Cuprins

ARGUMENT.......................................................................................................4
Capitol I Finanţarea afacerii.............................................................................5
1.1 Finanţarea în diferite stadii ale afacerii......................................................6
1.2 Finanţarea internă........................................................................................8
1.3 Finanţarea externă......................................................................................10
1.4 Obţinerea unui credit.................................................................................23
Capitolul II Studii de caz...............................................................................30
2.1. Studiu de caz privind constituirea și majorarea capitalului social.......30
2.2 Studiu de caz privind rezervele, rezervele din reevaluare și primele de
capital.................................................................................................................31
2.3 Studiu de caz privind rezultatul exercițiului............................................35
2.4 Studiu de caz privind rezultatul reportat.................................................37
2.5 Studiu de caz privind privind creditele bancare pe termen mediu și
lung.....................................................................................................................37
2.6 Studiu de caz privind contractele de leasing financiar............................38
CONCLUZII.....................................................................................................40
BIBLIOGRAFIE.................................................................................................41

3
 ARGUMENT

Obiectivul general şi scopul final al oricărei afaceri îl constituie desfăşurarea unei

activităţi rentabile şi creşterea permanentă a profitului. Demararea şi realizarea afacerii
presupune o investiţie de capital din partea întreprinzătorului, acţionarilor şi asociaţilor.
Elaborarea unei strategii de finanţare şi de atragere de fonduri, cunoaşterea
alternativelor posibile şi obţinerea fondurilor în condiţiile unui nivel redus al riscului de
îndatorare reprezintă sarcini vitale pentru succesul şi supravieţuirea afacerii.
Problema obţinerii de fonduri este diferită la întreprinzătorii mici şi cei care doresc să
înceapă o afacere, faţă de firmele mari, care se află în faza de dezvoltare.
Prezenta lucrare conţine 2 capitole astfel:
 Capitol I Finanţarea afacerii – aspecte teoretice necesare;
 Capitol II Studii de caz – aspecte practice, uzuale;
 Concluzii – aspecte esenţiale, rezumate din lucrare.

4
 Capitol I Finanţarea afacerii

Pentru atragerea de fonduri există câteva etape de parcurs pentru o organizaţie care se
află în oricare din situaţiile de mai sus.

Etapele  Cunoaşterea posibilităţilor întreprinzătorului şi a situaţiei organizaţei

finanţării proprii;
 Cunoaşterea tuturor alternativelor de finanţare disponibile;
 Cunoaşterea cerinţelor fiecărei alternative;
 Efectuarea de analize pentru a stabili care alternativă se potriveşte cel
mai bine situaţiei afacerii;
 Pregătirea necesară abordării mai multor surse de finanţare.

Figura 1 Etapele finanţării

5
 1.1 Finanţarea în diferite stadii ale afacerii

A. Finanţarea  De obicei în faza de început sursele potrivite de finanţare sunt:

la pornire  investiţia de capital propriu,
 creditul.
 Tot ca forme de finanţare în faza de început se poate apela la alte două
modalităţi, mai puţin tradiţionale:
 programe guvernamentale şi cvasiguvernamentale,
 surse de fonduri inventive sau neconvenţionale.

Capitalul propriu  Utilizarea fondurilor proprii demonstrează seriozitatea întreprinzătorului,

hotărârea sa de materializare a ideii.
 Poate fi obţinut şi prin ipotecare de bunuri personale sau realizarea de
împrumuturi (de la cunoştinţe, prieteni), esenţial este ca banii care intră
în afacere să fie folosiţi ca aport de capital.

Creditul bancar  Este o altă sursă de finanţare care poate fi obţinut atunci când se oferă
garanţii sub formă de active: pământ, clădiri, echipamente etc.

Programe  Care oferă asistenţă pentru întreprinzători, credite cu dobândă

guvernamentale subvenţionată sau finanţare nerambursabilă: Agenţia Naţională pentru
şi cvasiguverna- Privatizare, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, anumite organizaţii
mentale locale neguvernamentale (incubatoare de afaceri pentru IMM).

Surse de fonduri  Capitalul necesar nu trebuie supraevaluat: se poate folosi ca local pentru
inventive sau asigurarea sediului afacerii propria locuinţă, definitiv sau temporar până
neconvenţionale la închirierea unui alt spaţiu;
 Spaţiul excedentar de care dispuneţi se poate închiria pentru a obţine
banii necesari demarării afacerii;
 Informarea şi atragerea în afacere a cunoştinţelor care dispun de fonduri
excedentare;
 Demararea afacerii într-un spaţiu aflat în proprietatea şi folosinţa altei
firme care dispune de un spaţiu mai mare în raport cu propriile necesităţi,
această firmă fiind interesată în reducerea propriilor costuri;

6
  Pornirea unei afaceri în domeniul serviciilor poate fi facilitată de
căutarea şi găsirea unor clienţi care pentru un discount substanţial vor
accepta să plătească în avans serviciile pe care le oferiţi.

B. Finanţarea în  Se bazează pe potenţialul de creditare al activelor, şi anume:

faza de dezvoltare  activele firmei,
a afacerii  activele aflate în proprietatea întreprinzătorului,
 activele ce se doresc a fi cumpărate,
 activele necorporale (experienţa în afaceri, mărcile de fabrică
şi de comerţ, fondul comercial).
 Are în vedere, în principal, atragerea de fonduri pe termen mediu şi lung.
 Sursele potrivite de finanţare sunt:
 finanţarea generată intern,
 infuzia de capital din afara firmei,
 capital împrumutat (finanţare pe bază de garanţii) de pe piaţa
monetară, de pe piaţa de capital, de la furnizori, de la
acţionari sau asociaţi.
 contractele de leasing şi factoring.

1.2 Finanţarea internă

Autofinanţarea  Constituie cea mai veche formă de finanţare a unei afaceri fiind generată
de activitatea curentă a firmei.
 Asigură reînoirea capitalului de producţie şi creşterea economică a
afacerii.
 Are o importanţă deosebită mai ales atunci când firma nu îşi permite să
solicite finanţare pe piaţa monetară sau pe piaţa de capital fie din cauza
costului prea ridicat al creditelor, fie nu are acces la piaţa de capital.
 Nivelul finanţării interne depinde de modul în care îşi gestionează

7
 afacerile din punct de vedere economic şi cum realizează investiţiile.

Formele  În faza de debut a unei afaceri aceasta este finanţată din capitalul social;
finanţării  În activitatea sa firma se poate întâlni cu situaţii de creştere a capitalului
interne social prin:
 noi aporturi la capital în numerar sau natură,
 încorporarea rezervelor firmei,
 conversia datoriilor firmei în acţiuni;
Cele mai importante forme de finanţare internă sunt, însă:
 Amortizarea;
 Profitul nerepartizat,
 „Credite” de la furnizori,
 Creanţele clienţilor,
 Reducerea stocurilor,
 Vânzarea de active fixe.

Figura 2 Formele finanţării interne

 Datorate înfiinţării firmei şi majorării capitalului social, primele două

8
 forme sunt ocazionale;
 Următoarele forme ale finanţării interne sunt generatoare de fluxuri de
resurse cu caracter continuu, permanent.

