curs1 1) CONSIDERATII GENERALE

Sistemul electroenergetic reprezinta totalitatea instalatiilor de producere, transport si distributie a

energiei electrice (si a energiei termice, produsa prin termoficare), interconectate si avand un regim
comun si continuu de producere si consum a energiei electrice.

Energia electrica este probabil cea mai importanta materie prima utilizata in prezent.

Energia electrica este un produs cu un caracter deosebit deoarece se caracterizeaza printr-un flux
continuu de producere si consum – nu poate fi stocata in cantitati mari – si nu poate face subiectul unui
control al calitatii inainte de a fi utilizata.

Pentru producerea energiei electrice in curent alternativ trifazat in centralele electrice se folosesc
generatoare sincrone.

Generatoarele sincrone sunt masini electrice relative cu infasurare statorica conectata la reteaua de
curent alternative, iar infasurarea rotorica se alimeteaza in curent continuu.

Infasurarea statorica reprezinta indusul masinii sincrone, iar infasurarea rotorica reprezinta inductorul
(ce produce campul inductor).

Generatoarele sincrone utilizate in centrale electrice se impart in:

-turbogeneratoare;

-hidrogeneratoare.

Turbogeneratoarele sunt antrenate de turbine cu abur/gaze sau motoare diesel, la o

turatie relativ mare (1500 sau 3000 rot/min) .

Turbogeneratoarele au un numar mic de poli; polii rotorici fiind poli inecati (rotorul generatorului
sincron este monobloc cilindric prevazut cu niste crestaturi rotorice astfel incat sa asigure un intrefier
constant).

Hidrogeneratoarele au o masina de antrenare hidraulica, n=750 rot/min, iar numarul polilor este mai
mare. In acest caz generatoarele se construiesc cu poli aparenti, caz in care intrefierul nu mai este
constant.

Puterea debitata de un generator sincron GS poate fi scrisa:

 P = k * 𝑫𝟐 * L *𝒏𝟎 * A * B

k- reprezinta un coeficient de proportionalitate;

D – diametrul rotorului, in m;

L – lungimea, in m;

𝑛0 – turatia de sincronism, in rot/min;

A – densitatea de curent din infasurare, in A/ 𝑚𝑚2 ;

B – inductia campului magnetic, in T/𝑚2 .

Cresterea puterii unitare a generatorului sincron presupune:

• cresterea fie a dimensiunilor masinii ( D si L);

• fie a densitatii de curent prin infasurarea rotorica A.

Deoarece fortele centrifuge tind sa smulga infasurarea rotorica, D este limitat la aproximativ 1 m; L este
limitata din cauza masei mari a rotorului care va solicita lagarele masinii, L fiind limitata la 10-15 m.

Pentru a creste puterea generata a generatorului sincron putem creste densitatea de curent A
[A/mm^2] si rezolvarea problemelor legate de evacuarea caldurii din masina sincrona printr-un sistem
de racire.

Caldura evacuata din generatorul sincron va depinde de:

o marimea suprafetei care degaja caldura;

o coeficientul de transfer de caldura;
o diferenta de temperatura intre partea activa a generatorului sincron si agentul de racire.

Dupa modul de cedare a caldurii a generatorului sincron spre mediul de racire:

o racire indirecta: caldura dezvoltata in infasurare ajunge in mediul de racire trecand prin izolatia
conductoarelor si crestaturilor, si prin fierul miezului magnetic;
o racirea directa: caldura se transfera direct din conductoarele generatorului sincron catre agentul
de racire; prin barele infasurarii se realizeaza canale de racire prin care este dirijat agentul de
racire.

2) RACIREA GENERATOARELOR SINCRONE

Racirea generatoarelor cu aer

Utilizarea aerului drept agent de racire in cadrul generatoarelor sincrone impune:

o marirea suprafetelor de racire (se prevad canale longitudinale si transversale);

o cresterea debitului de aer (deci si a gabaritului instalatiei ).
Racirea generatoarelor cu aer este folosita pentru generatoare cu puteri de pana la 300-450 MVA.

Racirea cu aer (fortata cu ventilatoare cu aer) se poate face in circuit deschis sau in circuit inchis.

In cazul racirii cu aer in circuit deschis, aerul este preluat din exterior, se trece printr-un filtru, se
introduce in generatorul sincron dupa care este evacuate in atmosfera.

Avantajele racirii cu aer in circuit deschis: fac referire la simplitatea solutiei si un cost mic de realizare.

Dezavantajele racirii cu aer in circuit deschis:

o Oricat s-ar filtra aerul, acesta ramane impur si devine o sursa importanta de defecte;
o La aparitia unui defect de natura electrica, oxigenul din aer alimenteaza incendiul si il amplifica;
o Conductele de aer (rece si cald) ocupa mult spatiu si maresc considerabil zgomotul din sala
masinilor.

In cazul racirii cu aer in circuit inchis este necesar un schimbator de caldura. Aerul cald se trece prin
schimbatorul de caldura, se raceste si se reintoarce in masina.

Turbogeneratoarele racite cu aer se caracterizeaza prin robustete, spatiu redus, fundatii simple,
interfete putine cu alte sisteme, nu necesita butelii de hidrogen si/sau 𝐶𝑂2 , au putine piese complexe,
mentenanta si supravegherea se efectueaza usor, au o buna fiabilitate, sunt sigure si simple.

Racirea cu aer conduce la micsorarea randamentului generatorului sincron ca urmare a pierderilor prin
ventilatie (care in cazul puterilor de peste 50MW sunt aproximatix 50% din pierderile totale din
generator).

RACIREA GENERATOARELOR CU HIDROGEN

In cazul utilizarii hidrogenului ca mediu de racire, gradul de puritate are efect considerabil asupra
densitatii, caldurii specifice si a conductivitatii termice.

Avantajele racirii cu hidrogen:

✓ Hidrogenul pur, in aceleasi conditii de temperature si presiune, are greutatea specifica de 14,3
ori mai mica decat aerul, ceea ce inseamna pierderi de ventilatie de 14,3 ori mai mici si un
gabarit mai redus al masinii. In conditii reale de exploatare, in generator se gaseste un amestec
gazoz cu 97-98% hydrogen si in rest aer, vapori de apa si alte gaze.
✓ Coeficientul de transmitere a caldurii de la suprafetele materialelor active din masina la
hidrogenul in miscare este de aproximativ 1,5 ori mai mare decat in mediul de racire aer, in
aceleasi conditii de presiune.
✓ Racirea cu hidrogen mareste securitatea in functionare a materialelor electroizolante din masina
si durata de viata a acestora, deoarece elimina actiunea distructiva a oxigenului si o diminueaza
pe cea a umiditatii din aer.
✓ La racirea directa cu hidrogen, infasurarile se gasesc la o temperatura foarte apropiata de cea a
mediului de racire din canalele de racire.
 ✓ Folosind racirea cu hidrogen va creste durata de viata a GS prin eliminarea oxidarii cauzate de
oxigen si umiditatea din aer.

