BARBULESCU FLORIN

TET 8114

COMPOUNDURILE

Compoundurile sunt amestecuri de rini, uleiuri, ceruri sau bitumuri care se nmoaie i se
topesc cu uurin. Aceste mase izolante (de impregnare, de umplere sau de acoperire) ocup
spaiile goale din sistemele de izolaie care astfel devin mai compacte, mai rezistente la umiditate, cu
conductivitate termic i proprieti electrice mai bune etc. Cele mai utilizate sunt compoundurile
ceroase (pe baz de ulei-hidrogenat, masa galben etc.) i bituminoase.
 MATERIALE PLASTICE PRESATE

Aproape toate masele plastice contin, in afara de polimeri (denumiti adesea rasini), componenti
care le confera anumite calitati; substanta polimere serveste in ele in calitate de liant. O masa
plastica este constituita din materialul de umplutura ( faina de lemn, teseturi, azbest, fibre de sticla
s.a.), care ii reduc costul si ii imbunatatesc proprietatile mecanice, plastifianti (de exemplu esteri cu
punctul de fierbere inalt), care le sporesc elasticitatea, le reduc fragilitatea, stabilizatori (antioxidanti,
fotostabilizatori), care contribuie la pastrarea proprietatilor maselor plastice in timpul proceselor de
prelucrare si in timpul utilizarii, coloranti, care le dau culoarea necesara, si alte substante.

Polimerii termoplastici (de exemplu polietilena), la incalzire devin moi si in aceasta stare isi
schimba usor forma. La racire ele se solidifica din nou si isi pastreaza forma capatata. Fiind din nou
incalzite, ele iarasi devin moi, pot capata o noua forma si tot asa mai departe. Din polimerii
termoplastici pot fi formate prin incalzire si presiune diferite articole care in caz de necesitate pot fi
din nou supuse aceluiasi mod de prelucrare.

Polimerii termoreactivi la incalzire devin plastici, apoi isi pierd plasticitatea devinind nefuzibili si
insolubili, deoarece intre macromoleculele lor liare au loc interactiuni chimice, formindu-se o
structura tridimensionala ( ca in cazul vulcanizarii cauciucului). Un astfele de material nu mai poate fi
supus prelucrarii a doua oara: el a capatat o structura spatiala si si-a pierdut plasticitatea
proprietate necesara pentru acest scop.
 Polietilena (abreviat PE) sau polimetilen este un polimer termoplastic semicristalin de culoare alb
sau semiotransparent, materialul plastic cel mai rspndit, ob inut prin procesul de polimerizare , fiind
produs de industria petrochimic.
Polietilena este un polimer termoplastic, format din lanuri lungi de hidrocarburi. Punctul de topire
depinde de tipul polietilenei, valorile tipice fiind n gama 120 - 130 C. Punctul de topire pentru polietilena de
joas densitate pentru uz comun este 105 - 115 C. Are o excelent rezisten chimic, este rezistent la
acizi, baze, oxizi. Polietilena arde ncet cu o flacr albastr cu vrf galben i eman un miros de parafin.
Se dizolv n hidrocarburi aromatice sau solveni clorurai.

Polipropilena este un material plastic mai rezistent la cldur dect policlorura de vinil (PVC). Este
folosit in industria materialelor plastice, mai ales la instala iile de nclzire. Cea mai mare parte din
polipropilena comercial este izostatic i are un nivel intermediar de cristalinitate ntre cea a densit ii mici
polietilen (PEMD -polietilen de mic densitate) i cea a densit ii ridicate polietilen (PEID - polietilen de
inalta densitate). Polipropilena normal este dur i flexibil, n special cnd este copolimerizat cu etilen.
Aceasta permite polipropilenei s fie utilizat ca un plastic pentru produc ia n industria de automobile
concurnd cu ABS. Polipropilena este ieftin i poate deveni translucid cnd nu este colorat.

Proprietatile electrice ale polipropilenei sunt comparabile cu ale polietilenei de inalta densitate.
Polipropilena este un foarte bun izolator: rezistivitate slaba si rigiditate electrica ridicata.

