MASE PLASTICE

Nasca Dan Antonyo

Se numesc mase plastice materialele produse pe baza de
polimeri, capabile de a capata la incalzire forma ce li se da si
de a o pastra dupa raciere. Dupa cantitatea in care se produc
ele ocupa primul loc printre materialele polimere. Ele se
caracterizeaza prin:
rezistenta mecanica mare
densitate mica
stabilitate chimica inalta
proprietati termoizolante
• proprietati electroizolante etc.
Masele plastice se fabrica din materii prime usor accesibile, din ele pot fi
confectionate usor cele mai felurite articole. Toate aceste avantaje au
determinat utilizarea lor in diversele ramuri ale economiei nationale si
ale tehnicii, in viata de toate zilele.

• Aproape toate masele plastice contin, in afara de polimeri, componenti

care le confera anumite calitati,substanta polimera serveste in ele in
calitate de liant.
O masa plastica este constituita din:

materialul de implutura ( faina de lemn, teseturi,azbest, fibre de sticla s.a.), care ii reduc costul si ii
imbunatatesc proprietatile mecanice,
plastifianti( de exemplu esteri cu punctul de fierbere inalt),care le sporesc elasticitaea, le reduc
fragilitatea,
stabilizatori (antioxidanti, fotostabilizatori), care contribuie la pastrarea proprietatilor maselor plastice
in timpul proceselor de prelucrare si in timpul utilizarii, coloranti, care le dau culoarea necesara,
• alte substante.
• Pentru a ne comporta corect cu masele pastice, trebuie sa stim din ce fel de polimeri au fost produse
ele – termoplastici sau termoreactivi.
• Polimerii termoplastici ( de exemplu polietilena) la incalzire devin moi si in aceasta stare isi
schimba usor forma. La racire ele din nou se solidifica si isi pastreaza forma capatata. Fiind din nou
incalzite, ele iarasi devin moi, pot capata o noua forma si tot asa mai departe. Din polimerii
termoplastici pot fi formate prin incalzire si presiune diferite articole care in caz de necesitate pot fi
din nou supuse aceluias mod de prelucrare.
• Pungi de plastic – produse din polipropilenă sau polietilen

• BMW H2R cu caroserie din fibră de carbon întărită

 POLIETILENA

In drumul mereu ascendent al materialelor plastice, o deosebita importanta a avut descoperirea

facuta de Karl Ziegler, in anul 1954, si anume ca amestecul de combinatii organo-aluminice si
tetraclorura de titan catalizeaza polimerizarea etilenei la presiuni joase. Pana la acea data,
polietilena se obtinea numai prin polimerizarea radicalica la presiuni de ordinul catorva mii sau
chiar zeci de mii de atmosfere (5000-20.000 atmosfere, conducand la asa numita polietilena de
presiune inalta si foarte inalta sau polietilena de densitate joasa (0,92 g/cm3). Macromoleculele
acestui polimer prezinta numeroase ramificatii, ceea ce face ca materialul plastic sa aiba o
cristalinitate de numai 40-50%. Ca urmare, polietilena de densitate joasa se caracterizeaza prin
rezistenta termica si mecanica relativ scazute (polietilena moale).
• Procedeul Ziegler a revolutionat tehnologia de obtinere a polietilenei, permitand obtinerea
industriala a acesteia la presiuni de numai cateva atmosfere.
 POLIPROPILENA

(-CH2-CH-)n este foarte asemanatoare cu polietilena.

CH3
Ea de asemenea este un material solid, grasos la pipait, de culoare alba, termoplastic. Ca si polietilena ea poate fi considerate hidrocarbura macromoleculara
saturata (masa moleculara -80 000 – 200 000). Este un polimer stabil la mediile agresive. Spre deosebire de polietilena, ea devine moale la o temperatura mai
inalta( de 160-170 C) si are o rezistenta mai mare. La prima vedere aceasta pare de neinteles. Prezenta in prolipropilena a numeroase grupe laterale – CH3 ar fi
trebuit sa impiedice la alipirea macromoleculeleor una de alta. Rezistenta polimerului si temperatura lui de topire in acest caz ar fi trebuit nu sa creasca, ci sa
descreasca. Pentru a intelege aceasta “contradictie”, este necesar sa examinam mai profound structura acestei substante.In procesul de polimerizare moleculele
de propilena(sau de alt monomer cu o structura asemanatoare)pot sa se uneasca unele cu altele in diferite moduri, de exemplu:

CH2 – CH – CH2 – CH – CH2 – CH – CH2 – CH –

CH3 CH3 CH3 CH3

CH2 – CH – CH – CH2 – CH2 – CH – CH – CH2 –

• CH3 CH3 CH3 CH3