Curs 2

Dezavantajele utilizarii hidrogenului ca agent de racire sunt:

• Hidrogenul este mai scump decat aerul

• Amestecul dintre hidrogen si aer este exploziv. Amestecul cel mai periculos este 30% hidrogen,
70% aer. La acest tip de generatoare este important sa se evite formarea amestecului exploziv.
Instalatia de racire trebuie controlata permanent.
• Statoarele generatoarelor racite cu hidrogen se dimensioneaza astfel incat sa reziste la
presiunea creata in cazul producerii unei explozii in interiorul lor. Ca urmare, rezulta carcase cu
50 – 80% mai grele decat la generatoarele de aceeasi putere racite cu aer.
• Generatoarele racite cu hidrogen trebuie etansate (cu garnituri de cauciuc la imbinarile fixe si cu
ulei sub presiune la arbore).
• Generatoarele sincrone necesita instalatii suplimentare pentru incarcarea si descarcarea
hidrogenului, folosindu-se niste instalatii cu gaz inert (dioxin de carbon) folosite in special,
pentru evacuarea hidrogenului din masina.
• La racirea indirecta, din caderea de temperatura dintre infasurari si mediul de racire,
aproximativ 50- 60% ii revine izolatiei infasurarilor si a crestaturilor .
• Racirea cu hidrogen a GS presupune existent unor instalatii auxiliare care asigura alimentarea
cu hidrogen a GS, respective cu un gaz inert (𝐶𝑂2 ), necesar umplerii sau evacuarii hidrogenului
din GS; de asemenea prin alte instalatii auxiliare se asigura circulatia uleiului de etansare si se
mentine calitatea uleiului.

RACIREA CU LICHIDE

Capacitatea de evacuare a caldurii este mult mai mare la lichide decat la hidrogen si aer si de
aceea utilizarea racirii directe a infasurarilor generatoarelor cu lichide permite practic dublarea
densitatilor de curent in infasurari.
Drept mediu de racire lichid se pot utilize:
o uleiul mineral
o apa demineralizata.

Se prefera apa, deoarece aceasta prezinta urmatoarele avantaje:

• Are o capacitate de evacuare a caldurii de 3 ori mai mare decat a uleiului;

• Prezinta cost redus;
• Se micsoreaza sectiunea canalelor de racire in infasurari de 2 ori, ceea ce are ca efect
diminuarea gabaritului masinii si micsorarea pierderilor provocate de circulatia
agentului de racire;
• Nu prezinta pericol de incendiu;
• Nu murdareste masina.
 Apa de racire, cu conductibilitate electrica 5-20 µs/cm, poate fi apa distilata de cazan. Circulatia
apei este asigurata de pompe.

La grupurile de mare si foarte mare putere, racirea directa a infasurarilor statorice si rotorice se
asigura prin canale practicate in conductoarele (barele) infasurarilor. Cel mai mare dezavantaj in
cazul racirii cu apa al GS este costul ridicat al tuturor acestor instalatii, comparativ cu racirea cu
hidrogen.

RACIREA PRIN EVAPORARE

Tehnologia racirii prin evaporare este bazata pe fenomenul de evaporare, conform caruia,
atunci cand lichidul se transforma in gaz, este absorbita o mare cantitate de caldura. Volumul de
agent de racire evaporat este recirculat intr-o bucla inchisa si preia caldura de la componentele
incalzite ca agent de racire primar. Apoi se utilizeaza un condensator, apa naturala fiind folosita
ca agent de racire secundar la schimbul de caldura de la agentul de racire evaporat. Se obtine o
distributie mai uniforma a temperaturii, ca si in cazul racirii directe cu apa a infasurarilor.

Curs 3

❖ Schemele principale folosite pentru excitatia generatorului sincron

O sursa de excitatie a generatorului sincron trebuie sa se caracterizeze prin:

o Economicitate: costul sistemului de excitatie trebuie sa fie cuprins intre 5-12 % din costul total al
agregatului ( G.S.);
o Stabilitate: la o cadere a tensiunii intre 0.7-0.8 din 𝑈𝑛 curentul de excitatie ar trebui sa creasca
pana la 1.4-2 * 𝐼𝑒𝑥 N (curentul nominal al excitatiei);
o Puterea sursei de excitatie reprezinta intre 1-5 % din puterea generatorului sincron, iar
tensiunea la borne in curentul continuu este intre 50-300 V.
o Fiabilitate: siguranta in functionare un timp indelungat, in diferite conditii de exploatare.
❖ Schemele folosite pentru excitatia generatorului sincron se pot realize:
o Cu ajutorul unui alt generator ( caz in care masina electrica ce alimenteaza infasurarile de
excitatie poarta numele de excitatoare);
o Cu ajutorul schemelor de redresare.
❖ Sisteme cu excitatoare rotative de curent continuu ( G. C. C.)

Infasurarea rotorica a generatorului sincron va fi alimentata direct de la un generator de curent

continuu in care, modul de antrenare se poate realiza in schema directa sau in schema indirect.

✓ Schema directa

Masina de curent continuu va fi antrenata de generatorul sincron la o turatie de 3000 rot/min.

Problemele legate de constructia colectorului masinii de curent continuu va limita utilizarea acestei
solutii la puteri de cel mult 100 MV.
 ✓ Schema indirecta

In variatia indirecta excitatoarea de curent continuu este antrenata separate, fie de un motor
asincron alimentat din reteaua de curent alternative, fie antrenat de un motor diesel, fie de o
turbine cu aburi.

Solutia cu schema indirecta permite antrenarea excitatoarelor la o turatie mult mai mica, ceea ce
permite utilizarea lor in cadrul generatoarelor sincrone cu puteri peste 100 MV.

De asemenea excitatoarea poate fi amplasata oriunde in sala masinilor , permite aplicarea tensiunii
de excitatie inaintea pornirii generatorului sincron, un grup de excitatie de rezerva ar putea inlocui
orice grup de excitatie.

❖ Sisteme cu excitatoare rotativa de curent alternative

Excitatoarele rotative de curent alternative se pot realiza in doua variante constructive:

o Excitatoarea ( masina de curent continuu) are infasurarea de excitatie in rotor, iar

infasurarea de curent alternativ in stator;

Sistemul de redresare este separate de excitatoare fiind controlata de sistemul de reglaj

automat al excitatiei (RAE).

o A doua varianta constructiva consta in realizarea a infasurarii de excitatie a excitatoarei

in stator, iar infasurarea de curent alternative in rotor.

In acest caz, puntea redresoare se fixeaza pe arborele intregului agregat iar alimentarea
infasurarii de excitatie a generatorului sincron se va realiza in acest caz, fara perii si inele.

❖ Excitatia excitatoarei

Excitatia excitatoarei se poate realize astfel:

o Cu ajutorul excitatoarelor de curent continuu cu autoexcitatie;

o Folosind excitatoare de curent alternativ ce foloseste auto-excitatie asigurata printr-o
punte redresoare;
o Excitatoarea are un generator propriu de curent continuu, in general cu autoexcitatie,
acel generator avand denumirea de excitatoare pilot;
o Excitatoarea este excitata de un generator de curent continuu ( excitatoare pilot) care
are excitatia alimentata separat.
❖ Sisteme de excitatie cu scheme de redresoare

Utilizand elementele semiconductoare si cele comandate putem alimenta infasurarea de

excitatie a generatorului sincron prin autoexcitatie. Solutia cu generatorul sincron autoexcitat
limiteaza reglajul automat al excitatiei in situatia in care tensiunea la bornele generatorului
sincron scade. In acest caz, se utilizeaza schema cu generatorul sincron autoexcitat, alimentat
din doua sisteme de redresoare.