Amortizarea  Constă în recuperarea valorii activelor imobilizate corporale şi

necorporale prin includerea în cheltuielile de exploatare a unei părţi din
valoarea lor. Parte ce corespunde uzurii fizice sau morale a acestor
active.
 Este o sursă de finanţare nemonetară care ajută la menţinerea nivelului
patrimoniului.
 Afectează rezultatul net, influenţând indirect impozitul pe profit,
participarea salariaţilor la profit, dividendele.
 Se acumulează treptat şi apoi se foloseşte fie pentru achiziţia de noi
active, fie pentru a finanţa activitatea de exploatare.

Profitul  Este generat în urma operaţiilor economice şi financiare ale firmei cu

nerepartizat exteriorul.
 Reprezintă partea de profit rămasă nedistribuită în contul de rezultate
după constituirea fondului de participare a salariaţilor la profit, plata
impozitului pe profit şi a dividendelor.
 Este o sursă de finanţare monetară ce contribuie la creşterea
patrimoniului: firma investeşte partea de profit rămasă nerepartizată.

„Credite” de la  Sunt sumele rămase la dispoziţia firmei o anumită perioadă dacă amână
furnizori plata unei facturi către furnizori.

Creanţele  Sunt sumele de care poate dispune o firmă dacă încasează mai rapid
clienţilor creanţele de la clienţi sau dacă solicită acestora avansuri.

Reducerea  Prin diminuarea nivelului stocurilor se va modifica structura capitalului

stocurilor circulant, iar firma va dispune de mai multe fonduri.

Vânzarea de  Vânzarea de imobilizări nu intră în sfera activităţilor curente ale unei

active fixe firme, excepţional se poate recurge la ea ca metodă de finanţare vânzând
mijloacele fixe uzate moral. În cazul uzurii fizice a mijloacelor fixe,
acestea sunt dezmembrate ,iar materialele rezultate sunt fie folosite ca

9
 piese de schimb, fie valorificate.

1.3 Finanţarea externă

Finanţarea  În conducerea afaceriilor pentru a optimiza decizia de finanţare a

externă activităţii de exploatare, a creşterii economice prin extinderea şi
modernizarea capacităţilor de producţie, managerii pot opta pe lângă
finanţarea proprie şi pentru finanţare din capitaluri împrumutate.
 Finanţarea prin capitalurile împrumutate se poate face:
 pe perioade scurte: până la 1 an,
 pe perioade medii: între 1 şi 5 ani,
 pe perioade lungi: mai mari de 5 ani.
 Capitalurile de care are nevoie o firmă pot fi solicitate pe:
 piaţa monetară,
 piaţa de capital,
 piaţa leasingului,
 altele.
 Solictarea finanţării se poate face direct sau printr-un intemediar
specilaizat.

Formele  Credite solicitate pe piaţa monetară;

finanţării  Obligaţiuni;
externe  Leasing;
 Credite comerciale;
 Avansuri restituibile;
 Bilete de trezorerie;
 Infuzii de capital;
 Programe guvernamentale şi comunitare;
 Factoring;
 Piaţa financiară internaţională.

10
 Figura 3 Formele finanţării externe

Creditele  Pe piaţa monetară băncile oferă o multitudine de tipuri de credite.

 Din diversitatea creditelor existente pe piaţă ne vom opri asupra acelor
categorii care au ca destinatari firmele:
 Credite pentru exploatare,
 Credite pentru import-export,
 Credite pentru investiţii.

Creditele  Sunt credite pe termen scurt destinate finanţării activităţii curente a

pentru firmei.
exploatare  Asigură finanţarea producţiei de bunuri, prestării de servicii sau

11
 executării de lucrări care au consum şi desfacere asigurată prin contracte
şi comenzi ferme, în cazul în care capitalurile proprii ale firmei nu sunt
suficiente.
 Au următoarele destinaţii:
 Finanţarea cheltuielilor de aprovizionare, producţie,
desfacere, aceste credite le întâlnim sub forma liniei de
credit.
 Finanţarea stocurilor – aceste credite sunt specializate în
funcţie de natura şi destinaţia stocurilor, există: credite pentru
nevoi temporare, pentru nevoi sezoniere şi credite asupra
stocurilor.

Linia de credit  Finanţează diverse tipuri de cheltuieli ocazionale de derularea activităţii

în perioada stabilită prin contract.
 Se acordă pe o perioadă de până la un an, dar practic poate avea un
caracter aproape permanent, deoarece la sfârşitul fiecărui an se
negociază pentru anul următor.
 Pentru obţinerea liniei de credit nu sunt solicitate garanţii, firma trebuie
însă să aibă bonitate bună, iar dacă există datorii restante (credite,
dobânzi) acestea trebuie achitate integral în decurs de o lună.
 Nivelul liniei de credit depinde de:
 poziţia firmei în raport cu concurenţa,
 mărimea capitalului propriu,
 natura activităţilor firmei,
 situaţia economico-financiară a firmei,
 bonitatea firmei – capacitatea de a-şi plăti datoriile.
 Nu sunt acceptate pentru acest fel de finanţare firmele cu conturi
deschise recent, cele care au o cifră de afaceri sub un anumit nivel
minim prestabilit, care sunt implicate în litigii de amploare sau au admis
cecuri fără acoperire.
 Se acordă prin contul curent, prin avans în contul curent sau
printr-un cont separat de împrumut.

Credite pentru  Finanţează nevoile de resurse ce apar în situaţia acumulării de stocuri

12
nevoi necesare:
temporare  în vederea participării la expoziţii, târguri;
 în vederea dezvoltării reţelei de comercializare;
 în vederea schimburilor internaţionale;
 în cazul acoperirii pe perioade scurte a nevoilor curente.
 Se acordă pe o perioadă de maximum 3 luni, prin cont de împrumut, în
măsura în care sunt efectuate cheltuielile.
 Pentru acordarea finanţării banca analizează posibilităţile concrete prin
care stocurile pot fi valorificate şi a modului în care se încasează
creanţele aferente bunurilor livrate, serviciilor prestate, lucrărilor
executate.
 În anumite situaţii sunt solicitate garanţii pentru acoperirea finanţării.

Credite pentru  Finanţează deficitul de trezorerie care apare între încasări şi plăţi în
nevoi sezoniere cazul unor firme care desfăşoară activităţi în domenii influenţate de
sezon în ceea ce priveşte aprovizionarea, producţia, transportul şi
desfacerea, cum ar fi:
 firmele ce utilizează produse de carieră,
 firmele ce utilizează material lemnos,
 firmele din industria alimentară şi textilă care depind de
produse care se recoltează în anumite anotimpuri,
 firmele din industria confecţiilor şi încălţămintei cu desfacere
sezonieră datorită caracterelor produselor finite.
 Se acordă pentru constituirea de stocuri de către aceste firme, pe o
perioadă de maximum 6 luni, integral sau eşalonat, prin cont de
împrumut.
 Pentru acordarea finanţării banca analizează stocurile existente,
aprovizionările necesare, existenţa de contracte sau comenzi ferme,
certitudinea lichidări stocurilor şi încasarea producţiei, dar şi existenţa
altor astfel de credite nerambursate la timp.
 În anumite situaţii sunt solicitate garanţii pentru acoperirea finanţării
(gaj sau ipotecă).