Polistirenul este un material polimeric, slab transparent, amorf sau parial cristalin, termic prelucrabil
(termoplastic). Se fabric din monomer stirol, o hidrocarbur mai simpl lichid, ob inut din petrol.
Polistirenul este unul din cele mai rspndite tipuri de mas plastic, cu un consum mondial (semnificativ)
de miliarde de kilograme pe an.
O varietate de polimer este penopolistirenul. El se obtine, adaugind in timpul prepararii materialului a
unei subtante de spumare. Ca rezultat polistirenul capata o structura asemanatoare cu o spuma solidificata
cu porii inchisi. Acesta este un material foarte usor. Penopolistirenul se utilizeaza in calitate de material
termo- si fonoizolator, la constructii, in tehnica frigorifica, industria mobilei.
 Masele plastice fenolformaldehide. Rasinele fenolformaldehidice se utilizeaza, de regula, ca
parti componente ale diferitelor materiale artificiale. In afara de polimeri care joaca rolul de lianti, in
compozitia lor intra materiale de umplutura, substante de solidificare, coloranti si altele. In procesul
de prelucrare la executarea articolelor din ele, de exemplu in timpul presarii la cald, o astfel de masa
plastica la inceput e termoplastica, umple bine forma, apoi in timpul incalzirii si sub actiunea presiunii
in ea se formeaza structura spatiala si ea devine articol solid monolit.

Articolele produse pe baza de mase plastice fenolformaldehidice se caracterizeaza printr-o

rezistenta mecanica, rezistenta termica si stabilitate mare la actiunea acizilor, prin proprietati
dielectrice bune.

Din masele plastice fenolformaldehidice, la care in calitate de material de umplutura serveste

faina de lemn, se prepara pulberi de presare, iar din acestea - prin presare la cald un larg
asortiment de articole electrotehnice, precum si multe aparate de uz casnic.

Bachelita este o rin sintetic, din familia fenoplastelor obinut n form brut prin reac ia de
condensare dintre aldehida formic i fenoli ntr-un mediu alcalin.

n amestec cu diferite materiale, prin presare la cald, se ob ine o mas plastic insolubil,
termostabil, electroizolant, dur, rezistent la oc i la uzur.

A fost descoperit n 1907 de ctre chimistul belgian Leo Baekeland (de unde i provine i
numele), care a prezentat-o doi ani mai trziu la o conferin a societ ii tiin ifice American
Chemical Society. Se utilizeaz la fabricarea diferitelor materiale presate i laminate, la ob inerea
unor materiale i piese electroizolante, obiecte de uz industrial i casnic.
 MATERIALE PLASTICE STRATIFICATE

Acestea se obin din straturi suprapuse de hrtie, esturi sau furnir de lemn, impregnate cu r ini termorigide.

Textolitul Acest material este realizat pe baza de rasini fenolice, si o structura de tesatura de bumbac. Placa de
textolit este folosita in special in aplicatii mecanice, la producerea de diverse piese si subansamble cu foarte bune
proprietati mecanice, dar in acelasi timp oferind foarte bune proprietati electroizolante.

Poate fi folosit pentru crearea de placi electroizolante, borne, aplicatii de comutare si multe altele. In plus, se preteaza si
la aplicatii ale suprafetelor de frictiune, spre exemplu ghidaje, lagare, bucse, roti dintate, fiind foarte rezistent si in
acelasi timp la un pret competitiv.

Rezistenta naturala buna a placilor fenolice este marita de multe ori datorita insertiei de bumbac, un material cu
proprietati nebanuite atunci cand este folosit ca insertie in blocuri de material compozit.

Sticlotextolit-ul este un laminat termo rigid pe baza de tesatura de sticla si rasina epoxidica in clasa termica de
izolatie B (130 C), culoare galbena. Din clasa stratificatelor sticlotextolitul are cele mai bune proprietati electrice.