❖ Procesele limita de modificare a excitatiei a generatorului sincron

Desfasurarea proceselor tranzitorii de excitatie a generatorului sincron depinde de:

o Parametrii generatorului;
o Sistemul de excitatie;
o De reglajul automat al excitatiei;
o Celelalte elemente auxiliare ce intervin in procesul de modificare a excitatiei.

Procesele limita de modificare a excitatiei se refera la fortarea excitatiei si la dezexcitarea

rapida.
 CURS 4-

PROCESELE LIMITA DE MODIFICARE A EX. A G.S.

Sistemul de excitatie asigura modificarea in timp a tensiunii de excitatie. Evolutia proceselor
tranzistorii de modificare a excitatie Gr.S. depinde de:

• Parametrii generatorului (Pn, X intern);

• Caracteristicile sistemului de excitatie (tipul de excitatie folosita: cu excitatoare sau cu sisteme
de redresare);
• Sistemul de Reglaj Automat (RAE) a excitatiei;
• Elemente auxiliare (transfer de curent si tensiune)

Procesele limita de modificare a excitatiei G.S. sunt:

• Fortarea excitatiei;
• Dezexcitatia rapida;

Fortarea excitatiei G.S.- modificarea tensiunii de excitatie de la valoarea initiala la valoarea plafon
(limita superioara)
Plafonul tensiunii de excitatie este tensiunea maxima la mers in gol ce se poate obtine la bornele
excitatoarei dupa scurtcircuitarea rezistentei R’ (rezistenta de limitare a curentului)
Viteza de raspuns a excitatoarei care se defineste ca raportul dintre cresterea tensiunii la bornele
excitatoarei, crestere inregistrata dupa 0,5s de la scurtcircuitarea rezistentei R’ si tensiunea nominala a
excitatiei.
Dezexitarea rapida a G.S.- reprezinta procesul de anulare a campului magnetic din interiorul G.S., in
cazul unui scurtcircuit in interiorul G.S. sau la bornele acestuia.
Procesele de dezexcitare rapida a G.S. au la baza intercalarea unor rezistente in circuitul de excitatiei
al G.S. si aplicarea unei tensiuni inverse la bornele de excitatie.

Exploatarea generatoarelor din centralele electrice

1. Pornirea generatoarelor;
2. Conectarea la sistem a G.S. din centrale/sincronizarea G.S.
3. Incarcarea/ descarcarea G.S.

Pornirea generatoarelor

Manevrele de pornire a G.S. depind de specificul motorului primar.

• La pornirea turboagregatelor( turbina si turbogenerator) trebuie ssa urmarim un grafic de
crestere in timp a parametrilor turbinei ( temperatura, debitul de abur, turatia, puterea),
aceasta crestere treptata este impusa de tensiunile mecanice ce apar in elementele din
instalatia termica.
Pornirea unui agregat poate dura intre 30min.-2h.

• La pornirea hidroagregatelor trebuie sa luam masuri pentru evitarea jocului hidraulic si cel de
incalzire a infasurarilor generatorului.
Pornirea unui hidroagregat se face in cateva minute (3-5 min.)

G.S. se excita cand ajunge aproape de turatia nominala, actionand asupra reostatului de excitatie
pana cand se atinge valoarea nominala a tensiunii.
 Conectarea la sistem a G.S. din centrale
(sincronizarea G.S.)

Sicronizarea este o manevra vitala in exploatarea sistemelor electromagnetice, realizandu-se cu

ocazia cuplarii unui G.S. in paralel cu sistemul ( adica cu celelalte generatoare care functioneaza in
sistem).

Conditiile de sincronizare:

• Aceeasi ordine de succesiune a fazelor;

• Egalitatea frecventelor tensiunilor de la borne;
• Egalitatea tensiunilor de la bornele generatorului in marime si faza.

Sincronizarea presupune realizarea si mentinerea aceluiasi sens si aceleiasi viteze de rotatie a

campului magnetic invartitor, precum si a sistemelor de fazori ale tensiunii induse.

Se mai urmareste si realizarea concordantei parametrilor legati l=de valorile tensiunilor si

concordanta fazelor.

• Concordanta sensurilor de rotatie care se verifica o singura data la punerea in frunctiune (daca
se constata un sens de rotatie contrar se vor inversa intre cele 2 faze)
• Aceeasi viteza de rotatie se realizeaza cu ocazia fiecarei cuplari in paralel realizandu-se prin
modificarea cuplului mecanic de la arborele generatorului.
• Concordanta modulelor tensiunilor se obtine prin reglarea curentului de excitatie al
generatorului
• Concordanta fazelor se obtine prin modificarea fina a vitezei de rotatiei

CURSUL 5

TOLERANTE ADMISE IN CAZUL SINCRONIZARII FINE

*Nu se respecta conditia egalitatii tensiunilor (in modul), dar se respecta

conditia egalitatii frecventelor(fG=fS) si fazorii celor 2 surse sunt in faza.

Curent de egalizare intre generator si

sistem
Viteza de rotatie a generatorului este egala cu viteza de rotatie a sistemului.
Tensiunile generatorului si a sistemului trebuie sa aiba aceeasi valoare, totusi se
admite o diferenta de maxim 5% in regim normal de functionare si de 20% in
regim de avarie.
*Nu se respecta conditia concordantei de faza, insa tensiunile |Ug|=|Us|, precum
si frecventele sunt egale.(fG=fS).
In momentul cuplarii generatorului la sistem,
tensiunile generatorului si a sistemului trebuie
sa fie in faza. Pentru a evita socurile mecanice
provocate de curentul de egalizare Ieg, se
recomanda defazajul de faza sa nu
depaseasca 10% (2-3% dintr-o perioada)
*Nu se respecta conditia egalitatii frecventelor sau ,

in schimb si in faza.
In cazul in care frecventele celor doua surse nu sunt egale, atunci valoarea
defazajului dintre fazori variaza in timp proportional cu viteza relativa

, iar diferenta de tensiune ΔU variaza intre 0 si 2V, cu o

frecventa Δf=fG-fS.
Se recomanda ca generatorul sincron sa fie cuplat la sistem numai dupa ce
diferenta dintre fG si fS este adusa la 0, totusi fiind admisa o abatere maxima de
0,02Hz.
Conditiile necesare sincronizarii se verifica astfel:
-Egalitatea tensiunilor masurate cu doua voltmetre
-Egalitatea frecventelor masurate cu doua frecventometre
-Egaliatea tensiunilor in faza, momentul cuplarii in paralel fiind evidentiat cu
ajutorul a 3 lampi legate intre generator si sistem
Incarcarea si descarcarea generatoarelor
Incarcarea unui generator sincron este caracterizata de:
1) Puterea activa P
2) Puterea reactiva Q
Incarcarea cu putere activa poate fi modificata actionand asupra admisiei
motorului primar (se modifica prin modificarea puterii la arbore)
Puterea reactiva poate fi modificata actionand asupra curentului de excitatie

