece peste roata 2, prevazuta cu o contragreutate 3. Plutitorul determina o anumita pozitie unghiulara a rotii fata de lant, care printr-un sistem de transmisie cu roti dintate 4 schimba pozitia cursorului rezistentei reglabile 5. In locul rezistentei cu cursor poate fi utilizata o bobina cu un miez magnetic, a carui pozitie este determinata de plutitor.In acest caz se obrine un traductor inductiv de nivel. Valoarea rezistentei sau a impedantei bobinei este in functie de pozitia plutitorului si poate fi masurata cu ajutorul unei punti electrice. Daca puntea nu este echilibrata, semnalul electric obtinut poate fi transmis la un adaptor, pentru obtinerea unui smenal unificat. Pe principiul masurarii nivelului cu ajutorul unui plutitor se pot construi si semnalizatoare de nivel. Folosind un asemenea dispozitiv, in cazul depasirii unei anumite limite a nivelului, se inchide circuitul electric al unei lampi de semnalizare. Pentru acesta, sistemul de transmisie a pozitiei plutitorului inchide un contact electric din circuitul de alimentare al lampii de semnalizare. Nivelul pentru care are loc semnalizarea poate fi fixat cu ajutorul unor parghii sau roti dintate. Schema unui nivelmetru pneumatic este prezentata in figura 13. Pentru masurarea nivelului intr-un vas deschis 1 se foloseste aer comprimat sau un gaz inert, care prin teava 2 barboteza stratul de lichid. Regalrea

13

consumului de aer comprimat sau gaz inert se face prin intermediul robinetului 3. Coloana de lichid exercita o anumita presiune asupra sectiunii transversale a tevii 2 prin care iese aerul. Prin urmare, pentru pozitii constante ale robinetelor 3 si 5 debitul de aer care iese prin stratul de lichid va depinde de grosimea acestuia. Presiunea din conductor se masoara cu ajutorul unui manometru indicator 4 si este functie de grosimea stratului de lichid, deci functie de nivel. Variatia presiunii in conducta se datoreste caderii de presiune pe elementul de laminare 3, in functie de debitul de aer ce iese in atmosfera.

Fig.13 Nivelmetru pneumatic

Fig.14 Traductor capacitiv de nivel

Nivelmetrele electrive se bazeaza pe masurarea conductivitatii sau a capacitatii electrice. In acest scop, in lichidul al carui nivel trebiue masurat se cufunda unul sau doi electrozi. Rezistenta sau capacitatea dintre cei doi electrozi depinde de nivelul lichidului ; ele pot fi masurate cu ajutorul unui montaj in punte. In figura 14 este prezentat schematic un rezervor la care nivelul se masoara cu ajutorul unui traductor capacitiv. Traductorul este format dintrun electrod care prezinta urmatoarele capacitati: C1 (capacitatea dintre electrod si capacul rezervorului), C2 (capacitatea partii umplute), C3 (capacitatea partii neumplute). Deoarece lichidele cu care se umple rezervorul au o canstanta dielectrice mai mare decat aerul, capacitatea totala a condensatorului format intre electrod si vas creste cu inaltimea de umplere. Condensatoarele fiind conectate in paralel, capacitatea totala C este egala cu: C = C1 + C2 + C3. Nivelmetrul electronic capacitiv tip NEC face parte din categoria aparatelor primare de automatizare fiind destinat masurarii i reglarii intre limite prestabilite a nivelului unui material de umplere aflat in rezervoare, bazine, etc. Nivelmetrul electronic capacitiv este compus din doua blocuri principale: traductor, adaptor. Nivelmetre cu radiatii radioactive sunt recomandate in special in cazurile in care se doreste a se evita stabilirea vreunei treceri- mecanice
14

sau electrice- intre interiorul si exteriorul rezervorului in care trebuie masurat nivelul lichidului (lichide toxice, inflamabile,explozive, corosive etc.). Pentru masurarea nivelului unui lichid cu ajutorul ultrasunetelor sursa este montata deasupra vasului, iar undele sunt reflectate de un plutitor special.In vederea masurarii nivelului, adica a distantei dintre sursa si plutitor, se poate folosi timpul de parcurgere a acestei distante de catre ultrasunete, sau fenomenele de rezonanta dintre undele emise si cele reflectate.

II.6. Aparate pentru masurarea concentratiei


Densitatea fluidelor variaza cu temperatura si presiunea, fapt pentru care exprimarea acesteia raportata intotdeauna la o anumita stare implica efectuarea corectiilor de temperatura si presiune. In general traductoarele de densitate au inclus in constructia lor si elemente fizice pentru corectarea automata a variatiilor datorate acestor factori. Cele mai utilizate traductoare de densitate sunt cele areometrice, care-si bazeaza functionarea pe variatia adancimii de cufundare a unui plutitor cu densitatea fluidului. In figura 15 este prezentata schema unui traductor areometric cu marime de iesire electrica (Ue), prevazut cu o schema de compensare a influentei temperaturii asupra densitatii. Aceasta schema foloseste o punte conectata in serie pe circuitul de preluare a tensiunii de dezechilibru al transformatorului diferential. Intr-unul din bratele acesteia este conectat un termistor a carui rezistenta RT variaza cu temperatura lichidului. In acest caz, in diagonala puntii apare o tensiune de dezechilibru care compenseaza variatia la iesire traductorului provenita din influenta temperaturii. Marimea de intrare a traductorului este densitatea , iar marimea de iesire tensiunea Ue .

