Mase plastice

Proiect realizat de:-Olanuta Calin

-Nistor Stefan
-Rameder Carol
 Mase plastice
• Se numesc mase plastice materialele produse pe bază de
polimeri, capabile de a căpata la incalzire forma ce li se
dă si de a o pastra dupa răcire.
• Materialele plastice nu există in natura. Ele sunt compusi
creati artificial in laborator. Numele care li s-a dat
aminteste de una dintre propietatile lor fundamentale, si
anume plasticitatea, capacitatea de a se deforma sub
actiunea unei forte exterioare si de a-si conserva apoi
forma care le-a fost data. Exista numeroase procedee de
fabricare a materialelor plastice. O galeată, o sticlă, o
cască de motociclist sunt toate fabricate din diferite
tipuri de plastic. Pentru fiecare obiect, trebuie ales
materialul plastic care are calitatile cele mai potrivite:
suplete, rigiditate, rezistenta la soc, elasticitate,
transparentă, greutate mica.
 Istoric
• Cel mai vechi material plastic este celuloidul,
fabricat in Statele Unite in 1870, pentru a inlocui
fildesul bilelor de biliard. Cu acest produs,
industria incepe sa produca pentru prima oara
un tip de material care este folosit la fel de
frecvent ca si o substantă naturală. Patruzeci de
ani mai tarziu, in 1909, un chimist belgian,
emigrat in Statele Unite, Leo Hendrik Baekeland
(1863-1944) descoperă bachelita , primul
material sintetic .
 Bachelita
Bachelita este o rasină sintetică, din familia
fenoplastelor obținută în formă brută prin reactia de
condensare dintre aldehida formica și fenoli într-un mediu
alcalin.
În amestec cu diferite materiale, prin presare la
cald, se obține o masa plastica insolubilă, termostabilă,
electroizolantă, dură, rezistentă la șoc și la uzură.
A fost descoperită în 1907 de către Chimistul belgian
Leo Baekeland (de unde îi provine și numele), care a
prezentat-o doi ani mai târziu la o conferință a societății
științifice American Chemical Society.
Se utilizează la fabricarea diferitelor materiale
presate și laminate, la obținerea unor materiale și piese
electroizolante, obiecte de uz industrial și casnic .
Structura bachelitei
 Descriere
Cele termorigide se întăresc la căldură. Astfel, ele
sunt mulate la rece pe formele dorite apoi sunt încălzite
pentru a se întări, sau pot fi lăsate să se întărească după ce
li se adaugă un produs special. Plasticele termorigide se
folosesc la fabricarea obiectelor prelucrate manual sau a
celor care necesită o fabricație îngrijită. Așa se fabrică
ambarcațiunile, piesele de caroserie, barele de protecție
etc.
Suflarea este folosită pentru fabricarea obiectelor
care au interiorul gol, cum sunt mingile, flacoanele, sticlele,
popicele. Materia plastică încălzită coboară în formă, în care
se injectează apoi aer. Aceasta are ca efect întinderea
materialului cald pe pereții interiori ai formei.
 Metoda cea mai utilizată este însă
injectarea. Este folosită mai ales pentru fabricarea
obiectelor cum sunt pieptenii, periuțele de dinți,
ustensilele de bucătărie. Materia plastică intră sub
forma de granule într-o mașină de injectare. Prin
încălzire, ea este transformată într-o pastă mai
mult sau mai putin groasă, care este apoi
injectata în formă și racită printr-un circuit de apa.
Masele plastice sunt folosite, cu mici excepții, în
toate domeniile de activitate.
Proprietati: -sunt anticorosive, electroizolante, au
greutăți specifice mici;
-au proprietăți mecanice bune, cost scăzut,
aspect exterior plăcut, se pot prelucra atât pe cale
mecanică tradițională cât și prin procedee specifice cum ar
fi injecția lor;
-se pot acoperi cu vopsea sau prin galvanizări,
permițând în felul acesta să capete aspectul dorit de către
proiectant;
Proprietati dezavantajoase:-micșorarea
rezistenței mecanice cu creșterea temperaturii;
-coeficientul de dilatare mare, coeficientul de
transmiterea căldurii mic, etc.
 Clasificare
Materialele plastice utilizate în tehnică se împart în
două grupe:
-Termoplaste, care prin încălziri repetate trec
în stare plastică (polistiren, polimetacrilat, celuloid,
poliamidă, policlorura de vinil). Piesele din aceste
materiale se obțin prin presare și turnare, având o
mare productivitate.
-Termoreactive, care prin încălziri repetate
nu mai trec în stare plastică (polistireni nesaturați,
rasini fenolfolmaldehidice, etc.). piesele în acest
caz se prelucrează prin presare.
 POLISTIRENUL
• Polisterenul are o structura
liniara, masa moleculara de la 50
000 pina la 300 000. Se obtine
prin polimerizarea monomeruluiin
prezenta de initiatori.