La hidrogeneratoare, acolo unde generatoarele pot fi folosite doar pentru

producerea de energie reactiva, dimensionarea infasurarii rotorice se face astfel
incat Qmax=Sn
CAP.II. ANALIZA REGIMULUI TRANZITORIU AL FENOMENULUI
DE SCURTCIRCUIT TRIFAZAT SIMETRIC

Scurtcircuitul reprezinta o legatura galvanica printr-o impendanta de valoare

relativ redusa intre doua sau mai multe puncte al unui scurtcircuit, care in regim
normal au tensiuni diferite.
Clasificare scurtcircuite:
-sc. trifazate(5%)
-sc. bifazate(15%)
-sc. bifazate cu pamantul(15%)
-sc. monofazate (80%)
Cauze ale scurtcircuitelor:
-deterioarea izolatiei instalatiei electrice(conturnarea, urmata de
strapungerea izolatiei)
-ruperea conductoarelor LEA sub actiunea sarcinilor mecanice
-atingerea conductoarelor LEA de catre pasari/animale
-manevre gresite din timpul exploatarii
Curentul maxim de scurtcircuit este folosit pentru determinarea capacitatii
de rupere a intrerupatoarelor, a capacitatii de conectare a intrerupatoarelor, pt
evaluarea stabilitatii termice si electrodinamice a componentelor de retea si a
echipamentelor de comutare.
Curentul minim de scurtcircuit este necesar pentru selectarea
caracteristicilor de protectie( caracteristica timp-curent) asociate
intrerupatoarelor sau sigurantelor fuzibile.
Curs 6
Analiza regimului tranzitoriu de scara la bornele generatorului trifazat ( surse de putere
infinita)

𝑅𝐾 – rezistenta dintre sursa si punctul de defect;

𝐿𝐾 - inductanta dintre sursa si punctul de defect;

M – inductanta mutuala dintre doua cate doua faze;

R’ – rezistenta sarcinii;

L’ – inductanta sarcinii.

Sistemul trifazat simetric de tensiuni este:

𝑒𝑎 = 𝑈𝑚 *sin (wt + α)
2𝜋
𝑒𝑏 = 𝑈𝑚 *sin (wt + α - 3
)

4𝜋
𝑒𝑐 = 𝑈𝑚 *sin (wt + α - 3
)

α – este faza initiala a tensiunii si ne arata valoarea tensiunii la trecerea prin

0.

Sistemul trifazat sincron asociat curentilor este:

𝑖𝑎 = 𝐼𝑚 * sin(wt + α - φ )
2𝜋
𝑖𝑏 = 𝐼𝑚 * sin(wt + α - φ - 3
)

4𝜋
𝑖𝑐 = 𝐼𝑚 * sin(wt + α – φ - )
3

φ – defazajul dintre curent si tensiune.

In cazul unui scurtcircuit trifazat (scurtcircuit metallic, z=0) sistemul trifazat de tensiuni va fi:

Avand in vedere ca valoarea curentilor formeaza un sistem trifazat simetric => 𝑖𝑎 + 𝑖𝑏 + 𝑖𝑐 = 0

𝑟𝑔 = 0;

𝑥𝑔 = 0;

𝑆𝑗 = infinit;

E = U =ct.

In cazul retelei monofilare tensiunea 𝑢𝑘 se determina ca:

𝑑𝑖𝑘
𝑢𝑘 = 𝑅𝑘 *𝑖𝑘 + 𝐿𝑘 *
𝑑𝑡

𝑑𝑖𝑘
- derivate curentului de scurtcircuit in raport cu timpul
𝑑𝑡

=>Solutia ecuatiei
diferentiale

−𝑡
𝑖𝑘 = 𝐼𝑝𝑚 sin(wt + α - 𝜑𝑘 ) + c* 𝑒 𝑇𝑎 = 𝑖𝑝 + 𝑖𝑎

𝐼𝑝𝑚 sin(wt + α - 𝜑𝑘 ) –x(t) rezolvat

−𝑡
c* 𝑒 𝑇𝑎 - constanta amortizata
𝑖𝑝 – componenta periodica

𝑖𝑎 - component aperiodica

𝐼𝑝𝑚 - valoarea maxima a curentului de scurtcircuit periodic;

w – pulsatia ; α – faza initiala a tensiunii;

𝜑𝑘 - defazajul dintre tensiune si curentul de scurtcircuit

𝑇𝑎 - constanta de timp a circuitului scurtcircuitat

C-constanta de integrare care se determina din conditiile initiale ale producerii scurtcircuitului

La t=0 (la momentul scurtcircuitului), curentul nu se poate modifica brusc deoarece ar rezulta o
tensiune indusa pe inductanta ce va tinde la infinit.

La t=0:

𝑖𝑘𝑏 si 𝑖𝑘𝑐 pe acestea apare un defazaj 2𝜋

3
respectiv
4𝜋
3

Curentul de scurtcircuit trifazat simetric pe fazele a, b, si c se exprima cu relatia:

Valorile extreme ale curentilor de scurtcircuit

Pentru determinarea valorilor extreme se vor calcula derivatele curentului de scurtcircuit, in

raport cu timpul (t), faza initiala a tensiunii (α), curentul de sarcina(𝐼𝑚 ) si defazajul dintre
tensiune si curentul de sarcina(φ). Toate aceste derivate se vor anula pentru a determina
valorile extreme.
CURS 7 –
Valorile extreme ale curentilor de scurtcircuit

Pentru determinarea valorilor extreme se vor calcula derivatele curentului de

scurtcircuit, in raport cu timpul t, faza initiala a tensiunii (lambda), curentul de
sarcina In si defazajul dintre tensiune si curentul de sarcina. Toate aceste
derivate se vor anula pentru a determina valorile extreme

𝛿𝑖𝐾𝑎 1
= 0 => 𝜔 𝐼𝑝𝑚 𝑐𝑜𝑠(𝜔𝑡 + 𝛼 − 𝜑𝑘 ) − ∗ [𝐼𝑚 sin(𝛼 − 𝜑) − 𝐼𝑝𝑚 ∗ sin 𝐼 = 0
𝛿𝑡 𝑇𝑎

𝛿𝑖𝐾𝑎
= 0 => 𝜔 𝐼𝑝𝑚 𝑐𝑜𝑠(𝜔𝑡 + 𝛼 − 𝜑𝑘 ) + [𝐼𝑚 cos( 𝛼 − 𝜑) − 𝐼𝑝𝑚 cos(𝛼 −
𝛿𝛼
𝑡
−𝑇
𝜑𝑘 )] ∗ 𝑒 𝑎 =0

𝑡
𝛿𝑖𝐾𝑎 (−𝑇 )
= 0 => 𝑒 𝑎 ∗ sin( 𝛼 − 𝜑) = 0
𝛿𝐼𝑚
𝑡
𝛿𝑖𝐾𝑎 (− )
=0 => 𝐼𝑚 ∗ 𝑒 𝑇𝑎 ∗ cos(𝛼 − 𝜑) = 0
𝛿𝜌

Valorile extrene ala curentilor de scurtcircuit se obtin prin sumarea derivateloe

partiale ale curentului de sc. “Ik” in raport cu timpul “t”, faza initiala a tensiunii

“lambda”, curentul de sarcina “In”, defazajul dintre curentul si tensiune .

