MATERIALE PLASTICE DE NALT TEHNOLOGIE

Plastic biodegradabil
Este cunoscut faptul c este nevoie de cteva sute de ani pentru ca plasticul s se descompun natural. Ecoflex, plasticul complet biodegradabil de la BASF, este ideal pentru sacii menajeri sau pentru ambalajele de unic folosin: produs din bacterii i fungi, ap, monoxid de carbon i biomas, se descompune n cteva sptmni fr a lsa reziduuri. Acest copoliester alifatic-aromatic este ideal pentru sacoe, hrtie de mpachetat, ambalaje de unic folosin sau folii pentru solariile din agricultur, pentru c se descompune fr a lsa reziduuri duntoare. Una din ariile sale de utilizare este cea a sacilor menajeri biodegradabili.

DEFINITIE
Masele plastice sunt produse sintetice de natura organica,anorganica sau mixt,care se pot prelucra uor n diferite forme ,la cald sau la rece,cu sau fara presiune. CEVA DIN ISTORIE In anul 1908 chimistul Jacques Brandenberger descoper celofanul, a crui denumire o patenteaz n 1912. n 1909, belgianul Leo Baekeland breveteaz prima materie plastic sintetic, care avea s i poarte numele:bachelita. Fritz Klatte breveteaz, n 1913,polimerzarea unui gaz, clorura de vinil, i obin policlorura de vinil(PVC). Datorit proprietilor sale (rezisten chimic, greutate mic i pre redus) PVC-ul a avut un puternic impact n domeniul tehnologiei conductelor i instalaiilor. In ultimii 50 de ani productia de materiale plastice s-a dublat practic la fiecare 5ani. Putem spune ca nu exista nici o ramura a tehnicii care sa nu beneficieze de descoperirile si cercetarile care au dus la obtinerea polimerilor si pe aceasta baza a maselor plastice. Acestea au patruns in tehnica inlocuind materialele clasice(lemn, metal, cermaica), insa polimerii sintetici s-au impus si au iesit din stadiul de materiale de inlocuire. STIATI CA?!? O masa plastica este constituita din:

materialul de implutura ( faina de lemn, teseturi,azbest, fibre de sticla plastifianti( de exemplu esteri cu punctul de fierbere inalt),care le sporesc stabilizatori (antioxidanti, fotostabilizatori), care contribuie la pastrarea

s.a.), care ii reduc costul si ii imbunatatesc proprietatile mecanice,

elasticitaea, le reduc fragilitatea,

proprietatilor maselor plastice in timpul proceselor de prelucrare si in timpul utilizarii, coloranti, care le dau culoarea necesara,

alte substante.

Domeniile de utilizare ale maselor plastice! Cele mai interesante domenii de aplicare a materialelor plastice sunt: Industria de ambalaje- materialele plastice au patruns adnc n domeniile de utilizare ale sticlei, tablelor,cutiilor si foliilor metalice etc. Ambalajele de plastic pastreaza calitatile alimentelor si impiedica patrunderea bacteriilor. Un strat dintr-un plastic denumit teflon face ca mancarea sa nu se lipeasca de cratita. Ambalajele de polistiren mentin calde gustarile la pachet. Electrotehnica si electronica au cunoscut o pondere relativ importanta a maselor plastice, n special polimerii traditionali ca policlorura de vinil, polietilena, polistirenul, dar si unele mase plastice speciale cum sunt policarbonatii, poliacetatii, etc. Polietilena este utilizata la fabricarea foliilor pentru ambalaje (pungi, saci folii pentru mbracaminte, folii pentru alimente congelate, folii pentru sere), pentru izolarea cablurilor electrice, la obtinerea de butelii si butoaie, tevi, conducte si obiecte de uz casnic.

Policlorura de vinil este folosita la fabricarea foliilor si covoarelor pentru pardoseli, (musamale, linoleum), a nlocuitorilor de piele pentru ncaltaminte si marochinerie, a tuburilor si a conductelor pentru instalatii sanitare, a diferitelor detalii pentru aparatele electrotehnice, a jucariilor, la izolarea cablurilor.

Industria constructiilor de masini si autovehicule a nregistrat cel mai nalt ritm de asimilare a materialelor plastice. Principalele tipuri de
polimeri folositi sunt policlorura de vinil, poliolefinele si polimerii stirenici. O inovatie interesanta ! Conceptul de automobil dezvoltat de Daimler i BASF vine cu cteva inovaii majore ale industriei maselor plastice. Reprezentnd o nou generaie de maini electrice, smart forvision aduce o reducere considerabil n greutate i un design unic datorit roilor de plastic, o realizare pionierat n industria auto.Roata dezvoltat de BASF dintr-un material nou, foarte performant, este mai uoar cu 3 kg.

Spre deosebire de materialul convenional, din poliamid compozit, acest material plastic are fibre lungi de consolidare care i mbuntesc proprietile mecanice. Rezultatul este o stabilitate termic i chimic excelent, putere dinamic, duritate i bune caracteristici de operare continu. n agricultura ponderea cea mai mare o detin filmele de polietilena de joasa presiune, folosite pentru mentinerea umiditatii solului, protejarea culturilor n sere si solarii. Industria nucleara- politetrafluoretilena care rezista la compusii fluorurati agresivi, se utilizeaza la instalatiile industriale destinate separarii izotopice a uraniului, ca element de legatura pentru pompe si compresoare, conducte,etc. Industria chimica- materialele plastice si gasesc cele mai diverse aplicatii, ncepnd de la conducte pna la piese componente ale pompelor si compresoarelor care lucreaza n medii corozive. Industria electronic-sunt cunoscute n general proprietatile electroizolante ale polimerilor sintetici. S-au gasit nsa utilizari ale materialelor plastice si ca nlocuitori de materiale conductoare si semiconductoare traditionale. Industria farmaceutic :seringi de unic folosin, capsule i ambalaje, etc. Materiale de constructie:Principalele categorii de produse sunt profilele din materiale plastice ca inlocuitor ai tablelor ondulate si profilelor metalice, panourile stratificate, elementele prefabricate cu izolatie termica si fonica din spume poliuretanice, retele sanitare si electice cuprinzand tevi din policlorura de vinil si poliolefine, instalatii sanitare din poliesteri armati, polimeri acrilici sau aliaje din diferite materiale plastice cum ar fi acrilonitrilul, butadiena si stirenul(ABS). Medicina:Dei majoritatea echipamentelor medicale sunt fabricate din metal, anual, o cantitate considerabil, de un milion de tone de material sintetic, este folosit pentru fabricarea instrumentelor medicale. Avnd o gam larg de proprieti fizice bune, policarbonatul ofer o combinaie neobinuit de putere, rigiditate, duritate i transparen precum sticla. Ce este i mai important din punct de vedere medical este conformitatea claselor de policarbonai cu standardele testrii de biocombatibilitate, nsemnnd c aplicaiile pot intra n contact direct sau indirect cu substane endogene (snge, esuturi, dentin, alte lichide din corp). De aceea este folosit pentru fabricarea instrumentelor chirurgicale i echipamentelor n care se depoziteaz snge sau alte lichide.Unele aplicaii sintetice ieite din comun, folosite n medicin, sunt oasele artificiale, care sunt produse n sute de tipuri diferite i care sunt reproduceri ale oaselor umane. Ele formeaz un grup special ntruct nu sunt folosite direct pentru scopuri terapeutice, ci n cursurile medicale. Studenii de la medicin folosesc aceste oase artificiale pentru a cpta experien profesional n chirurgie, de exemplu n nlocuiri sau punerea protezelor. Avantajele maselor plastice: 1. 2. 3. 4. Proprieti optice superioare rezisten la aciunea agenilor chimici rezisten mecanic izolatori chimici i termici

5. 6.

pre de cost redus elasticitate.

1. Scurt istoric n drumul mereu ascendent al maselor plastice,o deosebita importanta a avut-o descoperirea facuta de Karl Ziegler, n anul 1954, si anume amestecul de combinatii organo-aluminice si tetraclorura de titan catalizarea polimerizarea etilenei la presiuni joase. Procedeul Ziegler a revolutionat tehnologia de obtinere a polietilenei, permitnd obtinerea industriala a acesteia la presiuni de numai cteva atmosfere. Aceasta polietilena este formata n principal din macromolecule liniare cu foarte putine ramificatii, ceea ce permite mpachetarea usoara a macromoleculelor. Polietena obtinuta prin procedeul Ziegler este cunoscuta sub numele de polietilena de mare densitate ( 0,97 g/ cm3 ) sau polietilena dura. Descoperirea lui Karl Zeigler a fost dezvoltata cu succes de lucrarile lui Giulio Natta si ale scolii sale. n anul 1955 Giulio Natta pune bazele polimerizarii stereospecifice care permite obtinerea polimerilor stereoregulati, folosind drept catalizator de polimerizare produsii de reactie ai combinatiilor organo-aluminice cu compusii materialelor traditionale ( asa numitii catalizatori Zie 13313t1922n gler-Natta ). Importanta acestor descoperiri rezulta si din faptul ca n 1963, celor doi savanti le-a fost decernat premiul Nobel pentru chimie. 2. Definitie Materialele plastice sunt produse sintetice macromoleculare, din care, prin prelucrare mecanica sau termica, se pot obtine obiecte de diferite forme, cu utilizari largi n industrie si comert. Materialele plastice organice se mai pot numi carboplaste . un material plastic este format dintr-un compus macromolecular, un plastifiant, umplutura inerta si un colorant. Compusul macromolecular se obtine din substante simple: monomeri vinilici, fenol, aldehida formica, glicerina, acid ftalic. Plastifiantul are rolul de ambunatati gradul de prelucrare a polimerului, dar si de aconserva proprietatile acestuia. 3. Clasificare Dupa comportarea la incalzire materialele plastice se mpart n: 1. produse termoplastice (acele produse care supuse la ncalzire se nmoaie si pot fi prelucrate prin diferite procedee: presare,valtuire,etc. Dupa racire se solidifica ,dar printr-o noua ncalzire devin din nou plastice, procesul putnd fi repetat ). Ex.: polietena, policlorura de vinil, polistirenul, materiale plastice de polimerizare; 2. produse termoreactive [( rigide )acele produse care se nmoaie prin ncalzire putnd fi prelucrate, de asemenea prin presare,valtuire,etc., iar apoi se ntaresc ireversibil ( devin rigide )]. Ex: rasinile fenol-formaldehidice, materiale plastice obtinute prin policondensare Dupa tipul reactiilor chimice care stau la baza sintezei lor, materialele plastice se mpart n: materiale plastice de polimerizare; materiale plastice de policondensare;

 materiale plastice obtinute prin transformarea produsilor, macromoleculari si naturali ( de ex.celuloza ); 4. Metode de obtinere Pentru obtinerea materialelor plastice se folosesc: - substante naturale care au o anumita structura macromoleculara ( polizaharide, substante proteice, etc ); - substante cu masa moleculara mica ( derivatele de titei, gazele naturale, substantte minerale, etc) care pot fi transformate n produsi macromoleculari; Macromoleculele materialelor plastice sunt alcatuite dupa diferite tipuri structurale, deosebindu-se molecule cu structura liniara ( molecule filiforme sau catenare ),molecule cu structura ramificata si molecule cu structura spatiala (reticulara sau tridimensionala). 5. Proprietati Principalele proprietati ale materialelor plastice sintetice sunt urmatoarele: a) densitatea este mult mai mica dect a metalelor ( sunt folosite n industria navala, aeronautica,automobile si n transportul feroviar ); greutatea specifica ntre 0,9 si 2,2 gf/cm 3; b) stabilitatea chimica este foarte mare comparativ cu metalele (masele plastice se folosesc ca materiale anticorozive la fabricarea de aparate chimice ); c) proprietati dielectrice ( materialele plastice sunt n general buni dielecrtici si datorita acestui fapt prezinta o importanta deosebita pentru industria electrotehnica); d) rezistenta mecanica variaza n limite largi cum ar fi de la rigide, la elasticitatea redusa (asemanatoare cu a materialelor ceramice, a lemnului), pna la flexibile si extensibile (asemanatoare cu pielea si cauciucul, polietena, P.V.C, etc ); e) proprietati de antifrictiune ( diferite materiale plastice sunt caracterizate printr-un coeficient mic de frecare si printr-o uzura redusa (se folosesc la construirea lagarelor, a rotilor dintate, a rolelor, etc); f) proprietati optice care se concretizeaza fie in transparenta (sticlele organice), fie n opacitate; spre deosebire de sticlele obisnuite, ele lasa sa treaca si razele ultraviolete. 6. Dezavantaje Materialele plastice au si dezavantaje care limiteaza folosirea lor. Dintre aceste dezavantaje amintim: stabilitate termica scazuta (unele pot fi utilizate pna la 70oC ,altele pna la 200oC si numai cteva pot fi folosite la temperaturi mai nalte); duritate mica n comparatie cu sticla obisnuita sau cu metalele; conductibilitatea termica redusa; coeficient mare de dilatatie termica (daca n timpul folosirii lor sunt expuse la variatii bruste de temperatura, apar tensiuni interne care pot produce fisuri); "mbatrnirea" ( care se manifesta prin procese lente de oxidare, de absortie a umiditatii, de reducere a duritatii, de nchidere a culorii, etc ); 7. Procedee de prelucrare extrudere ( se obtin sine, tuburi si forme profilate);

suflare ( se obtin mingi, flacoane ,baloanele, popicele,etc); injectare (se obtin jucarii, capace pt sticle, nasturi,etc) 8. Tipuri de mase plastice a. Materiale plastice obsinute prin polimerizare

n cazul polimerizarii se leaga ntre ele de acelesi fel sau molecule diferite, iar macromolecula formata ( denumita si polimer ) are masa moleculara egala cu suma maselor moleculare intrate n reactie si aceeasi compozitie procentuala. Polimerul are propritati fizice si chimice diferite de ale monomerului de la care provine De exemplu, din etena, C2H2, substanta gazoasa cvu molecula mica, care se obtine industrial prin cracarea fractiunilor petroliere, se sintetizeaza polietena ( polimerul etenei ): nCH2=CH2 Uneori se numeste copolimer [-CH2-CH2-]n se

supun polimerizarii doi monomeri diferiti. Polimerul rezultat ( polimer mixt ), iar fenomenul se numeste copolimerizare.

