MATERIALE PLASTICE DE ÎNALTĂ TEHNOLOGIE

Plastic biodegradabil
Este cunoscut faptul că este nevoie de câteva sute de ani pentru ca plasticul să se
descompună natural. Ecoflex®, plasticul complet biodegradabil de la BASF, este ideal
pentru sacii menajeri sau pentru ambalajele de unică folosință: produs din bacterii și fungi,
apă, monoxid de carbon și biomasă, se descompune în câteva săptămâni fără a lăsa
reziduuri. Acest copoliester alifatic-aromatic este ideal pentru sacoșe, hârtie de împachetat,
ambalaje de unică folosință sau folii pentru solariile din agricultură, pentru că se
descompune fără a lăsa reziduuri dăunătoare. Una din ariile sale de utilizare este cea a
sacilor menajeri biodegradabili.

DEFINITIE
Masele plastice sunt produse sintetice de natura
organica,anorganica sau mixtă,care se pot prelucra ușor în diferite forme ,la cald sau la rece,cu sau fara presiune.
CEVA DIN ISTORIE…
In anul 1908 chimistul Jacques Brandenberger descoperă celofanul, a cărui denumire o patentează în 1912. În 1909,
belgianul Leo Baekeland brevetează prima materie plastică sintetică, care avea să îi poarte numele:bachelita.
Fritz Klatte brevetează, în 1913,polimerzarea unui gaz, clorura de vinil, și obțin policlorura de vinil(PVC). Datorită
proprietăților sale (rezistență chimică, greutate mică și preț redus) PVC-ul a avut un puternic impact în domeniul
tehnologiei conductelor și instalațiilor.
In ultimii 50 de ani productia de materiale plastice s-a dublat practic la fiecare 5ani.
Putem spune ca nu exista nici o ramura a tehnicii care sa nu beneficieze de descoperirile si cercetarile care au dus la
obtinerea polimerilor si pe aceasta baza a maselor plastice.
Acestea au patruns in tehnica inlocuind materialele clasice(lemn, metal, cermaica), insa polimerii sintetici s-au impus si
au iesit din stadiul de materiale de inlocuire.
STIATI CA?!?
O masa plastica este constituita din:
 materialul de implutura ( faina de lemn, teseturi,azbest, fibre de sticla
s.a.), care ii reduc costul si ii imbunatatesc proprietatile mecanice,
 plastifianti( de exemplu esteri cu punctul de fierbere inalt),care le sporesc
elasticitaea, le reduc fragilitatea,
 stabilizatori (antioxidanti, fotostabilizatori), care contribuie la pastrarea
proprietatilor maselor plastice in timpul proceselor de prelucrare si in timpul
utilizarii, coloranti, care le dau culoarea necesara,
 alte substante.
 Domeniile de utilizare ale maselor plastice!
Cele mai interesante domenii de aplicare a materialelor
plastice sunt:
♦Industria de ambalaje- materialele plastice au patruns
adânc în domeniile de utilizare ale sticlei, tablelor,cutiilor si
foliilor metalice etc.
Ambalajele de plastic pastreaza calitatile alimentelor si
impiedica patrunderea bacteriilor. Un strat dintr-un plastic
denumit „teflon” face ca mancarea sa nu se lipeasca de
cratita.
Ambalajele de polistiren mentin calde gustarile la pachet.  

♦Electrotehnica si electronica au cunoscut o pondere relativ

importanta a maselor plastice, în special polimerii traditionali ca
policlorura de vinil, polietilena, polistirenul, dar si unele mase plastice
speciale cum sunt policarbonatii, poliacetatii, etc.
Polietilena este utilizata la fabricarea foliilor pentru ambalaje
(pungi, saci folii pentru îmbracaminte, folii pentru alimente congelate,
folii pentru sere), pentru izolarea cablurilor electrice, la obtinerea de
butelii si butoaie, tevi, conducte si obiecte de
uz casnic.

Policlorura de vinil este folosita la fabricarea foliilor si covoarelor pentru pardoseli,      

(musamale, linoleum), a înlocuitorilor de piele pentru încaltaminte si marochinerie, a
tuburilor si a conductelor pentru instalatii sanitare, a diferitelor detalii pentru aparatele
electrotehnice, a jucariilor, la izolarea cablurilor.

♦Industria constructiilor de masini si

autovehicule a înregistrat cel mai înalt ritm de asimilare a materialelor plastice. Principalele tipuri de
polimeri folositi sunt policlorura de vinil, poliolefinele si polimerii stirenici.
 O inovatie interesanta !
Conceptul de automobil dezvoltat de Daimler și BASF vine cu câteva inovații majore ale industriei maselor
plastice. Reprezentând o nouă generație de mașini electrice, smart forvision aduce o reducere considerabilă în
greutate și un design unic datorită roților de plastic, o realizare pionierat în industria auto.Roata dezvoltată de BASF
dintr-un material nou, foarte performant, este mai ușoară cu 3 kg.
Spre deosebire de materialul convențional, din poliamidă compozită, acest material plastic are fibre lungi de
consolidare care îi îmbunătățesc proprietățile mecanice. Rezultatul este o stabilitate termică și chimică excelentă,
putere dinamică, duritate și bune caracteristici de operare continuă.
 ♦În agricultura ponderea cea mai mare o detin filmele de polietilena de joasa presiune, folosite pentru mentinerea
umiditatii solului, protejarea culturilor în sere si solarii.
♦Industria nucleara- politetrafluoretilena care rezista la
compusii fluorurati agresivi, se utilizeaza la instalatiile industriale
destinate separarii izotopice a uraniului, ca element de legatura
pentru pompe si compresoare, conducte,etc.
♦Industria chimica- materialele plastice îsi gasesc cele mai
diverse aplicatii, începând de la conducte pâna la piese componente
ale pompelor si compresoarelor care lucreaza în medii corozive.
♦Industria electronică-sunt cunoscute în general proprietatile
electroizolante ale polimerilor sintetici. S-au gasit însa utilizari ale
materialelor plastice si ca înlocuitori de materiale conductoare si
semiconductoare traditionale.
♦Industria farmaceutică :seringi de unică folosință, capsule și
ambalaje, etc.
♦Materiale de constructie:Principalele categorii de produse sunt profilele din materiale plastice ca inlocuitor ai
tablelor ondulate si profilelor metalice, panourile stratificate, elementele prefabricate cu izolatie termica si fonica din
spume poliuretanice, retele sanitare si electice cuprinzand tevi din policlorura de vinil si poliolefine, instalatii sanitare
din poliesteri armati, polimeri acrilici sau aliaje din diferite materiale plastice cum ar fi acrilonitrilul, butadiena si
stirenul(ABS).
♦Medicina:Deși majoritatea echipamentelor medicale sunt fabricate din metal, anual, o cantitate considerabilă, de
un milion de tone de material sintetic, este folosită pentru fabricarea instrumentelor medicale.  Având o gamă largă
de proprietăţi fizice bune, policarbonatul oferă o combinație neobișnuită de putere, rigiditate, duritate și
transparență precum sticla. Ce este şi mai important din punct de vedere medical este conformitatea claselor de
policarbonați cu standardele testării de biocombatibilitate, însemnând că aplicațiile pot intra în contact direct sau
indirect cu substanțe endogene (sânge, țesuturi, dentină, alte lichide din corp). De aceea este folosit pentru fabricarea
instrumentelor chirurgicale și echipamentelor în care se depozitează sânge sau alte lichide.Unele aplicații sintetice
ieşite din comun, folosite în medicină, sunt oasele artificiale, care sunt produse în sute de tipuri diferite și care sunt
reproduceri ale oaselor umane. Ele formează un grup special întrucât nu sunt folosite direct pentru scopuri
terapeutice, ci în cursurile medicale. Studenții de la medicină folosesc aceste oase artificiale pentru a căpăta
experiență profesională în chirurgie, de exemplu în înlocuiri sau punerea protezelor.

Avantajele maselor plastice:
1. Proprietăţi optice superioare
2. rezistenţă la acţiunea agenţilor chimici
3. rezistenţă mecanică
4. izolatori chimici şi termici
5. preţ de cost redus
 6. elasticitate. 

 1. Scurt istoric                                                        

    În drumul mereu ascendent al maselor plastice,o

deosebita importanta a avut-o descoperirea facuta
de Karl Ziegler, în anul 1954, si anume amestecul de
combinatii organo-aluminice si tetraclorura de titan catalizarea polimerizarea etilenei la presiuni
joase.

    Procedeul Ziegler a revolutionat tehnologia de obtinere a polietilenei, permitând obtinerea

industriala a acesteia la presiuni de numai câteva atmosfere. Aceasta polietilena este formata în
principal din macromolecule liniare cu foarte putine ramificatii, ceea ce permite împachetarea
usoara a macromoleculelor.

     Polietena obtinuta prin procedeul Ziegler este cunoscuta sub numele de polietilena de mare
densitate ( 0,97 g/ cm3 ) sau polietilena dura.

     Descoperirea lui Karl Zeigler a fost dezvoltata cu succes de lucrarile lui Giulio Natta si ale
scolii sale. În anul 1955 Giulio Natta pune bazele polimerizarii stereospecifice care permite
obtinerea polimerilor stereoregulati, folosind drept catalizator de polimerizare produsii de reactie ai
combinatiilor organo-aluminice cu compusii materialelor traditionale ( asa numitii catalizatori Zie
13313t1922n gler-Natta ). Importanta acestor descoperiri rezulta si din faptul ca în 1963, celor doi
savanti le-a fost decernat premiul Nobel pentru chimie.

                        2. Definitie

        Materialele plastice sunt produse sintetice macromoleculare, din care, prin prelucrare

mecanica sau termica, se pot obtine obiecte de diferite forme, cu utilizari largi în industrie si comert.
Materialele plastice organice se mai pot numi carboplaste.

un material plastic este format dintr-un compus macromolecular, un plastifiant, umplutura inerta
si un colorant.

     Compusul macromolecular se obtine din substante simple: monomeri vinilici, fenol,

aldehida formica, glicerina, acid ftalic. Plastifiantul are rolul de aîmbunatati gradul de prelucrare a
polimerului, dar si de aconserva proprietatile
acestuia.                                                                                                                                                 
                                                    3. Clasificare

      Dupa comportarea la incalzire materialele plastice se împart în:

1.      produse termoplastice (acele produse care supuse la încalzire se înmoaie si pot fi

prelucrate prin diferite procedee: presare,valtuire,etc. Dupa racire se solidifica ,dar printr-o noua
încalzire devin din nou plastice, procesul putând fi repetat ). Ex.: polietena, policlorura de vinil,
polistirenul, materiale plastice de polimerizare;
2.      produse termoreactive [( rigide )acele produse care se înmoaie prin încalzire putând fi
prelucrate, de asemenea prin presare,valtuire,etc., iar apoi se întaresc ireversibil ( devin rigide )].
Ex: rasinile fenol-formaldehidice, materiale plastice obtinute prin policondensare

      Dupa tipul reactiilor chimice care stau la baza sintezei lor, materialele plastice se împart
în:
       materiale plastice de polimerizare;
      materiale plastice de policondensare;
      materiale plastice obtinute prin transformarea produsilor, macromoleculari si naturali ( de
ex.celuloza );

                         4. Metode de obtinere

          Pentru obtinerea materialelor plastice se folosesc:

-         substante naturale care au o anumita structura

macromoleculara                                                                            ( polizaharid
e, substante proteice, etc );
-         substante cu masa moleculara mica ( derivatele de titei, gazele naturale, substantte
minerale, etc) care pot fi transformate în produsi macromoleculari;

Macromoleculele materialelor plastice sunt alcatuite dupa diferite tipuri structurale,

deosebindu-se molecule cu structura liniara ( molecule filiforme sau catenare ),molecule cu
structura ramificata si molecule cu structura spatiala (reticulara sau tridimensionala).

                         5. Proprietati

    Principalele proprietati ale materialelor plastice sintetice sunt urmatoarele:

a) densitatea este mult mai mica decât a metalelor ( sunt folosite în industria navala,
aeronautica,automobile si în transportul feroviar ); greutatea specifica între 0,9 si 2,2 gf/cm3;
b) stabilitatea chimica este foarte mare comparativ cu metalele (masele plastice se folosesc
ca materiale anticorozive la fabricarea de aparate chimice );
c) proprietati dielectrice ( materialele plastice sunt în general buni dielecrtici si datorita
acestui fapt prezinta o importanta deosebita pentru industria electrotehnica);
d) rezistenta mecanica variaza în limite largi cum ar fi de la rigide, la elasticitatea redusa
(asemanatoare cu a materialelor ceramice, a lemnului), pâna la flexibile si extensibile
(asemanatoare cu pielea si cauciucul, polietena, P.V.C, etc );
e) proprietati de antifrictiune ( diferite materiale plastice sunt caracterizate printr-un
coeficient mic de frecare si printr-o uzura redusa (se folosesc la construirea lagarelor, a rotilor
dintate, a rolelor, etc);
f)   proprietati optice care se concretizeaza fie in transparenta (sticlele organice), fie în
opacitate; spre deosebire de sticlele obisnuite, ele lasa sa treaca si razele ultraviolete.

                            6. Dezavantaje

      Materialele plastice au si dezavantaje care limiteaza folosirea lor. Dintre aceste dezavantaje
amintim:

                  stabilitate termica scazuta (unele pot fi utilizate pâna la 70oC ,altele pâna la 200oC si
numai câteva pot fi folosite la temperaturi mai înalte);
                  duritate mica în comparatie cu sticla obisnuita sau cu metalele;
                  conductibilitatea termica redusa;
                  coeficient mare de dilatatie termica (daca în timpul folosirii lor sunt expuse la variatii
bruste de temperatura, apar tensiuni interne care pot produce fisuri);
                  "îmbatrânirea" ( care se manifesta prin procese lente de oxidare, de absortie a umiditatii,
de reducere a duritatii, de închidere a culorii, etc );

                     7. Procedee de prelucrare

                  extrudere ( se obtin sine, tuburi si forme profilate);
               suflare ( se obtin mingi, flacoane ,baloanele, popicele,etc);
               injectare (se obtin jucarii, capace pt sticle, nasturi,etc)

                     8. Tipuri de mase plastice

                      a. Materiale plastice obsinute prin polimerizare

      În cazul polimerizarii se leaga între ele de acelesi fel sau molecule diferite,
iar macromolecula formata ( denumita si polimer ) are masa moleculara egala cu suma maselor
moleculare intrate în reactie si aceeasi compozitie procentuala. Polimerul are propritati fizice si
chimice diferite de ale monomerului de la care provine

   De exemplu, din etena, C2H2, substanta gazoasa cvu molecula mica, care se obtine industrial
prin cracarea fractiunilor petroliere, se sintetizeaza polietena ( polimerul

etenei ):

                        nCH2=CH2               [-CH2-CH2-]n

      Uneori se supun polimerizarii doi monomeri diferiti. Polimerul rezultat se

numeste copolimer          ( polimer mixt ), iar fenomenul se numeste copolimerizare.

      În industrie se întrebuinteaza frecvent copolimeri, de pilda copolimeri ai acrilonitrilului cu

butadiene, cu clorura de vinil.