Determinarea valorilor extreme al curentilor de sc. in cazul in care, anterior,
defectului, circuitul, funct. in gol 𝐼𝑚

A: Det. valorilor maxime ale curentului de sc.

Din ultimele 2 ec din sistemul * =>

sin( 𝛼 − 𝜑) = 0 => 𝛼 − 𝜑 = 0
𝑡
(− )
𝐼𝑚 ∗ 𝑒 = 0 => 𝐼𝑚 = 0 , care vor fi introduse in primele 2 ec. ale sist *,
𝑇𝑎

conducand la:
Raportand termen cu termen cele 2 ecuatii vom obtine:

Pentru determinarea valorilor extreme introducem urmatoarele rezultate :lambda

= 0, Im = 0,

Deoarece Iam este diferit de 0 =>

Pentru determinarea valorilor maxime a curentilor de scurtcircuit vom inlocui

rezultatele obtinute in
expresia curentului de scurtcircuit, vom obtine:
B. Determinarea valorilor minime a curentului de scurtcircuit

Valorile minime a ik se obtine:

a) DUpa un timp relativ mare, dupa producerea scurticuituluo, caz in care

componenta aperiodica a lui ik se amortizeaza.
b) la momentul t=0 cu conditia ca valoarea componentei apeiodice sa fie 0
(ia0 = 0)

Acest lucru inseamna ca:

Deoarece
Valorile extreme ale curentilor de scurtcircuit, in cazul in care anterior
defectului circuitul functioneaza in sarcina(Im≠0)

Pentru determinarea valorilor extreme se vor calcula derivatele partiale ale

curentului de scurtcircuit ik in raport cu variabilele timp “t”, faza initiala a
tensiunii”ρ”.

𝛱
Din ultima ecuatie a sistemului ** => 𝑐𝑜𝑠(𝜆 − 𝜌) = 0 => 𝜆 − 𝜌 = ±
2
Din primele 2 ecuatii a sistemului ** prin raportare termencu termen rezulta:

Deoarece ρk tine la Pi/2 si in ipoteza rezistentei neglijabile => Ta=∞

Inlocuind rezultatele obtinute (𝜆 = 𝑘𝛱, 𝜆 − 𝜌 = 𝛱/2) prin inlocuirea in ecuatie

a 2-a din sistemul **, vom obtine:

Se vor analiza urmatoarele 4 cazuri:

𝛱
a) 𝜆 = 0, 𝜌 = − , t= 0,01s;
2
 𝛱
b) 𝜆 = 0, 𝜌 = , t= 0,01s;
2
𝛱
c) 𝜆 = 𝛱, 𝜌 = , t= 0,01s;
2
𝛱
d) 𝜆 = 𝛱, 𝜌 = − , t= 0,01s;
2

CURS 8
−𝜋
Cazul a: α=0; ϕ= ; t=0,01s:
2
Pentru a determina valorile extreme se vor înlocui valorile
𝜋
din cele patru cazuri în expresia curentului 𝜑𝑘 = ; 𝑅𝑘 =0; 𝜏𝑎 =∞.
2
−𝑡
𝑖𝑘𝑎 = 𝐼𝑝𝑚 sin(𝜔𝑡 + 𝛼 − 𝜌𝑘 )+[Im·sin(α-ϕ)-𝐼𝑝𝑚 sin(α-𝜑𝑘 )]𝑒 𝑇𝐴
𝜋 −𝜋 𝜋
Din cazul a → 𝑖𝑘𝑎 =𝐼𝑝𝑚 ·sin(π- )+[𝐼𝑝𝑚 · sin ( ) − 𝐼𝑝𝑚 · sin(− )] ·
2 2 2
𝑡
𝑒𝑇𝑎

𝐼𝑘𝑎 =𝐼𝑝𝑚 +𝐼𝑚 +𝐼𝑝𝑚 =2𝐼𝑝𝑚 + 𝐼𝑚

𝜋 𝜋
Cazul b: x=0; ϕ= ; t=0,01s; 𝜑𝑘 = ; 𝑅𝑘 =0; 𝑇𝑎 =∞
2 2
𝜋 𝜋
Din cazul b→ 𝑖𝑘𝑎 =𝐼𝑝𝑚 · sin(π − )+[𝐼𝑚 · sin (− ) − 𝐼𝑝𝑚 ·
2 2
𝑡
𝜋 −𝑇𝑎
sin(− )] · 𝑒 → 𝑖𝑘𝑎 =𝐼𝑝𝑚 + 𝐼𝑚 + 𝐼𝑝𝑚 = 2 · 𝐼𝑝𝑚 + 𝐼𝑚
2
−𝜋 𝜋
Cazul c: α= π; ϕ= ; 𝑡 = 0,01𝑠; 𝑇𝑎 =∞; 𝑅𝑘 =0; 𝜑𝑘 =
2 2
𝜋
Din cazul c→𝑖𝑘𝑎 = 𝐼𝑝𝑚 · sin (π − π − ) + [𝐼𝑚 ·
2
−𝑡
𝜋 𝜋
sin (π + ) − 𝐼𝑝𝑚 · sin(π − )] · 𝑒 𝑇𝑎
2 2
→𝐼𝑘𝑎 = −𝐼𝑝𝑚 − 𝐼𝑚 − 𝐼𝑝𝑚 = −2𝐼𝑝𝑚 − 𝐼𝑚
𝜋 𝜋
Cazul d: α= π; ϕ= ; 𝑡 = 0,01𝑠; 𝑇𝑎 =∞; 𝑅𝑘 =0; 𝜑𝑘 =
2 2
𝜋
Din cazul d→𝑖𝑘𝑎 = 𝐼𝑝𝑚 · sin (π + π − ) +
2
−𝑡
𝜋 𝜋
[𝐼𝑚 · −sin (π − ) − 𝐼𝑝𝑚 · sin (π − )] · 𝑒 𝑇𝑎 → 𝑖𝑘𝑎 = −2 · 𝐼𝑝𝑚 + 𝐼𝑚
2 2
 𝐼𝑝𝑎 , 𝐼𝑝𝑏 , 𝐼𝑝𝑐 componenta periodică a fiecărei faze
𝐼𝑎𝑎 , 𝐼𝑎𝑏 , 𝐼𝑎𝑐 componenta aperiodică a fiecărei faze
𝑈𝑎 , 𝑈𝑏 , 𝑈𝑐 , 𝐼𝑎 , 𝐼𝑏 , 𝐼𝑐 − reprezintă curenții și tensiunile de pe
fiecare fază
x-faza inițială a tensiunilor
ϕ – defazajul dintre tensiune si curent
Curentul de șoc “𝑖𝑘 ” reprezintă cea mai mare valoare
instantanee a curentului de scurtcircuit.
Curentul de șoc se stinge în prima semiperioadă, adică la
t=0,01s.
Valoarea curentului de șoc “𝑖𝑘 ” este influențată de
valoarea la momentul t=0 a componenței aperiodice a
curentului de scurtcircuit.
Componenta aperiodică𝑖𝑎 se amortizează cu coeficientul
−𝑡
de amortizare notat cu 𝑒 𝑇𝑎 ce depinde de constanta de timp
“𝑇𝑎 ” a circuitului.
 Costanta 𝑇𝑎 se determină analitic în cazul circuitelor
simple, neramificate ca raportul dintre suma inductanțelor si
suma rezintențelor de pe circuitul avariat.
∑𝑛𝑖=1 𝐿𝑘 𝑖
𝑇𝑎 = 𝑛
∑𝑖=1 𝑅𝑘 𝑖
Îm cazul circuitelor multiradiale componenta
aperiodică a curentului de scurtcircuit se determină că suma
−𝑡
componentelor aperiodice a curenților 𝑖𝑎 = ∑𝑛𝑖=1 𝑖𝑎𝑎𝑗 ∙ 𝑒
𝑇𝑎
Coeficientul de șoc
𝑖ș𝑜𝑐
𝑘ș𝑜𝑐 =
𝐼𝑝𝑚
𝑖ș𝑜𝑐 - curent de șoc
𝐼𝑝𝑚 − 𝑣𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑚𝑎𝑥𝑖𝑚ă 𝑎 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑑𝑒 ș𝑜𝑐
A) Pentru 𝐼𝑚 =0 valoare extremă a curentului de șoc se
𝜋
determină pentru α=0; ϕ=0; 𝜑𝑘 = ; t=0,01s.
2