n industrie se ntrebuinteaza frecvent copolimeri, de pilda copolimeri ai acrilonitrilului cu butadiene, cu clorura de vinil. n industie se folosesc urmatoarele procedee de polimerizare: - Polimerizarea n bloc, care consta n polimarizarea monomerului cu ajutorul initiatorilor ( peroxidul de benzoil ) n forme, rezultnd un polimer sub forma de blocuri, bar sau placi; - Polimerizarea n supensie apoasa ( emulsie ), consta n dispersarea monomerului n apa, n prezenta de emulgatori ( substante care ajuta la emulsionare ). Polimerul obtinut este apoi uscat si macinat sub forma de pulbere, prin diferite mijloace. - Polimerizarea n solutie, n care monomerul este tratat cu anumit dizolvant ce se poate dizolva n aceleasi timp att monomerul ct si polimerul format, rezultnd o solutie de polimer n dizolvant; n aceasta solutie se gaseste si o cantitate de monomer neintrata n reactie. Prin distilare sau prin antrenare cu vapori de apa, polimerul este separat de rest ca urmare a eliminarii substantelor volatile. n cazul n care polimerul este insolubil n dizolvant, dar n schimb monomerul este solubil n el, atunci pe masura ce are loc formarea polimerului, aceasta precipita. La fel se ntmpla n cazul polimerizarii n solutie a poiclorurii de vinil ( P.V.C ) sau a polimetacrilatului de metil ( stiplex ), n amestec de 50% metanol (CH3OH) si 50% apa. Polimerizarea n solutie duce la obtinerea de polimeri omogeni, cu o compozitie chimica constanta si pura. Principalele materiale plastice obtinute prin polimerizare sunt: polietena, polipropena, policlorura de vinil, polistirenul, politetrafluoroetena. Polietena [-CH2-CH2-]n Caracteristici: - se obtine prin polimerizarea propenei la 400C si 200 atm; - are o structura asemanatoare alcanilor, dar are catene mai lungi avand masa mleculara cuprinsa ntre 10 000 si 80 000; - este o masa solida, laptoasa sau transparenta, cu o buna rezistenta mecanica si o stabilitate chimica deosebita;

Polipropena [-CH2-CH-]n | CH3

- este un izolator electric; - este insolubila n apa si n alti solventi, la temperatura obisnuita; - are punct de nmuiere ridicat, la 100 - 150C. Utilizari: Polietena este utilizata la fabricarea foliilor pentru ambalaje (pungi, saci folii pentru mbracaminte, folii pentru alimente congelate, folii pentru sere), pentru izolarea cablurilor electrice, la obtinerea de butelii si butoaie, tevi, conducte si obiecte de uz casnic Caracteristici: - polipropena este un polimer cu fluiditate mare, care se poate prelucra usor; - rezistenta chimica deosebita; - proprietati optice bune. Utilizari: Se utilizeaza la obtinerea de frnghii, cordaje, covoare, benzi adezive, containere, folii de mpachetat, articole de uz casnic, filme transparente.

Policlorura de vinil [-CH2-CH-]n | Cl

Polistirenul [-C2H-CH-]n | C6H5

Politetrafluo roetena [-CF2-CF2-]n

Caracteristici: - masa moleculara variaza ntre 18 000 si 30 000; - este notata si PVC, este o asa solida, relative dura, se nmoaie la 90-95C si se descompune latemperaturi nalte; - este solubila n cetone, derivati halogenati si esteri; - se obtine prin polimerizarea clorurii de vinil n prezenta de H2O2. Utilizari: Este folosita la fabricarea foliilor si covoarelor pentru pardoseli, (musamale, linoleum), a nlocuitorilor de piele pentru ncaltaminte si marochinerie, a tuburilor si a conductelor pentru instalatii sanitare, a diferitelor detalii pentru aparatele electrotehnice, a jucariilor, la izolarea cablurilor. Caracteristici: - substanta solida, incolora, transparenta; - punct de nmuiere 75-90C; - solubil n benzen sau n toluen; - inert fata de agentii chimici si bun izolator electric; - este casant si se decompune la ncalzire peste 150C. Utilizari: Polistirenul este utilizat ca materila electroizolant n electrotehnica si la fabricarea poroplastelor ( buretele ), a polistirenuluiu expandat, care este bun izolator temric si fonic, a ambalajelor. Caracteristici: - polimer cunoscut si sub numele de Teflon, este o substansa solida; cu un punct de nmuiere ridicat 320-330C; - stabil fata de agentii chimici si nu se dizolva n nici un solvent. Utilizari: Teflonul este utilizat ca material electroizolant, la confectionarea unor echipamente speciale, la acoperirea vaselor de bucatarie.

b. Materiale plastice obtinute prin policondensare

Policondensarease deosebeste depolimerizare prin aceea ca unirea moleculelor initiale (monomerilor), care duce la formarea polimerului, are loc cueliminarea unor substante, cu masa moleculara mica, ca: apa , acizi sau amoniac. n acest caz, masa moleculara a polimerului obtinut nu mai este egala cu suma maselor moleculare ale moleculelor intrate n reactie. Policondensareaeste caracteristicapentru combinatiile organice care au n molecula lor grupe functionale. Aceste grupe, interactionnd n procesul de condensare, elimina molecula substantei cu masa moleculara mica si formeaza o noua grupa care leaga resturile moleculelor reactante. Principalele material plastice aminoplastele, fibrele poliamidice. obtinute prin policondensare sunt: fenoplastele,

Fenoplastele

Aminoplastele

Fibrele poliamidice

Caracteristici: - sunt primele materiale sintetice de importanta industriala; - ele se obtin prin reactia de policondensare dintre fenoli si aldehide sau cetone n mediu acid, unde se formeaaza o rasina sintetica numita novalac; - daca policondensarea se face n mediu alcalin se obtine rezolul care trece n rezitol i mai departe n rezita (banchelita), care este un polimer trimdimensional; - datorita acestei structuri se explica proprietatile importante: rezistenta mecanica si chimica, infuzibilitate si insolubilitate. Utilizari: Fenoplastele se folosece la confectionarea stecherelor, ntrerupatoarelor, receptoarelor de telefon, mnere pentru usi si ferestre, nasturi, calimari, scrumiere, vase pentru acumulatoare, carcase pentru transformatoare. Caracteristici: - sunt rasini, care se obtin prin rectia de policondensare dintre uree si - derivatii sai cu formaldehida (rasini carbamidice), n mediu neutru slab sau - alcalin; - produsele de condensare se numesc ureoplaste, solubile n apa; - sunt stabile pna la 80C, au rezistenta buna; - sunt stabile la lumina; - nu au miros si gust. Utilizari: Un exemplu de aminoplast este pollopausul, de culoare deschisa folosita ca - masa de presare si la stratificare. Cleiul Kaurit este ntrebuintat la fabricarea placajelor de - lemn. Caracteristici: - sunt produse de condensare n care monomerii sunt legati prin legaturi peptidice; - ele pot fi obtinute prin policondensarea acizilor dicarboxilici cu diaminele - sunt subtante solide, cu temperatura de topire nalta ( 180-250C ); - insolubile n dizolvanti obisnuiti; - stabile la actiunea alcanilor si sensibile la cizi, sub actiunea carora hidrolizeaza usor; - se prelucreza usor prin valtuire, ntindere, extrudere. Utilizari: Materialele plastice de tip poliamidic servesc la fabricarea fibrelor de nailon

si relon. Aceste fire se aseamana cu matasea dar sunt mai rezistente ca acestea. Din ele se confectioneza tesaturi, tricotaje, plase de pescuit, fire pentru perii de haine si dinti.

c. Materiale plastice obtinute din produsi macromoleculari naturali sub actiunea diferitelor substante chimice Cei mai importanti produsi macromoleculari naturali din care se pot obtine materiale plastice sunt proteinele ( n special cazeina din lapte) si polizaharidele cu derivatii lor (celuloza si derivatii ei). Rasini proteice. Dintre acestea cel mai caracteristic este galalitul. Galalitul Caracteristici: - primul material plastc obtinut pe baza de substante proteice; - pe scara industriala se fabrica prin policondensarea cazeinei cu formaldehida. Se obtine o rasina cu proprietati mecanice bune. Utilizari: Se ntrebuinteaza la confectionarea de nasturi, piepteni, mnare de genti, catarame si obiecte decorative. Materiale plastice din celuloza. Din aceasta categorie fac parte celuloidul si celofanul. Celuloidul Caracteristici: - pentru fabricarea acestuia se foloseste o nitroceluloza care are un - continut n azot 11-12% numit coloxilina; - se poate prelucra usor, iar prin adaosul de solutii colorate poate fi - obtinut n diferite nuante cu aspect de fildes, sidef, baga; - este usor inflamabil. Utilizari: Se ntrebuinteaza la confectionarea pieptenelor, a mnerelor, a sticlei incasabile "triplex", a obiectelor decorative. -

Celofanul Caracterisici: - este un produs format din hidrat de celoloza; - se obtine din solutii dinvscoza sub forma de filme si foi; - este flexibil. Utilizari: Celofanul se ntrebuinteaza ca material transparent si igienic n industria alimentara ( de exemplu sub forma de nvelis pentru preparate din carne ).

d. Siliconii Siliconii sunt o clasa speciala de polimeri macromoleculari obtinuti n urma proceselor de condensare-polimerizare a unor compusi organo-silicici, n molecula carora atomul de siliciu lega direct diversi radicali organici, cu formarea legaturii Si-C. Datorita structurii chimice si compozitiei lor, siliconii au proprietati speciale. Partea componenta anorganica din molecula siliconilor ( asemanatoare cu SiO 2) determina proprietati: electroizolante, rezistenta la coroziune, stabilitate la caldura si la frig.

n timp ce partea organica a moleculei ( radicalul hidrocarburat ), imprima urmatoarele proprietati: hidrofobe, elasticitate, consistenta vscoasa.

Utilizari: Siliconii se folosesc sub forma de rasini, uleiuri si cauciuc. Dintre diferite tipuri de silicon, importanta tehnica au: Siliconii lichizi Caracteristici: - lichide vscoase, insolubile n apa, solubile n solventi organici. Utilizari: Sunt ntrebuintati n locul uleilor minerale si ca lichide dielectrice pentru scopuri speciale. Caracteristici: - produse solide, dure sau sub forma de solutii n solventi organici. Utilizari: Se folosesc n industria lacurilor, pentru acoperirea lacurilor, pentru - acoperirea aparatelor solicitate termic, a conductelor si n electrotehnica. Utilizari: Este ntrebuintat pentru izolarea cablurilor, mpregnarea tesaturilor de sticla si la confectionarea garniturilor, electro si termoizolante n electrotehnica.

Rasini siliconice

Cauciucul siliconic

9. Stadiul dezoltarii materialelor plastice n tara noastra n cadrul industriei chimice, productia de materiale plastice si rasini sintetice cunoaste astazi, o dezvoltare foarte mare, contribuind la progresul tehnic si la ridicarea nivelului de trai al poporului. O serie de materiale plastice au fost realizate n tara la noi.

Astfel la Turda, Trnaveni si la Combinatul petrochimic Borzesti se obtine policlorura de vinil. La combinatul de cauciuc sintetic din orasul Dej se fabrica polistiren si cauciucul sintetic CARCOM ( din butadiena si metil-stiren ); fenolul necesar fabricarii rasinilor fenolformaldehidice se obtine la Combinatul Chimic din Fagaras si Buzau. La combinatul chimic de la Craiova se fabrica poliacetat de vinil si ureea necesara obtinerii rasinilor ureo-formaldehidice. De asemenea, la combinatul de fire si fibre sintetice de la Savinesti se obtine fibra sintetica numita relon si fbra poliacrilonitrilica numita melana.

2. Materiale plastice organice Materialele plastice organice sunt substante organice macromoleculare in stare pura sau sub forma de amestecuri continand diferite materiale de adaos si umplutura (plastifianti, stabilizatori, coloranti, acceleratori de polimerizare sau condensare etc.) capabile sa treaca prin incalzire in stare plastica si sa pastreze dupa intarire forma data. Masele plastice folosite in domeniul ambalajelor pot fi pe baza de produse de condensare (rasini fenolice, anionice etc.), produse de polimerizare (rasini polivinilice, polistirenice, polietilenice etc.), polimeri naturali modificati chimic (rasini pe baza de celuloza, rasini proteice etc.). Dupa comportarea la incalzire aceste materiale se impart in: - produse termoplastice care supuse incalzirii se inmoaie si pot fi prelucrate prin presare, valtuire etc. Dupa racire se solidifica, iar printr-o noua incalzire devin din nou plastice, procesul acesta putand fi repetat; -produse semitermoplastice care supuse incalzirii se inmoaie si se pot prelucra similar cu cele termoplastice, dar care conduc, dupa racire, la un produs putin plastic la cald; -produse monoplaste sau termorigide (termoreactive) care se inmoaie la incalzire putand fi prelucrate ca in cazurile anterioare, dar care, apoi, se intaresc ireversibil. Produse termoplastice. Produsele termoplastice sunt clasificate din punct de vedere al structurii chimice in poliolefine, olefine substituite, copolimeri ai etilenei, poliamide, acrilonitrili si polimeri asociati , derivati celulozici, poliacrilati si poli-carbonati. In tabelele mentionate sunt prezentate proprietati, aspecte toxicologice si utilizarea principalelor produse termoplastice folosite la confectionarea ambalajelor destinate produselor alimentare. Proprietati, aspecte toxicologice si utilizarea poliolefinelor in industria alimentara Polietilena (polietena) PE Sortimente utilizate in industria PE de inalta PE de medie PE de joasa presiune alimentara Caracteristici presiune sau densitate presiune sau sau densitate inalta densitate medie mica LDPE (Low HDPE (High Density Density Polyethylene) Polyethylene MDPE (Medium Density Polyethylene Masa moleculara Densitate, kg/m
j

10000-50000 920 - 930 100-110 930 - 940

20000-3000000 940 - 960 123-127

Temperatura de inmuiere, C

Temperatura de topire, C Rezistenta la intindere, MPa CHa/IOOOatomiC

120-180 9-15 20-33

120-180 21 5-7

135-180 28 <1,5

Polietilena (polietena) PE Proprietati Masa alba, dura, flexibila, transparenta, partial cristalizata