Credite asupra  Finanţează pe termen scurt activitatea firmelor care deţin stocuri de

13
stocurilor mărfuri.
 Mărfurile în cauză sunt întotdeauna inferioare ca valoarea creditului pe
care îl garantează.
 Pe perioada creditării mărfurile sunt fie depuse într-un depozit, fie
rămase în custodia firmei.
 Se acordă pentru o perioadă de maximum 9 luni.
 În cazul nerambursării creditului la scadenţă, banca va vinde mărfurile
virând firmei diferenţa obţinută în plus.

Credite pentru  Sunt credite pe termen scurt destinate finanţării nevoilor curente sau
import-export excepţionale generate de activităţile de import-export ale firmelor.
 Creditele pentru import au ca destinaţie:
 plata furnizorilor externi,
 garantarea plăţii taxelor vamale,
 finanţarea importurilor necesare producţiei de export.
Creditele pentru plata furnizorilor externi se acordă sub forma creditelor
pentru bunuri şi servicii nominalizate sau a liniei de credit pentru materii
prime şi materiale (doar firmele cu bonitate bună beneficiază pe o
perioadă de maxim un an).
Prin relaţiile ce se stabilesc între banca importatorului şi exportatorului
la acest tip de credit se stabileşte garanţia îndeplinirii obligaţiilor
contractuale dintre importator, exportator şi băncile lor.
Garantarea plăţii taxelor vamale se face de către bancă contra unui
comision în cazul când firma nu dispune de lichidităţi pentru plata
taxelor bunurilor importate.
Din sumele obţinute prin valorificarea bunurilor în 15 zile firma tebuie
să plătească taxele vamale.
Finanţarea importurilor necesare producţiei de export se realizează din
împrumuturi BIRD acordate României, este un credit specializat acordat
pe produse nominalizate, firmele beneficind de el dacă fac dovada unor
contracte de export ferme.

 Creditele pentru export au ca destinaţie:

 finanţarea cheltuielilor de aprovizionare, producţie şi

14
 desfacere aferente producţiei de export,
 finanţarea încasării producţiei exportate.
Creditele pentru finanţarea încasării producţiei exportate se acordă pe
maxim 6 luni sub formă de linii de credit sau conturi separate de
împrumut.
Creditele pentru finanţarea cheltuielilor aferente producţiei de export se
acordă sub formă de credite garantate cu creanţe asupra străinătăţii, linii
de credit sau conturi separate de împrumut.
Ambele categorii solicită din partea firmei garanţii de forma:
 poliţă de asigurare ,
 cesiunea încasărilor aferente exporturilor,
 scrisoare de garanţie bancară,
 efecte de comerţ analizate de bănci,
 acreditiv de export irevocabil şi necondiţionat, deschis în
favoarea firmei,
 ipotecă, gaj.

Credite pentru  Sunt credite pe termen mediu şi lung destinate finanţării investiţiilor
investiţii firmelor.
 Se pot obţine următoarele categorii de credite:
 pentru echipamente, utilaje, instalaţii, mijloace de transport,
 pentru modernizarea şi dezvoltarea capacităţilor de producţie,
 pentru retehnologizarea proceselor de producţie,
 pentru efectuarea cheltuielilor cu realizarea şi darea în
folosinţă a investiţiilor productive.
 Se acordă prin conturi separate de împrumut şi finanţează cheltuielile de
investiţii în proporţie de maximum 85%.
 Sunt credite cu coeficient mare de risc şi pentru firmă şi pentru bancă,
de aceea sunt îndeaproape urmărite în faza de proiectare, execuţie şi
lansare în exploatare. Banca are pe lângă rolul de finanţator şi rolul de
consultant financiar pentru firmă.

Obligaţiunile  Sunt împrumuturile pe care o firmă de capital (societate pe acţiuni sau în

comandită pe acţiuni) le poate obţine de pe piaţa de capital a

15
 obligaţiunilor.
 Prin emiterea de obligaţiuni o firmă îşi poate finanţa obiectivele de
investiţii privind creşterea capacităţilor de producţie pe termen lung.
 De pe piaţa obligaţiunilor datorită diversificării instrumentelor de capital
o firmă poate obţine finanţare în formele următoare:
 Capitaluri împrumutate – dacă se emit obligaţiuni care
acordă deţinătorului un drept de creanţă asupra firmei
emitente pe întreaga perioadă de viaţă a titlului de valoare:
obligaţiuni clasice sau obligaţiuni cu bonuri pentru
subscripţia de obligaţiuni.
Pe întreaga durată de viaţă a obligaţiunii beneficiarul
împrumutului plăteşte dobândă.
 Cvasi-capitaluri proprii – dacă se emit obligaţiuni prin care
dreptul de creanţă al deţinătorului se poate transforma în
drept de proprietate asupra firmei emitente: obligaţiuni
convertibile, rambursabile în acţiuni sau obligaţiuni cu
bonuri pentru subscripţia de acţiuni.
Până în momentul transformării dreptului de creanţă în drept
de proprietate firma emitentă plăteşte dobândă, iar apoi
acordă dividende.
 Costul finanţării - dobânda la obligaţiuni este fixă, variabilă, revizuibilă,
actualizată, în funcţie de cum s-a prevăzut în prospectul de emisiune, ea
putând genera în funcţie de evoluţia pieţei fie câştiguri, fie pierderi.

Leasingul  Este o formă de finanţare a închirierii-cumpărării de active oferită de

societăţile de leasing.
 Părţile participante la finanţarea prin leasing sunt:
 firma de leasing (locator),
 firma furnizoare a bunului,
 firma utilizatoare a bunului(locatar).
 Relaţiile care se nasc între părţi la negocierea, încheierea, derularea şi
expirarea contractului de leasing sunt prezentate în figura 4.
 Este utilizat adesea de firmele mici şi mijlocii pentru finanţarea
reînnoirii activelor imobilizate.

16
 Constă în transmiterea de către finanţator, pentru o perioadă
determinată, a dreptului de folosinţă asupra unui bun al cărui proprietar
este către firma solicitantă, contra unei plăţi periodice numită rată de
leasing.
 Perioada de leasing nu poate fi mai mică de un an, iar la sfârşitul ei
firma solicitantă poate opta pentru:
 cumpărarea bunului,
 prelungirea contractului de leasing,
 încetarea raporturilor contractuale şi restituirea bunului
închiriat.
 Bunurile care pot face obiectul contractului de leasing sunt:
 bunurile mobile de folosinţă îndelungată,
 echipamentele industriale,
 bunurile imobile,
 fonduri de comerţ sau elemente necorporale ale acestora.
 Diferenţa dintre piaţa leasingului şi piaţa monetară, este că pe prima
finanţarea şi achiziţionarea au loc în acelaşi timp.
 Tipurile de leasing reglementate la noi sunt:
 leasingul financiar,
 leasingul operaţional.