Sticlotextolit-ul este utilizat atat ca material electroizolant la fabricarea de pene de crestatura, diverse masini si
echipamente, in special la acelea unde se cere o buna stabilitate dimensionala, rezistenta la temperature ridicata,
flamabilitate scazuta si o buna rezistenta chimica. Sticlotextolit-ul poate fi de asemenea prelucrat mai usor ca alte
materiale, iar datorita rezistentei sale ridicate la temperatura, poate inlocui laminatele rigide pe baza de rasina siliconica.
 FOLII ELECTROIZOLANTE

Sunt materiale omogene, cu suprafa neted i grosimi care variaz ntre uniti i mii de m.
Se obin din derivai ai celulozei (triacetat, etilceluloz etc.), r ini de polimerizare (polietilen,
polistiren, polipropilen, PVC, PTFE etc.) sau rini de poli-condensare termoplastice (poliamide,
poliesteri, poliimide, policarbonai), proprietile lor depinznd att de natura chimic a materialelor
de baz, ct i de caracteristicile proceselor tehnologice. Sunt materiale flexibile, cu absorb ie de
ap redus (PTFE etc.), rigiditate dielectric mare (tereftalatul de polietilen, poliimidele etc.), cu
pierderi dielectrice reduse (polietilena, polipropilen etc.) sau cu rezistivitate electric nalt
(polietilena etc.).

Se utilizeaz la izolarea conductoarelor, a cablurilor, a capetelor de bobine; la fabricarea

benzilor adezive, a circuitelor imprimate, a izolaiilor de cresttur combinate (pre pan-hostafan-
prepan, hostafan-mic-hostafan etc.), a izolaiilor ntre straturi etc.
 FIRE SI TESATURI

Firele sunt materiale omogene, cu suprafa neted i grosimi care variaz ntre unit i i mii de
m. Se obin din derivai ai celulozei (triacetat, etilceluloz etc.), r ini de polimerizare (polietilen,
polistiren, polipropilen, PVC, PTFE etc.) sau r ini de poli-condensare termoplastice (poliamide,
poliesteri, poliimide, policarbona i), propriet ile lor depinznd att de natura chimic a materialelor
de baz, ct i de caracteristicile proceselor tehnologice.

Se utilizeaz la izolarea conductoarelor, a cablurilor, a capetelor de bobine; la fabricarea benzilor

adezive, a circuitelor imprimate, a izola iilor de cresttur combinate (pre pan-hostafanpre pan,
hostafan-mic-hostafan etc.), a izola iilor ntre straturi etc.

Kevlarul a fost inventat n 1965 de ctre compania DuPont (SUA) i introdus pe pia n 1970.

Kevlar-ul este o amid cu propriet i mecanice deosebite, fiind de 5 ori mai rezistent dect o elul,
considerat la o greutate egal. Pentru aceste considerente, Kevlar-ul a fost prima fibr polimeric
organic adecvat utilizrii n compozite avansate, fiind totodat una dintre cele mai importante fibre
sintetice dezvoltate pn n prezent. Kevlar-ul este un polimer nalt cristalin care, datorit formei de
baghet a moleculelor de para-aramid i a procesului de ob inere prin filarea precursorului, produc
anizotropia fibrelor, asemntor fibrelor de carbon.
 MATERIALE EXPANDATE (POROPLASTE)

Materialele poroase se pot obine prin sinterizarea particulelor solide din materialul
plastic (de exemplu plci de policlorur de vinii, polietilen, polistiren) sub influena cldurii i a
presiunii, sau prin spumare. Spumarea se poate face mecanic, (cu agitator, cu melc, etc), prin
utilizarea unor ageni de expandare care i pot schimba starea n timpul prelucrrii (gaze
comprimate, lichide volatile, soluii solubile) sau chimic (agentul de expandare este un produs de
reacie secundar, rezultat al formrii legturilor intermoleculare: de exemplu formarea apei n unele
reacii de policondensare).