-Inerta chimic fata de majoritatea reactivilor chimici pana la 60C, peste care devine sensibila la actiunea unor acizi tari concentrati si a unor agenti oxidanti si devine solubila in hidrocarburi alifatice, aromate si clorurate - Rezistenta la soc foarte buna - Buna rezistenta la intindere, spargere, lovire si rupere pana la -60C - Bariera excelenta impotriva apei si vaporilor de apa - Permeabila la unele lichide si gaze, indeosebi sub forma de folie Rezistenta fata de acizi, baze si solutii anorganice - LDPE sensibila la hidrocarburi, hidrocarburi halogenate, grasimi si uleiun vegetale si animale, care sunt absorbite determinand inmuierea - LDPE cu adaos de poliizobutena are rezistenta la solventi polari s mpermeabilitatea la gaze mai mari -HDPE are proprietati mecanice superioare LPDE Toxicologie - Polimer inalt insolubil si in general inert - PE cu adaos de antioxidanti (care nu sunt toxici) nu se foloseste pentru confectionarea ambalajelor destinate produselor alimentare - PE cu adaos de pigmenti, de exemplu negru de fum, este admisa, da acesta trebuie sa fie pur si lipsit de carburi cancerigene Utilizare -Sub forma de folii simple -Sub forma de folii complexate cu folie de aluminiu sau celofan - Accesorii pentru ambalaje (dopuri pentru butelii) - Diferite ambalaje (butelii diverse) - Alte accesorii Polipropena (polipropilena) PP Proprietati - Produs cristalin, incolor, inodor, cu densitate 900 kg/m 3 si punctul de topir ridicat (165... 170C) - Macromolecula este formata din lanturi lungi liniare, neramificate, car confera

propilenei proprietati mecanice excelente si o mare rezistent termica - Este mai fragila decat polietilena de inalta densitate - Nu da fenomenul de fisurare prezent la alte poliolefine, iar ambalajele d polipropilena Se pot steriliza la 115...120C - Se poate prelucra prin injectare si extrudare - Rezistenta la soc scade in apropierea lui 0C; aceasta se evita pri adaugarea unor cantitati reduse de cauciuc sintetic sau prin utilizare copolimerului etileno-propilena Polipropena (polipropilena) PP Toxicologie Utilizare La temperaturi cuprinse intre 0 si 100C este insolubila si inactiva fata de cea mai mare parte a produselor alimentare. Ambalaje variate (tuburi deformabile, cutii, saci impletiti din fire de PP etc.) Pelicule simple sau complexe (stratificate cu alte materiale)

Polibutena Proprietati Densitate 920 kg/m3 si temperatura de topire 125C Proprietati mecanice mai bune ca ale LDPE si chimice asemanatoare LDPE

- Rigida, buna rezistenta la rupere, intindere, intepare si lovire - Rezistenta la temperaturi ridicate o face potrivita pentru ambalarea aseptica a produselor alimentare - Material bariera la vapori de apa si mai putin la gaze Utilizare Sub forma de folie pentru saci mari, pungi pentru lapte (S.U.A.) Sisteme de inchidere sigilate cu deschidere usoara (de exemplu, la pachetele de tigari)

Poli (metil) pentena Proprietati Copolimer al 4-metil pentenei cu alti monomeri Material transparent, cu densitatea 830 kg/m3 si temperatura de topire 245C Rezistenta chimica buna, permeabilitate ridicata la vapori de apa si gaze

Utilizare

Material de acoperire a cartonului pentru a conferi rezistenta termica tavilor pentru gatirea si servirea alimentelor (produse "ready-toheaf si "ready-to-eaf)

Proprietati, aspecte toxicologice si utilizarea olefinelor substituite in industria alimentara Policlorura de vinii PCVsau PVC (Polyvinyl Chloryde)

Proprietati

Are masa moleculara intre 50 000 si 90 000 si densitatea 1 400 kg/m3

- in stare pura este dura, foarte rezistenta la acizi concentrati, la baze si la uleiuri si grasimi - Insolubila in marea majoritate a solventilor organici - Se dizolva in cetone ciclice, ciclopentanona, ciclohexanona, metilciclo-hexanona, in tetrahidrofuran si metiltetrahidrofuran - Permeabilitate la vapori de apa mai mare si permeabilitate la gaze mai mica decat poliolefinele Policlorura de vinil PCV sau PVC (Polyvinyl Chlaryde) Proprietati - Sub actiunea caldurii si luminii, policlorura de vinii isi reduce stabilitatea (pierde molecule de HCI). Protectia se asigura prin adaos de substante stabilizatoare in proportie de 0,25 - 5% (saruri de plumb, cadmiu, bariu, calciu sau zinc, impreuna cu epoxizi si fosfati organici) - Plastifianti: esteri ai acizilor anorganici (fosfati) esteri ai acizilor organici: ftalati, adipati, ricinoleati, polimeri (poliesteri), copolimeri: copolimer butadiena-acrilonitril) Toxicologie Insolubila, inerta si netoxica in stare pura in industria alimentara este permisa utilizarea PCV avand agenti de emulsionare cu toxicitate scazuta cum sunt sulfatii de alchil - Utilizarea Pb si Cd ca stabilizatori are restrictii in industria alimentara - Plastifiantii se utilizeaza cand se impune absenta nocivitatii, de exemplu, clorura de difenil este toxica, astfel ca PCV care o contine nu se foloseste in industria alimentara Utilizare in stare rigida fara plastifianti se poate prelucra la cald cu obtinerea de placi, tevi etc., sau se poate prelucra analog cu metalele: aschiere, gaurire, pliere, profilare sau ambutisare (ultimele trei operatii se fac la cald) - In stare plastifiata se foloseste pentru ambalaje: tuburi deformabile obtinute prin extrudare, folii subtiri obtinute prin calandrara - Film subtire pentru invelirea tavilor cu carne proaspata si cu produse din carne (permeabilitatea la vapori de apa previne condensarea acestora in interior) - Folie termoformata pentru confectionarea unei game largi de ambalaje de la cutii pentru ciocolata la tavi pentru biscuiti - Ambalaje pentru o mare varietate de produse alimentare incluzand sucuri de fructe si uleiuri comestibile Policlorura de viniliden PCVD Proprietati Are punctul de topire ridicat, este dur, cristalin si insolubil in solventi obisnuiti la rece si este instabil la punctul de topire - Se poate plastifia si stabiliza, dar plastifiantii si stabilizatorii sunt odoranti si coloranti - Se prezinta fie sub forma de granule, fie sub forma de folie, iar solutia in

solventi organici sau suspensia apoasa permite acoperirea supra-fetelor-suport cu pelicule subtiri ca: hartie, carton, aluminiu, hidrat de celuloza regenerata - Foliile si peliculele de policlorura de viniliden poseda o buna rezistenta mecanica, sunt insolubile in solventi obisnuiti, permeabilitatea la apa, gaze si vapori (mai ales vapori de apa) este foarte coborata, au o buna rezistenta chimica, rezistand bine la acizii tari, la baze (cu exceptia amoniacului), la uleiuri si grasimi Policlorura de viniliden PCVD Proprietati - Se utilizeaza mult copolimerii pe baza de clorura de viniliden - dorura de vinii sau clorura de viniliden -acetat de vinii (cu denumirea comerciala Saran) - Se folosesc copolimeri clorura de viniliden -clorura de vinii, la care predomina clorura de vinii (85%) - Exista si polimeri obtinuti prin copolimerizarea clorurii de viniliden cu derivati acrilici (acrilonitril, acrilati) Toxicologie Utilizare Polistirenul PS Proprietati - Material complet amorf, deoarece inelele benzenice impiedica apropierea lanturilor - Este o sticla organica foarte transparenta, cu densitatea 1 050 kg/m 3 si indicele de refractie la 20C = 1 ,592 care ii confera o stralucire deosebita - Se poate colora foarte usor, putand fi prezentat intr-o gama mare de nuante in stare transparenta si opaca - Desi la cald are un miros caracteristic neplacut, acesta dispare repede si, daca ambalarea si depozitarea se fac corect, mirosul nu este transmis produsului ambalat - Prezinta o rezistenta remarcabila fata de produsele alimentare lichide si pastoase - Are rezistenta limitata la caldura (70... 80 C), PS de buna calitate, rezista n d si la 100 C - Are fragilitatea mai redusa decat sticla - PS cu masa moleculara de 70 000 - 190 000 se prelucreaza usor prin injectie si matritare - PS cu masa moleculara mai mare de 200 000 prezinta rezistenta la soc si la caldura, in schimb este dur la injectare si casant la matritare - Rezistent la actiunea acizilor si bazelor, solubil in alcooli superiori, cetone, esteri, hidrocarburi aromatice si clorurate si in unele uleiuri, care produc craparea PS - Material-bariera bun pentru gaze si slab pentru vapori de apa Policlorura de viniliden este netoxica Folii si pelicule pentru confectionarea de ambalaje termosudabile (pungi etc.) destinate produselor alimentare

Sortimente

PS rezistent la soc (PS "soc") PS rezistent la caldura PS PS transparent (PS "cristal")

Polistirenul PS Toxicologie - PS este netoxic, insolubil si inactiv in contact cu lichidele alimentare - Prezenta monomerului datorita miscibilitatii PS cu acesta, desi nu are caracter toxic, poate modifica proprietatile organoleptice ale unor produse alimentare, in special ale materiilor grase - Copolimerii stirenului cu butadiena: acrilonitril, a-metilstiren, fumarati, malati precum si agenti de emulsionare si dispersie (sulfati de alchil, alcool polivinilic, fosfat tricalcic), sunt lipsiti de toxicitate si se pot utiliza ca materiale pentru ambalaje Utilizare - Confectionarea ambalajelor pentru uleiuri vegetale, grasimi animale, si'C-j;; de fructe, bauturi alcoolice, solutii acide si alcaline - PS "soc" se foloseste la fabricarea prin formare sub vid a recipientelor foarte usoare (cu grosime de 0,1-0,2 mm) pentru branza, creme, iaurt, dulceata, inghetata etc. Aceste ambalaje nu sunt transparente - Recipiente termoformate cu gura larga pentru produse alimentare stabile la depozitare - Recipiente multistrat obtinute prin suflare-matritare - PS-spuma pentru izolare termica - Foi de PS-spuma extrudata cu grosime de 0,13-6,4 mm si densitate 32-160 kg/m3, pentru ambalaje de unica folosinta: tavi pentru carne si produse din carne, cofraje pentru oua, ambalaje pentru produse gata preparate ("take-awa/ si "carryouf) Alcoolul polivinilic PVOH Proprietati Pudra de culoare alba cu temperatura de topire 185...215C

- Solubil in apa si insolubil in solventi organici obisnuiti - Grasimile animale si vegetale, hidrocarburile aromatice (benzen, toluen, xilen), esterii (acetat de etil, acetat de amil), eterul, acetona nu exercita nici o actiune asupra PVOH neplastifiat; - Se poate plastifia cu compusi solubili in apa si cu punct de fierbere ridicat (anumiti alcooli polihidroxilici) - Filmul PVOH este inodor, insipid, insolubil in uleiuri si grasimi si impermeabil la oxigen; ud are rezistenta mica, dar uscat are rezistenta mare Toxicologie - PVOH pur sau plastifiat cu glicerina nu este toxic - Datorita solubilitatii sale in apa, acest material nu se foloseste la ambalarea produselor cu umiditatea mai mare de 5%

Alcoolul polivinilic PVOH Toxicologie Se permite utilizarea PVOH pe suport de hartie pentru ambalarea produselor alimentare cu conditia ca: indicele de saponificare sa fie 10 - 50 mg KOH/g cenusa - maximum 1% metale grele (plumb, mercur, cadmiu, bismut) si arsen lipsa grupari vinilice in extractul de ulei-lipsa continutul in plastifiant (glicerina) - maximum 10%

Utilizare

- Film pentru formarea stratului protector al ambalajelor de hartie sau carton pentru materii grase - Folii pentru ambalarea produselor chimice si colorantilor care trebuie dozate controlat in apa fara o manipulare ulterioara

Politetrafluoretilena (tef Ionul) PTFE Proprietati - Substanta solida alba, opaca, cu punct de inmuiere 320...330C, insolubila in solventi organici (o inertie chimica mare) - Rezista in acizi si in solutii concentrate de hidroxid de sodiu (la temperatura de fierbere a acestora), fara a pierde din greutate sau a-si schimba proprietatile - in domeniul temperaturilor scazute isi pastreaza proprietatile pana la -100'C Toxicologie Datorita puritatii, inertiei chimice si insolubilitatii, politetrafluoretilena este considerat un polimer netoxic. Pana la 250C nu sufera practic nici o transformare, insa de la aceasta temperatura in sus, ca urmare a descompunerii totale sau partiale, politetrafluoretilena devine un produs toxic. - Accesorii pentru ambalaje - Suprafata de separare intre filmele termoplastice si falcile aparatului de etansare la cald, adesea o banda de PTFE intarita cu fibre de sticla Poliacetatul de vinil PAV Proprietati - Este o masa amorfa, transparenta si incolora - Este solubil intr-un mare numar de solventi (alcool metilic, etilic, benzilic, in benzen, toluen, acetona, acetat de etil, acetat de butii, lactat de etil, lactat de butii) - Se poate plastifia ca si policlorura de vinii, dar avand in vedere plasticitatea proprie, piastiflantii se adauga in cantitate redusa Poliacetatul de vinil PAV Proprietati - Este sensibil la apa, sensibilitate datorata caracterului hidrofil al gruparilor acetil; este cu atat mai mare cu cat gradul de polimerizare este mai mic - Prin copolimerizarea acetatului de vinii cu clorura de vinii rezulta policloroacetatul de vinii, care are proprietati intermediare intre cei doi polimeri; proprietati care depind de proportia dintre cei doi monomeri (proportia mai des utilizata este

Utilizare

de 85% clorura de vinii si 15% acetat de vinii) Toxicologie Din punct de vedere toxicologic, cele prezentate la policlorura de vinii raman valabile pentru toti derivatii vinilici care sunt utilizabili in industria alimentara, cu conditia ca agentii de plastifiere, stabilizare si emulsionare sa nu fie substante toxice - Sub forma de lacuri pentru suporturi ca: hartie, carton, recipiente metalice - Sub forma de emulsie apoasa inlocuieste latexul de cauciuc, mai ales la formarea inelului de cauciuc al capacelor cutiilor metalice de conserve Poliacetatul (polioximetilena) PAc Proprietati Rezistenta superioara polietilenei ia agenti chimici, cu exceptia acizilor si bazelor tari Camp de aplicare foarte restrans, folosindu-se la confectionarea ambalajelor aerosol

Utilizare

Utilizare

Proprietati, aspecte toxicologice si utilizarea copolimerilor etilenei in industria alimentara Etilena - acetat de vinii EVA Proprietati -Contine 3-12% acetat de vinii -Flexibilitate asemanatoare PCV plastifiata, duritate si flexibilitate buna la temperaturi scazute -Cristalinitatea scade si elasticitatea creste cu cresterea procentului de acetat de vinii, ceea ce determina cresterea permeabilitatii la gaze, umiditate, grasimi si uleiuri -Permeabilitate la vaporii de apa si gaze mai mare iar temperatura de termosudare mai mica decat LDPE -Rezistenta la solventi mai mica Toxicologie Utilizare Material netoxic - se foloseste mult in industria alimentara Recipiente de diferite forme si marimi, folii, tuburi deformabile, transparente Film pentru ambalarea alimentelor, indeosebi a carnii si pentru impachetare Materiale destul de greu de prelucrat, dar bariere mai bune pentru gaze, mirosuri, substante odorante, solventi etc. decat cei doi constituenti - Cu cresterea continutului de etilena scade efectul bariera la gaze si se imbunatateste prelucrarea materialului - Natura puternic cristalina - Proprietati mecanice bune: rezistenta, elasticitate, suprafata dura, luciu Duternic, rezistenta buna la frecare si chimice: rezistenta ridicata la uleiuri s solventi organici, bariera excelenta la substante odorante - Folosirea in structura unui ambala] asigura pastrarea aromei si a calitati produsului alimentar ambalat prin prevenirea patrunderii oxigenului in nteriorul