      În industie se folosesc urmatoarele procedee de polimerizare:

-         Polimerizarea în bloc, care consta în polimarizarea monomerului cu ajutorul initiatorilor

( peroxidul de benzoil ) în forme, rezultând un polimer sub forma de blocuri, bar sau placi;
-         Polimerizarea în supensie apoasa ( emulsie ), consta în dispersarea monomerului în
apa, în prezenta de emulgatori ( substante care ajuta la emulsionare ). Polimerul obtinut este
apoi uscat si macinat sub forma de pulbere, prin diferite mijloace.
-         Polimerizarea în solutie, în care monomerul este tratat cu anumit dizolvant ce se poate
dizolva în aceleasi timp atât monomerul cât si polimerul format, rezultând o solutie de polimer în
dizolvant; în aceasta solutie se gaseste si o cantitate de monomer neintrata în reactie. Prin
distilare sau prin antrenare cu vapori de apa, polimerul este separat de rest ca urmare a
eliminarii substantelor volatile.

      În cazul în care polimerul este insolubil în dizolvant, dar în schimb monomerul este solubil în
el, atunci pe masura ce are loc formarea polimerului, aceasta precipita. La fel se întâmpla în
cazul polimerizarii în solutie a poiclorurii de vinil ( P.V.C ) sau  a polimetacrilatului de metil ( stiplex ),
în amestec de 50% metanol (CH3OH) si 50% apa. Polimerizarea în solutie duce la obtinerea
de polimeri omogeni, cu o compozitie chimica constanta si pura.

      Principalele materiale plastice obtinute prin polimerizare sunt: polietena, polipropena,

policlorura de vinil, polistirenul, politetrafluoroetena.

Polietena Caracteristici:
- se obtine prin polimerizarea propenei la 400˚C si 200 atm;
[-CH2-CH2-]n - are o structura asemanatoare alcanilor, dar are catene mai lungi avand masa
mleculara cuprinsa între 10 000 si 80 000;
- este o masa solida, laptoasa sau transparenta, cu o buna rezistenta mecanica si o
 stabilitate chimica deosebita;
- este un izolator electric;
- este insolubila în apa si în alti solventi, la temperatura obisnuita;
- are punct de înmuiere ridicat, la 100 - 150˚C.
 Utilizari:
  Polietena este utilizata la fabricarea foliilor pentru ambalaje (pungi, saci folii
pentru îmbracaminte, folii pentru alimente congelate, folii pentru sere), pentru izolarea
cablurilor electrice, la obtinerea de butelii si butoaie, tevi, conducte si obiecte de uz
casnic
Polipropena Caracteristici:
-          - polipropena este un polimer cu fluiditate mare, care se poate prelucra usor;
[-CH2-CH-]n -          - rezistenta chimica deosebita;
-          - proprietati optice bune.
           | -        
-          Utilizari:
          CH3 -           Se utilizeaza la obtinerea de frânghii, cordaje, covoare, benzi adezive,
containere, folii de împachetat, articole de uz casnic, filme transparente.
         

                   
Policlorura de Caracteristici:
vinil -          - masa moleculara variaza între 18 000 si 30 000;
-          - este notata si PVC, este o asa solida, relative dura, se înmoaie la 90-95˚C si
[-CH2-CH-]n se descompune latemperaturi înalte;
-          - este solubila în cetone, derivati halogenati si esteri;
           | -          - se obtine prin polimerizarea clorurii de vinil în prezenta de H2O2.
-        
          Cl -          Utilizari:
-           Este folosita la fabricarea foliilor si covoarelor pentru
pardoseli,       (musamale, linoleum), a înlocuitorilor de piele pentru încaltaminte si
marochinerie, a tuburilor si a conductelor pentru instalatii sanitare, a diferitelor
detalii pentru aparatele electrotehnice, a jucariilor, la izolarea cablurilor.
-        
  Polistirenul Caracteristici:
- substanta solida, incolora, transparenta;
 [-C2H-CH-]n - punct de înmuiere 75-90˚C;
- solubil în benzen sau în toluen;
              | - inert fata de agentii chimici si bun izolator electric;
- este casant si se decompune la încalzire peste 150˚C.
             C6H5 Utilizari:
  Polistirenul este utilizat ca materila electroizolant în electrotehnica si la fabricarea
poroplastelor ( buretele ),  a polistirenuluiu expandat, care este bun izolator temric si
fonic, a ambalajelor.
Politetrafluo Caracteristici:
roetena  - polimer cunoscut si sub numele de Teflon, este o substansa solida; cu un punct de
înmuiere ridicat 320-330˚C;
[-CF2-CF2-]n  - stabil fata de agentii chimici si nu se dizolva în nici un solvent.
Utilizari:
  Teflonul este utilizat ca material electroizolant, la confectionarea unor echipamente
speciale, la acoperirea vaselor de bucatarie.

      
                   b. Materiale plastice obtinute prin policondensare

       Policondensarease deosebeste depolimerizare prin aceea ca unirea moleculelor initiale

(monomerilor), care duce la formarea polimerului, are loc cueliminarea unor substante, cu masa
moleculara mica, ca: apa , acizi sau amoniac. În acest caz,masa moleculara a polimerului
obtinut nu mai este egala cu suma maselor moleculare ale moleculelor intrate în reactie.

      Policondensareaeste caracteristicapentru combinatiile organice care au în molecula

lor grupe functionale. Aceste grupe, interactionând în procesul de condensare, elimina molecula
substantei cu masa moleculara mica si formeaza o noua grupa care leaga resturile moleculelor
reactante.

      Principalele material plastice obtinute prin policondensare sunt:fenoplastele,

aminoplastele, fibrele poliamidice.

  Caracteristici:
 - sunt primele materiale sintetice de importanta industriala;
Fenoplastele  - ele se obtin prin reactia de policondensare dintre fenoli si aldehide sau
cetone în mediu acid, unde se formeaaza o rasina sintetica numita
novalac;
 - daca policondensarea se face în mediu alcalin se obtine rezolul
care trece în rezitol îi mai departe în rezita (banchelita), care este un polimer
trimdimensional;
 - datorita acestei structuri se explica proprietatile importante: rezistenta
mecanica si chimica, infuzibilitate si insolubilitate.
Utilizari:
  Fenoplastele se folosece la confectionarea stecherelor, întrerupatoarelor,
receptoarelor de
telefon, mânere pentru usi si ferestre, nasturi, calimari,
scrumiere, vase pentru acumulatoare, carcase pentru transformatoare.
Aminoplastele Caracteristici:
-          - sunt rasini, care se obtin prin rectia de policondensare dintre uree si
-         derivatii sai cu formaldehida (rasini carbamidice), în mediu neutru slab sau
-         alcalin;
-          - produsele de condensare se numesc ureoplaste, solubile în apa;
-          - sunt stabile pâna la 80˚C, au rezistenta buna;
-          - sunt stabile la lumina;
-          - nu au miros si gust.
-        
-          Utilizari:
-           Un exemplu de aminoplast este pollopausul, de culoare deschisa folosita ca
-         masa de presare si la stratificare. Cleiul Kaurit  este întrebuintat la fabricarea
placajelor de
-         lemn.
Fibrele Caracteristici:
- sunt produse de condensare în care monomerii sunt legati prin legaturi
poliamidice peptidice;
- ele pot fi obtinute prin policondensarea acizilor dicarboxilici cu diaminele
- sunt subtante solide, cu temperatura de topire înalta ( 180-250˚C );
- insolubile în dizolvanti obisnuiti;
- stabile la actiunea alcanilor si sensibile la cizi, sub actiunea carora
hidrolizeaza usor;
- se prelucreza usor prin valtuire, întindere, extrudere.
 Utilizari:
  Materialele plastice de tip poliamidic servesc la fabricarea fibrelor de nailon
si relon. Aceste fire se aseamana cu matasea dar sunt mai rezistente ca
acestea. Din ele se confectioneza tesaturi, tricotaje, plase de pescuit, fire
pentru perii de haine si dinti.

        c. Materiale plastice obtinute din produsi macromoleculari naturali sub actiunea
diferitelor substante chimice

      Cei mai importanti produsi macromoleculari naturali din care se pot obtine materiale
plastice sunt proteinele ( în special cazeina din lapte) si polizaharidele cu derivatii lor (celuloza si
derivatii ei).

Rasini proteice. Dintre acestea cel mai caracteristic este galalitul.

Galalitul Caracteristici:

- primul material plastc obtinut pe baza de substante proteice;

- pe scara industriala se fabrica prin policondensarea cazeinei cu formaldehida.

Se obtine o rasina cu proprietati mecanice bune.

Utilizari:

  Se întrebuinteaza la confectionarea de nasturi, piepteni, mânare de genti,

catarame si obiecte decorative.

Materiale plastice din celuloza. Din aceasta categorie fac parte celuloidul si celofanul.

Celuloidul Caracteristici:
-          - pentru fabricarea acestuia se foloseste o nitroceluloza care are un
-         continut în azot 11-12% numit coloxilina;
-          - se poate prelucra usor, iar prin adaosul de solutii colorate poate fi
-         obtinut în diferite nuante cu aspect de fildes, sidef, baga;
-          - este usor inflamabil.
Utilizari:
  Se întrebuinteaza la confectionarea pieptenelor, a mânerelor, a sticlei
incasabile "triplex", a obiectelor decorative.
-        

Celofanul  
Caracterisici:
- este un produs format din hidrat de celoloza;
- se obtine din solutii dinvâscoza sub forma de filme si foi;
- este flexibil.
Utilizari:
  Celofanul se întrebuinteaza ca material transparent si igienic în
industria alimentara ( de exemplu sub forma de învelis pentru preparate
din carne ).
                            d. Siliconii

      Siliconii sunt o clasa speciala de polimeri macromoleculari obtinuti în urma proceselor de

condensare-polimerizare a unor compusi organo-silicici, în molecula carora atomul de siliciu
lega direct diversi radicali organici, cu formarea legaturii Si-C.

      Datorita structurii chimice si compozitiei lor, siliconii au proprietati speciale.

      Partea componenta anorganica din molecula siliconilor ( asemanatoare cu SiO 2) determina

proprietati:

-         electroizolante,
-         rezistenta la coroziune,
-         stabilitate la caldura si la frig.

      În timp ce partea organica a moleculei ( radicalul hidrocarburat ), imprima urmatoarele

proprietati:

-         hidrofobe,
-         elasticitate,
-         consistenta vâscoasa.

      Utilizari:

Siliconii se folosesc sub forma de rasini, uleiuri si cauciuc.

Dintre diferite tipuri de silicon, importanta tehnica au:

Siliconii lichizi Caracteristici:

 - lichide vâscoase, insolubile în apa, solubile în solventi organici.
 
Utilizari:
  Sunt întrebuintati în locul uleilor minerale si ca lichide dielectrice pentru scopuri
speciale.
Rasini siliconice Caracteristici:
-          - produse solide, dure sau sub forma de solutii în solventi organici.
-          Utilizari:
-           Se folosesc în industria lacurilor, pentru acoperirea lacurilor, pentru
-         acoperirea aparatelor solicitate termic, a conductelor si în electrotehnica.
-        
Cauciucul  
siliconic Utilizari:
-            Este întrebuintat pentru izolarea cablurilor, împregnarea tesaturilor de
-          sticla si la confectionarea garniturilor, electro si termoizolante în
-          electrotehnica.

             9. Stadiul dezoltarii materialelor plastice în tara noastra

      În cadrul industriei chimice, productia de materiale plastice si rasini sintetice cunoaste

astazi, o dezvoltare foarte mare, contribuind la progresul tehnic si la ridicarea nivelului de trai al
poporului.

      O serie de materiale plastice au fost realizate în tara la noi.

       Astfel la Turda, Tîrnaveni si la Combinatul petrochimic Borzesti se obtine policlorura de
vinil.

      La combinatul de cauciuc sintetic din orasul Dej se fabrica polistiren si cauciucul

sintetic CARCOM ( din butadiena si metil-stiren ); fenolul necesar fabricarii rasinilor fenol-
formaldehidice se obtine la Combinatul Chimic din Fagaras si Buzau.

      La combinatul chimic de la Craiova se fabrica poliacetat de vinil si ureea necesara obtinerii

rasinilor ureo-formaldehidice. De asemenea, la combinatul de fire si fibre sintetice de
la Savinesti se obtine fibra sintetica numita relon si fbra poliacrilonitrilica numita melana.

2. Materiale plastice organice

Materialele plastice organice sunt substante organice macromoleculare in stare pura sau sub forma de
amestecuri continand diferite materiale de adaos si umplutura (plastifianti, stabilizatori, coloranti,
acceleratori de polimerizare sau condensare etc.) capabile sa treaca prin incalzire in stare plastica si sa
pastreze dupa intarire forma data.

Masele plastice folosite in domeniul ambalajelor pot fi pe baza de produse de condensare (rasini
fenolice, anionice etc.), produse de polimerizare (rasini polivinilice, polistirenice, polietilenice etc.),
polimeri naturali modificati chimic (rasini pe baza de celuloza, rasini proteice etc.).

Dupa comportarea la incalzire aceste materiale se impart in:

- produse termoplastice care supuse incalzirii se inmoaie si pot fi prelucrate prin presare, valtuire etc.
Dupa racire se solidifica, iar printr-o noua incalzire devin din nou plastice, procesul acesta putand fi
repetat;

-produse semitermoplastice care supuse incalzirii se inmoaie si se pot prelucra similar cu cele

termoplastice, dar care conduc, dupa racire, la un produs putin plastic la cald;

-produse monoplaste sau termorigide (termoreactive) care se inmoaie la incalzire putand fi prelucrate

ca in cazurile anterioare, dar care, apoi, se intaresc ireversibil.

Produse termoplastice. Produsele termoplastice sunt clasificate din punct de vedere al structurii

chimice in poliolefine, olefine substituite, copolimeri ai etilenei, poliamide, acrilonitrili si polimeri
asociati , derivati celulozici, poliacrilati si poli-carbonati. In tabelele mentionate sunt prezentate
proprietati, aspecte toxicologice si utilizarea principalelor produse termoplastice folosite la confectionarea
ambalajelor destinate produselor alimentare.

Proprietati, aspecte toxicologice si utilizarea poliolefinelor in industria alimentara

Polietilena (polietena) PE
Sortimente utilizate in industria PE de inalta PE de medie PE de joasa presiune
alimentara Caracteristici presiune sau densitate presiune sau sau densitate inalta
mica LDPE (Low densitate medie HDPE (High Density
Density Polyethylene) Polyethylene
MDPE (Medium
Density Polyethylene
Masa moleculara 10000-50000   20000-3000000
j
Densitate, kg/m 920 - 930 930 - 940 940 - 960
Temperatura de inmuiere, °C 100-110   123-127
Temperatura de topire, °C 120-180 120-180 135-180
Rezistenta la intindere, MPa 9-15 21 28
CHa/IOOOatomiC 20-33 5-7 <1,5

Polietilena (polietena) PE

Proprietati  Masa alba, dura, flexibila, transparenta, partial cristalizata

-Inerta chimic fata de majoritatea reactivilor chimici pana la 60°C, peste care devine
sensibila la actiunea unor acizi tari concentrati si a unor agenti oxidanti si devine
solubila in hidrocarburi alifatice, aromate si clorurate

- Rezistenta la soc foarte buna

- Buna rezistenta la intindere, spargere, lovire si rupere pana la -60°C

- Bariera excelenta impotriva apei si vaporilor de apa

- Permeabila la unele lichide si gaze, indeosebi sub forma de folie Rezistenta fata de
acizi, baze si solutii anorganice

- LDPE sensibila la hidrocarburi, hidrocarburi halogenate, grasimi si uleiun vegetale

si animale, care sunt absorbite determinand inmuierea

- LDPE cu adaos de poliizobutena are rezistenta la solventi polari s mpermeabilitatea

la gaze mai mari

-HDPE are proprietati mecanice superioare LPDE

Toxicologie - Polimer inalt insolubil si in general inert

- PE cu adaos de antioxidanti (care nu sunt toxici) nu se foloseste pentru

confectionarea ambalajelor destinate produselor alimentare

- PE cu adaos de pigmenti, de exemplu negru de fum, este admisa, da acesta

trebuie sa fie pur si lipsit de carburi cancerigene

Utilizare -Sub forma de folii simple

-Sub forma de folii complexate cu folie de aluminiu sau celofan

- Accesorii pentru ambalaje (dopuri pentru butelii)

- Diferite ambalaje (butelii diverse)

- Alte accesorii

Polipropena (polipropilena) PP

Proprietati - Produs cristalin, incolor, inodor, cu densitate 900 kg/m3 si punctul de topir ridicat
(165... 170°C)

- Macromolecula este formata din lanturi lungi liniare, neramificate, car confera
propilenei proprietati mecanice excelente si o mare rezistent termica
 - Este mai fragila decat polietilena de inalta densitate

- Nu da fenomenul de fisurare prezent la alte poliolefine, iar ambalajele d

polipropilena Se pot steriliza la 115...120°C

- Se poate prelucra prin injectare si extrudare

- Rezistenta la soc scade in apropierea lui 0°C; aceasta se evita pri adaugarea unor
cantitati reduse de cauciuc sintetic sau prin utilizare

copolimerului etileno-propilena

Polipropena (polipropilena) PP

Toxicologie La temperaturi cuprinse intre 0 si 100°C este insolubila si inactiva fata de cea mai
mare parte a produselor alimentare.