In prezent se obin poroplaste (materiale plastice poroase) prin extrudarea materialului plastic n
prezena unui agent porofer (propan, etc). se realizeaz covoare, plci, acoperiri ale cablurilor, folii
poroase, etc.
 MATERIALELE COMPOZITE

Un material compozit reprezinta o combinaie ntre dou sau mai multe materiale diferite din
punct de vedere chimic, cu o interfa ntre ele. Materialele constituente i men in identitatea
separat (cel puin la nivel macroscopic) n compozit, totu i combinarea lor genereaz ansamblului
proprieti i caracteristici diferite de cele ale materialelor componente n parte. Unul din materiale se
numete matrice i este definit ca formnd faza continu. Cellalt element principal poart numele
de armatura (ranforsare) i se adaug matricei pentru a-i mbunti sau modifica proprietile.
MATRICEA
Rasinile polimerice cele mai folosite in compozite sunt rasinile poliesterice si rasinile epoxy.
Rasinile poliesterice sunt mai ieftine insa au propietati fizice si chimice inferioare rasinilor epoxy,
aceasta fiind cauza pentru care noi folosim in compozite doar rasini epoxy. Exista diferite tipuri de
rasini epoxy, iar parametrii care diferentiaza rasinile intre ele sunt:
- fluiditatea
- timpul de maturare a polimerului
- temperatura de maturare a polimerului
- temperatura maxima de utilizare dupa maturare
- elasticitatea
- duritatea
- culoarea

Toti acesti parametrii, combinati intre ei, au ca rezultat o multitudine de tipuri de rasini epoxy.
Este foarte important ca in functie de tehnica de constructie folosita pentru producerea
compozitului si de domeniul de utilizare al acestuia sa alegem una sau alta dintre rasini. Alegerea
rasinii corecte poate face diferenta intre un compozit bun si unul prost sau intre performanta si
mediocritate.

ARMATURA

Cele mai uzuale armaturi folosite in compozitele polimerice sunt fibrele de carbon, fibrele aramidice
si fibra de sticla.
 Fibra de carbon - este formata din atomi de carbon uniti intre ei, prin legaturi covalente, sub
forma unei retele cu arhitectura hexagonala. Aceste retele formeaza straturi care se ruleaza unele in
jurul altora formad fibre cu diametre cuprinse intre 5 si 10 microni. Aceasta forma de dispunere
hexagonala a atomilor de carbon confera rezistenta fibrei. Mai multe fibre asezate in manunchiuri si
rasucite formeaza fire din care se pot tese diferite tipuri de tesaturi de fibra de carbon.
Fibra de carbon imprumuta o parte din caracteristicele grafitului; este friabila si buna conducatoare
de caldura si electricitate, insa are o rezistenta foarte mare la rupere, temperatura, radiatii UV si este
foarte usoara.
Exemple de tesaturi din fibra de carbon: plain, twill, cu fir lat tip plain, cu fir lat tip twill, cu fir rosu-
negru.

Fibra aramidica - este o fibra sintetica din grupa poliamidelor aromatice. Exista mai multe
metode de fabricare a fibrelor aramidice, producandu-se doua mari grupe de fibre: para-aramide
(Kevlar, Technora, Twaron, Heracron) si meta-aramide (Nomex). Fibrele de aramida sunt elastice, au
o buna rezistenta la abraziune si solventi organici, sunt izolatoare electric, sunt inflamabile, insa sunt
sensibile la acizi, saruri si radiatia UV.
Fibrele aramidice se folosesc in tesaturi, singure sau in combinatie cu fibra de carbon unde
caracteristicele lor se completeaza reciproc.
Exemple de tesaturi din fibre aramidice: satin, twill
Exemple de tesaturi din fibre mixte carbon-aramid: carbon-black Twaron, carbon-Kevlar twill,
carbon-Kevlar plain

Fibra de sticla- este de fapt o fibra de polimer plastic ranforsata cu fire de sticla. Polimerul are
rol de sustinere, pe cand sticla propriu zisa asigura rezistenta. Ca si propietati, fibra de sticla este
rezistenta la intindere, insa nu la fel de rezistenta ca fibra de carbon fata de care este si mai grea. La
fel ca si fibra de carbon, fibra de sticla este friabila si nu rezista la tensiuni perpendiculare pe axul
fibrei. Fibra de sticla se foloseste in armarea materialelor compozite, ca un compromis (acolo unde
este posibil) in locul fibrei de carbon, pentru ca este mai ieftina.
Schema clasificarii materialelor compozite