Etilena alcool vinilic EVOH Proprietati

ambalajului - Material hidrofil, absorbind umiditatea datorita prezentei gruparilor -OH ceea ce afecteaza proprietatile bariera Utilizare Retinerea CO2 sau Np folosite pentru imbutelierea cu gaz

- in materiale complexe EVOH fiind incapsulata in materiale bariera la umiditate, cum ar fi poliolefinele - Recipiente pentru ambalare cu straturi interne care contin pana la 15/ EVOH lonomeri Proprietati - Obtinuti prin copolimerizarea etilenei cu cantitati mici (1-10%) de aciz carboxilici - Rezistenta si duritate mari la temperatura ambianta - Rezistenta excelenta la uleiuri si grasimi, claritate, rezistenta la frecare permeabilitate la umiditate mai mare ca LDPE, deoarece sunt mai puti cristalizati Utilizare - in structuri compozite pentru a asigura un strat interior usor termosudabil - Filme laminate si coextrudate cu nylon sau poliesteri pentru ambalarea carnii si branzei, dintre care singurul important din punct de vedere comercial este Surlyn Proprietati, aspecte toxicologice si utilizarea poliamidelor in industria alimentara Poliamide PA Sortimente Poliamida 6 sau policaproamida are denumire comerciala diferita in functie de arile in care se fabrica: relon, capron, nylon 6, perion etc.; este produsul de )olicondensare a e- caprolactamei in prezenta de acizi, baze, alcooli sau sodiu - Poliundecamida este produsul de condensare al acidului aminoundecanoic si re denumirea comerciala rilsan sau nylon 11 - MXD-6 obtinut din meta-xililen diamina si acid adipic Proprietati Produse de condensare cu structura liniara poliamidica

- La incalzire PA trec brusc de la faza solida la faza lichida, fara a trece printr-o zona de plasticitate; de aceea prelucrarea sub forma de folii sau tuburi este dificila - Stabilitate termica excelenta, putand fi sterilizate in abur pana la 140C s olosind caldura uscata chiar la temperaturi mai mari - Rezistente la baze si acizi diluati, cu acizii puternici si agentii de oxidare eactioneaza - Unele poliamide nu pot fi folosite la confectionarea ambalajelor impermeabile a umiditate intrucat absorb apa in proportie de pana la 10% - Permeabilitatea la oxigen si alte gaze este scazuta cand filmul este uscat - Poliamida 6 este plastica, are punctul de topire coborat (205C), are o mare rezistenta la soc si o buna transparenta, rezistenta la apa este moderata, da rezista bine la solventi, materii grase si solutii alcaline si este sensibila la acizi sub actiunea

carora hidrolizeaza usor - Poliundecamida (Rilsan) prezinta o zona de plasticitate la 190...200C, la trecerea de la faza solida la cea lichida (confectionare mai putin dificila ambalajelor), capacitatea de absorbtie a apei este mai redusa (dupa 72 ore de imersie in apa la 20C cantitatea absorbita este de 0,5-1% maximum); se prezinta sub forma de pudra sau granule translucide si inodore, cu punct de inmuiere de 185C si cu densitatea de 1 040 kg/m3. Ambalajele din poliundecamida prezinta o buna rezistenta chimica la un mare numar de reactivi (baze concentrate, acizi organici, acizi minerali diluati, uleiuri, grasim glicerina), sunt insensibile la apa si solutii apoase. Poliundecamida nu este rezistenta fata de fenoli (m-crezol) si acizi minerali concentrati (acid sulfuri concentrat - MDX-6 are proprietati termice excelente (temperatura de topire cuprinsa intr cele ale PA-6: 205C si PET: 267C) si este un bun material bariera la gaze si umiditate Toxicitate - Deoarece monomerul (e-caprolactama) este un produs toxic ce altereaza carac teristicile organoleptice ale produselor cu care vine in contact, pentru confect* onarea ambalajelor folosite in industria alimentara se utilizeaza policaproamid suficient de pura sau se asigura ca monomerul sa nu treaca in produsul ambalat - Poliundecamida este un polimer netoxic utilizabil in industria alimentar deoarece nu contine plastifianti; evident ca pigmenti! incorporati trebuie sa fi netoxici Utilizare Ambalarea alimentelor: branza proaspata, branzeturi, carne proaspata si prelucrata si alimente congelate Tuburi flexibile, flacoane etc. din PA-6 - Folii, flacoane, tuburi, capsule etc. din poliundecamida care rezista bine la temperaturi continue de 100C, putand fi sterilizate la 120...130C, maximum 140 CC - Substrat de baza al structurilor laminate folosite pentru inchidere si pentru pungi, indeosebi cand acestea sunt sterilizate in autoclave Proprietati, aspecte toxicologice si utilizarea acrilonitrililor si a polimerilor asociati in industria alimentara Poliacrilonitril PAN Polimer amorf si transparent Proprietati Nu poate fi prelucrat prin topire, astfel ca nu este utilizat ca material de ambalaj Bun material -bariera fata de gaze, rezistenta deosebita la o mare varietate de agenti Toxicologie Utilizare Monomerul acrilonitril (AN) este carcinogenic si nu trebuie sa ajunga in contact cu produsul alimentar Copolimerizare cu alti monomeri pentru a obtine un produs ce poate fi prelucrat Rezistenta chimica mai buna, rezistenta la soc mai mare decat PAN Proprietati-bariera scazute fata de gaze, datorita concentratiei AN scazute Putin utilizat pentru ambalaje, dar si atunci cu masuri suplimentare de imbunatatire a rezistentei chimice Este un amestec al SAN cu SAN grefat pe cauciuc polibutadienic Proprietatile sale

Stiren - acrilonitril SAN Proprietati Utilizare

Acrilonitril butadiena - stiren ABS Proprietati

variaza mult in functie e compozitie si metoda de obtinere Amestecurile ABS sunt rigide, dure, cu rezistenta la intindere, frecare ridicata, proprietati termice, chimice si electrice bune Material opac, nu are proprietati-bariera fata de gaze Utilizare ABS este situat pe primele locuri intre polimerii utilizati comercial Putin utilizat ca material de ambalare datorita opacitatii Supus termoformarii pentru obtinerea de tuburi si tavi. Acrilonitril- stiren ANS - Obtinut prin copolimerizarea AN cu PS in proportie de 70:30 Proprietati - Grad mare de atractie intre lanturile moleculare ca rezultat al polaritatii, ceea ce confera o duritate si o imobilitate mare materialului - Inert chimic Toxicologie Utilizare Migrarea AN din butelie in bauturi a impus limitarea continutului AN la 0,1 ppm Butelii din ANS pentru bauturi (marcile /.opac si Cycopac) Proprietati Obtinut prin copolimerizarea AN cu metilacrilat in proportie de 75:25 Comercial este cunoscut sub denumirea Barex

Acrilonitril -metilacrilat ANMA

- Claritate buna, proprietati-bariera fata de gaze foarte bune, rezistenta buna la soc - Insolubil in majoritatea solventilor organici - Butelii pentru bauturi carbonatate - Filme si folii laminate cu LDPE sau alte materiale, termoformate apoi pentru a obtine recipiente pentru produse alimentare cum ar fi branzeturile si carnea - impachetarea buteliilor din sticla pentru bauturi in vederea protejarii la forfecare

Proprietati, aspecte toxicologice si utilizarea derivatilor celulozici in industria alimentara Derivati celulozici Clasificare Si proprietati Eteri Metilai celuloza celulozei Etilceluloza Insolubila in uleiuri si grasimi Solubila intr-un mare numar de solventi Sunt substante solide, albe, cu densitatea variabila l functie de gradul de acetilare (1 250 - 1 350 kg/m3) Acetati de celuloza AC - La contactul cu flacara arde, dar combustia l nceteaza daca flacara este indepartata - Nu sufera nici o transformare pana la temperatura! e 175C - La 250C se descompun si se carbonizeaza

- Acetatii cu grad mic de esterificare sunt solubili in l apa, suferind initial o umflare iar cei cu grad mare l de esterificare sunt practic insolubili in apa Triacetat de celuloza . Diacetat de celuloza Nu este solubil in solventi organici (cu exceptia! cloroformului si a cloruri! de metilen); utilizare! dificila la confectionarea ambalajelor din cauzal dificultatilor intalnite la lipire - Este mai solubil; solventii sai sunt acetona, acidul! acetic, clorura de metilen, formiatul de metil, acetat u l de etil, tetracloretanul - Ambalajele din diacetat rezista bine la actiunea! apei fierbinti, desi la un contact prelungit este redusa - Bazele si acizii diluati nu au nici o influenta asupra! ambalajelor din diacetat de celuloza, in schimb! acesti reactivi concentrati le distrug Acetobutir at de celuloza Propionatu l de celuloza Prezinta o rezistenta la soc foarte ridicata Are o plasticitate mai buna decat acetatul Se caracterizeaza prin rezistenta mare la soc si printr-o sensibilitate mai redusa la umiditate decat acetatul. Se utilizeaza sub forma de folii sau! ambalaje confectionate prin ambutisare

Carboxime Este mult utilizata ca agent de emulsionare, de spumare, de til-celuloza gelificare etc., datorita proprietatilor! sale coloidale Hidrat de celuloza Toxicitate (celofan) Are o structura modificata care permite o mai buna! fixare a colorantilor

Acetatii de celuloza puri nu sunt toxici. La utilizarea ambalajelor din acetat de l celuloza in industria alimentara se pune problema analizei toxicitatii agentilor plastifianti. Plastifiantii folositi au fie o toxicitate foarte redusa (triacetina), fie relativ redusa (ftalat de metilglicol, glicolat de ftalil, fosfat de propilglicol) Metil-celuloza se utilizeaza ca produs de impregnare a hartie! si cartonului pentru transportul materiilor grase

Utilizar e

- Etil-celuloza se utilizeaza la prepararea lacurilor - Diacetatul de celuloza se foloseste pentru obtinerea de folii care pot fi matritate, pentru confectionarea prin extrudare de diverse tuburi, recipiente sau cutii prezentate intr-o gama mare de culori, transparente sau opace - Acetobutiratul de celuloza se poate prelucra fie prin extrudare, fie sub forma de lacuri cu o buna impermeabilitate - Propionatul de celuloza se utilizeaza sub forma de folii sau ambalaje confectionate prin ambutisare - Carboximetilceluloza - solutia sa formeaza prin evaporare pelicule continue transparente, elastice si insensibile la uleiuri si grasimi, datorita carui fapt se utilizeaza la acoperirea hartiei si cartonului - Celofanul este intrebuintat ca ambalaj transparent si igienic in industria alimentara; poate fi incolor sau colorat in nuante diferite

Proprietati, aspecte toxicologice si utilizarea poliacrilatilor si policarbonatilor in industria alimentara Poliacrilatii Compusi macromoleculari obtinuti prin polimerizarea acizilor acrilic si metacrilic precum si a esterilor lor Proprietati Masa transparenta, dura, care poate fi prelucrata usor. Este solubil in esteri, acetona, hidrocarburi aromatice clorurate etc. Rezistent la uleiuri si grasimi La 300...400C se depolimerizeaza pana la monomer Are o mare rezistenta fata de acizi si baze Utilizare Policarbonatii - Au denumiri comerciale diferite: makrolon (Germania), lexan (SUA) - Material solid amorf cu temperatura de inmuiere de 220...250C, transparenta sticlei si o foarte buna rezistenta mecanica - Nu-si modifica proprietatile mecanice functie de temperatura, pastrandu-si duritatea, rigiditatea si stabilitatea dimensionala pana la 130C Proprietati - Rezista la acizii minerali si organici diluati, la oxidanti si reducatori, ia solutii de saruri neutre si acide, la grasimi si uleiuri (minerale, animale, vegetale) - Nu rezista ia baze si amine - Permeabilitate ridicata la vapori de apa si la gaze - Rezistenta ia colorare de catre ceai, cafea, sucuri de fructe, sosuri de tomate ruj, cerneala, sapunuri si detergenti Filmul biaxial orientat este utilizat pentru aplicatii electrice Film pentru confectionarea pungilor in care se ambaleaza produse care se incalzesc pentru utilizare ambalate Utilizare - Film acoperit cu LDPE pentru ambalaje subtiri - Prin extrudare, suflare si injectie se poate obtine o gama mare de ambalaje (flacoane, butelii, cutii formate sub vid, tuburi rigide) care au o prezentare exceptionala. Toate aceste ambalaje transparente se pot steriliza usor la 110...120C Produse semitermoplastice. Aceste rasini sunt de provenienta relativ recenta iar aplicarea lor este destul de restransa. Fiind produse rigide, prelucrarea lor este mai dificila ca cea a materialelor termoplastice. Rasinile semitermoplastice sunt in general polimeri reticulari (tridimensionali). In tabelul 4.10 sunt prezentate proprietatile, aspectele toxicologice si utilizarea poliepoxizilor, iar in tabelul 4.11 cele ale eiastomerilor la confectionarea ambalajelor pentru industria alimentara. Proprietati, aspecte toxicologice si utilizarea produselor semitermoplastice in industria alimentara Absorb foarte putin apa Pentru ambalarea lichidelor si a produselor vascoase prezinta importanta polimetacrilatul de metil (sticla organica sau sticla plexi) care se utilizeaza la confectionarea accesoriilor (tuburi, busoane etc.)