𝑖ș𝑜𝑐 =𝑖𝑝(𝑡=0,01𝑠) + 𝑖𝑎(𝑡=0,01𝑠)

𝜋 𝜋 −0,01
𝑖ș𝑜𝑐 = 𝐼𝑝𝑚 ∙ sin (𝜋 + 0 − ) + [sin(0 − 0) − 𝐼𝑝𝑚 ∙ sin(0 − )]𝑒 𝑇𝑎
2 2
Comp periodică componenta aperiodică
−0,01
𝑖ș𝑜𝑐 = 𝐼𝑝𝑚 + 𝐼𝑝𝑚 ∙ 𝑒 𝑇𝑎
−0,01 −0,01
𝑖ș𝑜𝑐 = √2 ∙ 𝐼𝑝 (1 + 𝑒 𝑇𝑎 )→𝑘ș𝑜𝑐 = 1 + 𝑒 𝑇𝑎

𝑖ș𝑜𝑐 = √2 ∙ 𝐼𝑝 ∙ 𝑘ș𝑜𝑐
Pentru circuitul pur inductiv 𝑅𝑘 = 0; 𝑇𝑎 → ∞
−0,01
𝑘ș𝑜𝑐 = 1 + 𝑒 𝑇𝑎 =2
Practic, rezistența circuitului nu este nulă , de aceea coeficientul
de șoc 𝑘ș𝑜𝑐 < 2
Pentru circuitul pur rezistiv 𝐿𝑘 = 0; 𝑇𝑎 = 0 → 𝑘ș𝑜𝑐 = 1
1<𝑘ș𝑜𝑐 <2
 În practică 𝑘ș𝑜𝑐 este aproximativ 1,8, ceea ce înseamnă un curent
de șoc
𝑖ș𝑜𝑐 = 1,8 ∙ √2 ∙ 𝐼𝑝 ≅ 2,55 ∙ 𝐼𝑝

CURS 9

Cazul sc. Apropiat de generatoare (sursp de putere finită)

Cap III. Schemele instalațiilor de conexiuni
Instalațiile electrice de conexiuni este un ansamblu de elemente electrice legate
funcțional între ele,amplasate pe un teritoriu comun și deservite de aceeași formație de lucru,
având drept scop primirea și cedarea energie la aceeași valoarea a tensiunii.
Instalațiile electrice de conexiuni sunt orrganizate sub forma circuitului electric,care se
împart în:
 Circuite electrice primare(principale);
 Circuite electrice secundare;
 Circuite electrice serviciilor proprii (consumatori proprii);
 Circuitele instalatiilor auxiliare;

Circuite electrice primare sunt circuitele parcurse de fluxul principal de energie de pe

traseul producător consumator.
În categoria circuitelor primare sunt induse și o serie de circuite racordate în derviație la
cricuite primare și care nu sunt parcurse de fluxul primar de energie.
Circuitele primare funcționează la tensiuni relativ ridicate și sunt parcurse de curenți de regim
normal de funționare.
Ex: Mașini sincrone, translformator de forță, întrerupatoarele,separatoarele , transformatoare
de măsură,bobonele de reactanță,descărcătoarele,sistemele de bare conductoare,etc.
Circuitele electrice secundare sunt circuite care deservesc circuitele primare și se mai numesc
circuite de comandă și control.
Circuitele secundare se caracterizează prin faptul că sunt parcurse de fluxul principal de
energie și funcționează la niveluri reduse ale tensiunii si curentului.
Circuitele de comandă servesc la acționarea voită de la fața locului sau de la distanță a
mecanismelor de acționare a aparatelor de comutație respectiv a dispozitivelor de reglaj.
Circuitele de control deservesc instalațiilor de insformare blocaj,proteție,automatizare și
sincronizare.
Circuitele de informare se împart în:
 Circuite de semnalizare;
 Circuite de măsura.

La rândul lor circuitele de semnalizare se împart în instalații de semnalizare de poziție,avarie

și prevenire.din punct de vedere al modului de semnalizare – optice și acustice.
Circuitele de măsură au rolul de a indica valorile instantanee ale diferitelor mărimi măsurate
(curent,tesniune,putere,energie,cos f) sau unor mărimi ce înregisterază evoluția în timp a
mărimilor măsurate (energia activă și reactivă).
Circuitele de protecție utilizează relee sau echipamente de protecție automate care pot
funcționa instantaneu sau temporizat.
Circuitele de blocaj au rolul de a evita producerea manevrelor greșite(blocaje operative),
pentru protejarea personalului de exploatare(blocaje de siguranță) și pentru protejarea
instalațiilor tehnologice(blocaje tehnologice).
Circuitele de automatizare si sincronizare sunt folosite în instalațiile ce realizează încărcarea
si sincronizarea generatoarelor sincrone.
Circuitele serviciilor proprii deservesc consumatorii proprii tehnologici si se împart în:
 Servicii de curent alternativ
 Servicii de curent continuu

Serviciile de curent alternativ sunt formate din dispozitivele de acționare de curent

alternativ(motoare sincrone și asincrone),instalații de răcire și reglaj al
transormatoarelor,instalațiilor bateriilor de acumulatoare,instalațiilor de aer comprimat,
instalațiilor de telecomunicații, instalațiilor de iluminat,etc.
Serviciile proprii de curent continuu formate din cricuitele de distribuție a tensiunii de la
bateria de acumulatori, iluminatul de siguranță, cirucitele receptoarelor care nu admit
întreruperi în alimentarea cu energie electrică.
Circuitele instalațiilor auxiliare formate din instalații de telecomunicații,instalații de
legare la pământ și instalații de protecție împotrivaloviturilor de trăsnet.
Curs 10

Schemele electrice de conexiuni

Constau intr-o reprezentare conventional a elementelor instalatiei electrice de conexiuni, a dispunerii

acestor elemente si respectiv a legaturilor dintre acestea.

Scheme:

• Monofazate (monofilare);
• Trifazate (trifilare).