17
 Figura 4. Relaţiile contractuale ale leasingului

Leasingul  Este o închiriere care nu poate fi anulată decât dacă beneficiarul nu-şi
financiar respectă obligaţiile contractuale, se foloseşte pentru terenuri, clădiri,
echipamente mari.
 Perioada de leasing se extinde pe un interval suficient pentru a permite
finanţatorului obţinerea unui profit, după ce au fost acoperite costurile
cu capitalul şi dobânda.
 Nu asigură beneficiarului servicii de întreţinere şi service pentru bunul
contractat.
 Rata de leasing reprezintă o cotă-parte din costul de achiziţie a bunului
şi dobânda de leasing, calculată ca o rată medie a dobânzilor practicate
pe piaţa monetară.
 Leasingul financiar îndeplineşte una sau mai multe din condiţiile de mai
jos:
 Riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec
în sarcina beneficiarului din momentul încheierii contractului,

18
  Părţile au prevăzut expres că la expirarea contractului se
transferă utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului,
 Utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, preţul de
cumpărare fiind cel mult 50% din valoarea de intrare pe care acesta o are
data la care opţiunea a fost exprimată,
 Perioada de folosire în sistem leasing acoperă cel puţin 75%
din durata normală de utilizare a bunului, chiar dacă la final nu se
transferă dreptul de proprietate.

Leasingul  Este o închiriere pe termen scurt, care poate fi anulată când doreşte
operaţional beneficiarul, dacă se prevede clauza aceasta în contract.
 Perioada de leasing poate fi mai mică decât durata de viaţă economică a
bunului.
 De obicei, asigură beneficiarului şi servicii de întreţinere şi service
pentru bunul contractat.
 Rata de leasing se compune din cota de amortizare calculată, în
conformitate cu legislaţia în vigoare de la noi şi un beneficiu stabilit
între părţi.
 Leasingul operaţional nu îndeplineşte nici una din condiţiile leasingului
financiar.

Creditele  Reprezintă una din opţiunile preferate de finanţare pe termen scurt

comerciale pentru firmele mici şi mijlocii care îşi desfăşoară activitatea în domeniul
producţiei bunurilor de larg consum şi domeniul agro-alimentar.
 Furnizorii acordă un credit comercial clienţilor lor permanenţi, solvabili
şi care achită la timp obligaţiile contractuale. Acordarea creditului
depinde de periodicitatea aprovizionării.
 Practicarea acestei forme de vânzare se datorează concurenţei dintre
furnizori. Preţul bunurilor vândute pe credit sunt mai mari decât al
bunurilor cu plata pe loc, motiv pentru care dacă un client doreşte să
plătească imediat i se acordă un discount.
 Se acordă pe o perioadă de maximum 30 de zile, clientul având
avantajul finanţării cheltuielilor curente fără a apela la creditul bancar.
 Caracteristicile creditului comercial sunt:

19
  rapiditatea obţinerii;
 simplitatea şi comoditatea;
 atractivitatea pentru furnizori şi clienţi.
 Se acordă prin deschiderea de conturi în favoarea clienţilor sau prin
utilizarea de cambii şi bilete la ordin.

Avansurile  Sunt caracteristice firmelor mici unde acţionari, asociaţi sau alte
restituibile persoane fizice pun la dispoziţia firmei, pe o perioadă scurtă, anumite
sume de bani, în condiţiile în care firmele nu dispun de garanţiile
necesare obţinerii de credite, nu au posibilitatea rambursării creditelor,
independenţa lor financiară fiind afectată.
 Sunt soluţii temporare de finanţare.

Biletele de  Sunt o opţiune de finanţare de care beneficiază firmele de dimensiuni

trezorerie mari, care pentru a obţine fonduri pe termen scurt emit bilete de
trezorerie, pe piaţa monetară, de valoare nominală mare, cu dobândă
negociabilă şi durată determinată.
 Asigură o finanţare flexibilă, rata dobânzii practicate fiind inferioară
celei practicate de bănci.

Infuziile de  Se referă la finanţările venite din partea unor persoane fizice sau juridice
capital din care dispun de capital şi doresc să-l fructifice printr-o afacere:
afară investitorii privaţi şi profesionişti.
 Investitorii privaţi sunt persoanele bogate care investesc fără o analiză
detaliată a afacerii. Sunt numiţi „surse neoficiale”, deoarece de obicei
sunt persoane cu care întreprinzătorul are relaţii personale sau
profesionale directe: familia, prietenii, foştii angajaţi, angajaţii viitori
sau chiar consultanţii de afaceri, unii clienţi sau furnizori.
 Investitorii profesionişti: se referă de obicei la fonduri de investiţii de
capital care sunt administrate de specilalişti în domeniu: bănci, instituţii
financiare, fonduri mutuale.
Aceste tipuri de instituţii oferă fonduri fie sub formă de investiţii directe,
adică infuzie de capital (acţiuni, părţi sociale), fie în forma unui pachet
care cuprinde credite şi investiţii directe sau împrumuturi convertibile.
Investiţiile de capital conferă investitorului drepturile şi obligaţiile unui

20
 acţionar. El poate controla conducerea firmei şi are interes în creşterea
profitabilităţii. Dar astfel de instituţii financiare oferă şi consultanţă
firmei în dezvoltarea afacerilor.
Pachetele de forma credite-investiţii de capital conferă investitorului
drepturile şi obligaţiile de acţionar, dar şi posibilitatea de recuperare a
părţii din investiţie pe care o reprezintă creditul. Investitorul va primi de
la beneficiar dividende ca acţionar şi dobândă în calitate de creditor.
Împrumuturi convertibile conferă investitorului, care iniţial are calitatea
de creditor, drepturi preferenţiale în cazul falimentului firmei. Iar dacă
afacerea prosperă investitorul poate converti creditul în acţiuni.
Toate aceste forme de investiţii profesioniste au un cost mai mic decât
dacă firma ar solicita finanţare pe piaţa monetară.

Programele  Finanţarea astfel obţinută are caracter rambursabil sau nerambursabil.

guvernamentale  Sunt programe guvernamentale care oferă finanţare şi asistenţă pentru
şi comunitare domenii sau scopuri specifice, de exemplu: programele Ministerului
Muncii şi Protecţiei Sociale, programele Phare, Sapard etc.

Factoringul  Constă în încasarea creanţelor nelitigioase, de la debitori solvabili, de

către o instituţie de credit specializată.
 Firma, în calitate de furnizor de creanţe alocă, printr-o convenţie,
instituţiei de credit gestionarea creanţelor sale.
 Poate fi utilizat de firme mijlocii ca mărime, rentabile şi care îşi permit
costul serviciilor de factoring.
 Prin factoring se realizează:
 Finanţarea firmelor furnizoare de creanţe înainte de scadenţa
acestora, nivelul finanţării este cuprins între 0 –100%.
 Garantarea plăţilor de către firma de factoring care are
dreptul exclusiv de încasare a creanţelor şi care le garantază
împotriva riscului neîncasării.
 Gestionarea creanţelor de către firma de factoring care a
preluat de la firma furnizoare evidenţa clienţilor, urmărirea
încasării, avizarea clienţilor şi riscul neîncasării.