Poliepoxizi (rasini epoxidice sau rasini epoxi) Proprietati - Polimer lichid, pasta sau solid functie de gradul de polimerizare - Adeziune ridicata fata de majoritatea metalelor, sticla, portelan, mase plastice - Elasticitate, rezistenta mecanica mare, fiind considerate cele mai bune rasini sintetice - Solubile in solventi organici - in general incolore si transparente - Lumina solara (radiatiile UV) si caldura nu au nici o influenta asupra acestor rasini - Rezistenta mare fata de apa, acizi si baze diluate sau concentrate, produse alimentare care contin acizi organici (mustar, concentrate de tomate si fructe, vin) Utilizare Acoperirea interioara a cutiilor de conserve, recipientelor pentru bere (cutii si butoaie), tuburilor flexibile pentru o gama mare de produse

Poliesteri (PET, PBT, PCTA) Proprietati generale - Au la baza legaturi carbon - oxigen - carbon in care unul dintre atomii de carbon face parte dintr-o grupare carbonil - Plasticitate mai mult sau mai putin pronuntata, rezista la actiunea apei si acizilor - Solubili in solvent organici; solutiile alcaline ataca o serie de poliesteri, acetona provoaca o usoara inmuiere iar hidrocarburile aromatice, derivatii clorurati ai hidrocarburilor si alcoolii sunt usor absorbiti Sortimente si n proprietati tereftalat) PET(polietile - Cunoscut sub forma de: fibre (Terxlene, Crimpylene, Kodel, Dacron, Trevira) sau film (Mylar, Scotchpak, Celenar, Esterfane, Videne, Melinex si Hostaphane) - Masa moleculara 20 000, temperatura de topire 267C - Sub forma cristalina este opac si foarte stralucitor, iar sub forma amorfa este clar dar nu este dur - Sub forma de film are rezistenta la intindere mare, rezistenta chimica foarte buna, este usor, elastic si stabil intr-un domeniu larg de temperatura (-60 ... 220CC) en PBT(polibutil - Proprietati-bariera fata de gaze si rezistenta la rupere bune si pastrate la temperaturi ridicate - Poate fi sterilizat cu abur - Nu are caracteristici de termosudare bune, dar poate coextrudat cu EVA pentru a obtine o structura termosudabila PCTA Copolimer al ciclohexandimetanoluiui cu acidul

tereftalat)

tereftalic Polimer amorf Punct de topire ridicat: 285eC

Toxicitate Utilizare

Polimerii destinati industriei alimentare sunt netoxici - Material la confectionarea ambalajelor pentru produse alimentare congelate care se incalzesc in ambalaj ("boil-in-the-bag") - Laminat sau extrudat cu LDPE, fiind de obicei stratul exterior ai materialului complex, care se etanseaza foarte usor si sunt foarte dure PET - Ambalare etansa pudre si a unor lichide urmata de sterilizare cu

UV

- Tavi termoformate care pot fi introduse in cuptor pentru incalzire o data cu produsele congelate sau gata preparate - Recipiente pentru bauturi carbogazoase Poliesteri (PET, PBT, PCTA) PBT PCTA Ambalare aseptica (la temperatura ridicata) si ambalare produse care se incalzesc in ambalaj Extrudare cu obtinerea de filme si folii pentru ambalaje

Siliconi Proprietati - Stabilitatea la caldura si frig si rezistenta chimica sunt atribuite partii anorganice din molecula (legatura -O Si-O-Si-), iar consistenta vascoasa, )lasticitatea sau elasticitatea sunt atribuite partii organice (radicalul organic egat de Si) si depind de gradul de polimerizare si de forma macromoleculei - Tensiune superficiala foarte slaba data de anumiti radicali alchil legati de atomul de Si, ce&*> ce are aplicatie la imprimarea unui caracter hidrofug unor materiale (iextile ca-it* jg, sticla) - Rezistenta la agentii chimici datorata stabilitatii legaturilor chimice si caracterului saturat al moleculei - Stabilitatea termica depinde de natura radicalilor alchil Toxicitate Produsele macromoleculare siliconice prezinta o mare inertie si sunt comple lipsite de toxicitate, desi cloroxilanii folositi la sinteza siliconilor sun hidrolizabili cu formare de HCI, anumite produse intermediare cu masa moleculara mica prezinta o anumita toxicitate si anumite paste siliconice provoaca o iritatie pasagera a mucoasei oculare, mai mult din cauze fizice decat chimice Material de acoperire a ambalajelor sub forma de: fluide siliconice (imprimarea caracterului hidrofug al flacoanelor de sticla) rasini siliconice (protectia prin vernisare a ambalajelor metalice si de hartie) pasta siliconica Ca material auxiliar la fabricarea cauciucului siliconic

Utilizare

Proprietati, aspecte toxicologice si utilizarea elastomerilorin industria alimentara Clasificare si proprietati elastomeri Cauciuc natural 000) n variaza intre 1000 si 5000 (la n = 4000, masa moleculara este de 300

- Elasticitatea depinde de temperatura (la peste 30C se inmoaie, iar la 0C devine casant) - "imbatraneste" sub actiunea oxigenului, devenind sfaramicios - Prin vulcanizare (aditia sulfului: 1-5% la 130...140C, la dublele legaturi) se reduce solubilitatea fata de unii dizolvanti, iar plasticitatea dispare aproape complet - Prin aditia clorului la dublele legaturi rezulta cauciucul clorat, produs alb, cu unct de inmuiere 115C, solubil in numerosi solventi si rezistent la agentii himici (acizi si baze); - Plastifiantii folositi pentru imbunatatirea prelucrabilitatii sunt fie acizi grasi acid stearic), care pot avea o actiune usor defavorabila asupra proprietatilor mecanice, fie naftil-sau xililmercaptan si tio-/3-naftol, care provoaca lastifiere fara a modifica proprietatile mecanice - Materialele de umplutura folosite in industria alimentara pentru a confer auciucului anumite proprietati mecanice trebuie sa fie inerte: kioselgur, talc ulfat de bariu, creta, negru de fum lipsit de carburi cancerigene - Acceleratorii de vulcanizare (tiazoli) au rolul de a reduce durata de vulcanizare si cantitatea de sulf necesara - Inhibitorii de autooxidare (fenil-/3-naftilamina si aldol-a-naftilamina adaugati in proportie de 1%) impiedica "imbatranirea" datorata unor produse de autooxidare care duc la pierderea elasticitatii Cauciuc hidroclorurat - Produs de culoare alba, impermeabil fata de apa, vapori de apa, alcool, acid acetic, foarte putin permeabil fata de aer si oxigen si inalt permeabil in dioxidul de carbon - Se dizolva in derivatii clorurati ai hidrocarburilor - Prin adaos de plastifianti (aceiasi ca la policlorura de vinii) si stabiiizant urmat de turnare si evaporare pe un cilindru cald in miscare de rotatie s obtine o folie cunoscuta sub denumirea de pliofilm - Rezistenta la frig se mareste prin adaos de sebacati, adipati, succinati s hexahidroftalati ca plastifianti - Stabilizantii fotochimici protejeaza clorhidratul de cauciuc fata de actiune luminii: derivati aromatici (poliamine si polifenoli), cel mai bun fiin hexametilentetramina - Se obtine din cauciucul natural prin aditia acidului clor hidric gazos la dublele egaturi, rezultand o masa termoplastica nevulcanizabila

- Stabilizantii bazici impiedica o eventuala descompunere cu punere in libertat de acid clorhidric: oxizi de magneziu si de calciu si hexametilentetramina Cauciucuri sintetice Cauciuc polibutadienic - Denumirea comerciala: cauciuc Buna (Germania) si S.K (CSE) - Solubil in solventi folositi pentru cauciucul natural, vulcanizab cu agenti obisnuiti de vulcanizare - Miros nu prea accentuat, aderenta foarte buna la metale - Rezistent fata de acizi, dar prin oxidare devine sfaramicios Cauciucbutadi - Denumirea comerciala: Buna S (Germania), SK-S (CSE), SBR enStyrene Butadiene Rubber, SUA) stirenic - Vulcanizarea decurge mai greu, astfel ca acest cauciuc se oloseste in amestec cu cauciucul natural si cu adaosuri de /ulcanizare - Are rezistenta si elasticitatea mai bune la 20...30"C deca cauciucul polibutadienic, dar stabilitatea la incalzire este ma edusa ca a acestuia - Are rezistenta la rupere mai mica si elasticitatea mai redusa decat cauciucul natural - Are o buna rezistenta la frig, este rezistent la apa, are o buna aderenta la metal, rezistent fata de acidul acetic si alcoolul etilic Cauciuc butadien metilstirenic Denumirea comerciala: Carom Are proprietati asemanatoare cauciucului butadier.stirenic

Cauciuc butadien acrilonitrilic

- Are denumirea comerciala de Buna N sau Perbunan (Germania), NBR (Nitrile Butadiene Rubber, SUA) si SKN (CSE) - Rezistent la actiunea acizilor diluati, bazelor si solutiilor d saruri de orice concentratie; rezistent la apa pana la 70C (cresterea de volum fiind de 2,5%) - Se umfla usor in grasimi si uleiuri vegetale si animale, dar scaderea proprietatilor fizice in urma umflarii este neinsemnata - Are un miros slab iar aderenta la metale este foarte buna

Cauciuc policloro-

Denumirea comerciala; CR (Chloroprene Rubber) si Neopre (SUA), Sovpren (CSE) si Perbunan C (Germania) - Se vulcanizeaza cu oxid de zinc sau magneziu (nu cu sulf)

prenic - Rezistent la grasimi animale si vegetale, mai rezistent decat cauciucul natural la actiunea caldurii st a luminii solare - Rezistent la actiunea acizilor (oxalic, tartric, citric, acetic),

solutiilor concentrate calde de NaOH, a alcoolului Cauciuc Butil Denumire comerciala: IIR (Izobutylene Isoprene Rubber, S.U A) Se vulcanizeaza cu agenti de vulcanizare obisnuiti (sulf, oxid d zinc); se folosesc aceleasi materiale de umplere ca la cauciucul natural - Rezistent la uleiuri vegetale, buna impermeabilitate la gaze Cauciuc siliconic - Are o variatie redusa a proprietatilor mecanice intr-un interval mare de temperatura (-85C...+250C) - Are elasticitate ridicata, rezistenta mare la caldura, oxidare si agenti chimici Toxicitate elastomeri Utilizare elastomeri Cauciucul natural Cauciucul polibutadienic Cauciucul butadien-stirenic si metilstirenic Accesorii ambalaje: busoane pentru flacoane, recipiente diverse, ineie-garnitura pentru butelii si cutii de conserve Caserarea diferitelor pelicule celulozice - Acidul stearic folosit ca plastifiant pentru cauciucul natural este netoxic - Cauciucul siliconic este netoxic Cauciucul natural clorurat Fabricarea lacurilor si acoperirilor protectoare

Confectionarea ambalajelor complexe, combinandu-se in special cu materiale fibroase

Cauciucul in amestec cu policlorura de vinii care ii confera o mai buna butadien-acrilonitrilic impermeabilitate ia vapori de apa si prelucrare buna prin ambutisare si extrudare, ceea ce permite obtinerea multor tipuri de ambalaje Cauciucul policloroprenic Cauciucul siliconic Prepararea lacurilor pentru protectia suprafetelor metalice (la utilaje, ambalaje etc.) Confectionarea accesoriilor pentru ambalaje (busoane pentru diferite flacoane si butelii, inele-garnitura pentru recipiente diverse)

Produse monoplaste sau termorigide. in tabelul 4.1Z sunt prezentate proprietatile fizice, aspectele toxicologice si utilizarea materialelor termorigide (fenoplaste si aminoplaste) pentru confectionarea ambalajelor destinate produselor alimentare. Proprietati, aspecte toxicologice si utilizarea produselor termorigide in industria alimentara Fenoplaste (bachelite) Sortimente Bachelita A sau rezolul Se obtine prin procedeul cu catalizator bazic si are masa moleculara pana la 500

si Proprietati

- Este un lichid vascos, care la racire trece intr-o masa sticloasa, galbenbruna, usor fuzibila (la 80...100C) si solubila in alcool, acetona, fenol - Bachelita bloc sau sub forma de praf este rezistenta fata de apa, chiar la temperaturi ridicate, acizi neoxidanti de concentrate medie, la temperatura obisnuita; este rezistenta la actiunea uleiurilor si grasimilor vegetale si animale, fata de vin si rachiu Bachelita B sau rezitolul Bachelita C sau rezita Novolacuri Se obtine prin procedeul cu catalizator bazic

- Este termoplastica si nu se dizolva Se obtine prin procedeul cu catalizator bazic

- Este insolubila si nu se poate prelucra pe cale mecanica si termica (este duroplasta), proprietati datorate structurii tridimensionale Se obtine prin procedeul cu catalizator acid (sulfuric, clorhidric sau oxalic) - Termoplastice, se pot prelucra usor - Structura liniara cu lanturi relativ scurte (10 unitati structurale fenolice) le permite dizolvarea in alcool, acetona si alti solventi

Bachelita C, datorita structurii tridimensionale, este complet lipsita de reactivitate, deci de toxicitate - Materialele de umplutura folosite sunt inerte si netoxice: pasta alba de celuloza, faina de lemn (brad, pin), fibre de bumbac, fibre de azbest, mica Toxicita te - Bachelite le A si B, dizolvate in solventi, nu sunt lipsite de reactivitate, in schimb dupa depunerea stratului, evaporarea solventului si tratamentul termic se obtine un policondensat inert si foarte rezistent - Rasinile fenol-formaldehidice utilizate in industria alimentara nu trebuie sa contina fenol si formaldehida necondensate - Bachelita A, pulverizata, topita sau dizolvata se utilizeaza la turnarea diferitelo piese, ca material de impregnare si la prepararea lacurilor si a accesoriile pentru confectionarea ambalajelor 8 cleiuri, adezivi) - Bachelita B se poate incalzi si presa - Bachelita C se foloseste la confectionarea prin presare a accesoriilor pentrv ambalaje (capace filetate pentru borcane, diferite dispozitive pentru inchidere recipientelor de sticla) Utilizare sau se poate prelucra ia masinile unelte - Prin amestecarea emulsiei bachelitice (produsul lichid de condensare fenolului cu formaldehida prin procedeul cu catalizator bazic, cu adaos ulterio de alcool etilic) sau abachelitei in stare topita cu umpluturi organice sa anorganice se obtin pulberi pentru presare la cald - Bachelita praf (care isi pastreaza proprietatile termice pana la 200C) amestecata cu faina de lemn in proportie de 60-90 :40-10 se foloseste la confectionarea prin presare a

capsulelor de inchidere a buteliilor - Bachelita-bloc sau sub forma de praf se foloseste la acoperirea bidoanelor d tabla pentru transportul uleiurilor si grasimilor animale sau vegetale Aminoplaste Rasini ureo- Nu sunt fuzibile, au o buna rezistenta mecanica, nu sunt solubile in formaldehidice solventi organici si in apa, desi nu rezista la contactul indelungat cu apa - Denumirea comerciala este pollopas - Prezinta stabilitate termica pana la 100C, este suficient de rezistenta la actiunea acizilor si bazelor diluate, dar se distrug in acizi si baze concentrate Sortimente si Rasini proprietati tioureoformaldehidice Rasini melaminoformaldehi dice Toxicolo gie Utilizare Nu sunt toxice - In forma de masa spongioasa au calitati mecanice interesante: densitate 15-20 kg/m3, conductivitate termica 0,0338 WY(m-K) la 0C si 0,0412 W/(m-K) la 60C - Structura asemanatoare cu a rasinii ureo-formal-dehidice; - Rezistenta la apa este mai buna decat la rasina ureo-formaldehidica - Infuzibila, insolubila, inodora, insipida, incolora si transparenta - Rezistente fata de apa rece si fierbinte si fata de grasimi

