Universitatea din Pitesti Facultatea de Mecanica si Tehnologie Autovehicule Rutiere

Tema de casa
Fabricarea si repararea autovehiculelor
Injectia RIM

Îndrumător:

Prorector.prof. dr. ing. Gheorghe CRIVAC

Student : Olteanu Teodor

Grupa : A.R.3.2.1

Anul universitar 2009 – 2010

1
Universitatea din Pitesti Facultatea de Mecanica si Tehnologie Autovehicule Rutiere

Tehnologia de injectie RIM

Masele plastice

Se numesc mase plastice materialele produse pe baza de polimeri, capabile de a

capata la incalzire forma ce li se da si de a o pastra dupa racier. Dupa cantitatea in care
se produc ele ocupa primul loc printer materialele polimere. Ele se caracterizeaza printr-
o rezistenta mecanica mare, densitate mica, stabilitate chimica inalta, proprietati
termoizolante si electroizolante etc. Masele plastice se fabrica din materii prime usor
accesibile, din ele pot fi confectionate usor cele mai felurite articole. Toate aceste
avantaje au determinat utilizarea lor in diversele ramuri ale economiei nationale si ale
tehnicii, in viata de toate zilele.
Aproape toate masele plastice contin, in afara de polimeri (denumiti adesea
rasini), componenti care le confera anumite calitati; substanta polimere serveste in ele in
calitate de liant. O masa plastica este constituita din materialul de implutura ( faina de
lemn, teseturi,azbest, fibre de sticla s.a.), care ii reduc costul si ii imbunatatesc
proprietatile mecanice, plastifianti( de exemplu esteri cu punctual de fierbere inalt),
care le sporesc elasticitaea, le reduc fragilitatea, stabilizatori (antioxidanti,
fotostabilizatori), care contribuie la pastrarea proprietatilor maselor plastice in timpul
proceselor de prelucrare si in timpul utilizarii, coloranti, care le dau culoarea necesara, si
alte substante.
Pentru a ne comporta correct cu masele pastice, trebuie sa stim din ce fel de polimeri au
fost produse ele – termoplastici sau termoreactivi.
Polimerii termoplastici( de exemplu polietilena) la incalzire devin moi si in
aceasta stare isi schimba usor forma. La racier ele din nou se solidifica si isi pastreaza
forma capatata. Fiind din nou incalzite, ele iarasi devin moi, pot capata o noua forma si
tot asa mai departe. Din polimerii termoplastici pot fi formate prin incalzire si presiune
diferite articole care in caz de necessitate pot fi din nou supuse aceluias mod de
prelucrare.
Polimerii termoreactivi la incalzire devin plastici, apoi isi pierd plasticitatea
devinind nefuzibili si insolubili, deoarece intre macromoleculele lor liare au loc
interactiuni chimice, formindu-se o structura tridimensionala ( ca in cazul vulcanizarii
cauciucului). Un astfele de material nu mai poate fi supus prelucrarii a doua oara: el a
capatat o structura spatiala si si-a pierdut plasticitatea – proprietate necesara pentru
acest scop. Vom examina in continuare cele mai raspindite feluri de mase plastice.

2
Universitatea din Pitesti Facultatea de Mecanica si Tehnologie Autovehicule Rutiere

POLIETILENA

IÎn drumul mereu ascendent al materialelor plastice, o deosebita importanta a

avut descoperirea facuta de Karl Ziegler, îîn anul 1954, si anume ca amestecul de
combinatii organo-aluminice si tetraclorura de titan catalizeaza polimerizarea etilenei la
presiuni joase. Paî na la acea data, polietilena se obtinea numai prin polimerizarea
radicalica la presiuni de ordinul caî torva mii sau chiar zeci de mii de atmosfere (5000-
20.000) atmosfere, conducaî nd la asa numita polietilena de presiune îînalta si foarte
îînalta sau polietilena de densitate joasa (0,92 g/cm3). Macromoleculele acestui polimer
prezinta numeroase ramificatii, ceea ce face ca materialul plastic sa aiba o cristalinitate
de numai 40-50%. Ca urmare, polietilena de densitate joasa se caracterizeaza prin
rezistenta termica si mecanica relativ scazute (polietilena moale).

Procedeul Ziegler a revolutionat tehnologia de obtinere a polietilenei, permitaî nd

obtinerea industriala a acesteia la presiuni de numai caî teva atmosfere. Aceasta
polietilena este formata îîn principal din macromolecule liniare, cu foarte putine
ramificatii, ceea ce permite îîmpachetarea usoara a macromoleculelor. Drept urmare,
creste continutul îîn faza cristalina paî na la 94%, iar proprietatile termomecanice ale
acestui material plastic sunt considerabil îîmbunatatite.

Polietilena obtinuta prin procedeul Ziegler este cunoscuta sub numele de

polietilena de mare densitate, (0,97 g/cm3) sau polietilena dura. Pe laî nga utilizarile
clasice îîn domeniul ambalajelor, ea are si alte îîntrebuintari, cum ar fi: conducte de
presiune, izolatii electrice, rezervoare foarte mari, ambarcatiuni usoare sau chiar roti
dintate.

Descoperirea lui Karl Ziegler a fost dezvoltata cu succes de lucrarile lui Giulio
Natta si ale scolii sale. IÎn anul 1955 Giulio Natta pune bazele polimerizarii
stereospecifice care permite obtinerea polimerilor stereoregulati, folosind drept
catalizator de polimerizare produsii de reactie ai combinatiilor organo-aluminice cu
compusii materialelor traditionale (asa numitii catalizatori Ziegler-Natta). Importanta
acestor descoperiri rezulta si din faptul ca îîn 1963, celor doi savanti le-a fost decernat
premiul Nobel pentru chimie.

