Reciclarea Polietilenei i Reciclarea Polipropilena

Ponici Ctlin
Colegiul Tehnic "Iuliu Maniu"



Introducere.
Ce sunt polimerii
O molecula are un grup de atomi care au legturi strnse ntre ei dar au legturi relativ slabe cu
moleculele adiacente. Exemple de molecule mici sunt apa (H2O) , metanolul (CH3OH), dioxidul de carbon
(CO2) s.a.m.d. Polimerii conin de la mii la milioane de atomi ntr-o molecul mare; se mai numesc si
macromolecule. Polimerii sunt preparai prin alturarea unui numr mare de molecule mici numite
monomeri.
In general, monomerii sunt molecule organice simple care conin o legtura dubla sau minim doua grupe
funcionale active. Prezenta legturii duble sau a gruprilor funcionale active acioneaz ca o fora care
adaug o molecul de monomer peste alta, repetat, pentru a form o molecula de polimer. Acest proces de
transformare a moleculelor de monomer ntr-o molecula de polimer este cunoscut ca polimerizare. De
exemplu, etilena, molecula prototip a monomerului, este foarte reactiv deoarece are o legtura dubla. Sub
influena temperaturii, luminii sau a agenilor chimici , aceasta legtura devine att de activa nct se
genereaz o reacie in lan de auto adiie a moleculelor de etilena, rezultnd producia unui material cu
masa moleculara mare, cu o compoziie chimica aproape identica cu a etilenei, cunoscut ca polietilena,
polimerul etilenei.

















temperatura/lumina
Figura 1. Paii
intermediari din timpul
formarii de polietilena

Figura 1. Paii intermediari din timpul formarii de polietilena.
Diferena in comportament dintre compuii organici obinuii si materialele polimetrice este
datorata, in mare parte, dimensiunilor mari si a formei moleculelor polimetrice. Materialele organice comune
precum alcoolul, eterul, cloroformul, zaharul s.a.m.d., sunt constituite din molecule mici care de obicei au
mase moleculare mai mici de 1000. Pe de alt parte, masele moleculare ale polimerilor variaz de la 20000
la sute de mii.
Numele de polimer este derivat din grecescul poly care nseamn muli si meros care nseamn
pari. O molecul de polimer este constituita din repetiia uniti numita mer.
Masele plastice
Se numesc mase plastice materialele produse pe baza de polimeri, capabile de a capt la
nclzire forma ce li se da si de a o pstr dup rcire. Dup cantitatea in care se produc ele ocup primul
loc printre materialele polimere. Ele se caracterizeaz printr-o rezistena mecanica mare, densitate mic ,
stabilitate chimic nalt, proprieti termoizolante si electroizolante etc. Masele plastice se fabric din
materii prime uor accesibile, din ele pot fi confecionate uor cele mai felurite articole. Toate aceste
avantaje au determinat utilizarea lor in diversele ramuri ale economiei si ale tehnicii, in viaa de toate zilele .
Aproape toate masele plastice conin, in afar de polimeri componeni care le confer anumite
caliti; substana polimetrica servete in ele in calitate de liant. O masa plastica este constituita din
materialul de umplutur (fain de lemn, esuturi, azbest, fibre de sticl s.a.), care ii reduc costul si ii
mbuntesc proprietile mecanice, plastifiani (de exemplu esteri cu punct de fierbere nalt), care le
sporesc elasticitatea le reduc fragilitatea, stabilizatori (antioxidani, fotostabiliztori), care contribuie la
pstrarea proprietilor maselor plastice in timpul proceselor de prelucrare si in timpul utilizrii, colorani,
care le dau culoarea necesar, si alte substane . Masele plastice pot fi produse din polimeri termoplastici
sau din polimeri termoreactivi ( termorigizi ).
Polimerii termoplastici (de exemplu polietilena) la nclzire devin moi si in aceasta stare i schimba uor
forma. La rcire ei se solidific din nou si i pstreaz form cptata. Fiind din nou nclzii, ei iari devin
moi, pot cpta o noua forma si tot aa mai departe. Din polimerii termoplastici pot fi formate prin nclzire
si presiune diferite articole care in caz de necesitate pot fi din nou supuse aceluiai mod de prelucrare.
Polimerii termoreactivi la nclzire devin plastici, apoi i pierd plasticitatea devenind neauzibili i insolubili,
deoarece ntre macromoleculele lor au loc interaciuni chimice, formndu-i-se o structur tridimensional
(c in cazul vulcanizrii cauciucului). Un astfel de material nu mai poate fi supus prelucrrii a doua oara: el
a cptat o structura spaiala i i-a pierdut plasticitatea proprietate necesara pentru acest scop.
Polimerii termoplastici (de exemplu polietilena) la nclzire devin moi si in aceasta stare i
schimba uor forma. La rcire ei se solidifica din nou si i pstreaz forma cptata. Fiind din nou nclzii
, ei iari devin moi, pot capt o noua forma si tot aa mai departe. Din polimerii termoplastici pot fi
formate prin nclzire si presiune diferite articole care in caz de necesitate pot fi din nou supuse aceluiai
mod de prelucrare.
Polimerii termoreactivi la nclzire devin plastici, apoi i pierd plasticitatea devenind neauzibili si
insolubili, deoarece intre macromoleculele lor au loc interaciuni chimice, formndu-i-se o structura
tridimensionala (ca in cazul vulcanizrii cauciucului). Un astfel de material nu mai poate fi supus prelucrrii
a doua oara: el a cptat o structura spaiala si si-a pierdut plasticitatea proprietate necesara pentru
acest scop.
Reciclarea
Deoarece eliminarea polimerilor utilizai este in continuare limitata de legislaie si de creterea
preturilor, exista o cerere considerabila pentru alternative de eliminare. Printre opiunile disponibile regsim
reducerea surselor, refolosirea, reciclarea si recuperarea energiei inerente prin incinerarea deeurilor in
vederea obinerii de energie si prin aplicaii cu combustibil prelucrat. Fiecare din aceste opiuni ar putea
reduce deeurile si ar putea conserva resursele naturale.
In ziua de azi, polimerii vinilici sunt extrem de utilizai in industria fabricrii plasticului. O mare parte din
materialul polimetric folosit in aplicaiile pentru ambalaje de scurta durata ajunge sa ocupe spaiu valoros
din depozitele de deeuri . Att polimerii naturali cat si cei sintetici, care necesita energii mari pentru a fi
produi, vor rezista in general o perioada foarte lunga de timp in aceste depozite deoarece nu sunt expui
ndeajuns la lumina UV si la microbi. Aici , acetia ocupa spaiu si nici mcar o parte din energia folosita
pentru a-I produce nu este recuperata. Valorificarea energiei stocate in polimeri poate fi realizata prin
incinerare, dar acestea ar putea afecta mediul prin eliberarea de gaze toxice in atmosfera. Pentru unii
polimeri, reciclarea este o alternativa viabila pentru a recupera o parte din aceasta energie. Materiile prime
pentru polimeri sunt obinute din petrol, o resursa limitata si neregenerabila. Utilizarea polimerilor reciclai
pentru a nlocui petrolul, in unele cazuri, va ajuta ca aceasta resursa sa dureze mai mult. Iar cum preul
petrolului este ntr-o continua cretere, ncepe sa fie mai avantajoasa si din punct de vedere financiar
reciclarea polimerilor dect producerea lor din materii prime. Materialele cel mai frecvent reciclate sunt PET
si HDPE. Acest lucru se ntmpla deoarece proprietile iniiale ale materialelor sunt ndeajuns pentru a fi
utilizate, fr a se adaug cantiti mari de aditivi, care sunt dificil de eliminat in timpul reciclrii .
Reciclarea convenionala (sau mecanica) include exfolierea sau granularea, splarea ,
decontaminarea si repolitizarea produselor polimetrice recuperate, astfel nct sa poat fi transformate in
produse noi, utilizabile si comercializabile. Reciclarea mecanica poate fi viabila si din punct de vedere
economic. Totui , procesul are unele neajunsuri. Printre acestea este cerina pentru o sursa de materiale
plastice post-consum relativ curata, necesitatea unei tehnologii de separare eficienta pentru a obine rina
pura, si, adesea, un proces intens de munca.