• Spre deosebire de polimerii
examinati mai inainte, polistirenul
la incalzire se depolimerizeaza
foarte usor, adica se
dezintegreaza, formind
monomerul initial:
• -CH2 – CH – CH2 – CH – CH2 –
CH - … nCH2=CH
• C6H5 C6H5
C6H5 C6H5
 Un astfel de process
poate fi realizat si in
laboratorul scolii: la incalzirea
polimerului in aparatul pentru
distilarea lichidelor in receptor
se va acumula monomerul
format. Prezenta legaturii
dublein stiren poate fi usor
demonstrata pe cale
experimentala.
Unul din dezavantajele
polistirenului este rezistenta
relativ mica la lovire, ceea ce-
I reduce domeniile de
utilizare. In present datorita
cauciucului la sintetizarea
polimerului se obtine
polistiren rezistent la lovire.
Acest polistiren este acum cel
mai raspindit.
 O varietate de polimer
este penopolistirenul. El se
obtine, adaugind in timpul
prepararii materialului a unei
subtante de spumare. Ca
rezultat polistirenul capata o
structura asemanatoare cu o
spuma solidificata cu porii
inchisi. Acesta este un material
foarte usor. Penopolistirenul se
utilizeaza in calitate de material
termo- si fonoizolator, la
constructii, in tehnica
frigorifica, industria mobilei.
 Policlorura de vinil
• Policlorura de vinil cu
numele prescurtat PVC este o
substanță din categoria
materialelor termoplastice cu o
structură amorfă. Sunt două
forme de PVC, „forma dură” și
„forma moale” la care s-au
adăugat stabilizatori. Forma
moale este mai răspândită
fiind PVC-ul, adecvată
prelucrărilor tehnice, este
forma care care se aplică pe
dușumea, sau în constructii la
conductele din material plastic.
• Policlorura de vinil ia naștere
prin polimerizarea (legarea)
monomerelor de clorură de
vinil (CH2 = CHCl)
 Polietilena
• Polietilena de joasă densitate a fost obtinută în 1935 de englezii Fawett
si Gobson iar fabricatia industrială a început în 1939. In 1953 germanul
Karl Ziegler (premiul Nobel 1963) a obtinut polietilena de înaltă
densitate, mult mai rigidă. Din 1985 DMS (Olanda) si Allied (SUA)
folosesc o polietilenă de 30 ori mai rezistentă la tractiune decât otelurile
de greutate egală cu ea.
 Polipropilena
• Polipropilena este un material
plastic mai rezistent la caldura
decat policlorura de vinil (PVC).
Este folosit in industria
materialelor plastice, mai ales la
instalatiile de incalzire.
• Cea mai mare parte din
polipropilena comercială este
izostatică și are un nivel
indermediar de cristanilitate între
cea a desității mici polietilenă
(LDPE) și cea a densității ridicate
polietilenă (HDPE). Polipropilena
normală este dură și flexibilă,în
special când este copolimerizată
cu etilenă.Aceasta permite
polipropilenei să fie utilizată ca un
plastic pentru producția în
industria de automobile concurând
cu ABS.Polipropilena este ieftină și
poate deveni translucidă când nu
este colorată.
Avantaje
-Nu necesită prelucrări ulterioare și pot avea o formă suficient de
complicată.
-Permit executarea de găuri și adâncituri în orice secțiune, precum și
presarea de filete.
-Piesele rezultate se pot obține într-o mare varietate de culori, ce pot fi:
obișnuite și metalizate. Aceste culori fie că se realizează conform mostrarului de
culori transmis de către fabricantul de masă plastică, fie că este creat un mostrar
nou de către designer împreună cu tehnologul de masă plastică.
-Un mare avantaj al maselor plastice constă în faptul că acestea pot fi
înfoliate. Această operație constă în acoperirea la cald, prin presare, a
suprafețelor în relief. Aceste folii pot fi mate sau lucioase, pot fi albe, negre,
imitație furnir, argintii, aurii, sau în diferite alte culori.
-Un procedeu de inscripționare a maselor plastice este acela prin
serigrafie, după desenul ciocan executat de către designer, cu ajutorul sitelor
serigrafice și în varianta de culori serigrafice indicată de designer.
-Piesele din mase plastice se pot asambla mecanic cu ajutorul
șuruburilor și piulițelor, cu ajutorul șuruburilor autofiletante .Se pot utiliza și în
cazul creării de produse din materiale mixte, permițând asamblarea cu: lemnul,
sticla, cauciucul, metalul, etc.
-Acolo unde din motive de rezistență sau în vederea realizării unor
contacte electrice se impune utilizarea de piese metalice, se pot executa piese
mixte, prin injecție de masă plastică pe reperul din metal.
Defecte posibile
În urma procesului de injecție pot apărea o serie de defecte
care se datorează fie unor greșeli de proiectare, fie nerespectării
parametrilor regimului de injecție (presiune, temperatură). Aceste
defecte pot fi: supturi, retasuri, flori de gheață, injecții incomplete,
deformări, etc. Defectele care apar pot fi corectate fie printr-un regim
de injecție corect stabilit și aplicat, fie cu ajutorul proiectantului, prin
stabilirea unei forme care să previe apariția defectelor. Dacă aceste
defecte nu mai pot fi prevenite, se poate interveni asupra respectivelor
repere cu ajutorul designerului. Astfel acesta poate interveni cu finisaje
suplimentare în funcție de defect.