Utilizare  Ambalaje variate (tuburi deformabile, cutii, saci impletiti din fire de PP
etc.)
 Pelicule simple sau complexe (stratificate cu alte materiale)

Polibutena

Proprietati  Densitate 920 kg/m3 si temperatura de topire 125°C

 Proprietati mecanice mai bune ca ale LDPE si chimice asemanatoare LDPE

- Rigida, buna rezistenta la rupere, intindere, intepare si lovire

- Rezistenta la temperaturi ridicate o face potrivita pentru ambalarea aseptica a

produselor alimentare

- Material bariera la vapori de apa si mai putin la gaze

Utilizare  Sub forma de folie pentru saci mari, pungi pentru lapte (S.U.A.)
 Sisteme de inchidere sigilate cu deschidere usoara (de exemplu, la
pachetele de tigari)

Poli (metil) pentena

Proprietati  Copolimer al 4-metil pentenei cu alti monomeri

 Material transparent, cu densitatea 830 kg/m3 si temperatura de topire
245°C
 Rezistenta chimica buna, permeabilitate ridicata la vapori de apa si gaze

Utilizare Material de acoperire a cartonului pentru a conferi rezistenta termica tavilor pentru
gatirea si servirea alimentelor (produse "ready-toheaf si "ready-to-eaf)

Proprietati, aspecte toxicologice si utilizarea olefinelor substituite in industria alimentara

Policlorura de vinii PCVsau PVC (Polyvinyl Chloryde)

Proprietati  Are masa moleculara intre 50 000 si 90 000 si densitatea 1 400
kg/m3

- in stare pura este dura, foarte rezistenta la acizi concentrati, la baze si la

uleiuri si grasimi

- Insolubila in marea majoritate a solventilor organici

- Se dizolva in cetone ciclice, ciclopentanona, ciclohexanona, metilciclo-

hexanona, in tetrahidrofuran si metiltetrahidrofuran

- Permeabilitate la vapori de apa mai mare si permeabilitate la gaze mai mica

decat poliolefinele

Policlorura de vinil PCV sau PVC (Polyvinyl Chlaryde)

Proprietati - Sub actiunea caldurii si luminii, policlorura de vinii isi reduce

stabilitatea (pierde molecule de HCI). Protectia se asigura prin adaos de
substante stabilizatoare in proportie de 0,25 - 5% (saruri de plumb,
cadmiu, bariu, calciu sau zinc, impreuna cu epoxizi si fosfati organici)

- Plastifianti: esteri ai acizilor anorganici (fosfati) esteri ai acizilor organici:

ftalati, adipati, ricinoleati, polimeri (poliesteri), copolimeri: copolimer butadiena-
acrilonitril)

Toxicologie  Insolubila, inerta si netoxica in stare pura

 in industria alimentara este permisa utilizarea PCV avand agenti de
emulsionare cu toxicitate scazuta cum sunt sulfatii de alchil

- Utilizarea Pb si Cd ca stabilizatori are restrictii in industria alimentara

- Plastifiantii se utilizeaza cand se impune absenta nocivitatii, de exemplu,

clorura de difenil este toxica, astfel ca PCV care o contine nu se foloseste in
industria alimentara

Utilizare  in stare rigida fara plastifianti se poate prelucra la cald cu obtinerea

de placi, tevi etc., sau se poate prelucra analog cu metalele: aschiere,
gaurire, pliere, profilare sau ambutisare (ultimele trei operatii se fac la cald)

- In stare plastifiata se foloseste pentru ambalaje: tuburi deformabile obtinute

prin extrudare, folii subtiri obtinute prin calandrara

- Film subtire pentru invelirea tavilor cu carne proaspata si cu produse din carne
(permeabilitatea la vapori de apa previne condensarea acestora in interior)

- Folie termoformata pentru confectionarea unei game largi de ambalaje de la

cutii pentru ciocolata la tavi pentru biscuiti

- Ambalaje pentru o mare varietate de produse alimentare incluzand sucuri de

fructe si uleiuri comestibile

Policlorura de viniliden PCVD

Proprietati  Are punctul de topire ridicat, este dur, cristalin si insolubil in solventi
obisnuiti la rece si este instabil la punctul de topire

- Se poate plastifia si stabiliza, dar plastifiantii si stabilizatorii sunt odoranti si

 coloranti

- Se prezinta fie sub forma de granule, fie sub forma de folie, iar solutia in
solventi organici sau suspensia apoasa permite acoperirea supra-fetelor-suport cu
pelicule subtiri ca: hartie, carton, aluminiu, hidrat de celuloza regenerata

- Foliile si peliculele de policlorura de viniliden poseda o buna rezistenta

mecanica, sunt insolubile in solventi obisnuiti, permeabilitatea la apa, gaze si
vapori (mai ales vapori de apa) este foarte coborata, au o buna rezistenta chimica,
rezistand bine la acizii tari, la baze (cu exceptia amoniacului), la uleiuri si grasimi

Policlorura de viniliden PCVD

Proprietati - Se utilizeaza mult copolimerii pe baza de clorura de viniliden - dorura

de vinii sau clorura de viniliden -acetat de vinii (cu denumirea comerciala
Saran)

- Se folosesc copolimeri clorura de viniliden -clorura de vinii, la care predomina

clorura de vinii (85%)

- Exista si polimeri obtinuti prin copolimerizarea clorurii de viniliden cu derivati

acrilici (acrilonitril, acrilati)

Toxicologie Policlorura de viniliden este netoxica

Utilizare Folii si pelicule pentru confectionarea de ambalaje termosudabile (pungi etc.)

destinate produselor alimentare

Polistirenul PS

Proprietati - Material complet amorf, deoarece inelele benzenice impiedica

apropierea lanturilor

- Este o sticla organica foarte transparenta, cu densitatea 1 050 kg/m3 si

indicele de refractie la 20°C = 1 ,592 care ii confera o stralucire deosebita

- Se poate colora foarte usor, putand fi prezentat intr-o gama mare de nuante
in stare transparenta si opaca

- Desi la cald are un miros caracteristic neplacut, acesta dispare repede si, daca
ambalarea si depozitarea se fac corect, mirosul nu este transmis produsului
ambalat

- Prezinta o rezistenta remarcabila fata de produsele alimentare lichide si

pastoase

- Are rezistenta limitata la caldura (70... 80° C), PS de buna calitate, rezista n d
si la 100° C

- Are fragilitatea mai redusa decat sticla

- PS cu masa moleculara de 70 000 - 190 000 se prelucreaza usor prin

injectie si matritare

- PS cu masa moleculara mai mare de 200 000 prezinta rezistenta la soc si la
caldura, in schimb este dur la injectare si casant la matritare
 - Rezistent la actiunea acizilor si bazelor, solubil in alcooli superiori, cetone,
esteri, hidrocarburi aromatice si clorurate si in unele uleiuri, care produc craparea
PS

- Material-bariera bun pentru gaze si slab pentru vapori de apa

Sortimente  PS rezistent la soc (PS "soc")

 PS rezistent la caldura PS
 PS transparent (PS "cristal")

Polistirenul PS

Toxicologie - PS este netoxic, insolubil si inactiv in contact cu lichidele alimentare

- Prezenta monomerului datorita miscibilitatii PS cu acesta, desi nu are caracter

toxic, poate modifica proprietatile organoleptice ale unor produse alimentare, in
special ale materiilor grase

- Copolimerii stirenului cu butadiena: acrilonitril, a-metilstiren, fumarati, malati

precum si agenti de emulsionare si dispersie (sulfati de alchil, alcool polivinilic,
fosfat tricalcic), sunt lipsiti de toxicitate si se pot utiliza ca materiale pentru
ambalaje

Utilizare - Confectionarea ambalajelor pentru uleiuri vegetale, grasimi animale,

si'C-j;; de fructe, bauturi alcoolice, solutii acide si alcaline

- PS "soc" se foloseste la fabricarea prin formare sub vid a recipientelor foarte
usoare (cu grosime de 0,1-0,2 mm) pentru branza, creme, iaurt, dulceata,
inghetata etc. Aceste ambalaje nu sunt transparente

- Recipiente termoformate cu gura larga pentru produse alimentare stabile la

depozitare

- Recipiente multistrat obtinute prin suflare-matritare

- PS-spuma pentru izolare termica

- Foi de PS-spuma extrudata cu grosime de 0,13-6,4 mm si densitate 32-160

kg/m3, pentru ambalaje de unica folosinta: tavi pentru carne si produse din carne,
cofraje pentru oua, ambalaje pentru produse gata preparate ("take-awa/ si "carry-
ouf)

Alcoolul polivinilic PVOH

Proprietati  Pudra de culoare alba cu temperatura de topire 185...215°C

- Solubil in apa si insolubil in solventi organici obisnuiti

- Grasimile animale si vegetale, hidrocarburile aromatice (benzen, toluen,

xilen), esterii (acetat de etil, acetat de amil), eterul, acetona nu exercita nici o
actiune asupra PVOH neplastifiat;

- Se poate plastifia cu compusi solubili in apa si cu punct de fierbere ridicat

(anumiti alcooli polihidroxilici)
 - Filmul PVOH este inodor, insipid, insolubil in uleiuri si grasimi si impermeabil la
oxigen; ud are rezistenta mica, dar uscat are rezistenta mare

Toxicologie - PVOH pur sau plastifiat cu glicerina nu este toxic

- Datorita solubilitatii sale in apa, acest material nu se foloseste la ambalarea

produselor cu umiditatea mai mare de 5%

Alcoolul polivinilic PVOH

Toxicologie Se permite utilizarea PVOH pe suport de hartie pentru ambalarea produselor

alimentare cu conditia ca:

 indicele de saponificare sa fie 10 - 50 mg KOH/g

 cenusa - maximum 1%
 metale grele (plumb, mercur, cadmiu, bismut) si arsen lipsa
 grupari vinilice in extractul de ulei-lipsa
 continutul in plastifiant (glicerina) - maximum 10%

Utilizare - Film pentru formarea stratului protector al ambalajelor de hartie sau

carton pentru materii grase

- Folii pentru ambalarea produselor chimice si colorantilor care trebuie dozate

controlat in apa fara o manipulare ulterioara

Politetrafluoretilena (tef Ionul) PTFE

Proprietati - Substanta solida alba, opaca, cu punct de inmuiere 320...330°C,

insolubila in solventi organici (o inertie chimica mare)

- Rezista in acizi si in solutii concentrate de hidroxid de sodiu (la temperatura

de fierbere a acestora), fara a pierde din greutate sau a-si schimba proprietatile

- in domeniul temperaturilor scazute isi pastreaza proprietatile pana la -100'C

Toxicologie Datorita puritatii, inertiei chimice si insolubilitatii, politetrafluoretilena este

considerat un polimer netoxic. Pana la 250°C nu sufera practic nici o
transformare, insa de la aceasta temperatura in sus, ca urmare a descompunerii
totale sau partiale, politetrafluoretilena devine un produs toxic.

Utilizare - Accesorii pentru ambalaje

- Suprafata de separare intre filmele termoplastice si falcile aparatului de

etansare la cald, adesea o banda de PTFE intarita cu fibre de sticla

Poliacetatul de vinil PAV

Proprietati - Este o masa amorfa, transparenta si incolora

- Este solubil intr-un mare numar de solventi (alcool metilic, etilic, benzilic, in
benzen, toluen, acetona, acetat de etil, acetat de butii, lactat de etil, lactat de
butii)

- Se poate plastifia ca si policlorura de vinii, dar avand in vedere plasticitatea

 proprie, piastiflantii se adauga in cantitate redusa

Poliacetatul de vinil PAV

Proprietati - Este sensibil la apa, sensibilitate datorata caracterului hidrofil al

gruparilor acetil; este cu atat mai mare cu cat gradul de polimerizare este
mai mic

- Prin copolimerizarea acetatului de vinii cu clorura de vinii rezulta policloro-

acetatul de vinii, care are proprietati intermediare intre cei doi polimeri;
proprietati care depind de proportia dintre cei doi monomeri (proportia mai des
utilizata este de 85% clorura de vinii si 15% acetat de vinii)

Toxicologie Din punct de vedere toxicologic, cele prezentate la policlorura de vinii raman
valabile pentru toti derivatii vinilici care sunt utilizabili in industria alimentara, cu
conditia ca agentii de plastifiere, stabilizare si emulsionare sa nu fie substante
toxice

Utilizare - Sub forma de lacuri pentru suporturi ca: hartie, carton, recipiente
metalice

- Sub forma de emulsie apoasa inlocuieste latexul de cauciuc, mai ales la

formarea inelului de cauciuc al capacelor cutiilor metalice de conserve

Poliacetatul (polioximetilena) PAc

Proprietati Rezistenta superioara polietilenei ia agenti chimici, cu exceptia acizilor si

bazelor tari

Utilizare Camp de aplicare foarte restrans, folosindu-se la confectionarea ambalajelor

aerosol

Proprietati, aspecte toxicologice si utilizarea copolimerilor etilenei in industria alimentara

Etilena - acetat de vinii EVA

Proprietati -Contine 3-12% acetat de vinii

-Flexibilitate asemanatoare PCV plastifiata, duritate si flexibilitate buna la

temperaturi scazute

-Cristalinitatea scade si elasticitatea creste cu cresterea procentului de acetat de

vinii, ceea ce determina cresterea permeabilitatii la gaze, umiditate, grasimi si uleiuri

-Permeabilitate la vaporii de apa si gaze mai mare iar temperatura de termosudare

mai mica decat LDPE

-Rezistenta la solventi mai mica

Toxicologie Material netoxic - se foloseste mult in industria alimentara
Utilizare Recipiente de diferite forme si marimi, folii, tuburi deformabile, transparente Film
pentru ambalarea alimentelor, indeosebi a carnii si pentru impachetare
Etilena – alcool vinilic EVOH
Proprietati  Materiale destul de greu de prelucrat, dar bariere mai bune pentru gaze,
mirosuri, substante odorante, solventi etc. decat cei doi constituenti