Polietilena.
Este un polimer liniar cu o compoziie chimica de polietilena, (CH2)n, si este definit ca un produs de
polimerizare a etilenei. HDPE este cel mai mare constituent al deeurilor municipale.

Figura 2. Structura schematica a polietilenei.
Polietilena de nalta densitate (HDPE).
Polietilena de nalta densitate se obine industrial prin polimerizarea etilenei la presiune joasa (1 -
100 daN/cm) cu catalizatori.
Prezentare si nsuiri generale.
Se prezinta in forma de granule incolore, opace, colorate transparent sau colorate intens. Este un
polimer cu nalta cristalinitate (60 - 80%). Piesele din HDPE se pot folosi la temperaturi continue maxime de
lucru de 100 120 C si temperaturi continue minime de lucru de 70 C.
Polietilena de nalta densitate se prezinta si in varianta armata cu fibra de sticla. Materialul prezinta
rezistenta mecanica buna, rezistenta la temperatura, duritate a suprafeei, proprieti dielectrice foarte bune
. Absorbia de apa este redusa. Un motiv major al succesului HDPE in industria ambalajelor, este reci
labilitatea sa. In vederea reciclrii, recipientele de HDPE sunt separate pentru procesare in doua fluxuri
HDPE opaca sau naturala, identificata in ambalajele pentru lapte sau sticle pentru suc.
i. Recipiente colorate de HDPE.
Figura 3. Simbolul de reciclare al HDPE.
Principala piaa de desfacere a HDPE naturala continua sa fie sticlele de polietilena
pentru o mulime de aplicaii ce nu in de industria alimentara (ambalaje pentru ulei, detergeni,
ulei de motor etc.).
HDPE pigmentata are o larga utilizare in industria productoare de evi si in crearea de produse
pentru grdinrit.
Cheresteaua plastica consuma o gama larga de materiale (sticle reciclate, folie si containere rigide
etc.). Potenialul cherestelei de plastic (material compozit din plastic si fibre) poate fi uria datorita cererii
consumatorilor casnici in amenajrile interioare.
Dezavantajele utilizrii polietilenei de nalta densitate.
Printre dezavantajele folosirii polietilenei de nalta densitate putem enumera:
predispusa sa crape la solicitri;
rigiditate mai sczut dect polipropilena;
coeficient ridicat de contracii in matria;
r
ezistenta
UV
sczut;
Bibliogarfie.
1. Handbook of Vinyl Polymers: Radical Polymerization, Process and Technology,
Second Edition Mir Mohammad A. Nikje
CRC press, 2008, pag.607 - 624
2. Plastics Fundamentals, Properties and Testing Manas Chanda and Salil K. Roy
CRC press, 2008, page. 1.1 - 1.3
3. www.mase-plastice.ro
4. www.alfaplast.ro