Cu acesti catalizatori au fost polimerizati cei mai diversi momomeri, obtinnaî ndu-
se materiale plastice cu proprietati noi. Una din proprietatile de baza este aceea ca sunt
apte de a cristaliza, datorita aranjamentului spatial regulat al monomerilor si ai
substituentilor acestora, faptul acesta conferindu-le o rezistenta mecanica si termica
superioara celor ale materialelor plastice atactice (nestereoregulate). IÎn acest sens o
mare realizare a constituit-o obtinerea polipropilenei izotactice cu structura cristalina a
carei temperatura de topire este de circa 165°C, pe caî nd polipropilena atactica, amorfa
are intervalul de îînmuiere la 100-120°C. Deosebit de interesanta este obtinerea unor
3
Universitatea din Pitesti Facultatea de Mecanica si Tehnologie Autovehicule Rutiere

polimeri de propilena stereobloc. Sinteza decurge astfel îîncaî t îîn macromolecule se

gasesc blocuri cristaline si amorfe. Un asemenea material plastic se topeste îîntr-un
interval larg de temperatura, (100-170°C) ceea ce îîi faciliteaza prelucrarea.

Pentru a îîmbunatati calitatile maselor plastice se recurge si la alte procedee.

Materialele plastice izotactice se utilizeaza ataî t ca atare, caî t si sub forma compozitiilor
lor ranforsate (cu fibre de sticla, grafit, fibre de azbest etc). Ranforsarea (armarea)
materialelor plastice mareste mult rezistenta mecanica si greutatea specifica, dar îîn
acelasi timp creste si pretul lor.

Alte cai e modificare a proprietatilor materialelor plastice constau îîn formarea de

aliaje îîntre ele, grefari de macromolecule pe un material dat etc.

(- CH2-CH2-)n este o substanta solida, de culoare alba, termoplastica, putin grasoasa la

pipait, asemanatoare cu parafina. Acesta asemanare poate fi inteleasa daca vom lua in
consideratie faptulca acest polimer prezinta prin structura sa o idrocartbura saturata
(parafina) cu o masa moleculara mare. De aci se poate trage concluzia despre
inflamabilitatea polietilenei si despre stabilitatea ei chimica fata de reagenti. Polietilena
arde cu o flacara albastrie luminoasa. Solutiile de acizi, baze si oxidanti( permanganat de
caliu) asupra ei nu influenteaza. Acidul azotic concentrat o distruge.

POLIPROPILENA

(-CH2-CH-)n este foarte asemanatoare cu polietilena. Ea de asemenea este un

CH3
material solid, grasos la pipait, de culoare alba, termoplastic. Ca si polietilena ea poate fi
considerate hidrocarbura macromoleculara saturata (masa moleculara –
80 000 – 200 000). Este un polimer stabil la mediile agresive. Spre deosebire de
polietilena, ea devine moale la o temperatura mai inalta( de 160-170 C) si are o
rezistenta mai mare. La prima vedere aceasta pare de neinteles. Prezenta in
prolipropilena a numeroase grupe laterale - CH3 ar fi trebuit sa impiedice la alipirea
macromoleculeleor una de alta. Rezistenta polimerului si temperatura lui de topire in
acest caz ar fi trebuit nu sa creasca, ci sa descreasca. Pentru a intelege aceasta
“contradictie”, este necesar sa examinam mai profound structura acestei substante.
In procesul de polimerizare moleculele de propilena(sau de alt monomer cu o
structura asemanatoare)pot sa se uneasca unele cu altele in diferite moduri, de exemplu:
- CH2 – CH – CH2 – CH – CH2 – CH – CH2 – CH -
CH3 CH3 CH3 CH3
- CH2 – CH – CH – CH2 – CH2 – CH – CH – CH2 –
CH3 CH3 CH3 CH3

Primul procedeu se numeste “cap-coada”, cel de-al doilea procedeu-“coada-cap”. E

posibila si o varianta mixta de combinare.

4
Universitatea din Pitesti Facultatea de Mecanica si Tehnologie Autovehicule Rutiere

Polimerizarea propilenei se realizeaza in prezenta de catalizatori, ceea ce contribuie

la formarea dintre toti polimerii posibili a polimerului cu o structura regulata
corespunzatoare principiului “cap-coada”, caracterizata printr-o succesiune dreapta a
grupelor metil in catena.
Grupele- CH3 capata in cazul unei polimerizari de acest fel o orientare spatiala
regulata. Daca ne vom inchipui ca atomii de carbon, care formeaza macromolecula
zigzag, sint situati intr-un singur plan, atunci grupele metil vor fi situate sau de una si
aceeasi parte a acestui plan, sau se vor succeed regulat de ambele parti ale lui.
Polimerul capata, duap cum se spune o structura sterioregulata. La un asemenea
polimer macromoleculelesint strins lipite una de alta( au un inalt grad de
cristalitate), fortele de atractie reciproca dintre ele cresc, ceea ce influenteaza asupra
proprietatilor.

Clorura de polivinil(- CH2 – CH -)n – este un poilimer termoplastic, ale

carui macromoleculele au o structura de tipul “cap-coada”(Mr de la 10 000 pine la 150

000). Ea se obtine prin polimerizarea prin radicali a clorurii de vinil CH2=CH

Cl

In prezenta de initiatori, din a caror dezintegrare rezulta radicali liberi pentru

inceputul cresterii catenei. Faceti schema unei macromolecule crescinde de polimer prin
formarea successive de radicali liberi.

Dupa pozitia si structura sa clorura de polivinil poate fi considerate un clor-derivat

al poilietilenei. Atomii de clor, care substituie o parte din atomii de hydrogen, sint
legati trainic de atomii de carbon, de aceea clorura de polivinil este stabila la
actiunea acizilor si a bazelor, areproprietati dielectrice bune, o rezistenta mecanica
mare. Ea de fapt nu arde, dar se descompune usor la incalzire, elimminind clorura de
hidrogen.

Pe baza de clorura de polivinil se obtin mase plastice de doua tipuri: viniplast , care
are o regiditate considerabila, si plasticat, care e un material ceva mai moale. Pentru
a preveni descompunerea acestui polimer, in masele plastice fabricate pe baza lui se
introduc stabilizatori, iar pentru a obtine plasticate moi se introduc si plastifianti.

Din viniplast se fabrica tevi nrezistente la actiunea agentilor chimici, piese pentru
aparatajul chimic, cutii de accumulator si multe altele.