Piaţa financiară  Au acces la această piaţă doar firmele de dimensiuni mari, cunoscute pe

21
 internaţională piaţă.
 Nivelul capitalului împrumutat de pe piaţa internaţională poate depăşi
nivelul capitalurilor proprii.
 Instrumentele financiare prin care se poate obţine finanţare
internaţională sunt: euro-obligaţiuni, obligaţiuni străine, euro-credite,
împrumuturi bancare străine, euro-bilete de trezorerie etc.
 Finanţarea astfel obţinută este destinată:
 creşterii capacităţilor de producţie,
 deschiderea de filiale pe pieţe din afara graniţelor,
 exporturi, importuri de echipamente,
 nevoilor de fond de rulment ş.a.

1.4 Obţinerea unui credit

Creditul reprezintă elementul salvator pentru orice afacere şi mai ales pentru
firmele mici, băncile sunt sursele principale de capital pentru acestea.

Acţiuni  Stabilirea nevoilor prioritare ce trebuiesc finanţate;

premergătoare  Determinarea sumei acoperitoare;
solicitării  Stabilirea momentului şi a intervalului de timp pentru care sunt necesare
creditului fondurile solicitate;
 Identificarea mijloacelor prin care se va obţine disponibilul bănesc
pentru achitarea creditului.
 Formularea unor răspunsuri cât mai pertinente şi mai convingătoare la
aceste probleme, precum şi susţinerea acestora cu situaţii financiare vor
spori gradul de credibilitate şi vor grăbi banca să decidă aprobarea
creditului.

Momentul  Este foarte important în relaţiile cu creditorul, nu se va aştepta ultimul

solicitării moment, când firma se află într-o criză financiară reală, deoarece
situaţiile financiare întocmite vor reflecta această stare şi vor crea
motive de îndoială creditorului asupra potenţialului de planificare şi de
conducere financiară a solicitantului.

Garanţia  Este solicitată de către creditor, iar valoarea ei trebuie să fie mai mare

22
bancară decât valoarea creditului solicitat.
 La stabilirea valorii garanţiei se va ţine cont de:
 Lichiditatea bunului gajat – posibilitatea de a fi transformat
cât mai rapid în numerar;
 Durata de viaţă economică estimată a bunului cu care se
garantează
- stocurile sezoniere sau bunurile care îşi pierd repede valoarea
nu sunt, în general acceptate drept garanţii, mai ales pentru
credite pe termen lung;
- bunurile imobiliare, în general trebuie evaluate la zi.

Etapele  Selectarea creditorului;

obţinerii  Contactarea inspectorului de credit;
creditului  Solicitarea creditului;
 Evaluarea creditului;
 Analiza firmei;
 Decizia de creditare sau de respingere;
 Negocierea contractului de credit;

23
 Figura 5 Etapele obţinerii unui credit

Selectarea Se vor avea în vedere următoarele criterii:

creditorului  obţinerea unor referinţe despre diverşi creditori de la alţi întreprinzători
de la jurişti, contabili, consilieri ş.a.;
 mărimea băncii – suficient de mare pentru nevoile firmei, dar nu foarte
mare pentru a fi indiferentă la afacere;
 motivaţia şi capacitatea băncii de a credita afacerea chiar dacă ea este
mică, nouă şi în fază incipientă;
 abordarea situaţiei – dacă afacerea are probleme banca continuă să aloce
creditul şi oferă anumite soluţii sau revocă şi diminuează creditul în

24
 situaţii de criză în favoarea altor clienţi mai importanţi;
 experienţa băncii în domeniul respectiv – dacă sunt orientate pe
creditarea anumitor domenii de activitate experienţa băncilor va fi
benefică firmei;
 personalul băncii – inspectorul de credit care se ocupă de creditul
respectiv poate avea un cuvânt important în obţinerea creditului – se va
încerca să se găsească o persoană: cu experienţă, autoritate, capacitate
de convingere, reputaţie, personalitate şi valoare profesională;
 dobânda – diferită de la bancă la bancă, poate fi fixă sau variabilă, iar
unele bănci percep şi comisioane la creditul solicitat, acestea se deduc
din împrumut sau sunt plătite suplimentar;
 calitatea serviciilor – în afara ratei dobânzii favorabile sunt importante şi
alte aspecte în relaţiile firmei cu banca: personalul băncilor,
promptitudinea, seriozitatea, stabilitatea serviciilor.

Contactarea Este un pas hotărâtor în obţinerea creditului, de aceea la întâlnirea cu

inspectorului inspectorul de credit solicitatorul creditului trebuie să poată prezenta rapid:
de credit  natura, vechimea, rezultatele estimate ale afacerii;
 volumul capitalului propriu şi deţinătorii lui;
 performanţele prezente şi anterioare ale afacerii;
 experienţa şi pregătirea profesională a întreprinzătorului şi a personalului;
 tipul de finanţare solicitată.

Solicitarea  Se face prin completarea unei cereri de creditare care va fi însoţită de:
creditului  Planul de afaceri complet (pentru firmele noi este obligatoriu) sau parţial
(de obicei în cazul firmelor cu vechime sunt solicitate de către inspectorul
de credit doar anumite părţi sugestive pentru analiza afacerii în vederea
acordării creditului);
 Situaţii financiare.
 Aceste trei elemente trebuie să ofere inspectorului de credit informaţii
despre:
 destinaţia creditului;
 suma necesară;
 modul şi intervalul de restituire;

25
  momentul în care este necesar creditul.

Evaluarea Se are în vedere ca creditul să corespundă „celor 5 C”:

creditului  caracter – firma care solicită creditul trebuie să fie reprezentată prin
persoane de cuvânt: atât întreprinzătorul, cât şi echipa managerială;
 capacitate – firma trebuie să aibă capacitatea de a plăti creditul;
 capital – cu cât dispune de mai mult capital propriu o firmă cu atât
acordarea creditului este mai facilă;
 condiţii – se au în vedere domeniul în care îşi desfăşoară firma activitatea,
poziţia şi produsele firmei în raport cu concurenţa;
 colateral (garanţii) – dacă este necesară garantarea creditului cu ce se va
garanta.

Analiza Banca analizează situaţia financiară a firmei pentru a-i găsi punctele
firmei slabe. Se urmăreşte nivelul indicatorilor de:
 lichiditate – cantitatea de fonduri băneşti şi capital circulant de care
dispune firma şi pe care le poate utiliza în plata creditului.
 Lichiditatea imediată – arată nivelul de numerar de care
dispune firma pe termen scurt.
 Lichiditatea curentă – arată nivelul fondurilor de care poate
dispune firma pe termen scurt luând în considerare şi stocurile.
 îndatorare – nivelul datoriilor firmei comparat cu capitalul propriu oferă
informaţii despre gradul de îndatorare.
 Îndatorarea globală – arată nivelul datoriilor firmei indiferent
de natura lor (financiară sau nu), oferă creditorului informaţii
despre capacitatea de plată.
 Îndatorarea la termen – arată nivelul datoriilor financiare pe
termen mediu şi lung, oferă creditorului informaţii despre
abilitatea firmei de a-şi plăti datoriile.
 viteză de rotaţie – arată nivelul activităţii curente a firmei prin compararea
vitezei de rotaţie a creanţelor, datoriilor şi stocurilor cu activele
imobilizate.
 Viteza de rotaţie a creanţelor – arată intervalul de timp în care
creanţele sunt încasate de la clienţi.