- Cu cresterea continutului de etilena scade efectul bariera la gaze si se

 imbunatateste prelucrarea materialului

- Natura puternic cristalina

- Proprietati mecanice bune: rezistenta, elasticitate, suprafata dura, luciu Duternic,

rezistenta buna la frecare si chimice: rezistenta ridicata la uleiuri s solventi organici,
bariera excelenta la substante odorante

- Folosirea in structura unui ambala] asigura pastrarea aromei si a calitati

produsului alimentar ambalat prin prevenirea patrunderii oxigenului in nteriorul
ambalajului

- Material hidrofil, absorbind umiditatea datorita prezentei gruparilor -OH ceea ce

afecteaza proprietatile bariera
Utilizare  Retinerea CO2 sau Np folosite pentru imbutelierea cu gaz

- in materiale complexe EVOH fiind incapsulata in materiale bariera la umiditate,

cum ar fi poliolefinele

- Recipiente pentru ambalare cu straturi interne care contin pana la 15°/ EVOH
lonomeri
Proprietati - Obtinuti prin copolimerizarea etilenei cu cantitati mici (1-10%) de aciz carboxilici

- Rezistenta si duritate mari la temperatura ambianta

- Rezistenta excelenta la uleiuri si grasimi, claritate, rezistenta la frecare

permeabilitate la umiditate mai mare ca LDPE, deoarece sunt mai puti cristalizati
Utilizare - in structuri compozite pentru a asigura un strat interior usor termosudabil

- Filme laminate si coextrudate cu nylon sau poliesteri pentru ambalarea carnii si

branzei, dintre care singurul important din punct de vedere comercial este Surlyn

Proprietati, aspecte toxicologice si utilizarea poliamidelor in industria alimentara

Poliamide PA

Sortimente  Poliamida 6 sau policaproamida are denumire comerciala diferita in

functie de arile in care se fabrica: relon, capron, nylon 6, perion etc.; este
produsul de )olicondensare a e- caprolactamei in prezenta de acizi, baze,
alcooli sau sodiu

- Poliundecamida este produsul de condensare al acidului aminoundecanoic si re

denumirea comerciala rilsan sau nylon 11

- MXD-6 obtinut din meta-xililen diamina si acid adipic

Proprietati  Produse de condensare cu structura liniara – poliamidica

- La incalzire PA trec brusc de la faza solida la faza lichida, fara a trece printr-o
zona de plasticitate; de aceea prelucrarea sub forma de folii sau tuburi este dificila

- Stabilitate termica excelenta, putand fi sterilizate in abur pana la 140°C s

olosind caldura uscata chiar la temperaturi mai mari
 - Rezistente la baze si acizi diluati, cu acizii puternici si agentii de oxidare
eactioneaza

- Unele poliamide nu pot fi folosite la confectionarea ambalajelor impermeabile a

umiditate intrucat absorb apa in proportie de pana la 10%

- Permeabilitatea la oxigen si alte gaze este scazuta cand filmul este uscat

- Poliamida 6 este plastica, are punctul de topire coborat (205°C), are o mare
rezistenta la soc si o buna transparenta, rezistenta la apa este moderata, da rezista
bine la solventi, materii grase si solutii alcaline si este sensibila la acizi sub actiunea
carora hidrolizeaza usor

- Poliundecamida (Rilsan) prezinta o zona de plasticitate la 190...200°C, la

trecerea de la faza solida la cea lichida (confectionare mai putin dificila ambalajelor),
capacitatea de absorbtie a apei este mai redusa (dupa 72 ore de imersie in apa la
20°C cantitatea absorbita este de 0,5-1% maximum); se prezinta sub forma de
pudra sau granule translucide si inodore, cu punct de inmuiere de 185°C si cu
densitatea de 1 040 kg/m3. Ambalajele din poliundecamida prezinta o buna
rezistenta chimica la un mare numar de reactivi (baze concentrate, acizi organici,
acizi minerali diluati, uleiuri, grasim glicerina), sunt insensibile la apa si solutii
apoase. Poliundecamida nu este rezistenta fata de fenoli (m-crezol) si acizi minerali
concentrati (acid sulfuri concentrat

- MDX-6 are proprietati termice excelente (temperatura de topire cuprinsa intr

cele ale PA-6: 205°C si PET: 267°C) si este un bun material bariera la gaze si
umiditate

Toxicitate - Deoarece monomerul (e-caprolactama) este un produs toxic ce

altereaza carac teristicile organoleptice ale produselor cu care vine in
contact, pentru confect* onarea ambalajelor folosite in industria alimentara
se utilizeaza policaproamid suficient de pura sau se asigura ca monomerul
sa nu treaca in produsul ambalat

- Poliundecamida este un polimer netoxic utilizabil in industria alimentar deoarece

nu contine plastifianti; evident ca pigmenti! incorporati trebuie sa fi netoxici

Utilizare  Ambalarea alimentelor: branza proaspata, branzeturi, carne proaspata

si prelucrata si alimente congelate
 Tuburi flexibile, flacoane etc. din PA-6

- Folii, flacoane, tuburi, capsule etc. din poliundecamida care rezista bine la

temperaturi continue de 100°C, putand fi sterilizate la 120...130°C, maximum 140CC

- Substrat de baza al structurilor laminate folosite pentru inchidere si pentru

pungi, indeosebi cand acestea sunt sterilizate in autoclave

Proprietati, aspecte toxicologice si utilizarea acrilonitrililor si a polimerilor asociati

in industria alimentara

Poliacrilonitril PAN
Proprietati Polimer amorf si transparent

Nu poate fi prelucrat prin topire, astfel ca nu este utilizat ca material de ambalaj

 Bun material -bariera fata de gaze, rezistenta deosebita la o mare varietate de agenti
Toxicologie Monomerul acrilonitril (AN) este carcinogenic si nu trebuie sa ajunga in contact cu
produsul alimentar
Utilizare Copolimerizare cu alti monomeri pentru a obtine un produs ce poate fi prelucrat
Stiren - acrilonitril SAN
Rezistenta chimica mai buna, rezistenta la soc mai mare decat PAN Proprietati-
Proprietati
bariera scazute fata de gaze, datorita concentratiei AN scazute
Utilizare Putin utilizat pentru ambalaje, dar si atunci cu masuri suplimentare de imbunatatire a
rezistentei chimice
Acrilonitril butadiena - stiren ABS
Este un amestec al SAN cu SAN grefat pe cauciuc polibutadienic Proprietatile sale
variaza mult in functie e compozitie si metoda de obtinere

Proprietati Amestecurile ABS sunt rigide, dure, cu rezistenta la intindere, frecare ridicata,
proprietati termice, chimice si electrice bune

Material opac, nu are proprietati-bariera fata de gaze

ABS este situat pe primele locuri intre polimerii utilizati comercial Putin utilizat ca
Utilizare material de ambalare datorita opacitatii Supus termoformarii pentru obtinerea de tuburi
si tavi.
  Acrilonitril- stiren ANS
- Obtinut prin copolimerizarea AN cu PS in proportie de 70:30

- Grad mare de atractie intre lanturile moleculare ca rezultat al polaritatii, ceea ce

Proprietati
confera o duritate si o imobilitate mare materialului

- Inert chimic
Toxicologie Migrarea AN din butelie in bauturi a impus limitarea continutului AN la 0,1 ppm
Utilizare Butelii din ANS pentru bauturi (marcile /.opac si Cycopac)
Acrilonitril -metilacrilat ANMA
 Obtinut prin copolimerizarea AN cu metilacrilat in proportie de 75:25
 Comercial este cunoscut sub denumirea Barex

Proprietati - Claritate buna, proprietati-bariera fata de gaze foarte bune, rezistenta buna

la soc

- Insolubil in majoritatea solventilor organici

- Butelii pentru bauturi carbonatate

- Filme si folii laminate cu LDPE sau alte materiale, termoformate apoi pentru a
 
obtine recipiente pentru produse alimentare cum ar fi branzeturile si carnea

- impachetarea buteliilor din sticla pentru bauturi in vederea protejarii la forfecare

Proprietati, aspecte toxicologice si utilizarea derivatilor celulozici in industria

alimentara

Derivati celulozici
Clasificare Eteri Metil- Insolubila in uleiuri si grasimi
 ai celuloza
Si celulozei Etil-
Solubila intr-un mare numar de solventi
celuloza
proprietati
Sunt substante solide, albe, cu densitatea variabila l functie
de gradul de acetilare (1 250 - 1 350 kg/m3)

- Nu sufera nici o transformare pana la temperatura! e 175°C

Acetati de - La 250°C se descompun si se carbonizeaza

celuloza AC - La contactul cu flacara arde, dar combustia l nceteaza daca

flacara este indepartata

- Acetatii cu grad mic de esterificare sunt solubili in l apa,

suferind initial o umflare iar cei cu grad mare l de esterificare
sunt practic insolubili in apa
Nu este solubil in solventi organici (cu exceptia! cloroformului
Triacetat
si a cloruri! de metilen); utilizare! dificila la confectionarea
de celuloza
ambalajelor din cauzal dificultatilor intalnite la lipire
. - Este mai solubil; solventii sai sunt acetona, acidul! acetic,
clorura de metilen, formiatul de metil, acetat u l de etil,
Diacetat detetracloretanul
celuloza
- Ambalajele din diacetat rezista bine la actiunea! apei
fierbinti, desi la un contact prelungit este redusa

- Bazele si acizii diluati nu au nici o influenta asupra!

ambalajelor din diacetat de celuloza, in schimb! acesti reactivi
concentrati le distrug
Acetobutir
at de celuloza Prezinta o rezistenta la soc foarte ridicata
Are o plasticitate mai buna decat acetatul
Propionatul
Se caracterizeaza prin rezistenta mare la soc si printr-o
de celuloza
sensibilitate mai redusa la umiditate decat acetatul. Se utilizeaza
sub forma de folii sau! ambalaje confectionate prin ambutisare
Carboxime Este mult utilizata ca agent de emulsionare, de spumare, de
til-celuloza gelificare etc., datorita proprietatilor!

sale coloidale
Hidrat (celofan) Are o structura modificata care permite o mai buna! fixare a
de colorantilor
celuloza
Toxicitate Acetatii de celuloza puri nu sunt toxici. La utilizarea ambalajelor din acetat de l
celuloza in industria alimentara se pune problema analizei toxicitatii agentilor
plastifianti. Plastifiantii folositi au fie o toxicitate foarte redusa (triacetina), fie relativ
redusa (ftalat de metilglicol, glicolat de ftalil, fosfat de propilglicol)
Utilizar  Metil-celuloza se utilizeaza ca produs de impregnare a hartie! si cartonului
e pentru transportul materiilor grase

- Etil-celuloza se utilizeaza la prepararea lacurilor

- Diacetatul de celuloza se foloseste pentru obtinerea de folii care pot fi matritate, pentru
confectionarea prin extrudare de diverse tuburi, recipiente sau cutii prezentate intr-o gama
 mare de culori, transparente sau opace

- Acetobutiratul de celuloza se poate prelucra fie prin extrudare, fie sub forma de lacuri cu o
buna impermeabilitate

- Propionatul de celuloza se utilizeaza sub forma de folii sau ambalaje confectionate prin
ambutisare

- Carboximetilceluloza - solutia sa formeaza prin evaporare pelicule continue transparente,

elastice si insensibile la uleiuri si grasimi, datorita carui fapt se utilizeaza la acoperirea hartiei
si cartonului

- Celofanul este intrebuintat ca ambalaj transparent si igienic in industria alimentara; poate

fi incolor sau colorat in nuante diferite

Proprietati, aspecte toxicologice si utilizarea poliacrilatilor si policarbonatilor

in industria alimentara

Poliacrilatii
Compusi macromoleculari obtinuti prin polimerizarea acizilor acrilic si metacrilic
precum si a esterilor lor

Masa transparenta, dura, care poate fi prelucrata usor. Este solubil in esteri,
Proprietati
acetona, hidrocarburi aromatice clorurate etc.

Rezistent la uleiuri si grasimi La 300...400°C se depolimerizeaza pana la

monomer Are o mare rezistenta fata de acizi si baze
Pentru ambalarea lichidelor si a produselor vascoase prezinta
Utilizare importanta polimetacrilatul de metil (sticla organica sau sticla plexi) care se
utilizeaza la confectionarea accesoriilor (tuburi, busoane etc.)
Policarbonatii
- Au denumiri comerciale diferite: makrolon (Germania), lexan (SUA)

- Material solid amorf cu temperatura de inmuiere de 220...250°C, transparenta

sticlei si o foarte buna rezistenta mecanica

- Nu-si modifica proprietatile mecanice functie de temperatura, pastrandu-si

duritatea, rigiditatea si stabilitatea dimensionala pana la 130°C

 Absorb foarte putin apa

Proprietati
- Rezista la acizii minerali si organici diluati, la oxidanti si reducatori, ia solutii de
saruri neutre si acide, la grasimi si uleiuri (minerale, animale, vegetale)

- Nu rezista ia baze si amine

- Permeabilitate ridicata la vapori de apa si la gaze

- Rezistenta ia colorare de catre ceai, cafea, sucuri de fructe, sosuri de tomate

ruj, cerneala, sapunuri si detergenti
Utilizare  Filmul biaxial orientat este utilizat pentru aplicatii electrice
 Film pentru confectionarea pungilor in care se ambaleaza produse
 care se incalzesc pentru utilizare ambalate

- Film acoperit cu LDPE pentru ambalaje subtiri

- Prin extrudare, suflare si injectie se poate obtine o gama mare de ambalaje

(flacoane, butelii, cutii formate sub vid, tuburi rigide) care au o prezentare
exceptionala. Toate aceste ambalaje transparente se pot steriliza usor la
110...120°C

Produse semitermoplastice. Aceste rasini sunt de provenienta relativ recenta iar aplicarea lor este
destul de restransa. Fiind produse rigide, prelucrarea lor este mai dificila ca cea a materialelor
termoplastice. Rasinile semitermoplastice sunt in general polimeri reticulari (tridimensionali). In tabelul
4.10 sunt prezentate proprietatile, aspectele toxicologice si utilizarea poliepoxizilor, iar in tabelul 4.11
cele ale eiastomerilor la confectionarea ambalajelor pentru industria alimentara.