POLISTIRENUL

(- CH2 – CH - )n. Monomerul acestui polimer este stirenul CH2=CH. El reprezinta

5
Universitatea din Pitesti Facultatea de Mecanica si Tehnologie Autovehicule Rutiere

C6H5 C6H5
o imbinare de hidrocarburi nesaturate cu hidrocarburi saturate, ca si cum ar fi etilena, in
a carui molecula un atom de hydrogen este substituit cu un radical de fenil – C6H5, sau
benzen, in a carui molecula atomul de hydrogen este substituit cu un radical de vinil
CH2=CH-.
Polisterenul are o structura liniara, masa moleculara de la 50 000 pina la 300 000. Se
obtine prin polimerizarea monomeruluiin prezenta de initiatori.
Spre deosebire de polimerii examinati mai inainte, polistirenul la incalzire se
depolimerizeaza foarte usor, adica se dezintegreaza, formind monomerul initial:

-CH2 – CH – CH2 – CH – CH2 – CH - … nCH2=CH

C6H5 C6H5 C6H5 C6H5
Un astfel de process poate fi realizat si in laboratorul scolii: la incalzirea polimerului in
aparatul pentru distilarea lichidelor in receptor se va acumula monomerul format.
Prezenta legaturii dublein stiren poate fi usor demonstrata pe cale experimentala.
Unul din dezavantajele polistirenului este rezistenta relativ mica la lovire, ceea ce-I
reduce domeniile de utilizare. In present datorita cauciucului la sintetizarea polimerului
se obtine polistiren rezistent la lovire. Acest polistiren este acum cel mai raspindit.
O varietate de polimer este penopolistirenul. El se obtine, adaugind in timpul prepararii
materialului a unei subtante de spumare. Ca rezultat polistirenul capata o structura
asemanatoare cu o spuma solidificata cu porii inchisi. Acesta este un material foarte
usor. Penopolistirenul se utilizeaza in calitate de material termo- si fonoizolator, la
constructii, in tehnica frigorifica, industria mobilei.

MASELE PLASTICE FENOLFORMALDEHIDE

Rasina fenol- formaldehidicaeste o substanta macromoleculara care constituie baza

maselor plastice ea se sintetizeaza nu prin polimerizare, ci prin reactia de
policondensare si dupa proprietati nu e termoplastica, ci termoreactiva. Prin aceste doua
particularitati si se deosebeste de celelalte mase plastice.
Aceasta rasina se sintetizeaza prin incalzirea fenoluluiimpreuna cu aldehida formica in
prezenta de acizi sau de baze in calitate de catalizatori.
Stim de acum ca in fenol se produc usor reactii la atomii de hidrogen din pozitiile 2, 4, 6.
In acest caz policondensarea are loc acolo unde se gasesc atomii de hydrogen din pozitia
2 si 6. in prezenta unei cantitati suficiente de aldehida formica la reactie participa si
atomi de oxygen din pozitia 4, si atunci moleculele liniare se unesc prin intermediul
grupelor CH2 una cu alta, formind un compus macromolecular cu o structura spatiala.
Acest process secundar, in timpul caruia se manifesta caracterul reactive al polimerului,
areloc de acum in timpul procesului de prelucrarein scopul obtinerii articolului necesar.
Rasinele fenolformaldehidice se utilizeaza, de regula, ca parti componente ale
diferitelor materiale artificiale. In afara de poilimeri care joaca rolul de lianti, in
compozitia lor intra materiale de umplutura, substante de solidificare, coloranti si altele.

6
Universitatea din Pitesti Facultatea de Mecanica si Tehnologie Autovehicule Rutiere

In procesul de prelucrare la executarea articolelor din ele, de exemplu in timpul presarii

la cald, o astfel de masa plastica la inceput e termoplastica, umple bine forma, apoi in
timpul incalzirii si sub actiunea presiunii in ea se formeaza structura spatiala si ea
devine articol solid monolit.
Articolele produse pe baza de mase plastice fenolformaldehidice se caracterizeaza
printr-o rezistenta mecanica, rezistenta termica si stabilitate mare la actiunea acizilor,
prin proprietati dielectrice bune.
Din masele plastice fenolformaldehidice, la cre in calitate de material de umplutura
serveste faina de lemn, se prepara pulberi de presare, iar din acestea - prin presare la
cald – un larg asortiment de articole electrotehnice, precum si multe aparate de uz
casnic.
Utilizind in calitate de material de umplutura materiale fibroase, de exemplu linters de
bumbac, se obtin materialele cu fibre.
Daca in calitate de material de umplutura se foloseste tesatura de bumbac, se obtine o
masa plastica rezistenta denumita textolit ( piatra textila). Din ea se executa piese
deosebit de importante pentru masini.
Sint larg cunoscute materialele plastice cu straturi lemnoase. Ele se obtin prin
prelucrarea furnirului de lemn cu rasina formaldehidica si prin presarea lui ulterioara.
Fiind un material rezistent si ieftin, se folosesc in industria constructoare de masini, in
transport, in diverse ramuri ale tehnicii, precum si pentru fabricarea mobilei.
O larga intrebuintare isi gaseste textolitul de sticla. El este o masa plastica la care in
calitate de material de umplutura serveste tesatura din fibre de sticla. Acesta este un
material de o rezistenta deosebita, are o stabilitate termica sporita, proprietati
electroizolante bune.

Iata pe scurt caî teva dintre cele mai interesante domenii de aplicare a materialelor
plastice.

Industria de ambalaje este si va ramaî ne si îîn viitor îîn lume principalul consumator
de materiale plastice. Se estimeaza ca rata de dezvoltare a ambalajelor din plastic va fi îîn
continuare îîn medie de 10% anual îîn lume, iar pe tari o dezvoltare proportionala cu
produsul national brut. Materialele plastice au patruns adaî nc îîn domeniile de utilizare
ale sticlei, tablelor si foliilor metalice, extinderea si perfectionarea sistemelor de
ambalaje.

IÎn domeniul materialelor de constructii, masele plastice îîsi vor continua de

asemenea ascensiunea, pe plan mondial atingaî ndu-se ritmuri de crestere a productiei si
consumului de 10-15%. Principalele categorii de produse sunt profilele din materiale
plastice ca îînlocuitor ai tablelor ondulate si profilelor metalice, panourile stratificate,
elementele prefabricate cu izolatie termica si fonica din spume poliuretanice, retele
sanitare si electice cuprinzaî nd tevi din policlorura de vinil si poliolefine, instalatii
sanitare din poliesteri armati, polimeri acrilici sau aliaje din diferite materiale plastice
cum ar fi acrilonitrilul, butadiena si stirenul(ABS).