26
  Viteza de rotaţie a datoriilor - arată intervalul de timp în care
firma plăteşte facturile de la furnizori.
 Viteza de rotaţie a stocurilor - arată intervalul de timp în care
stocurile sunt reînoite.
Creanţele trebuie încasate astfel încât plata facturilor să nu fie
amânată.
 profitabilitate – arată eficienţa şi profitabilitatea activităţii firmei.
 Rata profitului brut/net – arată capacitatea firmei de a acoperii
cheltuielile din veniturile obţinute.

Decizia de  În urma analizei dosarului de creditare banca dă un răspuns favorabil sau

creditare sau nu.
de respingere  Dacă răspunsul este favorabil banca mai poate solicita firmei şi alte
informaţii şi va începe negocierea condiţiilor de creditare.
 Dacă răspunsul este nefavorabil se poate solicita băncii comunicarea
motivelor respingerii sau o reevaluare a dosarului la un alt nivel. În
reevaluare se va ţine cont de punctele cheie cu privire la:
 nevoia de creditare,
 realismul planului de afaceri şi a situaţiilor financiare,
 claritatea solicitării.

Negocierea  Termenii şi condiţiile acordării creditului vor fi redactate în contractul de

contractului credit.
de credit  Fiind vorba de un contract fiecare parte trebuie să negocieze termenii
contractuali (între anumite limite) urmărindu-şi interesul: banca îşi va
proteja poziţia de creditor încercând să asigure rambursarea creditului în
condiţiile impuse de ea, iar firma încearca să obţină condiţii cât mai
favorabile pentru ea în ceea ce priveşte dobânda, perioada de graţie,
rambursarea.
 Se vor cuprinde în contract drepturile şi obligaţiile băncii şi beneficiarului
cu privire la:
 Perioada de creditare, nivelul dobânzii, ratele creditului;
 Rambursarea creditului şi plata dobânzii conform contractului;
 Plata la termen a tuturor comisioanelor;

27
  Asigurarea bunurilor;
 Transmiterea periodică a situaţiilor financiare la bancă;
 Datoriile adiţionale sau gajul bunurilor firmei;
 Plata dividendelor;
 Stabilitatea echipei manageriale ş.a.
 După semnarea contractului beneficiarul creditului trebuie să-l respecte,
altfel creditul poate fi anulat.

Capitolul II Studii de caz

28
 2.1. Studiu de caz privind constituirea și majorarea capitalului social.

1. Contituirea capitalului social

SC Flavia SRL este constituită sub forma unei societăți cu răspundere limitată cu un
capital subscris de 20.000 lei divizat în 2000 părți sociale, cu o valoare nominală de 10 lei/
parte socială. La înființare s-a depus la bancă contravaloarea a 900 părți sociale și s-au adus
aporturi în natură sub forma unei clădiri evaluate la suma de 11.000 lei, pentru care s-au
acordat 3.200 părți sociale.

a) subscrierea capitalului social conform actelor constitutive:

456 Decontări cu asociații privind capitalul = 1011 Capital subscris nevărsat 20.000 lei

b) vărsarea capitalului:

% = 456 Decontări cu asociații privind capitalul 20.000

5121 Conturi la bănci în lei 9.000

212 Construcții 11.000

c) trecerea capitalului subscris nevărsat la capital subscris vărsat:

1011 Capital subscris nevărsat = 1012 Capital subscris vărsat 20.000

2. Majorarea capitalului social.

Majorarea prin emisiunea de noi părți sociale.

Administratorul societății, care este și asociat unic hotărăște majorarea capitalului

social prin emisiunea unui pachet de 500 părți sociale cu o valoare nominală de 10 lei, care
se vor achita în numerar.

a) subscrierea părților sociale: 500 * 10 = 5000

456 Decontări cu asociații privind capitalul = 1011 Capital subscris nevărsat 5.000

b) efectuarea vărsămintelor de către asociat:

5311 Casa în lei = 456 Decontări cu asociații privind capitalul 5.000

c) trecerea capitalului subscris nevărsat:

1011 Capital subscris nevărsat = 1012 Capital subscris vărsat 5.000

Majorarea capitalului social prin aporturi în natură.

29
 Asociatul unic hotărăște majorarea capitalului social prin încorporarea unui aport în
natură sub forma unui autovehicul în valoare de 6.000 lei.

a) subscrierea aportului în natură:

456 Decontări cu asociații privind capitalul = 1011 Capital subscris nevărsat 6.000

b) intrarea în patrimoniu a aportului subscris:

2133 Mijloace de transport = 456 Decontări cu asociații privind capitalul 6.000

c) trecerea capitalului subscris nevărsat la capital subscris vărsat:

1011 Capital subscris nevărsat = 1012 Capital subscris vărsat 6.000

Majorarea capitalului social prin încorporarea profitului.

Asociatul unic hotărăște încorporarea profitului reportat în suma de 28.500 lei.

117 Rezultatul reportat = 1012 Capital subscris vărsat 28.500

2.2 Studiu de caz privind rezervele, rezervele din reevaluare și primele de

capital.
Rezerve legale contituite la sfârșitul anului din profitul brut

SC Flavia SRL constituie rezerve legale pe baza următoarelor informații extrase din
evidența contabilă de la sfârșitul exercițiului financiar:
- capital social: 20.000 lei;
- venituri obținute: 1.500.000 lei;
- cheltuieli efectuate: 1.250.00 lei.

a) Se calculează:
- profitul brut: 250.000 lei;
- rezervele legale repartizate din profitul brut: 12.500 lei.

b) Repartizarea la rezervele legale a unei părți din profitul brut:

129 Repartizarea profitului = 1061 rezerve legale 12.500

Rezerve pentru acțiuni proprii

Asociatul unic al societății hotărăște răscumpărarea a 500 părți sociale. Dobândirea

acestora se face cu plata în numerar, la prețul de 1.5 lei/ parte socială. Sursa de procurare a

30
părților sociale este profitul distribuibil asociaților. În exercițiul următor, părțile sociale se
revând în numerar la prețul de 2 lei/ parte socială.

a) Răscumpărarea în numerar a părților sociale: 500 * 1.5 = 750 lei

502 Acțiuni proprii = 5311 Casa în lei 750

b) Constituirea rezervelor pentru acțiuni proprii din profitul exercițiului curent, în

sumă egală cu valoarea părților sociale răscumpărate:

129 Repartizarea profitului = 1062 Rezerve pentru acțiuni proprii 750

c) Vânzarea în numerar a părților sociale:

5311 Casa în lei = % 1.000
502 Acțiuni proprii 750
7642 Câștiguri din investiții pe termen scurt cedate 250

d) Disponibilizarea rezervelor pentru acțiuni proprii, prin transferarea acestora la

rezultatul reportat:

1062 Rezerve pentru acțiuni proprii = 117 Rezultat reportat 750

Rezerve statutare

Se înregistrează în contabilitate următoarele operațiuni:

a) Se constituie din profitul net al exercițiul curent rezerve statutare în sumă de 200
lei:

129 Repartizarea profitului = 1063 Rezerve statutare sau contractuale 200

b) Se constituie din profitul reportat rezerve statutare în sumă de 200 lei:

117 Rezultatul reportat = 1063 Rezerve statutare sau contractuale 200

c) Se utilizează rezerve statutare pentru acoperirea unei pierderi din exercițiul

precedent în sumă de 1.000 lei:

1063 Rezerve statutare sau contractuale = 121 Profit și pierdere 1.000

Alte rezerve

a) Se constituie din profitul net al exercițiului curent alte rezerve în sumă de 100 lei:

129 Repartizarea profitului = 1068 Alte rezerve 100

b) Se constituie din profitul reportat alte rezerve în sumă de 200 lei:

117 Rezultat reportat = 1068 Alte rezerve 200

31
 c) Se majorează capitalul social prin încorporarea altor rezerve în sumă de 500 lei:

1068 Alte rezerve = 1012 Capital subscris vărsat 500

Rezerve din reevaluare

În exercițiul financiar 2009 se reevaluează un utilaj la valoarea justă de 10.000 lei,

ținându-se seama de gradul de uzură fizică și morală al acestuia. Valoarea de intrare
(contabilă) a utilajului este de 8.000 lei, iar valoarea amortizării acumulate este de 1.000 lei.

În exercițiul financiar 2010, valoarea justă stabilită prin reevaluare este de 7.000 lei,
amortizarea calculată între cele două reevaluări fiind de 1.000 lei.

a) Înregistrări contabile în exercițiul 2009:

Valoarea contabilă netă = valoarea contabilă - amortizarea calculată = 8.000 - 1.000 =

7.000 lei
Rezerva din reevaluare = valoarea justă - valoarea contabilă netă = 10.000 - 7.000 =
3.000 lei
2131 Echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instalații de lucru) = 105 Rezerve
din reevaluare 3.000
Valoarea contabilă actualizată = valoarea contabilă neactualizată * (valoarea justă/
valoarea contabilă netă) = 8.000 * (10.000/ 7.000) = 11.428,57 lei
Amortizarea actualizată = amortizarea calculată * (valoarea justă/ valoarea contabilă
netă) = 1.000 * (10.000/ 7.000) = 1.428,57 lei
Diferența dintre amortizarea actualizată și amortizarea calculată = 1.428,57 - 1.000 =
428,57 lei
2131 Echipamente tehnologice = 2813 Amortizarea instalațiilor, mijloacelor 428,57
(mașini, utilaje și instalații de lucru) de transport, animalelor și plantațiilor

b) Înregistrări contabile în exercițiul 2010:

Valoarea contabilă netă = valoarea contabilă - amortizarea calculată = 10000 - (1000
+ 428,57 + 1.000) = 7.571,43 lei
Rezerva din reevaluare = valoarea justă - valoarea contabilă netă = 7.000 - 7.571,43 =
- 571,43 lei
Valoarea contabilă actualizată = valoarea contabilă neactualizată * (valoarea justă/
valoarea contabilă netă) = 10.000 * (7.000/ 7.571,43) = 9.245,28 lei
Amortizarea actualizată = amortizarea calculată * (valoarea justă/ valoarea contabilă
netă) = 2.428,57 * (7.000/ 7.571,43) = 2.245,28 lei

32
Diferența dintre amortizarea actualizată si amortizarea calculată = 2.245,28 – 2.428,57 =
-183,29 lei

În acest caz rezultă o diminuare a rezervei din reevaluare, întru cat valoarea justă
stabilită prin reevaluare este mai mică decât valoarea contabilă netă cu 571,43 lei. Acest
minus din reevaluare va fi acoperit din plusul din reevaluare înregistrat în 2009.

% = 2131 Echipamente tehnologice 757,72

(mașini, utilaje și instalații de lucru)

105 Rezerve din reevaluare 571,43

2813 Amortizarea instalațiilor, 183.29

mijloacelor de transport,animalelor şi plantațiilor

Primele de capital

Primele de emisiune

Se emit 1.500 părți sociale cu valoarea de emisiune de 1,5 lei si valoarea nominală de
1,2 lei, care se încasează în numerar. Ulterior, primele de emisiune se încorporează în
capitalul social.

a) emisiunea părților sociale:

456 Decontări cu asociații privind capitalul = % 2.250

1011 Capital subscris nevărsat 1.800

1041 Prime de emisiune 450

b) se încasează în numerar valoarea părților sociale:

5311 Casa în lei = 456 Decontări cu asociații privind capitalul 2.250

c) trecerea capitalului subscris nevărsat la capital subscris vărsat:

1011 Capital subsris nevărsat = 1012 Capital subscris vărsat 1.800

d) încorporarea primei în capitalul social:

1041 Prime de emisiune = 1012 Capital subscris vărsat 450

Primele de fuziune

În urma fuziunii, o societate comercială absorbantă preia activul societății absorbite

reprezentat de mașini și utilaje evaluate la suma de 5.000 lei și disponibilități bănești în

33
conturile bancare de 2.000 lei. Se hotărăște ca în schimbul activului preluat să se emită
6.000 de părți sociale cu valoarea nominală de 1 leu. Prima de fuziune se integrează ulterior
în capitalul social.
- valoarea contabilă a activelor preluate: 7.000 lei
- valoarea nominală a părților sociale: 6.000 lei
- prime de fuziune: 7.000 - 6.000 = 1.000 lei

a) subscrierea capitalului:

456 Decontări cu asociații privind capitalul = % 7.000

1011 Capital subscris nevărsat 6.000

1042 Prime de fuziune 1.000

b) preluarea activelor aduse prin fuziune:

% = 456 Decontări cu asociații privind capitalul 7.000

2131 Echipamente tehnologice
(mașini, utilaje și instalații de lucru) 5.000
5121 Conturi curente la bănci 2.000

c) trecerea capitalului subscris nevărsat la capital subscris vărsat:

1011 Capital subscris nevărsat = 1012 Capital subscris vărsat 6.000

d) integrarea primelor în capitalul social:

1042 Prime de fuziune = 1012 Capital subscris vărsat 1.000

2.3 Studiu de caz privind rezultatul exercițiului.

În decursul anului 2011 o societate a înregistrat următoarele cheltuieli și venituri :
6022 Cheltuieli privind combustibilul 4200
603 Cheltuieli cu obiectele de inventar 8250
604 Cheltuieli cu materialele nestocate 5350
611 Cheltuieli cu întreținerea și reparații 500
612 Cheltuieli cu revedente și chirii 5000
613 Chetuieli cu primele de asigurare 9500
622 Cheltuieli cu comisioane și onorarii 1250
623 Cheltuieli privind protocolul 2400
624 Cheltuieli cu transportul de bunuri și persoane 1300
625 Cheltuieli cu deplasări și detașări 2300
627 Cheltuieli cu servicii bancare 350

34
 628 Alte cheltuieli cu servicii la terți 6200
635 Cheluieli cu alte impozite și taxe 2700
641 Chetuieli cu salarii personal 8500
645 Chetuieli sociale 2500
658 Alte cheltuieli de exploatare 700
6811 Chetuieli privind amortizarea și provizioanele 32000
  Total cheltuieli exploatare 93000
665 Chetuieli cu diferențele de curs 200
  Total chetuieli financiare 200
704 Venituri din prestări servicii 330000
7588 Alte venituri din exploatare 500
  Total venituri din exploatare 330500
765 Venituri din diferențele de curs 280
766 Venituri din dobânzi 40
  Total venituri financiare 320
  Rezultatul din exploatare 237500
  Rezultatul financiar 120
  Profitul brut 237620
691 Chetuială cu impozitul pe profit 38019.2
  Rezultatul exercițiului 199600.8

După închiderea tuturor conturilor de venituri și cheltuieli, rezultatul exercițiului

(cont 121 Profit și pierdere) la 31.12.2011 s-a constituit într-un profit contabil de 199.600,8
lei.