Proprietati, aspecte toxicologice si utilizarea produselor semitermoplastice in industria

alimentara

Poliepoxizi (rasini epoxidice sau rasini epoxi)

Proprietati - Polimer lichid, pasta sau solid functie de gradul de polimerizare

- Adeziune ridicata fata de majoritatea metalelor, sticla, portelan, mase plastice

- Elasticitate, rezistenta mecanica mare, fiind considerate cele mai bune rasini
sintetice

- Solubile in solventi organici

- in general incolore si transparente

- Lumina solara (radiatiile UV) si caldura nu au nici o influenta asupra acestor

rasini

- Rezistenta mare fata de apa, acizi si baze diluate sau concentrate, produse
alimentare care contin acizi organici (mustar, concentrate de tomate si fructe, vin)

Utilizare Acoperirea interioara a cutiilor de conserve, recipientelor pentru bere (cutii si

butoaie), tuburilor flexibile pentru o gama mare de produse

Poliesteri (PET, PBT, PCTA)

Proprietati - Au la baza legaturi carbon - oxigen - carbon in care unul dintre atomii de
carbon face parte dintr-o grupare carbonil
generale
- Plasticitate mai mult sau mai putin pronuntata, rezista la actiunea apei si
acizilor

- Solubili in solvent organici; solutiile alcaline ataca o serie de poliesteri, acetona

provoaca o usoara inmuiere iar hidrocarburile aromatice, derivatii clorurati ai
hidrocarburilor si alcoolii sunt usor

absorbiti

Sortimente si PET(polietile - Cunoscut sub forma de: fibre (Terxlene, Crimpylene, Kodel,
n Dacron, Trevira) sau film (Mylar, Scotchpak, Celenar, Esterfane,
proprietati
 Videne, Melinex si Hostaphane)
tereftalat)
- Masa moleculara 20 000, temperatura de topire 267°C

- Sub forma cristalina este opac si foarte stralucitor, iar sub

forma amorfa este clar dar nu este dur

- Sub forma de film are rezistenta la intindere mare, rezistenta

chimica foarte buna, este usor, elastic si stabil intr-un domeniu
larg de temperatura (-60 ... 220CC)

PBT(polibutil - Proprietati-bariera fata de gaze si rezistenta la rupere bune si

en pastrate la temperaturi ridicate

tereftalat) - Poate fi sterilizat cu abur

- Nu are caracteristici de termosudare bune, dar poate

coextrudat cu EVA pentru a obtine o structura termosudabila

PCTA  Copolimer al ciclohexandimetanoluiui cu acidul

tereftalic
 Polimer amorf Punct de topire ridicat: 285eC

Toxicitate Polimerii destinati industriei alimentare sunt netoxici

Utilizare - Material la confectionarea ambalajelor pentru produse

alimentare congelate care se incalzesc in ambalaj ("boil-in-the-bag")

- Laminat sau extrudat cu LDPE, fiind de obicei stratul exterior ai

materialului complex, care se etanseaza foarte usor si sunt foarte
dure

PET
- Ambalare etansa pudre si a unor lichide urmata de sterilizare cu
UV

- Tavi termoformate care pot fi introduse in cuptor pentru incalzire

o data cu produsele congelate sau gata preparate

- Recipiente pentru bauturi carbogazoase

Poliesteri (PET, PBT, PCTA)

  PBT Ambalare aseptica (la temperatura ridicata) si ambalare produse

care se incalzesc in ambalaj

PCTA Extrudare cu obtinerea de filme si folii pentru ambalaje

Siliconi

Proprietati - Stabilitatea la caldura si frig si rezistenta chimica sunt atribuite partii

anorganice din molecula (legatura -O Si-O-Si-), iar consistenta vascoasa, )
lasticitatea sau elasticitatea sunt atribuite partii organice (radicalul organic egat de
Si) si depind de gradul de polimerizare si de forma macromoleculei

- Tensiune superficiala foarte slaba data de anumiti radicali alchil legati de

atomul de Si, ce&*> ce are aplicatie la imprimarea unui caracter hidrofug unor
 materiale (iextile ca-it* jg, sticla)

- Rezistenta la agentii chimici datorata stabilitatii legaturilor chimice si

caracterului saturat al moleculei

- Stabilitatea termica depinde de natura radicalilor alchil

Toxicitate Produsele macromoleculare siliconice prezinta o mare inertie si sunt comple

lipsite de toxicitate, desi cloroxilanii folositi la sinteza siliconilor sun hidrolizabili cu
formare de HCI, anumite produse intermediare cu masa moleculara mica prezinta o
anumita toxicitate si anumite paste siliconice provoaca o iritatie pasagera a
mucoasei oculare, mai mult din cauze fizice decat chimice

Utilizare Material de acoperire a ambalajelor sub forma de:

 fluide siliconice (imprimarea caracterului hidrofug al flacoanelor de

sticla)
 rasini siliconice (protectia prin vernisare a ambalajelor metalice si de
hartie)
 pasta siliconica Ca material auxiliar la fabricarea cauciucului siliconic

Proprietati, aspecte toxicologice si utilizarea elastomerilorin industria alimentara

Clasificare si proprietati elastomeri

Cauciuc  n variaza intre 1000 si 5000 (la n = 4000, masa moleculara este de
natural 300 000)

- Elasticitatea depinde de temperatura (la peste 30°C se inmoaie, iar la 0°C

devine casant)

- "imbatraneste" sub actiunea oxigenului, devenind sfaramicios

- Prin vulcanizare (aditia sulfului: 1-5% la 130...140°C, la dublele legaturi) se

reduce solubilitatea fata de unii dizolvanti, iar plasticitatea dispare aproape complet

- Prin aditia clorului la dublele legaturi rezulta cauciucul clorat, produs alb, cu
unct de inmuiere 115°C, solubil in numerosi solventi si rezistent la agentii himici
(acizi si baze);

- Plastifiantii folositi pentru imbunatatirea prelucrabilitatii sunt fie acizi grasi acid
stearic), care pot avea o actiune usor defavorabila asupra proprietatilor mecanice,
fie naftil-sau xililmercaptan si tio-/3-naftol, care provoaca

lastifiere fara a modifica proprietatile mecanice

- Materialele de umplutura folosite in industria alimentara pentru a confer

auciucului anumite proprietati mecanice trebuie sa fie inerte: kioselgur, talc ulfat de
bariu, creta, negru de fum lipsit de carburi cancerigene

- Acceleratorii de vulcanizare (tiazoli) au rolul de a reduce durata de vulcanizare

si cantitatea de sulf necesara

- Inhibitorii de autooxidare (fenil-/3-naftilamina si aldol-a-naftilamina adaugati in

 proportie de 1%)

impiedica "imbatranirea" datorata unor produse de autooxidare care duc la

pierderea elasticitatii

Cauciuc - Se obtine din cauciucul natural prin aditia acidului clor hidric gazos la dublele
egaturi, rezultand o masa termoplastica nevulcanizabila
hidroclorurat
- Produs de culoare alba, impermeabil fata de apa, vapori de apa, alcool, acid
acetic, foarte putin permeabil fata de aer si oxigen si inalt permeabil in dioxidul de
carbon

- Se dizolva in derivatii clorurati ai hidrocarburilor

- Prin adaos de plastifianti (aceiasi ca la policlorura de vinii) si stabiiizant urmat

de turnare si evaporare pe un cilindru cald in miscare de rotatie s obtine o folie
cunoscuta sub denumirea de pliofilm

- Rezistenta la frig se mareste prin adaos de sebacati, adipati, succinati s

hexahidroftalati ca plastifianti

- Stabilizantii fotochimici protejeaza clorhidratul de cauciuc fata de actiune

luminii: derivati aromatici (poliamine si polifenoli), cel mai bun fiin
hexametilentetramina

- Stabilizantii bazici impiedica o eventuala descompunere cu punere in libertat de

acid clorhidric: oxizi de magneziu si de calciu si hexametilentetramina

Cauciucuri Cauciuc - Denumirea comerciala: cauciuc Buna (Germania) si S.K (CSE)

sintetice polibutadienic - Solubil in solventi folositi pentru cauciucul natural, vulcanizab

cu agenti obisnuiti de vulcanizare

- Miros nu prea accentuat, aderenta foarte buna la metale

- Rezistent fata de acizi, dar prin oxidare devine sfaramicios

  Cauciucbutadi - Denumirea comerciala: Buna S (Germania), SK-S (CSE), SBR

en- Styrene Butadiene Rubber, SUA)

stirenic - Vulcanizarea decurge mai greu, astfel ca acest cauciuc se

oloseste in amestec cu cauciucul natural si cu adaosuri de
/ulcanizare

- Are rezistenta si elasticitatea mai bune la 20...30"C deca

cauciucul polibutadienic, dar stabilitatea la incalzire este ma edusa
ca a acestuia

- Are rezistenta la rupere mai mica si elasticitatea mai redusa

decat cauciucul natural

- Are o buna rezistenta la frig, este rezistent la apa, are o buna

aderenta la metal, rezistent fata de acidul acetic si alcoolul etilic

  Cauciuc  Denumirea comerciala: Carom

butadien
-metilstirenic
  Are proprietati asemanatoare cauciucului butadier.-
stirenic

  Cauciuc - Are denumirea comerciala de Buna N sau Perbunan

butadien (Germania), NBR (Nitrile Butadiene Rubber, SUA) si SKN (CSE)
-acrilonitrilic
- Rezistent la actiunea acizilor diluati, bazelor si solutiilor d
saruri de orice concentratie; rezistent la apa pana la 70°C
(cresterea de volum fiind de 2,5%)

- Se umfla usor in grasimi si uleiuri vegetale si animale, dar

scaderea

proprietatilor fizice in urma umflarii este neinsemnata

- Are un miros slab iar aderenta la metale este foarte buna

  Cauciuc  Denumirea comerciala; CR (Chloroprene Rubber) si

Neopre (SUA), Sovpren (CSE) si Perbunan C (Germania)
policloro-
- Se vulcanizeaza cu oxid de zinc sau magneziu (nu cu sulf)
prenic
- Rezistent la grasimi animale si vegetale, mai rezistent decat
cauciucul natural la actiunea caldurii st a luminii solare

- Rezistent la actiunea acizilor (oxalic, tartric, citric, acetic),

solutiilor concentrate calde de NaOH, a alcoolului

  Cauciuc Butil  Denumire comerciala: IIR (Izobutylene Isoprene

Rubber, S.U A)
 Se vulcanizeaza cu agenti de vulcanizare obisnuiti
(sulf, oxid d zinc); se folosesc aceleasi materiale de
umplere ca la cauciucul natural

- Rezistent la uleiuri vegetale, buna impermeabilitate la gaze

  Cauciuc - Are o variatie redusa a proprietatilor mecanice intr-un interval

siliconic mare de temperatura (-85°C...+250°C)

- Are elasticitate ridicata, rezistenta mare la caldura, oxidare si

agenti chimici

Toxicitate - Acidul stearic folosit ca plastifiant pentru cauciucul natural este netoxic

elastomeri - Cauciucul siliconic este netoxic

Utilizare Cauciucul natural Fabricarea lacurilor si acoperirilor protectoare

clorurat
elastomeri

  Cauciucul natural Accesorii ambalaje: busoane pentru flacoane, recipiente

diverse, ineie-garnitura pentru butelii si cutii de conserve

  Cauciucul Caserarea diferitelor pelicule celulozice

polibutadienic
   Cauciucul Confectionarea ambalajelor complexe, combinandu-se in
butadien-stirenic si special cu materiale fibroase
metilstirenic

  Cauciucul in amestec cu policlorura de vinii care ii confera o mai buna

butadien- impermeabilitate ia vapori de apa si prelucrare buna prin
acrilonitrilic ambutisare si extrudare, ceea ce permite obtinerea multor
tipuri de ambalaje

  Cauciucul Prepararea lacurilor pentru protectia suprafetelor metalice

policloroprenic (la utilaje, ambalaje etc.)

  Cauciucul siliconic Confectionarea accesoriilor pentru ambalaje (busoane

pentru diferite flacoane si butelii, inele-garnitura pentru
recipiente diverse)

Produse monoplaste sau termorigide. in tabelul 4.1Z sunt prezentate proprietatile fizice,
aspectele toxicologice si utilizarea materialelor termorigide (fenoplaste si aminoplaste) pentru
confectionarea ambalajelor destinate produselor alimentare.

Proprietati, aspecte toxicologice si utilizarea produselor termorigide in industria alimentara

Fenoplaste (bachelite)

Bachelita A  Se obtine prin procedeul cu catalizator bazic si are masa

moleculara pana la 500
sau rezolul
- Este un lichid vascos, care la racire trece intr-o masa sticloasa, galben-
bruna, usor fuzibila (la 80...100°C) si solubila in alcool, acetona, fenol

- Bachelita bloc sau sub forma de praf este rezistenta fata de apa, chiar
la temperaturi ridicate, acizi neoxidanti de concentrate medie, la
temperatura obisnuita; este rezistenta la actiunea uleiurilor si grasimilor
vegetale si animale, fata de vin si rachiu

Bachelita B  Se obtine prin procedeul cu catalizator bazic

Sortimente
sau rezitolul - Este termoplastica si nu se dizolva
si
Bachelita C  Se obtine prin procedeul cu catalizator bazic
Proprietati
sau rezita - Este insolubila si nu se poate prelucra pe cale mecanica si termica
(este duroplasta), proprietati datorate structurii tridimensionale

Novolacuri  Se obtine prin procedeul cu catalizator acid (sulfuric,

clorhidric sau oxalic)

- Termoplastice, se pot prelucra usor

- Structura liniara cu lanturi relativ scurte (10 unitati structurale

fenolice) le permite dizolvarea

in alcool, acetona si alti solventi

Toxicitat  Bachelita C, datorita structurii tridimensionale, este complet lipsita de

e
 reactivitate, deci de toxicitate

- Materialele de umplutura folosite sunt inerte si netoxice: pasta alba de celuloza, faina
de lemn (brad, pin), fibre de bumbac, fibre de azbest, mica

- Bachelite le A si B, dizolvate in solventi, nu sunt lipsite de reactivitate, in schimb dupa

depunerea stratului, evaporarea solventului si tratamentul termic se obtine un
policondensat inert si foarte rezistent

- Rasinile fenol-formaldehidice utilizate in industria alimentara nu trebuie sa contina

fenol si formaldehida necondensate

- Bachelita A, pulverizata, topita sau dizolvata se utilizeaza la turnarea diferitelo piese,

ca material de impregnare si la prepararea lacurilor si a accesoriile pentru confectionarea
ambalajelor 8 cleiuri, adezivi)

- Bachelita B se poate incalzi si presa

- Bachelita C se foloseste la confectionarea prin presare a accesoriilor pentrv ambalaje

(capace filetate pentru borcane, diferite dispozitive pentru inchidere recipientelor de sticla)
sau se poate prelucra ia masinile unelte

Utilizare - Prin amestecarea emulsiei bachelitice (produsul lichid de condensare fenolului cu

formaldehida prin procedeul cu catalizator bazic, cu adaos ulterio de alcool etilic) sau
abachelitei in stare topita cu umpluturi organice sa anorganice se obtin pulberi pentru
presare la cald

- Bachelita praf (care isi pastreaza proprietatile termice pana la 200°C) amestecata cu

faina de lemn in proportie de 60-90 :40-10 se foloseste la confectionarea prin presare a
capsulelor de inchidere a buteliilor

- Bachelita-bloc sau sub forma de praf se foloseste la acoperirea bidoanelor d tabla

pentru transportul uleiurilor si grasimilor animale sau vegetale

Aminoplaste

SortimenteRasini ureo- - Nu sunt fuzibile, au o buna rezistenta mecanica, nu sunt solubile in

formaldehidic solventi organici si in apa, desi nu rezista la contactul indelungat cu apa
si e
- Denumirea comerciala este pollopas
proprietati
- Prezinta stabilitate termica pana la 100°C, este suficient de rezistenta
la actiunea acizilor si bazelor diluate, dar se distrug in acizi si baze
concentrate

- In forma de masa spongioasa au calitati mecanice interesante:

densitate 15-20 kg/m3, conductivitate termica 0,0338 WY(m-K) la 0°C si
0,0412 W/(m-K) la 60°C

Rasini - Structura asemanatoare cu a rasinii ureo-formal-dehidice;

tioureo-
formaldehidic - Rezistenta la apa este mai buna decat la rasina ureo-formaldehidica
e

Rasini - Infuzibila, insolubila, inodora, insipida, incolora si transparenta

melamino- - Rezistente fata de apa rece si fierbinte si fata de grasimi

 formaldehi
dice

Toxicolo Nu sunt toxice

gie

Utilizare  Rasinile ureo-formaldehideice se folosesc la prepararea lacurilor ureo-

formaldehidice cu larga utilizare in domeniul ambalajelor, la prepararea adezivilor
sau la confectionarea capsulelor pentru inchiderea buteliilor prin presarea pulberii
de rasina cu umplutura de faina de lemn. Ele au aceleasi utilizari ca si bachelitele,
dar prezinta fata de acestea avantaju ca sunt inodore si se utilizeaza pentru
confectionarea ambalajelor la care bachelita este contraindicata din cauza mirosului
de fenol pe care este posibil sa-i aiba. Nu pot fi folosite la ambalaje pentru solutii
apoase

- in forma de masa spongioasa, numita porozit, se utilizeaza ca material de ambalaj si

izolare complet stabil fata de mucegaiuri si microorganisme

- Rasinile melamino-formaldehidice se folosesc pentru fabricarea maselor de presare cu

diverse umpluturi (faina de lemn, celuloza) si la prepararea lacurilor si adezivilor

- Rasinile melamino-fonnaldehidice se folosesc la confectionarea recipi entelor pentru

ambalarea si pastrarea acestora

Sursa: Manualul Inginerului de Industrie Alimentara, Editura Tehnica, Bucuresti

Masele plastice - POLIETILENA,

POLIPROPILENA, POLISTIRENUL, MASELE
PLASTICE FENOLFORMALDEHIDE

Masele plastice

Se numesc mase plastice materialele produse pe baza de polimeri, capabile de a capata la

incalzire forma ce li se da si de a o pastra dupa racier. Dupa cantitatea in care se produc ele ocupa
primul loc printer materialele polimere. Ele se caracterizeaza printr-o rezistenta mecanica mare,
densitate mica, stabilitate chimica inalta, proprietati termoizolante si electroizolante etc. Masele
plastice se fabrica din materii prime usor accesibile, din ele pot fi confectionate usor cele mai
felurite articole. Toate aceste avantaje au determinat utilizarea lor in diversele ramuri ale economiei
nationale si ale tehnicii, in viata de toate zilele.