Rasinile ureo-formaldehideice se folosesc la prepararea lacurilor ureoformaldehidice cu larga utilizare in domeniul ambalajelor, la prepararea adezivilor sau la confectionarea capsulelor pentru inchiderea buteliilor prin presarea pulberii de rasina cu umplutura de faina de lemn. Ele au aceleasi utilizari ca si bachelitele, dar prezinta fata de acestea avantaju ca sunt inodore si se utilizeaza pentru confectionarea ambalajelor la care bachelita este contraindicata din cauza mirosului de fenol pe care este posibil sa-i aiba. Nu pot fi folosite la ambalaje pentru solutii apoase - in forma de masa spongioasa, numita porozit, se utilizeaza ca material de ambalaj si izolare complet stabil fata de mucegaiuri si microorganisme - Rasinile melamino-formaldehidice se folosesc pentru fabricarea maselor de presare cu diverse umpluturi (faina de lemn, celuloza) si la prepararea lacurilor si adezivilor - Rasinile melamino-fonnaldehidice se folosesc la confectionarea recipi entelor pentru ambalarea si pastrarea acestora

Sursa: Manualul Inginerului de Industrie Alimentara, Editura Tehnica, Bucuresti

Masele plastice - POLIETILENA, POLIPROPILENA, POLISTIRENUL, MASELE PLASTICE FENOLFORMALDEHIDE

Masele plastice Se numesc mase plastice materialele produse pe baza de polimeri, capabile de a capata la incalzire forma ce li se da si de a o pastra dupa racier. Dupa cantitatea in care se produc ele ocupa primul loc printer materialele polimere. Ele se caracterizeaza printr-o rezistenta mecanica mare, densitate mica, stabilitate chimica inalta, proprietati termoizolante si electroizolante etc. Masele plastice se fabrica din materii prime usor accesibile, din ele pot fi confectionate usor cele mai felurite articole. Toate aceste avantaje au determinat utilizarea lor in diversele ramuri ale economiei nationale si ale tehnicii, in viata de toate zilele. Aproape toate masele plastice contin, in afara de polimeri (denumiti adesea rasini), componenti care le confera anumite calitati; substanta polimere serveste in ele in calitate de liant. O masa plastica este constituita din materialul de implutura ( faina de lemn, teseturi,azbest, fibre de sticla s.a.), care ii reduc costul si ii imbunatatesc proprietatile mecanice, plastifianti( de exemplu esteri cu punctual de fierbere inalt), care le sporesc elasticitaea, le reduc fragilitatea,stabilizatori (antioxidanti, fotostabilizatori), care contribuie la pastrarea proprietatilor maselor plastice in timpul proceselor de prelucrare si in timpul utilizarii, coloranti, care le dau culoarea necesara, si alte substante. Pentru a ne comporta correct cu masele pastice, trebuie sa stim din ce fel de polimeri au fost produse ele termoplastici sau termoreactivi. Polimerii termoplastici( de exemplu polietilena) la incalzire devin moi si in aceasta stare isi schimba usor forma. La racier ele din nou se solidifica si isi pastreaza forma capatata. Fiind din nou incalzite, ele iarasi devin moi, pot capata o noua forma si tot asa mai departe. Din polimerii termoplastici pot fi formate prin incalzire si presiune diferite articole care in caz de necessitate pot fi din nou supuse aceluias mod de prelucrare. Polimerii termoreactivi la incalzire devin plastici, apoi isi pierd plasticitatea devinind nefuzibili si insolubili, deoarece intre macromoleculele lor liare au loc interactiuni chimice, formindu-se o structura tridimensionala ( ca in cazul vulcanizarii cauciucului). Un astfele de material nu mai poate fi supus prelucrarii a doua oara: el a capatat o structura spatiala si si-a pierdut plasticitatea proprietate necesara pentru acest scop. Vom examina in continuare cele mai raspindite feluri de mase plastice.

POLIETILENA
In drumul mereu ascendent al materialelor plastice, o deosebita importanta a avut descoperirea facuta de Karl Ziegler, in anul 1954, si anume ca amestecul de combinatii organoaluminice si tetraclorura de titan catalizeaza polimerizarea etilenei la presiuni joase. Pana la acea data, polietilena se obtinea numai prin polimerizarea radicalica la presiuni de ordinul catorva mii sau chiar zeci de mii de atmosfere (5000-20.000) atmosfere, conducand la asa numita polietilena de presiune inalta si foarte inalta sau polietilena de densitate joasa (0,92 g/cm3). Macromoleculele acestui polimer prezinta numeroase ramificatii, ceea ce face ca materialul plastic sa aiba o cristalinitate de numai 40-50%. Ca urmare, polietilena de densitate joasa se caracterizeaza prin rezistenta termica si mecanica relativ scazute (polietilena moale).

Procedeul Ziegler a revolutionat tehnologia de obtinere a polietilenei, permitand obtinerea industriala a acesteia la presiuni de numai cateva atmosfere. Aceasta polietilena este formata in principal din macromolecule liniare, cu foarte putine ramificatii, ceea ce permite impachetarea usoara a macromoleculelor. Drept urmare, creste continutul in faza cristalina pana la 94%, iar proprietatile termomecanice ale acestui material plastic sunt considerabil imbunatatite. Polietilena obtinuta prin procedeul Ziegler este cunoscuta sub numele de polietilena de mare densitate, (0,97 g/cm3) sau polietilena dura. Pe langa utilizarile clasice in domeniul ambalajelor, ea are si alte intrebuintari, cum ar fi: conducte de presiune, izolatii electrice, rezervoare foarte mari, ambarcatiuni usoare sau chiar roti dintate. Descoperirea lui Karl Ziegler a fost dezvoltata cu succes de lucrarile lui Giulio Natta si ale scolii sale. In anul 1955 Giulio Natta pune bazele polimerizarii stereospecifice care permite obtinerea polimerilor stereoregulati, folosind drept catalizator de polimerizare produsii de reactie ai combinatiilor organo-aluminice cu compusii materialelor traditionale (asa numitii catalizatori ZieglerNatta). Importanta acestor descoperiri rezulta si din faptul ca in 1963, celor doi savanti le-a fost decernat premiul Nobel pentru chimie. Cu acesti catalizatori au fost polimerizati cei mai diversi momomeri, obtinnandu-se materiale plastice cu proprietati noi. Una din proprietatile de baza este aceea ca sunt apte de a cristaliza, datorita aranjamentului spatial regulat al monomerilor si ai substituentilor acestora, faptul acesta conferindu-le o rezistenta mecanica si termica superioara celor ale materialelor plastice atactice (nestereoregulate). In acest sens o mare realizare a constituit-o obtinerea polipropilenei izotactice cu structura cristalina a carei temperatura de topire este de circa 165C, pe cand polipropilena atactica, amorfa are intervalul de inmuiere la 100-120C. Deosebit de interesanta este obtinerea unor polimeri de propilena stereobloc. Sinteza decurge astfel incat in macromolecule se gasesc blocuri cristaline si amorfe. Un asemenea material plastic se topeste intrun interval larg de temperatura, (100-170C) ceea ce ii faciliteaza prelucrarea. Pentru a imbunatati calitatile maselor plastice se recurge si la alte procedee. Materialele plastice izotactice se utilizeaza atat ca atare, cat si sub forma compozitiilor lor ranforsate (cu fibre de sticla, grafit, fibre de azbest etc). Ranforsarea (armarea) materialelor plastice mareste mult rezistenta mecanica si greutatea specifica, dar in acelasi timp creste si pretul lor. Alte cai e modificare a proprietatilor materialelor plastice constau in formarea de aliaje intre ele, grefari de macromolecule pe un material dat etc. (- CH2-CH2-)n este o substanta solida, de culoare alba, termoplastica, putin grasoasa la pipait, asemanatoare cu parafina. Acesta asemanare poate fi inteleasa daca vom lua in consideratie faptulca acest polimer prezinta prin structura sa o idrocartbura saturata (parafina) cu o masa moleculara mare. De aci se poate trage concluzia despre inflamabilitatea polietilenei si despre stabilitatea ei chimica fata de reagenti. Polietilena arde cu o flacara albastrie luminoasa. Solutiile de acizi, baze si oxidanti( permanganat de caliu) asupra ei nu influenteaza. Acidul azotic concentrat o distruge.

POLIPROPILENA
(-CH2-CH-)n este foarte asemanatoare cu polietilena. Ea de asemenea este un CH3 material solid, grasos la pipait, de culoare alba, termoplastic. Ca si polietilena ea poate fi considerate hidrocarbura macromoleculara saturata (masa moleculara

80 000 200 000). Este un polimer stabil la mediile agresive. Spre deosebire de polietilena, ea devine moale la o temperatura mai inalta( de 160-170 C) si are o rezistenta mai mare. La prima vedere aceasta pare de neinteles. Prezenta in prolipropilena a numeroase grupe laterale - CH3 ar fi trebuit sa impiedice la alipirea macromoleculeleor una de alta. Rezistenta polimerului si temperatura lui de topire in acest caz ar fi trebuit nu sa creasca, ci sa descreasca. Pentru a intelege aceasta contradictie, este necesar sa examinam mai profound structura acestei substante. In procesul de polimerizare moleculele de propilena(sau de alt monomer cu o structura asemanatoare)pot sa se uneasca unele cu altele in diferite moduri, de exemplu:

CH2 CH CH2 CH CH2 CH CH2 CH -

CH3 CH3 CH3 CH3

CH2 CH CH CH2 CH2 CH CH CH2 51577byk79mpr7x

CH3 CH3 CH3 CH3

Primul procedeu se numeste cap-coada, cel de-al doilea procedeu-coada-cap. E posibila si o varianta mixta de combinare. Polimerizarea propilenei se realizeaza in prezenta de catalizatori, ceea ce contribuie la formarea dintre toti polimerii posibili a polimerului cu o structura regulata corespunzatoare principiului cap-coada, caracterizata printr-o succesiune dreapta a grupelor metil in catena. Grupele- CH3 capata in cazul unei polimerizari de acest fel o orientare spatiala regulata. Daca ne vom inchipui ca atomii de carbon, care formeaza macromolecula zigzag, sint situati intr-un singur plan, atunci grupele metil vor fi situate sau de una si aceeasi parte a acestui plan, sau se vor succeed regulat de ambele parti ale lui. Polimerul capata, duap cum se spune o structura sterioregulata. La un asemenea polimer macromoleculelesint strins lipite una de alta( au un inalt grad de cristalitate), fortele de atractie reciproca dintre ele cresc, ceea ce influenteaza asupra proprietatilor.

Clorura de polivinil(- CH2 CH -)n este un poilimer termoplastic, ale Cl

carui macromoleculele au o structura de tipul cap-coada(Mr de la 10 000 pine la 150 000). Ea se obtine prin polimerizarea prin radicali a clorurii de vinil CH2=CHCl In prezenta de initiatori, din a caror dezintegrare rezulta radicali liberi pentru inceputul cresterii catenei. Faceti schema unei macromolecule crescinde de polimer prin formarea successive de radicali liberi. Dupa pozitia si structura sa clorura de polivinil poate fi considerate un clor-derivat al poilietilenei. Atomii de clor, care substituie o parte din atomii de hydrogen, sint legati trainic de atomii de carbon, de aceea clorura de polivinil este stabila la actiunea acizilor si a bazelor, areproprietati dielectrice bune, o rezistenta mecanica mare. Ea de fapt nu arde, dar se descompune usor la incalzire, elimminind clorura de hidrogen. yp577b1579mppr

Pe baza de clorura de polivinil se obtin mase plastice de doua tipuri: viniplast , care are o regiditate considerabila, si plasticat, care e un material ceva mai moale. Pentru a preveni descompunerea acestui polimer, in masele plastice fabricate pe baza lui se introduc stabilizatori, iar pentru a obtine plasticate moi se introduc si plastifianti. Din viniplast se fabrica tevi nrezistente la actiunea agentilor chimici, piese pentru aparatajul chimic, cutii de accumulator si multe altele

POLISTIRENUL
(- CH2 CH - )n. Monomerul acestui polimer este stirenul CH2=CH. El reprezinta C6H5 C6H5 o imbinare de hidrocarburi nesaturate cu hidrocarburi saturate, ca si cum ar fi etilena, in a carui molecula un atom de hydrogen este substituit cu un radical de fenil C6H5, sau benzen, in a carui molecula atomul de hydrogen este substituit cu un radical de vinil CH2=CH-. Polisterenul are o structura liniara, masa moleculara de la 50 000 pina la 300 000. Se obtine prin polimerizarea monomeruluiin prezenta de initiatori. deosebire de polimerii examinati mai inainte, polistirenul se depolimerizeaza foarte usor, adica se dezintegreaza, formind monomerul initial: -CH2 CH CH2 CH CH2 CH - nCH2=CH C6H5 C6H5 C6H5 C6H5 Un astfel de process poate fi realizat si in laboratorul scolii: la incalzirea polimerului in aparatul pentru distilarea lichidelor in receptor se va acumula monomerul format. Prezenta legaturii dublein stiren poate fi usor demonstrata pe cale experimentala. Unul din dezavantajele polistirenului este rezistenta relativ mica la lovire, ceea ce-I reduce domeniile de utilizare. In present datorita cauciucului la sintetizarea polimerului se obtine polistiren rezistent la lovire. Acest polistiren este acum cel mai raspindit. O varietate de polimer este penopolistirenul. El se obtine, adaugind in timpul prepararii materialului a unei subtante de spumare. Ca rezultat polistirenul capata o structura asemanatoare cu o spuma solidificata cu porii inchisi. Acesta este un material foarte usor. Penopolistirenul se utilizeaza in calitate de material termo- si fonoizolator, la constructii, in tehnica frigorifica, industria mobilei. Spre la incalzire

MASELE PLASTICE FENOLFORMALDEHIDE

Rasina fenol- formaldehidicaeste o substanta macromoleculara care constituie baza maselor plastice ea se sintetizeaza nu prin polimerizare, ci prin reactia de policondensare si dupa proprietati nu e termoplastica, ci termoreactiva. Prin aceste doua particularitati si se deosebeste de celelalte mase plastice. Aceasta rasina se sintetizeaza prin incalzirea fenoluluiimpreuna cu aldehida formica in prezenta de acizi sau de baze in calitate de catalizatori.

