MASE PLASTICE

10A

BARBULESCU ANDREI ROBERT

2
 Pentru alte sensuri, vedeți Plastic (dezambiguizare).
 Câteva exemple de produse realizate din materiale plastice.Celuloid - Primul termoplast

 Termenul de plastic face referire la acele materiale (de obicei denumite materiale plastice sau mase plastice),
produse sintetice de natură organică, anorganică sau mixtă, care se pot prelucra ușor în diferite forme, la cald sau la
rece, cu sau fără presiune.

 Plasticele sunt adesea materiale polimerice de natură organică, cu masă moleculară mare, care conțin de obicei alți
aditivi. Majoritatea materialelor plastice sunt sintetice, derivate din produse petrochimice, însă există și alte tipuri
de plastice realizate din materiale regenerabile.[1]

 Primul plastic de sinteză realizat a fost bachelita, inventat în New York în anul 1907 de către Leo Baekeland[2] care de
asemenea a și inventat termenul de plastice.[3] Mulți chimiști au contribuit la dezvoltarea științei
materialelor plastice, iar printre aceștia se numără și Hermann Staudinger, denumit „părintele chimiei polimerilor”
și Herman Mark, denumit „părintele fizicii polimerilor”
3
 Istoric[modificare | modificare sursă]
 În 1908, chimistul Jacques Brandenberger descoperă celofanul, a cărui denumire o patentează în
1912. În 1909, belgianul Leo Baekeland inventează prima materie plastică sintetică, care avea să
îi poarte numele, rășina fenolformaldehidică bachelită. Primele materiale plastice au fost produse
din transformarea materialelor naturale. În anul 1859 au apărut fibrele vulcanizate, în 1869 a
aparut celuloidul și în 1897 galitul.
 Fritz Klatte brevetează, în 1913, polimerizarea unui gaz, clorura de vinil, și obține policlorura de
vinil (PVC). Datorită proprietăților sale (rezistență chimică, greutate mică și preț redus) PVC-ul a
avut un puternic impact în domeniul tehnologiei conductelor și instalațiilor.

 Structură[modificare | modificare
sursă]
 Structura polipropilenei: cu albastru sunt reprezentați atomii de carbon, iar cu gri cei de hidrogen.

 Majoritatea plasticelor sunt polimeri organici, deci sunt alcătuite din unități repetitive Celuloid -
numite monomeri (numărul acestora poate ajunge la câteva mii de unități pentru fiecare
moleculă).[5] În funcție de natura grupelor care s-au legat de catena principală a moleculei Primul termoplast
polimerice, compusul respectiv prezintă diverse proprietăți. Altfel spus, structura catenelor
laterale influențează proprietățile plasticului.
  Proprietăți și
4 clasificare[modificare | modificare
sursă]
 Plasticele sunt clasificate pe baza structurii chimice a catenei principale a polimerului și a catenelor
laterale. Câteva categorii de materiale plastice sunt: acrilice, poliesterice, poliuretanice și
halogenate.

 De asemenea, un alt criteriu de clasificare este procesul chimic folosit în sinteza

plasticelor: reacțiile de condensare, poliadiție sau reticulare.[6]

 Plasticele prezintă următoarele proprietăți fizice: duritatea, densitatea, rezistența la rupere,

rezistența la căldură. Din punctul de vedere al proprietăților chimice se poate menționa rezistența
sau reacția cu diferiți produși chimici, precum solvenții organici sau agenții oxidanți, sau
comportamentul în prezența radiațiilor ionizante. Majoritatea materialelor plastice se topesc
încălzite la temperatură de câteva sute grade Celsius.[7] Structura polipropilenei:
cu albastru sunt
 Clasificare[modificare | modificare reprezentați atomii

sursă]
de carbon, iar cu gri cei
de hidrogen.
 Materialele plastice utilizate în tehnică se împart în două grupe:

 Termoplaste, care prin încălziri repetate trec în stare plastică (polistiren, polimetacrilat,

 celuloid, poliamidă, policlorura de vinil). Piesele din aceste materiale se obțin prin presare și
turnare, având o mare productivitate.

 Termoreactive, care prin încălziri repetate nu mai trec în stare plastică (polistireni
nesaturați, rășini fenolfolmaldehidice, etc.). piesele în acest caz se prelucrează prin presare.
5
 Exista numeroase procedee de fabricare a materialelor plastice. In general, produsul de la care se porneste in fabricarea
materialelor plastice este naftul, un produs obtinut in rafinariile de petrol. Naftul este un amestec de diferite molecule de
hidrocarburi. Acest amestec este adus la temperaturi inalte in prezenta vaporilor de apa, ceea ce provoaca ruperea
moleculelor de hidrocarbura si obtinerea de molecule mai mici, molecule de etilena. Etilena este molecula pe care se
bazeaza intreaga industrie a maselor plastice. Exista doua mari familii de materiale plastice: materiale termoplastice si cele
termorigide. Prima categorie cuprinde plastice care se topesc daca sunt incalzite, unele chiar de la 70°C, altele inspre
120°C. Atunci cand sunt fierbinti si lichide, aceste materiale pot fi turnate in forme sau extrudate, adica trase in fire sau
foi. Racindu-se, materialele termoplastice se solidifica si isi pastreaza noua forma. Aceste materiale plastice sunt folosite in
special pentru fabricarea obiectelor in serie, cum ar fi sticle, galeti,etc. În schimb cele termorigide se întăresc la căldură.
Astfel, ele sunt mulate la rece pe formele dorite apoi sunt încălzite pentru a se întări. Sau pot fi lăsate să se întărească
după ce li se adaugă un produs special. Plasticele termorigide se folosesc la fabricarea obiectelor prelucrate manual sau a
celor care necesită o fabricație îngrijită. Așa se fabrică ambarcațiunile, piesele de caroserie, barele de protecție etc. În
industrie se utilizează două procedee de tragere în formă a obiectelor din plastic.
 Suflarea este folosită pentru fabricarea obiectelor care au interiorul gol, cum sunt mingile, flacoanele, sticlele, popicele.
Materia plastică încălzită coboară în formă, în care se injectează apoi aer. Aceasta are ca efect întinderea materialului cald
pe pereții interiori ai formei.
 Metoda cea mai utilizată este însă injectarea. Este folosită mai ales pentru fabricarea obiectelor cum sunt pieptenii,
periuțele de dinți, ustensilele de bucătărie. Materia plastică intră sub forma de granule într-o mașină de injectare. Prin
încălzire, ea este transformată într-o pastă mai mult sau mai putin groasă, care este apoi injectata în formă și racită printr-
un circuit de apa. Masele plastice sunt folosite, cu mici excepții, în toate domeniile de activitate. Această performanță de
pătrundere în mai toate sectoarele de activitate se datorează proprietăților lor de neegalat vis-a-vis de celelalte materiale:
sunt anticorosive, electroizolante, au greutăți specifice mici, au proprietăți mecanice bune, cost scăzut, aspect exterior
plăcut, se pot prelucra atât pe cale mecanică tradițională cât și prin procedee specifice cum ar fi injecția lor, se pot acoperi
cu vopsea sau prin galvanizări, permițând în felul acesta să capete aspectul dorit de către proiectant. Există însă și unele
proprietăți care fac dezavantajoasă utilizarea maselor plastice, cum ar fi micșorarea rezistenței mecanice cu creșterea
temperaturii, coeficientul de dilatare mare, coeficientul de transmiterea căldurii mic, etc.