Aproape toate masele plastice contin, in afara de polimeri (denumiti adesea rasini), componenti
care le confera anumite calitati; substanta polimere serveste in ele in calitate de liant. O masa
plastica este constituita din materialul de implutura  ( faina de lemn, teseturi,azbest, fibre de sticla
s.a.), care ii reduc costul si ii imbunatatesc proprietatile mecanice, plastifianti( de exemplu esteri
cu punctual de fierbere inalt), care le sporesc elasticitaea, le reduc
fragilitatea,stabilizatori (antioxidanti, fotostabilizatori), care contribuie la pastrarea proprietatilor
maselor plastice in timpul proceselor de prelucrare si in timpul utilizarii, coloranti, care le dau
culoarea necesara, si alte substante.

Pentru a ne comporta correct cu masele pastice, trebuie sa stim din ce fel de polimeri au fost
produse ele – termoplastici sau termoreactivi.

Polimerii termoplastici( de exemplu polietilena) la incalzire devin moi si in aceasta stare isi

schimba usor forma. La racier ele din nou se solidifica si isi pastreaza forma capatata. Fiind din nou
incalzite, ele iarasi devin moi, pot capata o noua forma si tot asa mai departe. Din polimerii
termoplastici pot fi formate prin incalzire si presiune diferite articole care in caz de necessitate pot fi
din nou supuse aceluias mod de prelucrare.

Polimerii termoreactivi la incalzire devin plastici, apoi isi pierd plasticitatea devinind nefuzibili si
insolubili, deoarece intre macromoleculele lor liare au loc interactiuni chimice, formindu-se o
structura tridimensionala ( ca in cazul vulcanizarii cauciucului). Un astfele de material nu mai poate
fi supus prelucrarii a doua oara: el a capatat o structura spatiala si si-a pierdut plasticitatea –
proprietate necesara pentru acest scop. Vom examina in continuare cele mai raspindite feluri de
mase plastice.

POLIETILENA
 In drumul mereu ascendent al materialelor plastice, o deosebita importanta a avut
descoperirea facuta de Karl Ziegler, in anul 1954, si anume ca amestecul de combinatii organo-
aluminice si tetraclorura de titan catalizeaza polimerizarea etilenei la presiuni joase. Pana la acea
data, polietilena se obtinea numai prin polimerizarea radicalica la presiuni de ordinul catorva mii sau
chiar zeci de mii de atmosfere (5000-20.000) atmosfere, conducand la asa numita polietilena de
presiune inalta si foarte inalta sau polietilena de densitate joasa (0,92 g/cm3). Macromoleculele
acestui polimer prezinta numeroase ramificatii, ceea ce face ca materialul plastic sa aiba o
cristalinitate de numai 40-50%. Ca urmare, polietilena de densitate joasa se caracterizeaza prin
rezistenta termica si mecanica relativ scazute (polietilena moale).
Procedeul Ziegler a revolutionat tehnologia de obtinere a polietilenei, permitand obtinerea
industriala a acesteia la presiuni de numai cateva atmosfere. Aceasta polietilena este formata in
principal din macromolecule liniare, cu foarte putine ramificatii, ceea ce permite impachetarea
usoara a macromoleculelor. Drept urmare, creste continutul in faza cristalina pana la 94%, iar
proprietatile termomecanice ale acestui material plastic sunt considerabil imbunatatite.
        Polietilena obtinuta prin procedeul Ziegler este cunoscuta sub numele de polietilena de
mare densitate, (0,97 g/cm3) sau polietilena dura. Pe langa utilizarile clasice in domeniul
ambalajelor, ea are si alte intrebuintari, cum ar fi: conducte de presiune, izolatii electrice,
rezervoare foarte mari, ambarcatiuni usoare sau chiar roti dintate.
        Descoperirea lui Karl Ziegler a fost dezvoltata cu succes de lucrarile lui Giulio Natta si ale
scolii sale. In anul 1955 Giulio Natta pune bazele polimerizarii stereospecifice care permite obtinerea
polimerilor stereoregulati, folosind drept catalizator de polimerizare produsii de reactie ai
combinatiilor organo-aluminice cu compusii materialelor traditionale (asa numitii catalizatori Ziegler-
Natta). Importanta acestor descoperiri rezulta si din faptul ca in 1963, celor doi savanti le-a fost
decernat premiul Nobel pentru chimie.
        Cu acesti catalizatori au fost polimerizati cei mai diversi momomeri, obtinnandu-se
materiale plastice cu proprietati noi. Una din proprietatile de baza este aceea ca sunt apte de a
cristaliza, datorita aranjamentului spatial regulat al monomerilor si ai substituentilor acestora, faptul
acesta conferindu-le o rezistenta mecanica si termica superioara celor ale
materialelor plastice atactice (nestereoregulate). In acest sens o mare realizare a constituit-o
obtinerea polipropilenei izotactice cu structura cristalina a carei temperatura de topire este de circa
165°C, pe cand polipropilena atactica, amorfa are intervalul de inmuiere la 100-120°C. Deosebit de
interesanta este obtinerea unor polimeri de propilena stereobloc. Sinteza decurge astfel incat in
macromolecule se gasesc blocuri cristaline si amorfe. Un asemenea material plastic se topeste intr-
un interval larg de temperatura, (100-170°C) ceea ce ii faciliteaza prelucrarea.
        Pentru a imbunatati calitatile maselor plastice se recurge si la alte procedee.
Materialele plastice izotactice se utilizeaza atat ca atare, cat si sub forma compozitiilor lor
ranforsate (cu fibre de sticla, grafit, fibre de azbest etc). Ranforsarea (armarea)
materialelor plastice mareste mult rezistenta mecanica si greutatea specifica, dar in acelasi timp
creste si pretul lor.
Alte cai e modificare a proprietatilor materialelor plastice constau in formarea de aliaje intre ele,
grefari de macromolecule pe un material dat etc.  
 (- CH2-CH2-)n este o substanta solida, de culoare alba, termoplastica, putin grasoasa la pipait,
asemanatoare cu parafina. Acesta asemanare poate fi inteleasa daca vom lua in consideratie
faptulca acest polimer prezinta prin structura sa o idrocartbura saturata (parafina) cu o masa
moleculara mare. De aci se poate trage concluzia despre inflamabilitatea polietilenei si despre
stabilitatea ei chimica fata de reagenti. Polietilena arde cu o flacara albastrie luminoasa. Solutiile de
acizi, baze si oxidanti( permanganat de caliu) asupra ei nu influenteaza. Acidul azotic concentrat o
distruge.

POLIPROPILENA

(-CH2-CH-)n este foarte asemanatoare cu polietilena. Ea de asemenea este un

CH3

material solid, grasos la pipait, de culoare alba, termoplastic. Ca si polietilena ea poate fi

considerate hidrocarbura macromoleculara saturata (masa moleculara –

80 000 – 200 000). Este un polimer stabil la mediile agresive. Spre deosebire de polietilena, ea
devine moale la o temperatura mai inalta( de 160-170 C) si are o rezistenta mai mare. La prima
vedere aceasta pare de neinteles. Prezenta in prolipropilena a numeroase grupe laterale - CH3 ar fi
trebuit sa impiedice la alipirea macromoleculeleor una de alta. Rezistenta polimerului si temperatura
lui de topire in acest caz ar fi trebuit nu sa creasca, ci sa descreasca. Pentru a intelege aceasta
“contradictie”, este necesar sa examinam mai profound structura acestei substante.

In procesul de polimerizare moleculele de propilena(sau de alt monomer cu o structura

asemanatoare)pot sa se uneasca unele cu altele in diferite moduri, de exemplu:

 CH2 – CH – CH2 – CH – CH2 – CH – CH2 – CH -

CH3 CH3 CH3 CH3

 CH2 – CH – CH – CH2 – CH2 – CH – CH – CH2 – 51577byk79mpr7x

CH3 CH3 CH3 CH3

Primul procedeu se numeste “cap-coada”, cel de-al doilea procedeu-“coada-cap”. E posibila si

o varianta mixta de combinare.
 Polimerizarea propilenei se realizeaza in prezenta de catalizatori, ceea ce contribuie la
formarea dintre toti polimerii posibili a polimerului cu o structura regulata corespunzatoare
principiului “cap-coada”, caracterizata printr-o succesiune dreapta a grupelor metil in catena.

Grupele- CH3 capata in cazul unei polimerizari de acest fel o orientare spatiala regulata. Daca
ne vom inchipui ca atomii de carbon, care formeaza macromolecula zigzag, sint situati intr-un
singur plan, atunci grupele metil vor fi situate sau de una si aceeasi parte a acestui plan, sau se
vor succeed regulat de ambele parti ale lui.

Polimerul capata, duap cum se spune o structura sterioregulata. La un asemenea polimer

macromoleculelesint strins lipite una de alta( au un inalt grad de cristalitate), fortele de atractie
reciproca dintre ele cresc, ceea ce influenteaza asupra proprietatilor.

Clorura de polivinil(- CH2 – CH -)n – este un poilimer termoplastic, ale Cl

carui macromoleculele au o structura de tipul “cap-coada”(Mr de la 10 000 pine la 150 000). Ea

se obtine prin polimerizarea prin radicali a clorurii de vinil CH2=CHCl

In prezenta de initiatori, din a caror dezintegrare rezulta radicali liberi pentru inceputul cresterii
catenei. Faceti schema unei macromolecule crescinde de polimer prin formarea successive de
radicali liberi.

Dupa pozitia si structura sa clorura de polivinil poate fi considerate un clor-derivat al poilietilenei.

Atomii de clor, care substituie o parte din atomii de hydrogen, sint legati trainic de atomii de
carbon, de aceea clorura de polivinil este stabila la actiunea acizilor si a bazelor, areproprietati
dielectrice bune, o rezistenta mecanica mare. Ea de fapt nu arde, dar se descompune usor la
incalzire, elimminind clorura de hidrogen. yp577b1579mppr

Pe baza de clorura de polivinil se obtin mase plastice de doua tipuri: viniplast  , care are o
regiditate considerabila, si plasticat, care e un material ceva mai moale. Pentru a preveni
descompunerea acestui polimer, in masele plastice fabricate pe baza lui se introduc stabilizatori, iar
pentru a obtine plasticate moi se introduc si plastifianti.

Din viniplast se fabrica tevi nrezistente la actiunea agentilor chimici, piese pentru aparatajul
chimic, cutii de accumulator si multe altele

POLISTIRENUL

(- CH2 – CH - )n. Monomerul acestui polimer este stirenul CH2=CH. El reprezinta

C6H5 C6H5

o imbinare de hidrocarburi nesaturate cu hidrocarburi saturate, ca si cum ar fi etilena, in a carui

molecula un atom de hydrogen este substituit cu un radical de fenil – C6H5, sau benzen, in a carui
molecula atomul de hydrogen este substituit cu un radical de vinil CH2=CH-.

Polisterenul are o structura liniara, masa moleculara de la 50 000 pina la 300 000. Se obtine prin
polimerizarea monomeruluiin prezenta de initiatori.

Spre deosebire de polimerii examinati mai inainte, polistirenul la incalzire

se depolimerizeaza foarte usor, adica se dezintegreaza, formind monomerul initial:
 -CH2 – CH – CH2 – CH – CH2 – CH - … nCH2=CH

C6H5 C6H5 C6H5 C6H5

Un astfel de process poate fi realizat si in laboratorul scolii: la incalzirea polimerului in aparatul

pentru distilarea lichidelor in receptor se va acumula monomerul format. Prezenta legaturii dublein
stiren poate fi usor demonstrata pe cale experimentala.

Unul din dezavantajele polistirenului este rezistenta relativ mica la lovire, ceea ce-I reduce
domeniile de utilizare. In present datorita cauciucului la sintetizarea polimerului se obtine   polistiren
rezistent la lovire. Acest polistiren este acum cel mai raspindit.

O varietate de polimer este penopolistirenul. El se obtine, adaugind in timpul prepararii

materialului a unei subtante de spumare. Ca rezultat polistirenul capata o structura asemanatoare
cu o spuma solidificata cu porii inchisi. Acesta este un material foarte usor. Penopolistirenul se
utilizeaza in calitate de material termo- si fonoizolator, la constructii, in tehnica frigorifica, industria
mobilei.

MASELE PLASTICE FENOLFORMALDEHIDE

Rasina fenol- formaldehidicaeste o substanta macromoleculara care constituie baza maselor

plastice ea se sintetizeaza nu prin polimerizare, ci prin reactia de policondensare si dupa proprietati
nu e termoplastica, ci termoreactiva. Prin aceste doua particularitati si se deosebeste de celelalte
mase plastice.

Aceasta rasina se sintetizeaza prin incalzirea fenoluluiimpreuna cu aldehida formica in prezenta

de acizi sau de baze in calitate de catalizatori.

Stim de acum ca in fenol se produc usor reactii la atomii de hidrogen din pozitiile 2, 4, 6. In acest
caz policondensarea are loc acolo unde se gasesc atomii de hydrogen din pozitia 2 si 6. in prezenta
unei cantitati suficiente de aldehida formica la reactie participa si atomi de oxygen din pozitia 4, si
atunci moleculele liniare se unesc prin intermediul grupelor CH2 una cu alta, formind un compus
macromolecular cu o structura spatiala. Acest process secundar, in timpul caruia se manifesta
caracterul reactive al polimerului, areloc de acum in timpul procesului de prelucrarein scopul
obtinerii articolului necesar.