Schemele monofazate reprezinta elementele si legaturile dintre acestia pe o singura faza fiind utilizate
atunci cand avem o simetrie perfecta intre toate fazele.

Schemele trifazate implica o reprezentare a numarului real de conductoare din circuit si se folosesc
pentru a evidential anumite particularitati de detaliu a instalatiei de conexiuni.

Ex: in instalatiile transformatoarelor de curent pot fi amplasate pe faza s, sau pe doua faze, astfel putem
reprezenta schema ori cu tot numarul de faze, ori pe portiuni.

❖ Echiparea circuitelor in linie

Tipuri de echipari a circuitelor de linie.

Pentru a pune sub tensiune un circuit de linie se vor parcurge urmatoarele manevre:

1. Se vor deschide separatoarele de punere la pamant;

2. Se va inchide separatorul de bare (𝑆𝐵 );
3. Se va inchide separatorul de linie (𝑆𝐿 );
4. Se inchide intrerupatorul.

Pentru a scoate de sub tensiune o linie:

1. Se deschide intrerupatorul;
2. Se deschide separatorul de bare;
3. Se deschide separatorul de linie;
4. Se inchide separatorul de punere la pamant.
❖ Echiparea circuitului de generator sau bloc generator-transformator

In general tensiunea la bornele generatoarelor este intre 6-24 kV, generatoarele racordandu-se
la sistemul de bare prin intermediul unui intrerupator, respectiv a unui transformator si
intrerupator in cazul generatorului de mare putere. Ansamblul format din generator si
transformator formeaza grupul/blocul generator-transformator ce functioneaza doar daca
ambele elemente sunt in functiune.

Pe traseul generator-sistem de bare, respectiv bloc generator-transformator-sistem de bare, se

evita amplasarea echipamentului de comutatie avand in vedere valorile ridicate ale solicitarilor
termice si electrodinamice in cazul unui defect in apropierea generatorului. Pentru a creste
siguranta in functionare a generatorului sau a blocului generator-transformator, legatura dintre
generator si intrerupator, respectiv intre generator si transformator se realizeaza din
conductoare rigide neizolate in constructie capsulate.

❖ Echiparea celulelor de transformator

In instalatiile cu un sistem de bare avand tensiunea mai mare de 1 kV, transformatorul se va

racorda la sistemul de bare prin intermediul unui intrerupator. Fiecare intrerupator va fi
prevazut cu cate un separator de bare si cu cate un transformator de curent amplasat spre
partea transformatorului.
 Pentru transformatorul cu 3 infasurari, celulele vor fi echipate suplimentar cu cate un separator
de borne sau separator de transformare cu rolul de a mentine sub tensiune transformatorul in
cazul interventiilor la echipamentele de comutatie de pe o anumita infasurare.

❖ Celula de masura si protectie

Protectia la supratensiuni se realizeaza cu ajutorul descarcatoarelor cu rezistenta variabila sau cu oxizi

metalici, care in general se amplaseaza in aceeasi celula impreuna cu transformatorul de tensiune de
masura.

Curs 11

Scheme de conexiuni pentru statiile electrice

Se impart in doua categorii:

o Scheme cu bare colectate;

o Scheme fara bare colectate.

Un sistem de bare colectoare reprezinta un mod de conexiuni electrice extins in spatiu pentru a creea
conditiile constructive necesare racordarii circuitelor primare ( circuite sursa, circuite consumator).

Constructiv sistemul de bare poate fi realizat din conductoare flexibile (genul folosite in cazul LEA) sau
bare rigide sustinute de izolatoare.
 ❖ Scheme cu un sistem de bare colectoare

In varianta de baza schema cu un sistem de bare colectoare presupune existenta unui singur mod de
conexiuni la care ne racordam cu toate circuitele sursa /consummator, folosind solutii simple de
echipare.

Avantaje:

-configuratie simpla;

-un numar redus de echipamente.

Aceste scheme se caracterizeaza prin

eforturi mici de investitii prin simplitatea
si claritatea schemei si prin faptul ca
necesita un numar redus de echipamente
va conduce la un numar redus de surse
potentiale de defect.

Schemele cu bare colectoare simple se folosesc

pentru toate nivelurile de tensiune, atunci cand aparatajul este fiabil sau in cazul in care consumatorii
admit intreruperi cu alimentarea cu energie pe durata reviziilor sau reparatiilor.

Dezavantaje:

-defecte/reviza la barele colectoare sau la separatoare de bare, sau in cazul refuzului unui intrerupator
de a izola un eventual defect conducand astfel la scoaterea de sub tensiune a intregului sistem de bare;

Daune ca urmare a nealimentarii consumatorului sunt cu atat mai mici cu cat numarul de circuite
racordate la sistemul de bare va fi mai mic cu cat gradul de rezervare a circuitelor va fi mai mare.

❖ Sectionarea longitudinal a sistemului de bare

Pentru cresterea sigurantei in alimentare si a elasticitatii instalatiilor se poate recurge la sectionarea

longitudinala a sistemului de bare, obtinandu-se astfel doua sectii de bare.

La sectionarea longitudinala a sistemului de bare se pot creea atatea sectii de bare cate surse de
alimentare exista in statia respectiva.

Consumatorii vor fi cat mai uniform repartizati pe sectii. Intre sectiile de bare se introduce circuite
suplimentare ( denumite cuple longitudinale ) care permit alimentarea ambelor sectii de bare de la
aceeasi sursa.
 Prin sectionarea longitudinala se urmareste reducerea gradului de functionare in paralel a circuitelor
de transformator sau linie conducand astfel la micsorarea curentilor de scurtcircuit.

Sectionarea longitudinala implica echiparea cu circuite suplimentare a celor doua sectii de bare
obtinandu-se astfel o cupla longitudinala, cupla ce poate fi echipata astfel:

▪ Cupla longitudinala echipata cu un singur separator: investitia este redusa dar si elasticitatea
schemei este diminuata. Cuplarea si decuplarea celor doua sectii de bare se va face doar in lipsa
sarcinii, iar o eventual avarie la separatorul de cupla va conduce la retragerea din functiune a
ambelor sectii de bare.

SB𝐶1 , SB𝐶2 - sectii bare cupla 1 si 2; 𝑆𝑐 - separator de cupla

▪ Cupla longitudinala cu doua separatoare va inlatura ultimul dezavantaj mentionat.
Separatoarele izolandu-se reciproc ceea ce va permite mentionarea sub tensiune a unei sectii de
bare

▪ Cupla longitudinal cu doua separatoare si un intrerupator: fiind solutia care ofera elasticitate si
siguranta maxima.

Toate manevrele din cupla longitudinala se vor realize cu ajutorul intrerupatorului, iar lucrarile de revizie
la intrerupator cu ambele sectii de bare sub tensiune.

Circuitul cuplei longitudinale sta in regim normal in rezerva calda ( adica: mentinerea separatoarelor
inchise, iar intrerupatorul deschis).

Acest regim de functionare evita ca un eventual defect de pe o sectie de bare sa nu conduca la

declansarea tuturor intrerupatoarelor de pe ambele sectii de bare.