7
Universitatea din Pitesti Facultatea de Mecanica si Tehnologie Autovehicule Rutiere

Electrotehnica si electronica, beneficiari traditionali ai materialelor polimere, au

cunoscut o patrundere relativ importanta a maselor plastice, îîn special polmerii
traditionali ca policlorura de vinil, polietilena, polistirenul dar si unele mase plastice
speciale cum sunt policarbonatii, poliacetalii, polifenilen oxidul etc.

Industria constructiilor de masini si autovehicule a îînregistrat cel mai îînalt ritm de

asimilare a mateeialelor plastice: îîn medie, pe plan mondial, 44% anual. Principalele
tipuri de polimeri folositi sunt policlorura de vinil, poliolefinele si polimerii stirenici.
Directiile de utilizare a materialelor plastice îîn constructia de masini se diversifica si se
multiplica continuu.

IÎn agricultura ponderea ce mai mare o detin filmele de polietilena de joasa presiune,
folosite pentru mentinerea umiditatii solului, protejarea culturilor îîn sere si solarii,
impermeabilitatea rezervoarelor si canalelor.
Alte domenii de aplicatii ale materialelor sintetice polimere sunt tehnicile de vaî rf. Iata
caî teva exemple:

Industria aerospatiala. Conditiile principale impuse materialelor plastice utilizate îîn

acest domeniu sunt: sa reziste la temperaturi ridicate si scazute, sa nu arda, iar daca ard
sa nu produca fum. Astfel hublourile avioanelor se confectioneaza din policarbonat
rezistent la foc si care are si o exceptionala rezistenta la soc. Pentru cabinele de pasageri
se fosesc laminate din rasina epoxidica sau fenolica ranforsate cu fibre de sticla si
acoperite cu un strat metalic subtire pentru o caî t mai buna rezistenta la foc. La
constructia navelor spatiale se utilizeaza placi cu structura sandwich de grafit-rasina
epoxidica-bor-aluminiu care rezista la temperaturi ridicate.

Industria nucleara. Politetrafluoretilena si politriclorfluoretilena, care rezista la

compusii fluorurati agresivi cum este si hexaflurura de uraniu, se utilizeaza la instalatiile
industriale destinate separarii izotopice a uraniului, ca elemente de legatura pentru
pompe si compresoare, conducte, clape de vane etc. Pentru îîmbunatatirea rezistentei
fata de radiatiile beta sau de amestecurile de radiatii si neutroni provenite de la pilele
nucleare se utilizeaza polimeri fluorurati (fluoroplaste) grefati radiochimic cu monomeri
de stiren, metil-metacrilat etc.

Industria chimica. IÎn acest domeniu, materialele plastice îîsi gasesc cele mai diverse
aplicatii, îîncepaî nd de la conducte paî na la piese componente ale pompelor si
compresoarelor care lucreaza îîn medii corozive, gratie greutatii scazute si rezistentei
chimice si mecanice ridicate al acestor materiale. Dar materialele plastice cunosc
utilizari importante chiar îîn constructia unor aparate si utilaje la care cu greu si-ar fi
putut îînchipui cineva ca se poate renunta la metal. S-au executat astfel reactoare chimice
din polipropilena izotactica si poliester armat cu fibre de sticla avaî nd o capacitate de nu
mai putin de 48 t, diametrul reactorului fiind de 3m, iar îînaltimea de 7,5m.

8
Universitatea din Pitesti Facultatea de Mecanica si Tehnologie Autovehicule Rutiere

IÎn prezent se utilizeaza schimbatoare de caldura pentru racirea lichidelor corozive

cu tuburi din politetrafluoretilena. Materialele folosite prezinta o rezistenta mult mai
mare la coroziune decaî t tuburile din fonta, avaî nd un cost similar dar o greutate mult mai
mica. S-au construit de asemenea tuburi de atomizare a materialelor, de 15m îînaltime si
25m diametru, placate îîn interior cu politetrafluoretilena, pentru solutiile concentrate de
saruri alcaline. Politetrafluoretilena, avaî nd proprietati antiaderente îîmpiedica formarea
crustelor pe peretii turnului.

Industria electronica. Sunt cunoscute îîn general proprietatile electroizolante ale

polimerilor sintetici. S-au gasit îînsa utilizari ale materialelor plastice si ca îînlocuitori de
materiale conductoare si semiconductoare traditionale. Utilizarea lor îîn acest domeniu
se bazeaza pe urmatoarele considerente:

 usurinta de formare a piesei cu geometria dorita, aplicaî nd tehnicile conventionale

de prelucrare a materialelor plastice;
 posibiliatea de realizare a gradului de conductibilitate dorit;
 greutate mult mai scazuta a piesei.

Materialele plastice cu conductbilitate electrica se realizeaza pe doua cai principale.

Prima este de obtinere de amestecuri polimerice electroconductibile prin introducerea
de grafit sau pulberi metalice îîn masa materialului. Cea de a doua consta îîn realizarea
polimerilor cu structuri moleculare particulare, prin sinteza directa sau prin modificarea
catenei polimerice, ca de exemplu: poliftalocianina, polifenocen, polimeri de condensare.
Materialele plastice semiconductoare sunt de doua tipuri:
 cu semiconductibilitate de tip ionic, ca de exemplu poliacrilatul de sodiu:
 cu semiconductibilitate de tip electronic, datorita prezentei de electroni
delocalizati (de obicei, electroni de tip π). Un exemplu îîl constituie polimerul
obtinut prin îîncalzirea poliacrilonitrilului (Ladder-polymer). Aceste materiale
plastice îîsi gasesc utilizarea la fabricarea tranzistoarelor.