Rasinele fenolformaldehidice se utilizeaza, de regula, ca parti componente ale diferitelor

materiale artificiale. In afara de poilimeri care joaca rolul de lianti, in compozitia lor intra materiale
de umplutura, substante de solidificare, coloranti si altele. In procesul de prelucrare la executarea
articolelor din ele, de exemplu in timpul presarii la cald, o astfel de masa plastica la inceput e
termoplastica, umple bine forma, apoi in timpul incalzirii si sub actiunea presiunii in ea se formeaza
structura spatiala si ea devine articol solid monolit.

Articolele produse pe baza de mase plastice fenolformaldehidice se caracterizeaza printr-o

rezistenta mecanica, rezistenta termica si stabilitate mare la actiunea acizilor, prin proprietati
dielectrice bune.

Din masele plastice fenolformaldehidice, la cre in calitate de material de umplutura serveste faina
de lemn, se prepara pulberi de presare, iar din acestea - prin presare la cald – un larg asortiment
de articole electrotehnice, precum si multe aparate de uz casnic.
 Utilizind in calitate de material de umplutura materiale fibroase, de exemplu linters de bumbac,
se obtin materialele cu fibre.

Daca in calitate de material de umplutura se foloseste tesatura de bumbac, se obtine o masa

plastica rezistenta denumita textolit ( piatra textila). Din ea se executa piese deosebit de importante
pentru masini.

Sint larg cunoscute materialele plastice cu straturi lemnoase. Ele se obtin prin prelucrarea

furnirului de lemn cu rasina formaldehidica si prin presarea lui ulterioara. Fiind un material rezistent
si ieftin, se folosesc in industria constructoare de masini, in transport, in diverse ramuri ale tehnicii,
precum si pentru fabricarea mobilei.

O larga intrebuintare isi gaseste textolitul de sticla. El este o masa plastica la care in calitate de
material de umplutura serveste tesatura din fibre de sticla. Acesta este un material de o rezistenta
deosebita, are o stabilitate termica sporita, proprietati electroizolante bune.

 Iata pe scurt cateva dintre cele mai interesante domenii de aplicare a materialelor plastice.
        Industria de ambalaje este si va ramane si in viitor in lume principalul consumator de
materiale plastice. Se estimeaza ca rata de dezvoltare a ambalajelor din plastic va fi in continuare
in medie de 10% anual in lume, iar pe tari o dezvoltare proportionala cu produsul national brut.
Materialeleplastice au patruns adanc in domeniile de utilizare ale sticlei, tablelor si foliilor metalice,
extinderea si perfectionarea sistemelor de ambalaje.
        In domeniul materialelor de constructii, masele plastice isi vor continua de asemenea
ascensiunea, pe plan mondial atingandu-se ritmuri de crestere a productiei si consumului de 10-
15%. Principalele categorii de produse sunt profilele din materiale plastice ca inlocuitor ai tablelor
ondulate si profilelor metalice, panourile stratificate, elementele prefabricate cu izolatie termica si
fonica din spume poliuretanice, retele sanitare si electice cuprinzand tevi din policlorura de vinil si
poliolefine, instalatii sanitare din poliesteri armati, polimeri acrilici sau aliaje din diferite
materiale plastice cum ar fi acrilonitrilul, butadiena si stirenul(ABS).
        Electrotehnica si electronica, beneficiari traditionali ai materialelor polimere, au cunoscut o
patrundere relativ importanta a maselor plastice, in special polmerii traditionali ca policlorura de
vinil, polietilena, polistirenul dar si unele mase plastice speciale cum sunt policarbonatii,
poliacetalii, polifenilen oxidul etc.
        Industria constructiilor de masini si autovehicule a inregistrat cel mai inalt ritm de asimilare
a mateeialelor plastice: in medie, pe plan mondial, 44% anual. Principalele tipuri de polimeri
folositi sunt policlorura de vinil, poliolefinele si polimerii stirenici. Directiile de utilizare a
materialelor plastice in constructia de masini se diversifica si se multiplica continuu.
        In agricultura ponderea ce mai mare o detin filmele de polietilena de joasa presiune,
folosite pentru mentinerea umiditatii solului, protejarea culturilor in sere si solarii, impermeabilitatea
rezervoarelor si canalelor. 
  Alte domenii de aplicatii ale materialelor sintetice polimere sunt tehnicile de varf. Iata cateva
exemple:
        Industria aerospatiala. Conditiile principale impuse materialelor plastice utilizate in acest
domeniu sunt: sa reziste la temperaturi ridicate si scazute, sa nu arda, iar daca ard sa nu produca
fum. Astfel hublourile avioanelor se confectioneaza din policarbonat rezistent la foc si care are si o
exceptionala rezistenta la soc. Pentru cabinele de pasageri se fosesc laminate din rasina epoxidica
sau fenolica ranforsate cu fibre de sticla si acoperite cu un strat metalic subtire pentru o cat mai
buna rezistenta la foc. La constructia navelor spatiale se utilizeaza placi cu structura sandwich de
grafit-rasina epoxidica-bor-aluminiu care rezista la temperaturi ridicate.
         Industria nucleara. Politetrafluoretilena si politriclorfluoretilena, care rezista la compusii
fluorurati agresivi cum este si hexaflurura de uraniu, se utilizeaza la instalatiile industriale destinate
separarii izotopice a uraniului, ca elemente de legatura pentru pompe si compresoare, conducte,
clape de vane etc. Pentru imbunatatirea rezistentei fata de radiatiile beta sau de amestecurile de
radiatii si neutroni provenite de la pilele nucleare se utilizeaza polimeri fluorurati (fluoroplaste)
grefati radiochimic cu monomeri de stiren, metil-metacrilat etc.
        Industria chimica. In acest domeniu, materialele plastice isi gasesc cele mai diverse
aplicatii, incepand de la conducte pana la piese componente ale pompelor si compresoarelor care
lucreaza in medii corozive, gratie greutatii scazute si rezistentei chimice si mecanice ridicate al
acestor materiale. Dar materialele plastice cunosc utilizari importante chiar in constructia unor
aparate si utilaje la care cu greu si-ar fi putut inchipui cineva ca se poate renunta la metal. S-au
executat astfel reactoare chimice din polipropilena izotactica si poliester armat cu fibre de sticla
avand o capacitate de nu mai putin de 48 t, diametrul reactorului fiind de 3m, iar inaltimea de
7,5m.
        In prezent se utilizeaza schimbatoare de caldura pentru racirea lichidelor corozive cu tuburi
din politetrafluoretilena. Materialele folosite prezinta o rezistenta mult mai mare la coroziune decat
tuburile din fonta, avand un cost similar dar o greutate mult mai mica. S-au construit de asemenea
tuburi de atomizare a materialelor, de 15m inaltime si 25m diametru, placate in interior cu
politetrafluoretilena, pentru solutiile concentrate de saruri alcaline. Politetrafluoretilena, avand
proprietati antiaderente impiedica formarea crustelor pe peretii turnului.
        Industria electronica. Sunt cunoscute in general proprietatile electroizolante ale polimerilor
sintetici. S-au gasit insa utilizari ale materialelor plasticesi ca inlocuitori de materiale conductoare
si semiconductoare traditionale. Utilizarea lor in acest domeniu se bazeaza pe urmatoarele
considerente:
 usurinta de formare a piesei cu geometria dorita, aplicand tehnicile conventionale de prelucrare a
materialelor plastice;
 posibiliatea de realizare a gradului de conductibilitate dorit;
 greutate mult mai scazuta a piesei.

        Materialele plastice cu conductbilitate electrica se realizeaza pe doua cai principale. Prima

este de obtinere de amestecuri polimerice electroconductibile prin introducerea de grafit sau pulberi
metalice in masa materialului. Cea de a doua consta in realizarea polimerilor cu structuri moleculare
particulare, prin sinteza directa sau prin modificarea catenei polimerice, ca de exemplu:
poliftalocianina, polifenocen, polimeri de condensare.

        Materialele plastice semiconductoare sunt de doua tipuri:

 cu semiconductibilitate de tip ionic, ca de exemplu poliacrilatul de sodiu:

 cu semiconductibilitate de tip electronic, datorita prezentei de electroni delocalizati (de obicei, electroni
de tip π). Un exemplu il constituie polimerul obtinut prin incalzirea poliacrilonitrilului (Ladder-polymer). Aceste
materiale plastice isi gasesc utilizarea la fabricarea tranzistoarelor.

        Schimbarile cele mai spectaculoase nu au loc insa in domeniul asa numitilor polimeri clasici.
Anii ‘80 au marcat dezvoltarea unui sector deosebit de important al sintezei materialelor plastice-
cel al polimerilor speciali. Produsi in cantitati mici, in conditii speciale, ei sunt capabili sa ofere
utilizatorilor performante ridicate.

        Simpla aditivare, de exemplu, a cunoscutelor rasini epoxi cu fibre de carbon, duce la

aparitia unui material al carui modul de elasticitate specifica este de 10 ori mai mare decat al celor
mai bune oteluri produse in acea vreme.
         Alte modificari, de data aceasta in insasi structura polimerilor, pot aduce calitati
spectaculoase in comportamentul acestora. De exemplu daca lanturile hidrocarbonate ale
polimerilor nu sunt lasate sa se plieze la intamplare ci sunt intinse prin etirare, ia nastere o structura
semicristalina a masei de material plastic care este caracterizata de o mare reziatenta mecanica. Un
alt exemplu il constituie articulatiile din plipropilena etirata, care datorita structurii cristaline rezista
la milioane de indoiri.

        O alta posibilitate de a modifica srtructura masei de polimeri o constituie legarea chimica a
lanturilor hidrocarbonate intre ele. Rezulta asa-numitii polimeri reticulati, care se aseamana cu o
retea tridimensionala. Caracteristice pentru aceasta structura sunt infuzibilitatea, o rigiditate
neobisnuita, insolubilitate in orice dizolvant.

        Materialele plastice speciale se impun tot mai mult si prin calitatile lor optice. Cele mai
spectaculoase realizari le consemneaza fibrele optice din polimeri acrilici sau poliamidici, care au o
ductibilitate, o rezistenta si o elasicitate mult superioare fibrelor  din sticla minerala. In sfarsit , in
acelasi domeniu sunt de mentionat polimerii cu structura tridimensionala de foarte mare
regularitate, cilindrica sau in lamele echidistante. Ei sunt foarte asemanatori cristalelor lichide. Daca
distantele dintre cilindri sau lamele sunt de ordinul lungimilor de unda ale radiatiilor luminoase, are
loc un proces de difractie a acestora. Astfel, un material plastic cu o asemenea structura se
comporta ca un colorant irizant.

        De asemenea, polimerilor sintetici li se poate conferi capacitatea de a conduce curentul

electric sau pot deveni electreti—substante cu incarcatura electrica bipolara permanenta.

        In sfarsit, cea mai interesanta aventura a materialelor plastice, pare sa devina in viitor,
biocompatibilitatea. Prin grefarea pe lantul polimerului a unor grupari chimice adecvate se spera ca
acesta nu va mai fi considerat strain de organismul uman. Cat de utila ar fi o asemenea proprietate
pe langa medicina viitorului este usor de imaginat, la nivelul actual de cunostinte de care dispunem.

Plastic biodegradabil pentru ambalaje si colectare deseuri

In ultimii ani institutiile de cercetare sidezvoltare a materiilor prime alternative, maselor plastice
conventionale derivate din petrol, au inceput o productie experimentala de masa plastica biodegradabila pe
baza de porumb. 

La sfarsitul anilor 1990 aceasta cercetare era foarte avansata

astfel incat in anul 2005, dupa multe experimente, s-a
realizat un produs biodegradabil, Biolice, avand toate
caracteristicele mecanice si de rezistenta a maselor plastice
traditionale. 

Biolice este un produs natural din faina de porumb

nemodificat genetic, ce poate inlocui toate ambalajele
traditionale, mai ales cele folosite in supermarket (sacosele
shoppers). 
Biolice poate fi folosit in agricultura pentru fertilizarea
pamantului pentru anumite plante, deoarece, dupa folosirea
filmului biodegradabil, acesta poate fi arat impreuna cu
terenul si devine ingrasamant organic natural. 
Se aplica conceptia: “cine polueaza plateste“. 
Trebuie sa se stie ca o sacosa din mase plastice dauneaza mediului, pentru ca o astfel de sacosa are nevoie de
300- 400 ani pentru a se degrada. 
In multe tari din intreaga lume se doreste introducerea unei taxe pe sacosele din mase plastice si limitarea
consumului de sacose mase plastice, respectiv scutirea de taxa pentru sacosele biodegradabile. 
Directiva Comunitatii Europene, EN 13432, stabileste metodologiile, durata de compostabilitate si
biodegradabilitate a produselor alternative la masele plastice conventionale. 
Biolice are toate caracteristicile directivei europene si este certificat OK compost, deci compostabil in 90
zile, in instalatii de compostaj si se biodegradeaza in 180 zile daca este abandonat in natura. 
Biodegradabil 100% - Compostabil 100 %.
Biodegradabilitatea si compostajul sunt procese de degradare naturala in materie organica. 

MANAGEMENTUL AMBALAJELOR SI DESEURILOR DE AMBALAJE

Tipuri de ambalaje dupa constituienta materiala

•    Ambalaje din materiale plastice:PET – polietilen tereftalat ,HDPE – polietilena de mare
densitate,PVC – policlorura de vinil,LPDE – polietilena de mica densitate,PP –
polipropilena,PS – polistiren 
•    Cerinte esentiale specifice privind fabricarea si compozitia ambalajului:
-         sa asigure nivelul cerut de siguranta , igiena si acceptabilitate;
-         sa permita reutilizarea sau recuperarea , inclusiv reciclarea si care sa reduca la
minim impactul negativ asupra mediului;
-         sa fie reduse la minim continutul de substante si materiale toxice si de alte substante
periculoase din materialul de ambalare ce se pot regasi in emisii, cenusa sau levigat dupa
eliminarea prin incinerare
•    Cerinte esentiale specifice privind caracterul reutilizabil al unui ambalaj
-         sa permita mai multe rotatii in utilizare;
-         sa satisfaca exigentele de securitate si sanatate;
-         sa devina dupa ce nu mai poate fi reutilizat deseu de ambalaj recuperabil
•    Cerinte esentiale specifice privind caracterul recuperabil a unui ambalaj:
-         sa permita atunci cand devine deseu de ambalaj, ca un procent din materialele
folosite sa fie reciclat;
-         sa permita optimizarea recuperarii energetice la o valoare calorica minima la
incinerare;
-         sa fie suficient de biodegradabil atunci cand deseurile se elimina prin compostare;
-         sa permita la descompunerea fizica , chimica , termica sau biologica a deseului de
ambalaj , transformarea in CO2, H2O si biomasa.
Principiile specifice activitatii de gestionare a deseurilor de ambalaje sunt:
-         prevenirea producerii de deseuri de ambalaje;
-         reutilizarea ambalajelor;
-         reciclarea deseurilor de ambalaje;
-         alte forme de valorificare a deseurilor de ambalaje care sa conduca la reducerea
cantitatilor eliminate prin depozitare finala.
Tabelul 3. Etapizarea obiectivelor de recuperare si reciclare pe perioada 2002 – 2010

  Anul                Recuperare*)                      Reciclare**)

  2003              2,0%                                      0,5%

  2004                    5,0 %                                     2,0 %
  2005                   10,0 %                                     3,5 %
  2006                   17,0%                                      5,0 %
  2007                   25,0 %                                     8,0 %
  2008                   34,0 %                                     12,5 %
  2009                   43,0 %                                     18,5 %
  2010                   50,0 %                                     25,0 %

*) procent din greutatea deseurilor de ambalaje

**) procent din greutatea totala a materialelor de ambalare continute in deseurile de
ambalaje recuperate , cu un procent minim de 15% din greutatea fiecarui tip de material de
ambalare.