Functionarea in rezerva calda conduce la diminuarea duratelor manevrelor de interconectare a celor

doua sectii de bare. Realizarea manevrelor doar prin intermediul intrerupatorului de cupla va reduce
riscul unor manevre gresite executate cu separatoarele din cupla.
 In plus utilizarea rezervei calde asigura o rezervare in alimentare a consumatorilor prin echiparea
intrerupatorului din cupla cu un dispozitiv AAR.

❖ Schema cu un sistem de bara colectoare si bara de ocolire

Ca urmare a solicitarilor din exploatare intrerupatoarele sunt retrase frecvent in programul de

mentenanta, de aceea in cazul sistemelo de bara simpla se justifica uneori intrducerea unui intrerupator
suplimentar care sa poata inlocui pe rand cate un intrerupator din statie.

𝑆𝑜𝑐 - separator ocolire

BOC - baza de ocolire
𝐼′𝑂𝐶 - intrerupator de ocolire
BC-bara colectoare
𝑆𝐵 - separator bare
𝑆𝐿 - separator linie
 Curs 12

(Continuare de la curs 11)

Pentru a realiza ocolirea întrerupătorului din celula de linie (I) se vor închide separatoarele
cuplei de ocolire (S1 și S2), după care se închide întrerupătorul de ocolire ÎOC , punând astfel
sub tensiune bara de ocolire BOC/bara de transfer.

Prin această manevră se verifică integritatea izolației sistemului de bare de ocolire, eventual
defect de izolație, conducând la declanșarea întrerupătorului din cupla de ocolire.

În contiunare se închide separatorul de ocolire al circuitelor de linie (SOC), asigurând prin

această manevră dublarea alimentării circuitului de linie prin întrerupătorul I și prin
întrerupătorul de ocolire ÎOC (traseul recuperat punctat).

Se va deschide întrerupătorul circuitului de linie I și a separatoarelor adiacente SB și SL ,

izolând astfel întrerupătorul I de restul circuitului de linie.

În general, prin întrerupătorul cuplei de ocolire se alimenteză pe rând câte un singur circuit.

Se închide astfel separatoarele cuplei de ocolire, după care se închide și întrerupătorul IOC ,
după închidem separatorul de ocolire SOC dublând astfel circuitul.

Prin deschiderea separatoarelor de transformare și de bare vom izola întrerupătorul de

transformator JT de restul circuitului.

Schema cu un sistem de bare colectoare secționat longitudinal și bară de ocolire

 Pentru a readuce eforturile de investiții în
întreupătoare se pot realiza cuple cu funcții multiple;
astfel funcțiile celor două cuple de ocolire ( ocolire 1
și ocolire 2) pot fi realizate de un singur întrerupător
(schema b).

Pentru a asigura funcția de cuplă longitudinală,

separatoarele S1 și S2 trebuie să fie închise, iar S3 și
S4 trebuie să fie deschise.

Pentru a asigura funcția de cuplă de ocolire pentru secția de bare colectoare SBC1,
separatoarele S1 și S3 trebuie sa fie închise, iar separatoarele S2 și S4 trebuie sa fie deschise.

Pentru SBC 2, separatoarele S2 și S4 trebuie să fie închise, iar S1 și S3 trebuie să fie deschise.

Funcțiile cuplelor amintite(cupla longitudinală și cupla de ocolire), nu pot fi îndeplinte

concomitent.

Consumatorii importanți, alimentați de la schemele cu bară simplă(simplu secționat),pot fi

alimentați de la ambele secții de bare fie prin două circuite independente fie printr-un circuit
racordat la cele doua secții de bare prin intermediul a două separatoare.

Curs 13
Scheme cu 2 sisteme de bare colectoare

La sactionarea longitudinala cele 2 sectii de bare erau dispuse una in

prelungirea celeilalte, astfel consumatorii importanti puteau fi racordati la
ambele sectii de bare.

Plecand de la aceasta idee s-a dezvoltat o alta posibilitate de sectionare a

sistemului de bare in care cele 2 sisteme de bare sunt dispuse alaturat asigurand
tuturor circuitelor posibilitatea racordarii la ambele sisteme de bare.
 Cuplarea celor 2 sisteme de bare se realizeaza doar prin intermediul cuplei
transversale, formata din 2 separatoare si un intrerupator. Cuplarea celor 2
sisteme de bare prin intermediul ambelor separatoare de bare ale unui circuit
(SB1 si SB2) presupune riscul unor avariii foarte grave, o astfel de manevra
fiind strict interzisa.

De aceea in circuitele secundare asociate separatoarelor de bare se realizeaza

un interblocaj intre acestea, atat timp cat cupla transversala este deschisa.

Avantajele schemei cu 2 sisteme de bare fac referire la toate avantajele

schemei cu bara simpla sectionata, la care adaugam cateva regimuri
suplimentare de funtionare:

1) Controlul integritatii sistemelor de bare dupa revizia acestora;

2) Legarea in paralel a 2 sisteme de bare aflate sub tensiune;
3) Transferul circuitelor de pe un sistem de bare colectoare pe altul fara
intreruperea circuitului respective. Prin realizarea manevrelor intre cele 2
sisteme de bare, interconectate prin cupla transversal, asigura
redistribuirea circuitelor fara a fi necesara intreruperea in alimentare.
4) Ocolirea intrerupatorului unui circuit se poate realiza prin 2 scurte
intreruperi in functionarea circuitului respectiv.
 Pentru a mari numarul de noduri de conexiuni se folosesc 2 modalitati de
sectionare:

1) Sectionarea longitudinala (prin cresterea numarului de sectii ale unui

aceluiasi sistem de bare), sectionare care permite posibilitatea racordarii
circuitelor la una din sectiile obtinute.
2) Sectionarea transversal, care presupune cresterea numarului de sisteme de
bare colectoare. In acest caz, circuitele au posibilitatea de a fi racordate la
toate sistemele de bare.
3) De obicei, in practica, se sectioneaza numai un sistem de bare (sistem de
bare de lucru), celalalt sistem de bare (sistem de bare de rezerva)
ramanand sectionat

Pentru a reduce nivelul investitiilor in cuplele transversale si

longitudinale, in instalatiile cu bara dubla simpla sectionata se pot utiliza
cuplele cu functii multiple care pot realiza pe rand cuplarea longitudinala,
transversala sau in cruce.

Cupla longo-transversala
 Pentru a realiza cupla longitudinaa, separatoarele S1 si S4 sunt inchise,
iar S2 si S3 sunt deschise.
Pentru cupla transversala in cruce S2-S4 deschise, S1-S3 inchise.
Pentru a realiza cuplele transversal si cele longitudinale in cazul
sistemelor duble de bare, dublu sectionat se folosesc umatoarele 2
configuratii:

Scheme cu 2 bare colectoare si bara de ocolire

 In cazul statiilor importante se vor introduce sisteme de ocolire (sau
transfer) compus din:
- Un sistem de bare de ocolire
- O cupla suplimentara (cupla de ocolire)
- Cate un separator de ocolire pentru fiecare circuit care umeaza a fi
ocolit.
 Pentru a reduce investitiile in intrerupatoarele din cuplele de ocolire si
transversal, se folosesc cuplele combinate ce pot realiza pe rand atat functia
de cupla de ocolire cat si de cupla transversal.