Schimbarile cele mai spectaculoase nu au loc îînsa îîn domeniul asa numitilor
polimeri clasici. Anii ‘80 au marcat dezvoltarea unui sector deosebit de important al
sintezei materialelor plastice- cel al polimerilor speciali. Produsi îîn cantitati mici, îîn
conditii speciale, ei sunt capabili sa ofere utilizatorilor performante ridicate.
Simpla aditivare, de exemplu, a cunoscutelor rasini epoxi cu fibre de carbon, duce la
aparitia unui material al carui modul de elasticitate specifica este de 10 ori mai mare
decaî t al celor mai bune oteluri produse îîn acea vreme.
Alte modificari, de data aceasta îîn îînsasi structura polimerilor, pot aduce calitati
spectaculoase îîn comportamentul acestora. De exemplu daca lanturile hidrocarbonate
ale polimerilor nu sunt lasate sa se plieze la îîntaî mplare ci sunt îîntinse prin etirare, ia
nastere o structura semicristalina a masei de material plastic care este caracterizata de o
mare reziatenta mecanica. Un alt exemplu îîl constituie articulatiile din plipropilena
etirata, care datorita structurii cristaline rezista la milioane de îîndoiri.

9
Universitatea din Pitesti Facultatea de Mecanica si Tehnologie Autovehicule Rutiere

O alta posibilitate de a modifica srtructura masei de polimeri o constituie legarea

chimica a lanturilor hidrocarbonate îîntre ele. Rezulta asa-numitii polimeri reticulati,
care se aseamana cu o retea tridimensionala. Caracteristice pentru aceasta structura
sunt infuzibilitatea, o rigiditate neobisnuita, insolubilitate îîn orice dizolvant.
Materialele plastice speciale se impun tot mai mult si prin calitatile lor optice. Cele
mai spectaculoase realizari le consemneaza fibrele optice din polimeri acrilici sau
poliamidici, care au o ductibilitate, o rezistenta si o elasicitate mult superioare fibrelor
din sticla minerala. IÎn sfaî rsit , îîn acelasi domeniu sunt de mentionat polimerii cu
structura tridimensionala de foarte mare regularitate, cilindrica sau îîn lamele
echidistante. Ei sunt foarte asemanatori cristalelor lichide. Daca distantele dintre cilindri
sau lamele sunt de ordinul lungimilor de unda ale radiatiilor luminoase, are loc un
proces de difractie a acestora. Astfel, un material plastic cu o asemenea structura se
comporta ca un colorant irizant.
De asemenea, polimerilor sintetici li se poate conferi capacitatea de a conduce
curentul electric sau pot deveni electreti—substante cu îîncarcatura electrica bipolara
permanenta.
IÎn sfaî rsit, cea mai interesanta aventura a materialelor plastice, pare sa devina îîn
viitor, biocompatibilitatea. Prin grefarea pe lantul polimerului a unor grupari chimice
adecvate se spera ca acesta nu va mai fi considerat strain de organismul uman. Caî t de
utila ar fi o asemenea proprietate pe laî nga medicina viitorului este usor de imaginat, la
nivelul actual de cunostinte de care dispunem.

10
Universitatea din Pitesti Facultatea de Mecanica si Tehnologie Autovehicule Rutiere

Tehnologia prelucrarii materialelor plastic prin injectie

Prelucrerea prin injectie consta in aducerea unui compus macro-molecular in

stare plastica si introducerea acestuia, sub presiune,intr-o matrita de formare, in
interiorul careia este prevazut negativul piesei ce urmeaza a se executa.
Materialul care a umplut locasul matritei de turnare este intarit prin racire sau
prin incalzire (termoreactive,elastomeri)
Prin injective se obtin piese cu tolerante stranse, care de cele mai multe ori nu
necesita prelucrari ulterioare. Procesul tehnologic poate fi complet automatizat sau
robotizat,ceea ce asigura realizarea ciclului de lucru intr-un interval minim de timp.
Dezavantajele metode sunt cauzate de diminuare caracteristicilor mecanice,
datorita reducerii lungimii fibrelor, in cazul injectarii materialelor termodure armate de
module de elasticitete mici, libertatea de conceptie limitata sipretul de cost relative
ridicat, atunci cand sunt injectate materialele termoplastice.
Materialele plastic pot fi: rasini termorigide, acrilonitril-butadien-stiren(ABS),
polistiren (PS), polietilena(PE), policlorura de vinil (PVC), polipropilena(PP),
poliuretan(PUR), siliconi(SI) etc
O masina de injective are 3 componente principale:
-agregatul de plastificare , care asigura topirea materiei prime si dezvolta
presiune necesara pentru umplerea matritei.
-sistemul de inchidere-deschidere a matritei si de ejectare a piesei
-sistemul de reglare-control a diferitilor parametri ai regimului de lucru.

Turnare prin injectie de reactie (RIM)

Un nou tip de turnare prin injectţie numit de turnare prin injectţie de reactţie (RIM)
a devenit important pentru fabricatie termorigide polimeri. RIM diferaă de turnare prin
injectţie conventţionale îîn care produsul finit se face direct din monomeri sau low-
greutate molecularaă precursori polimerice (Reactive lichide), care sunt rapid amestecate
sţ i injectate îîn matrita chiar ca reactţie de polimerizare are loc. Astfel, sinteza de polimer
îînainte de laminat este eliminataă , precum sţ i cerintţele de energie pentru manipularea
monomeri sunt mult mai mici decaî t cele pentru polimeri vaî scos.

RIM pentru a fi de succes, monomeri sau Reactive lichide trebuie saă se reactţioneze
rapid, iar ratele de reactţie trebuie saă fie atent sincronizate cu procesul de turnare. Astfel,
polimeri cel mai frecvent prelucrate de caă tre RIM sunt poliuretani sţ i nylon, desţ i
Produsele epoxidice, sţ i polimeri, cum ar fi anumite alte polycyclopentadiene au fost
prelucrate de RIM. Procesul utilizeazaă echipamente care Reactive metri cu o precizie de

11
Universitatea din Pitesti Facultatea de Mecanica si Tehnologie Autovehicule Rutiere

1%, le amestecuri de impingement de îînaltaă presiune, sţ i renuntţaă amestecul îîntr-o

matritţaă îînchisaă . Matrita este, îîn fapt, un reactor chimic.Reactţie îîn RIM are loc îîntr-o
cavitate matrita complet umplute. Consolidarea umpluturaă sunt, uneori, injectate îîn
matrita, îîmpreunaă cu Reactive, un proces numit armat de turnare prin injectţie reactţie
(RRIM). IÎn matrita grupuri functţionale ale Reactive lichide reactţioneazaă pentru a forma
legaă turi chimice, care produc polimeri solide, care cuprind lantţuri polimerice sau retţele,
îîn functţie de materii prime. Temperatura de matrita joacaă un rol vital îîn polimerizare
Reactive.