Stim de acum ca in fenol se produc usor reactii la atomii de hidrogen din pozitiile 2, 4, 6. In acest caz policondensarea are loc acolo unde se gasesc atomii de hydrogen din pozitia 2 si 6. in prezenta unei cantitati suficiente de aldehida formica la reactie participa si atomi de oxygen din pozitia 4, si atunci moleculele liniare se unesc prin intermediul grupelor CH2 una cu alta, formind un compus macromolecular cu o structura spatiala. Acest process secundar, in timpul caruia se manifesta caracterul reactive al polimerului, areloc de acum in timpul procesului de prelucrarein scopul obtinerii articolului necesar. Rasinele fenolformaldehidice se utilizeaza, de regula, ca parti componente ale diferitelor materiale artificiale. In afara de poilimeri care joaca rolul de lianti, in compozitia lor intra materiale de umplutura, substante de solidificare, coloranti si altele. In procesul de prelucrare la executarea articolelor din ele, de exemplu in timpul presarii la cald, o astfel de masa plastica la inceput e termoplastica, umple bine forma, apoi in timpul incalzirii si sub actiunea presiunii in ea se formeaza structura spatiala si ea devine articol solid monolit. Articolele produse pe baza de mase plastice fenolformaldehidice se caracterizeaza printr-o rezistenta mecanica, rezistenta termica si stabilitate mare la actiunea acizilor, prin proprietati dielectrice bune. Din masele plastice fenolformaldehidice, la cre in calitate de material de umplutura serveste faina de lemn, se prepara pulberi de presare, iar din acestea - prin presare la cald un larg asortiment de articole electrotehnice, precum si multe aparate de uz casnic. Utilizind in calitate de material de umplutura materiale fibroase, de exemplu linters de bumbac, se obtin materialele cu fibre. Daca in calitate de material de umplutura se foloseste tesatura de bumbac, se obtine o masa plastica rezistenta denumita textolit ( piatra textila). Din ea se executa piese deosebit de importante pentru masini. Sint larg cunoscute materialele plastice cu straturi lemnoase. Ele se obtin prin prelucrarea furnirului de lemn cu rasina formaldehidica si prin presarea lui ulterioara. Fiind un material rezistent si ieftin, se folosesc in industria constructoare de masini, in transport, in diverse ramuri ale tehnicii, precum si pentru fabricarea mobilei. O larga intrebuintare isi gaseste textolitul de sticla. El este o masa plastica la care in calitate de material de umplutura serveste tesatura din fibre de sticla. Acesta este un material de o rezistenta deosebita, are o stabilitate termica sporita, proprietati electroizolante bune. Iata pe scurt cateva dintre cele mai interesante domenii de aplicare a materialelor plastice. Industria de ambalaje este si va ramane si in viitor in lume principalul consumator de materiale plastice. Se estimeaza ca rata de dezvoltare a ambalajelor din plastic va fi in continuare in medie de 10% anual in lume, iar pe tari o dezvoltare proportionala cu produsul national brut. Materialeleplastice au patruns adanc in domeniile de utilizare ale sticlei, tablelor si foliilor metalice, extinderea si perfectionarea sistemelor de ambalaje. In domeniul materialelor de constructii, masele plastice isi vor continua de asemenea ascensiunea, pe plan mondial atingandu-se ritmuri de crestere a productiei si consumului de 1015%. Principalele categorii de produse sunt profilele din materiale plastice ca inlocuitor ai tablelor ondulate si profilelor metalice, panourile stratificate, elementele prefabricate cu izolatie termica si fonica din spume poliuretanice, retele sanitare si electice cuprinzand tevi din policlorura de vinil si

poliolefine, instalatii sanitare din poliesteri armati, polimeri acrilici sau aliaje din diferite materiale plastice cum ar fi acrilonitrilul, butadiena si stirenul(ABS). Electrotehnica si electronica, beneficiari traditionali ai materialelor polimere, au cunoscut o patrundere relativ importanta a maselor plastice, in special polmerii traditionali ca policlorura de vinil, polietilena, polistirenul dar si unele mase plastice speciale cum sunt policarbonatii, poliacetalii, polifenilen oxidul etc. Industria constructiilor de masini si autovehicule a inregistrat cel mai inalt ritm de asimilare a mateeialelor plastice: in medie, pe plan mondial, 44% anual. Principalele tipuri de polimeri folositi sunt policlorura de vinil, poliolefinele si polimerii stirenici. Directiile de utilizare a materialelor plastice in constructia de masini se diversifica si se multiplica continuu. In agricultura ponderea ce mai mare o detin filmele de polietilena de joasa presiune, folosite pentru mentinerea umiditatii solului, protejarea culturilor in sere si solarii, impermeabilitatea rezervoarelor si canalelor. Alte domenii de aplicatii ale materialelor sintetice polimere sunt tehnicile de varf. Iata cateva exemple: Industria aerospatiala. Conditiile principale impuse materialelor plastice utilizate in acest domeniu sunt: sa reziste la temperaturi ridicate si scazute, sa nu arda, iar daca ard sa nu produca fum. Astfel hublourile avioanelor se confectioneaza din policarbonat rezistent la foc si care are si o exceptionala rezistenta la soc. Pentru cabinele de pasageri se fosesc laminate din rasina epoxidica sau fenolica ranforsate cu fibre de sticla si acoperite cu un strat metalic subtire pentru o cat mai buna rezistenta la foc. La constructia navelor spatiale se utilizeaza placi cu structura sandwich de grafit-rasina epoxidica-bor-aluminiu care rezista la temperaturi ridicate. Industria nucleara. Politetrafluoretilena si politriclorfluoretilena, care rezista la compusii fluorurati agresivi cum este si hexaflurura de uraniu, se utilizeaza la instalatiile industriale destinate separarii izotopice a uraniului, ca elemente de legatura pentru pompe si compresoare, conducte, clape de vane etc. Pentru imbunatatirea rezistentei fata de radiatiile beta sau de amestecurile de radiatii si neutroni provenite de la pilele nucleare se utilizeaza polimeri fluorurati (fluoroplaste) grefati radiochimic cu monomeri de stiren, metil-metacrilat etc. Industria chimica. In acest domeniu, materialele plastice isi gasesc cele mai diverse aplicatii, incepand de la conducte pana la piese componente ale pompelor si compresoarelor care lucreaza in medii corozive, gratie greutatii scazute si rezistentei chimice si mecanice ridicate al acestor materiale. Dar materialele plastice cunosc utilizari importante chiar in constructia unor aparate si utilaje la care cu greu si-ar fi putut inchipui cineva ca se poate renunta la metal. S-au executat astfel reactoare chimice din polipropilena izotactica si poliester armat cu fibre de sticla avand o capacitate de nu mai putin de 48 t, diametrul reactorului fiind de 3m, iar inaltimea de 7,5m. In prezent se utilizeaza schimbatoare de caldura pentru racirea lichidelor corozive cu tuburi din politetrafluoretilena. Materialele folosite prezinta o rezistenta mult mai mare la coroziune decat tuburile din fonta, avand un cost similar dar o greutate mult mai mica. S-au construit de asemenea tuburi de atomizare a materialelor, de 15m inaltime si 25m diametru, placate in interior cu politetrafluoretilena, pentru solutiile concentrate de saruri alcaline. Politetrafluoretilena, avand proprietati antiaderente impiedica formarea crustelor pe peretii turnului. Industria electronica. Sunt cunoscute in general proprietatile electroizolante ale polimerilor sintetici. S-au gasit insa utilizari ale materialelor plasticesi ca inlocuitori de materiale conductoare si semiconductoare traditionale. Utilizarea lor in acest domeniu se bazeaza pe urmatoarele considerente:
usurinta de formare a piesei cu geometria dorita, aplicand tehnicile conventionale de prelucrare a materialelor plastice;

posibiliatea de realizare a gradului de conductibilitate dorit; greutate mult mai scazuta a piesei.

Materialele plastice cu conductbilitate electrica se realizeaza pe doua cai principale. Prima este de obtinere de amestecuri polimerice electroconductibile prin introducerea de grafit sau pulberi metalice in masa materialului. Cea de a doua consta in realizarea polimerilor cu structuri moleculare particulare, prin sinteza directa sau prin modificarea catenei polimerice, ca de exemplu: poliftalocianina, polifenocen, polimeri de condensare. Materialele plastice semiconductoare sunt de doua tipuri:
cu semiconductibilitate de tip ionic, ca de exemplu poliacrilatul de sodiu:

cu semiconductibilitate de tip electronic, datorita prezentei de electroni delocalizati (de obicei, electroni de tip ). Un exemplu il constituie polimerul obtinut prin incalzirea poliacrilonitrilului (Ladder -polymer). Aceste materiale plastice isi gasesc utilizarea la fabricarea tranzistoarelor.

Schimbarile cele mai spectaculoase nu au loc insa in domeniul asa numitilor polimeri clasici. Anii 80 au marcat dezvoltarea unui sector deosebit de important al sintezei materialelor plasticecel al polimerilor speciali. Produsi in cantitati mici, in conditii speciale, ei sunt capabili sa ofere utilizatorilor performante ridicate. Simpla aditivare, de exemplu, a cunoscutelor rasini epoxi cu fibre de carbon, duce la aparitia unui material al carui modul de elasticitate specifica este de 10 ori mai mare decat al celor mai bune oteluri produse in acea vreme. Alte modificari, de data aceasta in insasi structura polimerilor, pot aduce calitati spectaculoase in comportamentul acestora. De exemplu daca lanturile hidrocarbonate ale polimerilor nu sunt lasate sa se plieze la intamplare ci sunt intinse prin etirare, ia nastere o structura semicristalina a masei de material plastic care este caracterizata de o mare reziatenta mecanica. Un alt exemplu il constituie articulatiile din plipropilena etirata, care datorita structurii cristaline rezista la milioane de indoiri. O alta posibilitate de a modifica srtructura masei de polimeri o constituie legarea chimica a lanturilor hidrocarbonate intre ele. Rezulta asa-numitii polimeri reticulati, care se aseamana cu o retea tridimensionala. Caracteristice pentru aceasta structura sunt infuzibilitatea, o rigiditate neobisnuita, insolubilitate in orice dizolvant. Materialele plastice speciale se impun tot mai mult si prin calitatile lor optice. Cele mai spectaculoase realizari le consemneaza fibrele optice din polimeri acrilici sau poliamidici, care au o ductibilitate, o rezistenta si o elasicitate mult superioare fibrelor din sticla minerala. In sfarsit , in acelasi domeniu sunt de mentionat polimerii cu structura tridimensionala de foarte mare regularitate, cilindrica sau in lamele echidistante. Ei sunt foarte asemanatori cristalelor lichide. Daca distantele dintre cilindri sau lamele sunt de ordinul lungimilor de unda ale radiatiilor luminoase, are loc un proces de difractie a acestora. Astfel, un material plastic cu o asemenea structura se comporta ca un colorant irizant. De asemenea, polimerilor sintetici li se poate conferi capacitatea de a conduce curentul electric sau pot deveni electretisubstante cu incarcatura electrica bipolara permanenta. In sfarsit, cea mai interesanta aventura a materialelor plastice, pare sa devina in viitor, biocompatibilitatea. Prin grefarea pe lantul polimerului a unor grupari chimice adecvate se spera ca

acesta nu va mai fi considerat strain de organismul uman. Cat de utila ar fi o asemenea proprietate pe langa medicina viitorului este usor de imaginat, la nivelul actual de cunostinte de care dispunem.

Plastic biodegradabil pentru ambalaje si colectare deseuri

In ultimii ani institutiile de cercetare sidezvoltare a materiilor prime alternative, maselor plastice conventionale derivate din petrol, au inceput o productie experimentala de masa plastica biodegradabila pe baza de porumb. La sfarsitul anilor 1990 aceasta cercetare era foarte avansata astfel incat in anul 2005, dupa multe experimente, s-a realizat un produs biodegradabil, Biolice, avand toate caracteristicele mecanice si de rezistenta a maselor plastice traditionale. Biolice este un produs natural din faina de porumb nemodificat genetic, ce poate inlocui toate ambalajele traditionale, mai ales cele folosite in supermarket (sacosele shoppers). Biolice poate fi folosit in agricultura pentru fertilizarea pamantului pentru anumite plante, deoarece, dupa folosirea filmului biodegradabil, acesta poate fi arat impreuna cu terenul si devine ingrasamant organic natural. Se aplica conceptia: cine polueaza plateste. Trebuie sa se stie ca o sacosa din mase plastice dauneaza mediului, pentru ca o astfel de sacosa are nevoie de 300- 400 ani pentru a se degrada. In multe tari din intreaga lume se doreste introducerea unei taxe pe sacosele din mase plastice si limitarea consumului de sacose mase plastice, respectiv scutirea de taxa pentru sacosele biodegradabile. Directiva Comunitatii Europene, EN 13432, stabileste metodologiile, durata de compostabilitate si biodegradabilitate a produselor alternative la masele plastice conventionale. Biolice are toate caracteristicile directivei europene si este certificat OK compost, deci compostabil in 90 zile, in instalatii de compostaj si se biodegradeaza in 180 zile daca este abandonat in natura. Biodegradabil 100% - Compostabil 100 %. Biodegradabilitatea si compostajul sunt procese de degradare naturala in materie organica.

MANAGEMENTUL AMBALAJELOR SI DESEURILOR DE AMBALAJE

Tipuri de ambalaje dupa constituienta materiala Ambalaje din materiale plastice:PET polietilen tereftalat ,HDPE polietilena de mare densitate,PVC policlorura de vinil,LPDE polietilena de mica densitate,PP polipropilena,PS polistiren Cerinte esentiale specifice privind fabricarea si compozitia ambalajului: sa asigure nivelul cerut de siguranta , igiena si acceptabilitate; sa permita reutilizarea sau recuperarea , inclusiv reciclarea si care sa reduca la

minim impactul negativ asupra mediului; sa fie reduse la minim continutul de substante si materiale toxice si de alte substante periculoase din materialul de ambalare ce se pot regasi in emisii, cenusa sau levigat dupa eliminarea prin incinerare Cerinte esentiale specifice privind caracterul reutilizabil al unui ambalaj sa permita mai multe rotatii in utilizare; sa satisfaca exigentele de securitate si sanatate; sa devina dupa ce nu mai poate fi reutilizat deseu de ambalaj recuperabil Cerinte esentiale specifice privind caracterul recuperabil a unui ambalaj: sa permita atunci cand devine deseu de ambalaj, ca un procent din materialele sa permita optimizarea recuperarii energetice la o valoare calorica minima la sa fie suficient de biodegradabil atunci cand deseurile se elimina prin compostare; sa permita la descompunerea fizica , chimica , termica sau biologica a deseului de

folosite sa fie reciclat; incinerare;

ambalaj , transformarea in CO2, H2O si biomasa. Principiile specifice activitatii de gestionare a deseurilor de ambalaje sunt: prevenirea producerii de deseuri de ambalaje; reutilizarea ambalajelor; reciclarea deseurilor de ambalaje; alte forme de valorificare a deseurilor de ambalaje care sa conduca la reducerea

cantitatilor eliminate prin depozitare finala. Tabelul 3. Etapizarea obiectivelor de recuperare si reciclare pe perioada 2002 2010 Anul 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 Recuperare*) 2,0% 5,0 % 10,0 % 17,0% 25,0 % 34,0 % 43,0 % 50,0 % Reciclare**) 0,5% 2,0 % 3,5 % 5,0 % 8,0 % 12,5 % 18,5 % 25,0 %

*) procent din greutatea deseurilor de ambalaje **) procent din greutatea totala a materialelor de ambalare continute in deseurile de

ambalaje recuperate , cu un procent minim de 15% din greutatea fiecarui tip de material de ambalare.