Materiale plastice
Materialele plastice prezinta o puternica ascensiune in ponderea ambalajelor, cistigind
din ce in ce mai mult teren prin preluarea locului ambalajelor traditionale. Ele se gasesc
intr-o mare diversitate si au proprietati deosebite ce confera ambalajelor greutate foarte
redusa, suplete sau rigiditate, opacitate sau transparenta, forme foarte diferite, posibilitati
de reutilizare sau reciclare naturala sau artificiala, proprietati igienico-sanitare
corespunzatoare. Materialul plastic este un produs sintetic de natura organica, anorganica
sau mixta, care se poate modela usor, la cald sau rece, cu sau fara presiune; in alcatuirea sa
intra compusi macromoleculari obtinuti prin polimerizare, policondensare sau alte
procedee similare.
Polietilena – are cea mai larga raspindire datorita pretului sau scazut. Poate fi:
 de inalta presiune, utilizata la realizarea de pungi, folii, saci si alte ambalaje
suple sau semirigide, precum si dopuri, capace, pahare etc.
 de medie presiune, utilizata de exemplu pentru ambalarea dulciurilor;
  de joasa presiune, care, datorita rezistentei mecanice ridicate (la sfisiere,
strapungere etc.) si a unei permeabilitati reduse (este adecvata etansarilor dificile), se
utilizeaza pentru confectionarea recipientilor cu o capacitate de pina la 400 kg, a lazilor,
navetelor, foliei foarte subtiri (8-10 etc.
 expandata – folosita la ambalare in special ca material de umplere, pentru
asigurarea protectiei impotriva socurilor mecanice.
Policlorura de vinil (Polyvinylchloride – PVC) moale sau dura, se foloseste in industria
alimentara preponderent sub forma de folii sau butelii.
Polistirenul (PS) este netoxic si insolubil, fiind frecvent utilizat la ambalarea produselor
alimentare proaspete (iaurt, smintina, brinza etc.), a celor congelate, la preambalarea fructelor
si legumelor etc. Polistirenul expandat “imbraca“ produsul ce necesita a fi protejat, creind in
jurul sau un strat antisoc, usoara si flexibila; de asemenea, are bune proprietati fonoizolante
dar si termice, fiind utilizat in camerele frigorifice.
Polipropilena (PP) se utilizeaza la confectionarea recipientelor alimentare pentru dulciuri,
gustari, a lazilor pentru transportul produselor calde de panificatie, a legumelor, fructelor,
pestelui congelat etc, a lazilor cu pereti despartitori pentru transportul buteliilor cu bauturi
spirtoase, vin, bere, lapte, bauturi racoritoare etc.
Principalele proprietati ale polipropilenei, care o recomanda pentru confectionarea ambalajelor folosite in
scopurile mentionate, sunt: sudabilitate buna, rezistenta la grasimi si uleiuri, impermeabilitate buna la
mirosuri, rezistenta chimica etc.
Polietilentereftalat-ul (PET) se utilizeaza la confectionarea buteliilor cu strat de acoperire
din latex care impiedica (in foarte mare masura) patrunderea oxigenului in bauturile
carbogazoase si evacuarea bioxidului de carbon, contribuind astfel la prelungirea termenului
de valabilitate. Ambalajele de tip PET au inceput sa se foloseasca pe scara larga in industria
uleiului, a apei minerale, bauturilor racoritoare, otetului, bauturilor alcoolice etc.
Mai pot fi mentionate materialele plastice compozite (complexe) obtinute prin asamblarea
mai multor tipuri de materiale (tot de natura plastica, sau si de alta natura). Materialele
compozite au caracteristici superioare (rezultate din cumularea proprietatilor materialelor
componente) fiind capabile sa raspunda unor nevoi specifice precum ambalarea in vid,
ambalarea in gaz inert, ambalarea produselor supracongelate etc.; sunt utilizate frecvent la
ambalarea bauturilor alimentare.
Costul ambalajelor din materiale plastice ramine inca destul de ridicat datorita materiei prime (petrolul si
derivatele sale) utilizate la confectionarea lor. Astfel, in cazul unor produse precum margarina, lactatele,
mustarul etc., ambalajul reprezinta 20% din costul de productie, putind ajunge insa si
la 70% in cazul apei minerale.

Ambalaje din plastic

Materialele plastice au o pondere de folosire pentru confec ţionare ambalaje
foarte mare, datorită avantajelor pe care acestea le prezintă:

 izolează bine produsele atât alimentare cât şi cele nealimentare;

 sunt nealterabile;
 sunt uşoare;
 sunt rezistente la rupere;
 impermiabile la apă, aer şi gaz;
 rele conducătoare de căldura;
  au rezistenţă termică atât la temparaturi înalte cât şi la temperature joase;
 au un aspect de prezentare superior, atrăgător pentru toate formele şi culorile realizabile;
 preţ scăzut.

Cele mai utilizate materiale plastice pentru confecţionarea ambalajelor sunt:

 polietilena - material relativ uşor, rezistent, stabil, utilizat la fabricarea pungilor;

 polipropilena - un material uşor, rezistent, dur, foarte stabil la temperaturi scăzute, utilizat la
confecţionarea recipienţilor, care se pot steriliza;
 polistirenul
 clorura de vinil - material rigid, cu friabilitate medie. Se cunosc diferite tipuri de P.V.C. (moale
sau dur), serveşte ca material pentru confecţionarea seringilor, cutiilor, foliilor şi flacoanelor.

Ambalajele din materiale plastice sunt dintre cele mai variate, prezentându-se în
nenumarate variante constructive cum ar fi:

pungi, sacoşe şi saci din material plastic;

Sunt destinate pentru ambalarea si transportul unei game foarte largi de produse
alimentare, farmaceutice, chimice, textile etc.

 butelii şi flacoane din materiale plastice;

Se folosesc pentru produse lichidele alimentare (ap

ă, bauturi racoritoare, lapte şi produse lactate, vin, ulei,
sosuri etc,) produse cosmetic, soluţi chimice, detergenţi
etc.

 tuburi deformabile din material plastic;

Se utilizează pentru ambalarea produselor păstoase in industria alimentară (muştar,

maioneză, piureuri, pastă tomate) a cremelor şi unguentelor în industria farmaceutică şi
cosmetică.

 caserole din polistiren;

Sunt utilizate ca ambalaje pentru diverse produse, cum ar fi: carnea şi preparatele din carne,
produse de patiserie şi cofetărie, semipreparate alimentare, pretându-se la încălzirea în cuptorul cu
microunde.

 cutii şi recipiente de capacitate mică din materiale plastice

 Acestea se utilizează la ambalarea produselor semipăstoase: produse lactate (iaurt, creme, brânză
proaspătă, îngheţată etc.), semipreparate (maioneză), mezeluri si pentru prduse cosmetice, vopseluri.etc.

 lăzi din material plastic;

Navetele (lăzile) din plastic au diferite forme  şi dimensiuni şi

sunt utilizabile ca ambalaje pentru sticle de bere de 0,5 si 1
litru, pentru legume fructe, pentru carne şi mezeluri, pentru
paine si produse de panificatie. Navetele (lăzile) sunt
rezistente la şoc şi la temperaturi scăzute, adecvate pentru
pastrarea produselor refrigerate.

 bidoane, canistre şi butoaie din materiale

plastice;

Acestea se folosesc pentru transportul laptelui şi produselor lactate (smântână, branză proaspătă, îngheţatşă
frişcă etc.) precum si pentru toate produsele lichide.
În cazul ambalării de conservare, ambalajul, definit şi caracterizat prin propriet ăt ile şi funcţiile sale, are un
rol important în prelungirea durat ei de conservare a produsului alimentar.

Funcţia de protecţie şi conservare, prezentat ă schematic în figura 1, pe care o exercită ambalajul în acest caz
nu se rezumă numai la o simplă protecţie mecanică, int ervenţia ambalajului în conservarea produsului putând fi
tradusă prin:

● acţiune directă, prin prot ecţia mecanică exercit ată; acţiune directă asupra m icroorganismelor, prin mo-
dificarea condiţiilor de mediu în care se găseşt e produsul (presiunea parţială a O2 , presiunea parţială a CO2 ,
raport ul
O2 /CO2 , presiunea vaporilor de apă etc.);

● acţiune indirectă asupra microorganismelor, tradusă

prin acţiunea direct ă asupra fiziologiei produsului care are ca rezult at creşt erea select ivităţii substrat ului
biologic faţă de microorganismele care-l colonizează (modificarea valorii de: pH, rH, aciditat e liberă, act ivit ate a
apei et c.).
 Fig. 1. Rolul ambalajului în protecţia produselor faţă de
acţiunea factorilor care determină alterarea (Bureau, G.
şi Multon, J.L., 1989).

Rezult ă, deci, că prelungirea durat ei de

conservare a produsului este direct influenţat ă de
calitatea relaţiei care se stabileşte între metoda de
ambalare-ambalaj-produs.
3 -
Permeabilit
2 –1 –1
atea la oxigen se exprimă în cm m
24h atm
şi este caracterizată print r-un coeficient de t ransmisie a gazelor care reprezint ă volumul de gaz care t
raversează, în regim const ant, unit atea de suprafaţă a filmului de plast ic, în unit at ea de t imp, în condiţii dat e
de t emperat ură şi umezeală relativă a aerului. Altfel spus, permeabilit at ea la oxigen a ambalajului est e direct
proporţională cu coefi- cienţii de difuzie şi solubilit ate ai oxigenului.
P ermeabilit at ea la oxigen a ambalajelor influenţează: gradul de restricţionare a accesului oxigenului din
mediul extern în interiorul ambalajului; restricţionarea schimbului de gaze dintre cele două medii, int ern şi extern;
formarea unei atmosfere gazoase (microclimat ), în int eriorul ambalajului, cu o compoziţie care să determine
inhibarea microorganismelor de alterare prezent e pe suprafaţa aliment ului şi încetinirea sau stoparea unor procese
de nat ură biochimică şi fizico-chimică ce conduc la alterarea produsului.
Aşa cum se poate observa din dat ele prezent at e în
t abelele 1 şi 2, între permeabilitat ea la oxigen a ambalaju- lui, durat a de conservare a produsului şi profilul
microflorei care se găseşte pe suprafaţa cărnii la un moment dat exist ă o strânsă corelaţie.
Tabelul 1. Corelaţia dintre durata de conservare a cărnii şi permeabilitatea la O2 a ambalajelor din material plastic, sub
formă peliculară (Bureau,G. şi Multon, J.L., 1989)

Permeabilitatea la O2 Durata de P ermeabilit at ea la oxigen a ambalajului poat e fi in-

[ml/m2·24 h·atm] la conservare la 0 oC fluenţat ă de o serie de factori şi anume:
Experiment 25 oC şi 100% UR**
1* 0 > 15 ● compoziţia mat erialului de ambalare;
2 190 > 15
3 290 11-15 ● temperat ura şi umiditat ea relativă a aerului din
spaţiul de depozitare;

● gradul de t ermocontracţie aplicat după ambalarea

produsului.
Influenţa compoziţiei ambalajului. Compoziţia am- balajului are o influenţa majoră asupra permeabilit ăţii
la

oxigen, respect iv asupra rat ei de t ransmisie a oxigenului

(tabelul 3).
Ast fel, se observă că poliet ilena opune rezistenţă
redusă la trecerea oxigenului şi, în consecinţă, nu va fi capabilă să menţină în int eriorul ambalajului o atmosferă
care să inhibe microorganismele aerobe de alt erare.

Tabelul 2. Repartizarea microflorei pe suprafaţa cărnii de vită condiţionată sub vid la temperatura de 0 oC (Bureau,G.
şi Multon, J.L., 1989)

Permeabilitatea la Numărul de bacterii pe cm 2

O2 a ambalajului după 6 săptămâni de păstrare
utilizat [ml/m2·24 la temperatura de 0 oC
h·atm] la Pseudomona Brochothrix Lactobacillus
190 s 104 105 105
 Grosime Rata transmisiei
am- balaj oxige-
Polietilenă [mm]
0,031 3140
Poliester/polietilenă 0,046 100,0
Nailon/polietilenă 0,110 60,6
Nailon/ionomer 0,090 91,2
Nailon/ionomer 0,080 44,5
Nailon/ionomer/polietile 0,100 46,5
nă
Nailon metalizat/EVA 1 0,090 1,0
EVA/P VDC2/EVA 0,060 37,5 Tabelul 3. Rata transmisiei oxigenului pentru dif erite
materiale de ambalare la temperatura de 25oC şi UR*
P VDC/P VC3/P 0,077 2,1 75 % (Eustace,I.J., 1981)
VDC/EVA
P VDC/polipropilenă 0,100 18,4
Poliester/Al/poliester/

* UR - umiditatea relativă a aerului; 1 – copolimer etilenă - acetat de vinil; 2 – policlorură de viniliden; 3 – policlorură de vinil.

Pe de altă parte, ambalajele mult ist rat , laminate, care conţin aluminiu, prezint ă propriet ăţi de barieră
excepţio- nale, dar nu se pretează la ambalarea cărnii proaspete, în special din cauza modificărilor pe care le induc
la nivelul caract erist icilor senzoriale.
Dint re ambalajele transparent e, cele care conţin în compoziţie P VA şi/sau P VDC au cea mai redusă
per- meabilit at e la oxigen.
În concluzie, reducerea permeabilităţii la oxigen este de- pendentă de t ehnologia de fabricare a ambalajului
(ambalaj unistrat sau multist rat) precum şi de nat ura mat erialelor care participă la formarea părţilor componente
ale ambalajului (de nat ură organică sau anorganică, ca de exemplu aluminiul).

Influenţa temperaturii şi a umidităţii relative a aerului. Datele prezentat e în tabelul 4 arată influenţa
temperaturii asupra permeabilit ăţii la oxigen, respect iv asupra ratei de transmisie a oxigenului prin
ambalajele din material plastic
o
P ermeabilit at ea la oxigen, determinată pent ru diferit e t ipuri de ambalaje, la t emperat ura de 3,5 C, este în
o
general mai mică cu 10% decât permeabilit at ea la oxigen det ermi- nată la 25 C.
P entru cele mai mult e mat eriale de ambalaj, permea- bilit atea la oxigen est e det erminat ă de t emperat ură,
aceast ă
dependenţă fiind descrisă cu ajutorul ecuaţei Arrhenius.
o
La t emperat ura de 0 C, t emperat ură recomandat ă pent ru păstrarea cărnii ambalat e sub vid, rat a
transmisiei oxigenului prin ambalaj se reduce la 10 % faţă de rat a
o
transmisiei oxigenului la 25 C.
Ca şi temperat ura mediului de depozitare, umidit atea relat ivă a aerului influenţează propriet ăţile de
barieră ale ambalajelor. Creşterea umidit ăţii relat ive de la 78 la 98 % determină cea mai import ant ă creşt ere a
o
rat ei transmisiei oxigenului la temperat ura de 25 C.
Aşa cum se poat e observa din figura 2, efect ul umidităţii relat ive a aerului asupra permeabilit ăţii la oxigen,
respect iv asupra rat ei de transmisie a oxigenului, este reversibil.