Pentru a produce o parte modelate de procesul de RIM necesitaă control procesul

de precise, dar realiste.

Figura PP.56 arataă o schematic simplificataă a procesului de RIM.

Elemente importante ale procesului sunt conditionat, contorizare, de amestecare,

sţ i laminat. Toate Reactive lichide necesitaă un control precis al temperaturii. Fluxul de
proprietate (vaî scozitate) din Reactive lichide variazaă , de obicei, cu temperatura la fel ca
sţ i densitate. Pentru precise de maă surare a temperaturii trebuie saă fie controlataă îîn limite
foarte îînguste. Acesta este de obicei realizat prin recircularea Reactive din conditţionat
sau rezervoarelor de depozitare concepute pentru a mentţine temperaturi de materii
prime specificate de caă tre furnizor de sistem. Aceste conditţii sunt îîn mod normal destul
de moderataă (308c? 388c)? Pentru poliuretani.

12
Universitatea din Pitesti Facultatea de Mecanica si Tehnologie Autovehicule Rutiere

Pentru unele sisteme de polimerizare, cum ar fi nailon care sunt procesate la o

temperaturaă ridicataă , masţ inile sunt proiectate cu linii îîncaă lzitaă sţ i dispozitive de control al
temperaturii pentru pompe, mixere, sţ i alte componente. Matrite sunt, de asemenea,
concepute pentru a controla temperaturile caracteristicile de reactţie a procesului de RIM
sunt exoterme. O cresţ teri mai mari de temperaturaă vitezei de reactţie, ceea ce duce la o
scaă dere a duratei ciclului. Pentru poliuretan, cu toate acestea, accelerarea vitezei de
reactţie de operare matrita la temperaturi ridicate trebuie saă fie evitataă , deoarece aceasta
modificaă ri tipurile de legaă turi produse.

Sisteme de poliuretan RIM au fost comerciale din Statele Unite de aproximativ 50

de ani sţ i un pic mai mult îîn Europa. Este îîncaă un domeniu aflat îîn plinaă dezvoltare de
tehnologie. Industria auto din Statele Unite reprezintaă cea mai mare parte productţiei
comerciale RIM. O dezvoltare mai taî rziu pentru poliuretan RIM, sţ i îîntr-o nylon mai micaă
maă suraă , RIM, este cererea pentru spatii de diverse instrumente sţ i aparate: carcase de
calculator, carcase de masţ ini de afaceri, TV sţ i radio dulapuri, instrument de cazuri, sţ i alte
incinte electronice produsului. IÎn timp ce elastomerice RIM este mai frecvent utilizate îîn
aceste aplicatţii, unele spatii sunt, de asemenea, turnate din spuma structurale RIM.

Desi furnizorii de sisteme nu îîntotdeauna distinctţie claraă îîntre elastomeric sţ i

structurale RIM, elastomer RIM este turnat îîn sectţiunea transversalaă subtţire (de obicei
0.125 inch), la mare densitate structurale îîn timp ce spuma are o structura de spuma de
interior, o densitate de aproximativ o treime, care de elastomeri RIM, sţ i este turnat îîn
sectţiune transversalaă mai gros (de obicei 0.375 inch).

PP.14.1 Masini

Conditţionat sţ i de control al temperaturii sunt realizate prin recircularea Reactive la

rezervoarele de stocare, care sunt cu caă masţ aă sţ i / sau contţin bobine de revenire pentru a
mentţine temperatura procesului cerute de sistemul chimice.

Piese RIM (îîn special poliuretane) sunt de obicei eliminate din matritţaă îînainte de
reactţii chimice care se dezvolta proprietaă tţile fizice sunt complete. Parte este plasat pe un
dispozitiv de sprijin care le detţine îîn forma sa finalaă paî naă caî nd este complet vindecat. IÎn
unele cazuri, acest lucru se face prin stabilirea pur sţ i simplu o parte a sprijinit deoparte
timp de 12? 24 de ore? Cele mai multe ori este parte a sprijinit postcured îîntr-un cuptor
pentru caî teva ore la temperaturi de aproximativ 1808F (828C). Nylons sunt complet
reactţionat îîn matrita sţ i postcuring nu este necesar.

RIM poliuretani faă cute cu izocianatţi aromatici (cum ar fi pure sau polimerice MDI)
au tendintţa de a îînchide, ca urmare a efectului de lumina UV asupra structurii inel
chimice din componenta MDI. Soft calcar alb sau negru de fum amenda este deseori
folosit ca agent de umplere pentru a masca Efectul acestei modificaă ri de culoare.

13
Universitatea din Pitesti Facultatea de Mecanica si Tehnologie Autovehicule Rutiere

Poliuretani fabricate cu izocianatţi alifatice sunt stabile lumina, sţ i produsele sunt

turnate îîntr-o gamaă largaă de culori deschise. Deosebit de interesanta este dezvoltarea de
echipamente pentru a adauga culoare concentrat, de obicei dispersate îîntr-un poliol,
direct îîn capul de amestecare atasţ at la un matrita dat. Formula uretan de bazaă este
ajustataă pentru a compensa poliol reactive suplimentare. Folosind aceastaă tehnicaă , cu o
linie multiclamp RIM, este posibil saă -sţ i modeleze culori diferite, folosind o singuraă
masţ inaă RIM. IÎn unele cazuri, sistemele aromatice RIM sunt turnate in culoarea pictat
apoi de aceeasţ i culoare. Aceasta tehnica elimina nevoia de a atinge îîn fiecare dinte sau
zero, care ar demonstra de altfel bronz sau alb.

Existaă mai multe sisteme de vopsire pentru piese RIM. De obicei, piese RIM sunt
pur sţ i simplu grunduit si vopsit. IÎnainte de picturaă , cu toate acestea, o parte este curaă tţataă
pentru a elimina Lubrificanti pentru forme. Comunicate de matrita sunt cele mai
frecvente stearates metalice (sau sapunuri) care poate fi eliminat din parte de o spaă lare
cu apaă sţ i de unsori consistente, care sunt de obicei eliminate prin vapori de solvent de
degresare. Silicon Comunicate de matrita trebuie saă fie evitate, deoarece sunt foarte
dificil de a elimina de la o parte, sţ i vopsea nu se va lipi de film suprafata de silicon.