15

Fig.15 Traductor areometric cu marime de iesire electrica: a-schema, b-conectarea transformatorului 5; 1-intrarea lichidului de analizat, 2-iesirea lichidului, 3-plutitor, 4-miez feromagnetic, 5-transformator, 6-preaplin, 7-dioda redresoare, 8-puntea de compensare

PH-ul unei solutii se exprima prin logaritmul zecimal negativ al pH = log C H concentratiei ionilor de hidrogen. Determinarea valorii pH a unei solutii se face cu ajutorul a doi electrozi care genereaza o tensiune functie de pH, fenomen similar cu cel de la elementele galvanice. Traductorul de pH propriu-zis, este compus din doi electrozi cufundati intr-o celula de analiza in care se afla solutia a carui pH se masoara. Unul din electrozi este de referinta, iar celalalt de masurare. Traductoarele de pH cu electrozi de sticla prezinta particularitatea ca rezistenta lor interna este foarte mare, ajungand pana la 200 M. Din aceasta cauza adaptorul care se monteaza de obicei dupa acest traductor, trebuie sa aiba o impedanta mare de intrare, astfel incat curentul in circuitul electrozilor sa fie neglijabil (I< 10-8 mA). In caz contrar, caderea de tensiune pe rezistenta interna a electrozilor de sticla influenteaza valoarea marimii de iesire, dand erori mari, lucru ce poate conduce la deteriorarea electrozilor.
+

Fig.16 Traductor conductometric

Fig.17 Traductor termoconductometric diferential in punte

Detectorul conductometric 1, strabatut de solutia a carei conductivitate se determina, constituie o rezistenta electrica variabila, montata in unul din bratele puntii electrice alimentata in curent alternativ. Alimentarea in curent alternativ se face cu scopul de a elimina efectul de polarizare al electrozilor detectorului. Compensarea variatiei conductivitatii cu temperature se bazeaza pe faptul ca la cresterea temperaturii creste conductivitatea solutiei, respectiv scade rezistivitatea, iar valoarea termorezistentei RT creste. Rezistentele R2 si R3 servesc la ajustarea caracteristicii corespunzator dependentei de temperatura a conductivitatii. Semnalul de iesire al traductorului se culege din diagonala redresorului 2. Intr-un bloc din metal bun conductor de caldura sunt incluse doua celule de masurare 1 si 3, precum si celulele de comparatie 2 si 4. Toate
16

celulele contin cate o rezistenta de platina, care este incalzita electric. Celulele 1 si 3 sunt strabatute de gazul de analizat, iar celulele 2 si 4 sunt umplute cu gazul de referinta (azot, aer, hidrogen etc.). Curentul ce strabate puntea constituie in acelasi timp si curent de incalzire a rezistentelor. Reostatul 5 serveste la mentinerea constanta a curentului sursei, miliampermetrul 6 serveste la supravegherea curentului din punte, iar cu potentiometrul 8 se face ajustarea nulului. Daca se modifica compozitia amestecului de gaze analizat si deci si conductibilitatea termica a acestuia, atunci se transmite mai multa sau mai putina caldura la peretii celulelor 1 si 3. acest lucru produce modificarea temperaturii rezistentelor de platina, deci modificarea valorii acestora, ceea ce conduce la dezechilibrarea puntii, fenomen pus in evidenta de instrumentul 9, care poate fi etalonat direct in unitati de compozitie ale amestecului binar de analizat. Traductoarele termomagnetice au la baza proprietatea de paramagnetism a moleculelor unor gaze. Majoritatea gazelor sunt diamagnetice, cu exceptia oxigenului si a doi oxizi de azot, NO si NO2, care sunt paramagnetice. La aceste gaze, susceptibilitatea paramagnetica se modifica invers proportional cu temperatura. In figura 18 este reprezentat schematic un traductor termomagnetic de oxigen.

Fig.18 Traductor termomagnetic de oxigen

Gazul de analizat este condus prin torul 1 in tubul orizontal din sticla, care are pereti subtiri. Atunci cand in gazul de analizat nu se gaseste oxigen, acesta nu circula prin tubul orizontal. Daca gazul analizat contine O2, campul magnetic creat de polii 3 si 4 atinge moleculele de oxigen in interiorul tubului orizontal 2. O rezistenta bobinata din platina ale carei spire incep in mijlocul polilor, are rolul de a incalzi moleculele atrase in camp, prin aceasta realizandu-se o scadere a susceptibilitatii magnetice a moleculelor de O2. Datorita atractiei mai puternice a moleculelor O2 reci din amestec, cele incalzite sunt impinse inainte, realizandu-se in acest mod, un curent de oxigen prin tub. Atunci cand lipseste curentul de O2 prin tubul orizontal, distributia temperaturii de-a lungul acestuia este simetrica, fapt pentru care puntea este in echilibru. Acest fenomen sta si la baza functionarii traductoarelor electrotermice de debit. Prezenta curentului de gaz cu O2 prin tubul orizontal modifica simetria termica, fapt care duce la dezechilibrarea puntii electrice R1, R2, R3, R4 si deci la aparitia semnalului U.
17

Aceasta tensiune depinde de valoarea curentului de O2 prin tubul orizontal, iar acesta la randul sau este o masura a concentratiei oxigenului in amestecul gazos.

18

BIBLIOGRAFIE
R. Dordea, C. Nitu, Aparate si metode de masurat si control, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983 Florin Mares, Grigore Fetecau, Elemente de comanda si control pentru actionari si sisteme de reglare automata (manual pentru clasele a XI-a si a XII-a), Editura Economica Preuniversitara, 2002 Ion Bejan, Automatizari si comenzi in electrotehnica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976 Ion Dumitrache, Tehnica reglarii automate, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980

19