Materiale plastice
Materialele plastice prezinta o puternica ascensiune in ponderea ambalajelor, cistigind din ce in ce mai mult teren prin preluarea locului ambalajelor traditionale. Ele se gasesc intr-o mare diversitate si au proprietati deosebite ce confera ambalajelor greutate foarte redusa, suplete sau rigiditate, opacitate sau transparenta, forme foarte diferite, posibilitati de reutilizare sau reciclare naturala sau artificiala, proprietati igienico-sanitare corespunzatoare. Materialul plastic este un produs sintetic de natura organica, anorganica sau mixta, care se poate modela usor, la cald sau rece, cu sau fara presiune; in alcatuirea sa intra compusi macromoleculari obtinuti prin polimerizare, policondensare sau alte procedee similare. Polietilena are cea mai larga raspindire datorita pretului sau scazut. Poate fi: de inalta presiune, utilizata la realizarea de pungi, folii, saci si alte ambalaje suple sau semirigide, precum si dopuri, capace, pahare etc. de medie presiune, utilizata de exemplu pentru ambalarea dulciurilor; de joasa presiune, care, datorita rezistentei mecanice ridicate (la sfisiere, strapungere etc.) si a unei permeabilitati reduse (este adecvata etansarilor dificile), se utilizeaza pentru confectionarea recipientilor cu o capacitate de pina la 400 kg, a lazilor, navetelor, foliei foarte subtiri (8-10 etc. expandata folosita la ambalare in special ca material de umplere, pentru asigurarea protectiei impotriva socurilor mecanice. Policlorura de vinil (Polyvinylchloride PVC) moale sau dura, se foloseste in industria alimentara preponderent sub forma de folii sau butelii. Polistirenul (PS) este netoxic si insolubil, fiind frecvent utilizat la ambalarea produselor alimentare proaspete (iaurt, smintina, brinza etc.), a celor congelate, la preambalarea fructelor si legumelor etc. Polistirenul expandat imbraca produsul ce necesita a fi protejat, creind in jurul sau un strat antisoc, usoara si flexibila; de asemenea, are bune proprietati fonoizolante dar si termice, fiind utilizat in camerele frigorifice. Polipropilena (PP) se utilizeaza la confectionarea recipientelor alimentare pentru dulciuri, gustari, a lazilor pentru transportul produselor calde de panificatie, a legumelor, fructelor, pestelui congelat etc, a lazilor cu pereti despartitori pentru transportul buteliilor cu bauturi spirtoase, vin, bere, lapte, bauturi racoritoare etc.
Principalele proprietati ale polipropilenei, care o recomanda pentru confectionarea ambalajelor folosite in scopurile mentionate, sunt: sudabilitate buna, rezistenta la grasimi si uleiuri, impermeabilitate buna la mirosuri, rezistenta chimica etc.

Polietilentereftalat-ul (PET) se utilizeaza la confectionarea buteliilor cu strat de acoperire din latex care impiedica (in foarte mare masura) patrunderea oxigenului in bauturile carbogazoase si evacuarea bioxidului de carbon, contribuind astfel la prelungirea termenului de valabilitate. Ambalajele de tip PET au inceput sa se foloseasca pe scara larga in industria uleiului, a apei minerale, bauturilor racoritoare, otetului, bauturilor alcoolice etc. Mai pot fi mentionate materialele plastice compozite (complexe) obtinute prin asamblarea mai multor tipuri de materiale (tot de natura plastica, sau si de alta natura). Materialele compozite au caracteristici superioare (rezultate din cumularea proprietatilor materialelor componente) fiind capabile sa raspunda unor nevoi specifice precum ambalarea in vid,

ambalarea in gaz inert, ambalarea produselor supracongelate etc.; sunt utilizate frecvent la ambalarea bauturilor alimentare.
Costul ambalajelor din materiale plastice ramine inca destul de ridicat datorita materiei prime (petrolul si derivatele sale) utilizate la confectionarea lor. Astfel, in cazul unor produse precum margarina, lactatele, mustarul etc., ambalajul reprezinta 20% din costul de productie, putind ajunge insa si la 70% in cazul apei minerale.

Ambalaje din plastic

Materialele plastice au o pondere de folosire pentru confec ionare ambalaje foarte mare, datorit avantajelor pe care acestea le prezint:

izoleaz bine produsele att alimentare ct i cele nealimentare; sunt nealterabile; sunt uoare; sunt rezistente la rupere;

impermiabile la ap, aer i gaz; rele conductoare de cldura; au rezisten termic att la temparaturi nalte ct i la temperature joase; au un aspect de prezentare superior, atrgtor pentru toate formele i culorile realizabile; pre sczut.

Cele mai utilizate materiale plastice pentru confecionarea ambalajelor sunt:

polietilena - material relativ uor, rezistent, stabil, utilizat la fabricarea pungilor; polipropilena - un material uor, rezistent, dur, foarte stabil la temperaturi sczute, utilizat la polistirenul clorura de vinil - material rigid, cu friabilitate medie. Se cunosc diferite tipuri de P.V.C. (moale

confecionarea recipienilor, care se pot steriliza;

sau dur), servete ca material pentru confecionarea seringilor, cutiilor, foliilor i flacoanelor. Ambalajele din materiale plastice sunt dintre cele mai variate, prezentndu-se n nenumarate variante constructive cum ar fi:

pungi, sacoe i saci din material plastic;

Sunt destinate pentru ambalarea si transportul unei game foarte largi de produse alimentare, farmaceutice, chimice, textile etc.

butelii i flacoane din materiale plastice;

Se folosesc pentru produse lichidele alimentare (ap , bauturi racoritoare, lapte i produse lactate, vin, ulei, sosuri etc,) produse cosmetic, solui chimice, detergeni

etc.

tuburi deformabile din material plastic;

Se utilizeaz pentru ambalarea produselor pstoase in industria alimentar (mutar, maionez, piureuri, past tomate) a cremelor i unguentelor n industria farmaceutic i cosmetic.

caserole din polistiren;

Sunt utilizate ca ambalaje pentru diverse produse, cum ar fi: carnea i preparatele din carne, produse de patiserie i cofetrie, semipreparate alimentare, pretndu-se la nclzirea n cuptorul cu microunde.

cutii i recipiente de capacitate mic din materiale plastice

Acestea se utilizeaz la ambalarea produselor semipstoase: produse lactate (iaurt, creme, brnz proaspt, ngheat etc.), semipreparate (maionez), mezeluri si pentru prduse cosmetice, vopseluri.etc.

lzi din material plastic;

Navetele (lzile) din plastic au diferite forme i dimensiuni i sunt utilizabile ca ambalaje pentru sticle de bere de 0,5 si 1 litru, pentru legume fructe, pentru carne i mezeluri, pentru paine si produse de panificatie. Navetele (lzile) sunt rezistente la oc i la temperaturi sczute, adecvate pentru pastrarea produselor refrigerate.

bidoane, canistre i butoaie din materiale plastice;

Acestea se folosesc pentru transportul laptelui i produselor lactate (smntn, branz proaspt, ngheat fric etc.) precum si pentru toate produsele lichide.
n cazul ambalrii de conservare, ambalajul, definit i caracterizat prin propriet t ile i funciile sale, are un rol important n prelungirea durat ei de conservare a produsului alimentar. Funcia de protecie i conservare, prezentat schematic n figura 1, pe care o exercit ambalajul n acest caz nu se rezum numai la o simpl protecie mecanic, int erven ia ambalajului n conservarea produsului putnd fi tradus prin: aciune direct , prin prot ecia mecanic exercit at; aciune direct asupra m icroorganismelor, prin mo- dificarea condiiilor de mediu n care se gset e produsul (presiunea parial a O2 , presiunea par ial a CO2 , raport ul O2 /CO2 , presiunea vaporilor de ap etc.); aciune indirect asupra microorganismelor, tradus prin aciunea direct asupra fiziologiei produsului care are ca rezult at cret erea select ivitii substrat ului biologic fa de microorganismele care-l colonizeaz (modificarea valorii de: pH, rH, aciditat e liber , act ivit ate a apei et c.).

Fig. 1. Rolul ambalajului n protec ia produselor fa de aciunea factorilor care determin alterarea (Bureau, G. i Multon, J.L., 1989).

Rezult , deci, c prelungirea durat ei de conservare a produsului este direct influen at de calitatea rela iei care se stabilete ntre metoda de ambalare-ambalaj-produs. Permeabilit atea la oxigen se exprim n cm3m-224h 1 atm1 i este caracterizat print r-un coeficient de t ransmisie a gazelor care reprezint volumul de gaz care t raverseaz, n regim const ant, unit atea de suprafa a filmului de plast ic, n unit at ea de t imp, n condiii dat e de t emperat ur i umezeal relativ a aerului. Altfel spus, permeabilit at ea la oxigen a ambalajului est e direct proporional cu coeficien ii de difuzie i solubilit ate ai oxigenului. P ermeabilit at ea la oxigen a ambalajelor influen eaz: gradul de restricionare a accesului oxigenului din mediul extern n interiorul ambalajului; restricionarea schimbului de gaze dintre cele dou medii, int ern i extern; formarea unei atmosfere gazoase (microclimat ), n int eriorul ambalajului, cu o compoziie care s determine inhibarea microorganismelor de alterare prezent e pe suprafaa aliment ului i ncetinirea sau stoparea unor procese de nat ur biochimic i fizico-chimic ce conduc la alterarea produsului. Aa cum se poate observa din dat ele prezent at e n t abelele 1 i 2, ntre permeabilitat ea la oxigen a ambalaju- lui, durat a de conservare a produsului i profilul microflorei care se gsete pe suprafaa crnii la un moment dat exist o strns corelaie.
Tabelul 1. Corela ia dintre durata de conservare a crnii i permeabilitatea la O2 a ambalajelor din material plastic, sub form pelicular (Bureau,G. i Multon, J.L., 1989) Permeabilitatea la O2 [ml/m224 hatm] la 25 oC i 100% UR** 0 190 290 532 818 920 Durata de conservare la 0 oC [s pt mni] >15 > 15 11-15 6-9 4-6 2-4

P ermeabilit at ea la oxigen a ambalajului poat e fi influenat de o serie de factori i anume: compoziia mat erialului de ambalare; temperat ura i umiditat ea relativ a aerului din spaiul de depozitare; gradul de t ermocontracie aplicat dup ambalarea produsului.

Experiment 1* 2 3 4 5 6

Influena compoziiei ambalajului. Compoziia am- balajului are o influen a major asupra permeabilit ii la oxigen, respect iv asupra rat ei de t ransmisie a oxigenului (tabelul 3). Ast fel, se observ c poliet ilena opune rezisten redus la trecerea oxigenului i, n consecin, nu va fi capabil s menin n int eriorul ambalajului o atmosfer care s inhibe microorganismele aerobe de alt erare.

Tabelul 2. Repartizarea microflorei pe suprafaa c rnii de vit condi ionat sub vid la temperatura de 0 oC (Bureau,G. i Multon, J.L., 1989) Permeabilitatea la O2 a ambalajului utilizat [ml/m224 hatm] la
o

2 5 C

190 532 920

Num rul de bacterii pe cm 2 dup 6 s ptmni de ps trare la temperatura de 0 oC Pseudom onas Brochothrix Lactobacillus 104 105 105 5 5 10 10 105 105 105 105

Compozi ia ambalajului Polietilen Poliester/polietilen Nailon/polietilen Nailon/ionomer Nailon/ionomer Nailon/ionomer/polietilen Nailon metalizat/EVA 1 EVA/P VDC2/EVA P VDC/P VC3/P VDC/EVA P VDC/polipropilen Poliester/Al/poliester/

Grosime am- Rata transmisiei oxigebalaj [mm] 2 0,031 3140 nului [ml/m 24 h atm] 0,046 100,0 0,110 60,6 0,090 91,2 0,080 44,5 0,100 46,5 0,090 1,0 0,060 37,5 0,077 2,1 0,100 18,4

Tabelul 3. Rata transmisiei oxigenului pentru dif erite materiale de ambalare la temperatura de 25oC i UR* 75 % (Eustace,I.J., 1981)

polipropilen <0,2 * UR - umiditatea relativ a 0,123 aerului; 1 copolimer etilen - acetat de vinil; 2 policlorur de viniliden; 3 policlorur de vinil.

Pe de alt parte, ambalajele mult ist rat , laminate, care con in aluminiu, prezint propriet i de barier excep ionale, dar nu se preteaz la ambalarea crnii proaspete, n special din cauza modificrilor pe care le induc la nivelul caract erist icilor senzoriale. Dint re ambalajele transparent e, cele care con in n compoziie P VA i/sau P VDC au cea mai redus permeabilit at e la oxigen. n concluzie, reducerea permeabilitii la oxigen este de- pendent de t ehnologia de fabricare a ambalajului (ambalaj unistrat sau multist rat) precum i de nat ura mat erialelor care particip la formarea prilor componente ale ambalajului (de nat ur organic sau anorganic, ca de exemplu aluminiul). Influena temperaturii i a umiditii relative a aerului. Datele prezentat e n tabelul 4 arat influena temperaturii asupra permeabilit ii la oxigen, respect iv asupra ratei de transmisie a oxigenului prin ambalajele din material plastic P ermeabilit at ea la oxigen, determinat pent ru diferit e t ipuri de ambalaje, la t emperat ura de 3,5o C, este n general mai mic cu 10% dect permeabilit at ea la oxigen det ermi- nat la 25o C. P entru cele mai mult e mat eriale de ambalaj, permea- bilit atea la oxigen est e det erminat de t emperat ur, aceast dependen fiind descris cu ajutorul ecua ei Arrhenius. La t emperat ura de 0 o C, t emperat ur recomandat pent ru p strarea crnii ambalat e sub vid, rat a transmisiei oxigenului prin ambalaj se reduce la 10 % fa de rat a transmisiei oxigenului la 25o C. Ca i temperat ura mediului de depozitare, umidit atea relat iv a aerului influen eaz propriet ile de barier ale ambalajelor. Creterea umidit ii relat ive de la 78 la 98 % determin cea mai import ant cret ere a rat ei transmisiei oxigenului la temperat ura de 25o C. Aa cum se poat e observa din figura 2, efect ul umiditii relat ive a aerului asupra permeabilit ii la oxigen, respect iv asupra rat ei de transmisie a oxigenului, este reversibil.