PP.14.2 Poliuretani

Cele mai frecvente substante chimice utilizate îîn procesul de RIM pentru
poyurethanes sunt izocianatţi contţin douaă sau mai multe izocianat (NaCaO)? Grupuri sţ i
polioli, care contţin douaă sau mai multe hidroxil (?? OH) grupuri. Aceste reactivaă sfaî rsţ itul
grupuri, numit astfel deoarece apar la capetele structurii chimice, reactţioneazaă chimic
pentru a forma o legaă turaă uretan:

Sistemul chimice, trebuie saă fie adaptate, astfel îîncaî t numaă rul de izocianatţi sţ i
echilibrul hidroxilii sţ i caă toate grupurile-reactivaă scop sunt folosite îîn formarea
legaă turilor uretan.

Numaă rul de structuri polimer, care pot fi formate folosind reactţie uretan este
destul de mare.Existaă mai multe moduri de a produce poliuretani au proprietaă tţi fizice
diferite. Dacaă polioli liniaraă a reactţionat cu diizocianate, un poliuretan flexibil va fi
format. Dacaă un punct de fierbere scaă zut lichid, cum ar fi Refrigerant-11 (R-11), este
îîncorporataă îîn sistem, caă ldura de reactţie se va produce o structura celulara. Produsul
rezultat va fi spuma de poliuretan flexibil.

Proprietaă tţile fizice ale acestor materiale poate fi variat prin selectarea polioli cu
14
Universitatea din Pitesti Facultatea de Mecanica si Tehnologie Autovehicule Rutiere

mai scurte sau mai lungi lantţuri poliol. Poliol cele mai comune sau lantţuri macroglycol
sunt polieteri sţ i poliesteri. Compozitţia acestor lantţuri termoplastic joacaă , de asemenea,
un rol îîn proprietaă tţile fizice ale produsului final. Aceste segmente din lantţul de
copolimer bloc sunt adesea mentţionate îîn continuare? Moale??? blocuri, sau segmente,
îîn timp ce segmentele de poliuretan formate prin reactţia diisocyante cu glicol sunt
denumite îîn continuare? greu?? blocuri sau segmente.

IÎn plus fatţaă de schimbarea compozitţiei lantţ sţ i lungime, proprietaă tţile fizice poate fi
variat prin amestecul paî naă la aproximativ 10% dintr-un triol cu lantţ lung (cum ar fi un
adaos triol de oxid de etilenaă sţ i oxid de propilenaă cu glicerol) îîn sistemul de raă sţ inaă de
bazaă formularea . Acest lucru produce îîn cracaă ? Moale? segment al copolimer
bloc. Modificari excesivaă triol pot, totusţ i, de a diminua proprietaă tţile fizice. Utilizarea de
scurtaă lantţ triols, cum ar fi glicerol va produce reticulare îîn? Greu? segmente ale lantţului
de polimer. Formarea de blocuri de tare sţ i reticulare îîn blocul de tare tind produce o
acerbaă , produs mai rigide. Blocuri de greu tind saă fie cristalinaă sţ i consolidarea polimer
amorf, îîmbunaă taă tţind puterea sa.

Nylons PP.14.3

Nylons RIM, ca poliuretani, polimeri sub formaă foarte rapid prin reactţia chimicaă
sfaî rsţ itul grupuri.Legaă turilor produse sunt dupaă cum urmeazaă :

Echipamentul utilizat tomanufacture RIM products must fi extensiv reconstruit la

RIMnylons proces. Deoarece vaî scozitate de sisteme de nailon RIM este scaă zutaă , iar
ingredientele sunt destul de reactivaă , de scurgere la sigiliile sţ i randamentul volumetric al
pompe de maă surare (care este, de fapt, cantitatea de material pompat, divizataă la
volumul straă mutate de themetering pompe) poate provoca probleme , care necesitaă
attention.Hence speciale, majoritatea producatorilor recomanda avaî nd îîn masţ inaă special
concepute pentru sistemele de RIM nailon.

Primul produs comercial fabricat din nailon RIM a fost un panou frontal sfert
(fender) pentru Omega Oldsmobile Sport. Datorita rezistentei la impact excelent de
nailon RIM, acesta a fost folosit pentru a barei de protectţie acoperaă sţ i fascia de
automobile. Aceasta constataă , de asemenea, aplicarea îîn carcase pentru masţ ini sţ i
electronice de afaceri.

PP.15 Structura reactţie de turnare prin injectţie

15
Universitatea din Pitesti Facultatea de Mecanica si Tehnologie Autovehicule Rutiere

Structurale de turnare prin injectţie reactţie (SRIM) poate fi considerataă ca o

evolutţie naturalaă al RIM. Este un proces foarte atractiv de fabricatţie compozit pentru
producerea de mari, piese structurale complexe punct de vedere economic. Conceptele
de bazaă ale procesului de SRIM sunt prezentate îîn figura

FIGURA PP.57 schematicaă a laminat structurale injectţie reactţie (SRIM).

matrita îînchise, sţ i un amestec de raă sţ inaă reactivaă , care este mixat de impingement la mare
presiune, îîntr-un cap de amestec special concepute (cum ar fi faptul caă , îîn RIM), fluxuri,
la presiune scaă zutaă printr-un sistem mecanic de locomotivaă pentru a umple cavitatea
matrita, impregnare materialul consolidarea îîn acest proces. Odataă ce cavitatea se umple
de matrita, raă sţ inaă completeaza rapid reactţia sa. O componentaă poate fi completat de
multe ori scos din matrita in mai putin de un minut.

SRIM este similar cu RIM in rasina sale intense de amestecare a procedurilor sţ i

dependentţa acesteia asupra ratelor de reactţie rapidaă de raă sţ inaă . De asemenea, este
similar cu laminat de transfer de raă sţ inaă (RTM) (discutate mai taî rziu îîn acest capitol), îîn
care sunt angajatţi efectueazaă îîn cavitatea inlocuit de o matritţaă de compresie pentru a
obtţine proprietaă tţi optime compozit mecanice. Structurale pe termen se adaugaă la RIM
termen pentru a indica natura mai îînalt consolidat a componentelor compozite fabricate
de SRIM.

Cheia pentru a SRIM este îîndeplineascaă . Este o preshaped, precursor

16
Universitatea din Pitesti Facultatea de Mecanica si Tehnologie Autovehicule Rutiere

tridimensionale pe de o parte saă fie de forma sţ i nu contţine matrice de raă sţ inaă . Acesta
poate consta din armaă turi fibroase, materiale de bazaă , insertii metalice, sau insertii de
plastic. IÎntaă riri, miezuri, sau inserturi poate fi nimic disponibile, caă îîndeplinesţ te
economice, structurale, precum sţ i cerintţele de durabilitate a pieselor. Aceastaă libertate
de fabricatţie imens permite o varietate de alternative de a efectua constructii.

Cele mai multe aplicatţii comerciale SRIM au fost îîn industria generale sau îîn
industria de automobile. Materialul de armare utilizate cel mai des a fost din fibraă de
sticlaă , ca urmare a low-cost. Din fibraă de sticlaă a fost folosit îîn formaă de paî nzaă tţesutaă , mat
componentaă continuaă , sau de tocat de sticlaă .

Spatiu de elaborare a nuclee pot fi utilizate îîn procesul de SRIM pentru

fabricarea grosime, piese tridimensionale cu o densitate scaă zutaă . Note specifice de
spume pe bazaă de uretan, avaî nd densitaă tţi din 6? 8 lb/ft3 sţ i stabilitate dimensionala la
temperaturi laminat SRIM, sunt de obicei folosite ca materiale bazaă turnate. îîntaă riri
insertii din fibra de sticla si pot fi plasate îîn jurul acestor nuclee, care rezultaă îîn paă rtţi
SRIM, turnate îîntr-o singuraă bucataă , care sunt foarte usţ oare sţ i cu o structuraă puternic si
rigid. insertii metalice pot fi utilizate îîn paă rtţi SRIM ca îîntaă riturile locale, a subliniat
punctele de fixare, sau pastilele sudabile. Materialului metalic de alegere este de obicei
de otţel.

SRIM este un proces foarte intensivaă a fortţei de muncaă , precum sţ i coerentţa din
preforme pentru a efectua este de obicei saă raci. Cu toate acestea, pentru volume foarte
scaă zute de fabricatţie acest proces poate fi rentabil.

Cele mai multe raă sţ ini SRIM timp au mai multe caracteristici îîn comun: Reactive
lichide lor au vaî scozitate roomtemperature sub 200 cps; curbele lor viscozitate-cura
sunt sigmoidal îîn formaă , tipic matrita-fill fiind de 10? 90 sec;? demold sţ i timpul lor este
de la 60 la 180 sec, variind cu concentratţia catalizator. Vaî scozitate redusaă de raă sţ ini SRIM
sţ i ori umple lor relativ lungi sunt cruciale îîn ceea ce le permite sa penetreze si sa curga
prin consolidarea lor efectueazaă .

Proiectarea separarea sţ i configurare alergator (dacaă existaă ) este, de obicei paă strat de
proprietate de turnaă tor. Cu toate acestea, se pare caă cele mai SRIM sunt de centru-
dependente, cu orificii situate de-a lungul periferia parte. Aceastaă configuratţie permite
aerului straă mutate îîn cavitatea matrita care urmeazaă saă fie expulzatţi îîn mod uniform.

PP.15.1 Aplicatţii

Capacitatea de a fabrica SRIM mari, piese usţ oare compozit, format din toate
tipurile de insertii precis localizat sţ i îîntaă riri judicios selectate, este un avantaj pe care
alte procese de fabricatţie gaă si dificil saă se potriveascaă . IÎn plus, o mare parte SRIM poate fi
adesea turnate in 2? 3 min, folosind presiuni de prindere caî t mai scaă zut 100

17
Universitatea din Pitesti Facultatea de Mecanica si Tehnologie Autovehicule Rutiere

psi?. Cerintţelor de capital ale SRIM sunt astfel relativ scaă zut.

Primul produs comercial SRIM parte a fost pe coperta sparetire bine îîn mai multe
automobile produse de General Motors. De atunci, SRIM piese auto structurale au inclus
spumat panouri usi, inserturi îîn panoul de instrumente, umbrele de soare, sţ i pe puntţile
spate fereastraă . aplicatţii Nonautomotive includ antene de satelit si cochilii scaunului
pentru piata mobilei.

18
Universitatea din Pitesti Facultatea de Mecanica si Tehnologie Autovehicule Rutiere

BIBLIOGRAFIE

[1] ABĂITĂNCEI, D. ş.a. – Fabricarea şi repararea autovehiculelor – îndrumar

de laborator, Universitatea din Braşov, 1988.
[2] ABĂITĂNCEI, D. ş.a. – Motoare pentru automobile şi tractoare –
construcţie şi tehnologie, Ed.Tehnică, Bucureşti, 1980.
[3] ARAMĂ, C. – Terotehnica, Ed.Tehnică, Bucureşti, 1976.
[4] BACIU, E. – Tehnologia fabricării automobilelor, Litografia Institutului de
învăţământ superior Piteşti, 1975-1977.
[5] BANU, I., ANGHEL, D. – Tehnologia fabricării maşinilor, Ed.Universităţii
din Piteşti, 2000.
[6] CHEVALIER, A., BOFAN, J. – Guide du technicien en productique,
Ed.Hachette Tehnique, Paris, 1988.
[7] CHIRU, A., MARINCAŞ, D. – Tehnologii speciale de fabricare şi reparare a
autovehiculelor, Ed.Universităţii “Transilvania” Braşov, 1991.
[8] CIUREA, S. – Nivelul tehnic al produselor, Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1987.
[9] COJOCARU, G., KOVACS, F. – Roboţii în acţiune. Sisteme flexibile şi
fabricaţia în serie, Ed.Facla, Timişoara, 1985.
[10] COJOCARU, G., KOVACS, F. – Roboţii în acţiune. Probleme ale sintezei
sistemelor de fabricaţie flexibile, Ed.Facla, Timişoara, 1986.

WWW.WIKIPEDIA.COM

19