2.4 Studiu de caz privind rezultatul reportat.

a) Se acoperă pierderea contabilă precedentă din profitul anului curent în sumă de
5.000 lei:

129 Repartizarea profitului = 117 Rezultatul reportat 5.000

b) Se acoperă din rezerve legale o piedere contabilă precedentă în sumă de 800 lei:

1061 Rezerve legale = 117 Rezultatul reportat 800

În exercițiul următor, distribuirile sunt reflectate pe dividende pentru asociați , în

sumă de 1000, astfel :

117 Rezultatul deportat = 457 Dividende de plată 1.000

c) Se reportează pierderea contabilă realizată în exercițiul precedent de 700 lei:

117 Rezultatul reportat = 121 Profit și pierdere 700

d) Se repartizează profitul reportat la rezerve statutare în sumă de 350 lei:

35
117 Rezultatul reportat = 1063 Rezerve statutare 350

e) Se încorporează în capital social o parte din profitul reportat în sumă de 5.000 lei:

117 Rezultatul reportat = 1012 Capital social subscris vărsat 5.000

2.5 Studiu de caz privind privind creditele bancare pe termen mediu și

lung.
O societate comercială contractează și primește în contul de disponibilități un credit
pe 5 ani, în sumă de 30.000 lei care se rambursează în tranșe egale. Dobânda anuală de 20%
se calculează și se achită lunar.
a) Încasarea creditului în contul de disponibilități:
5121 Conturi la bănci în lei = 1621 Credite bancare pe termen lung 30.000
b) Calcularea ,înregistrarea și achitarea dobânzii în prima lună (30.000*20%:12 luni)
666 Cheltuieli privind dobânzile = 5121 Conturi la bănci în lei 500
c) Rambursarea primei rate lunare a creditului (30.000 :60 luni)
1621 Credite bancare pe termen lung = 5121 Conturi la bănci în lei 500
d) Calcularea ,înregistrarea și achitarea dobânzii în luna a doua (29.500*20%:12 luni)
666 Cheltuieli privind dobânzile = 5121 Conturi la bănci în lei 491,67
e) Rambursarea ratei a 2-a a creditului:
1621 Credite bancare pe termen lung = 5121 Conturi la bănci în lei 500
Aceeași înregistrare contabilă se va face lunar la fiecare achitare a ratei și a dobânzii,
pana la finalizarea celor 5 ani.

2.6 Studiu de caz privind contractele de leasing financiar

O entitate încheie în data de 20.05.2010 un contract de leasing pe o perioadă de trei
ani pentru achiziția unui autoturism, în valoare de 160.000 lei.
Principalele clauze contractuale sunt:
- avans 10.000 lei ;
- scadențe trimestriale pe data de 25 a ultimei luni din trimestru;
- durata contractului: 3 ani;
- rata dobânzii 15% pe an;
- se plătesc tranșe egale în sumă de 16.000 lei fiecare, mai putin ultima rată în valoare de
11.878,84 lei, valoare la care se efectuează transferul dreptului de proprietate și care nu
conține dobânda;

36
- fiecare tranșă este formată din dobândă și rambursare de principal (cotă parte din valoarea
activului) conform graficului prezentat în continuare;
- valoarea reziduală 11.878.84 lei este însoțită de transferul dreptului de proprietate;
- durata de utilizare economică a activului este de 5 ani.

GRAFIC DE RAMBURSARE CALCULAT DE LOCATOR

Sold inițial Dobânda Rata Principal Sold Final
1 2 = 1 * 15% * 3/12 3 4=3-2 5=1-4
160000 6000 16000 10000 150000
150000 5625 16000 10375 139625
139625 5235.9375 16000 10764.06 128860.9
128860.9 4832.285156 16000 11167.71 117693.2
117693.2 4413.49585 16000 11586.5 106106.7
106106.7 3979.001944 16000 12021 94085.72
94085.72 3528.214517 16000 12471.79 81613.93
81613.93 3060.522561 16000 12939.48 68674.46
68674.46 2575.292157 16000 13424.71 55249.75
55249.75 2071.865613 16000 13928.13 41321.62
41321.62 1549.560574 16000 14450.44 26871.18
26871.18 1007.669095 16000 14992.33 11878.84
11878.84 11878.84 11878.84 0
Total 43.878,85 203878.8 160.000

37
 CONCLUZII

După ce s-au evaluat cerințele de capital necesare pregătirii și inițierii afacerii, se va

determina capitalul pe care întreprinzătorul îl va pune la dispoziție, față de cel care îl va
împrumuta. Este, desigur, posibil ca întreprinzătorul să aibă tot capitalul necesar pregătirii și
inițierii afacerii, însă de cele mai multe ori este nevoie să se apeleze la împrumut.
Recunoașterea nevoii de împrumut este deosebit de importantă, întrucât
subcapitalizarea duce de cele mai multe ori la eșec. Prin urmare, întreprinzătorul trebuie să
planifice cu atenție cerințele de capital ale firmei.
Una din sursele principale de capital o reprezintă resursele financiare proprii. Dacă
sunt insuficiente, se va împrumuta de le prieteni, rude sau instituții financiare. Împrumutul
este riscant întrucât el trebuie garantat cu bunurile personale sau cele ale firmei. De aceea,
întreprinzătorul trebuie să împrumute doar suma care îi este strict necesară.
Dacă o sumă prea mica împrumutată duce la subcapitalizare, o sumă prea mare poate
diminua șansele viitoare de a mai obține un împrumut, poate în momente mai critice. În plus,
nu este înțelept să se apeleze la toate sursele de capital încă din start. Trebuie lăsată o rezervă
pentru situaţii de urgenţă.
Ca urmare, finanțarea trebuie planificată cu multă atenție. O combinație potrivită a
capitalului propriu cu cel de împrumut care să acopere atât cheltuielile de pregătire cât și cele
de lansare este de dorit. Una din modalitățile cele mai bune de determinare a finanțării de
început este de a face trei proiecții: suma minimă, suma maximă și suma cea mai probabilă.
Înţelegerea diferitelor surse de obţinere a fondurilor şi implicaţiile lor pentru afacere
este o condiţie esenţială pentru reuşita în afaceri.

38
 BIBLIOGRAFIE

1. Hoanta, N., Finanţele firmei, Editura Economică, Bucureşti, 2003.

2. Stancu Ion, Finanțe, editura Economică, Bucureşti 2007.

3. Onofrei Mihaela, Finanţele întreprinderii, Editura Economica , 2004

4. Dumitru Tudorache, Constantin Secăreanu Finanţele publice, Editura

Universitară , 2006
5. Valentina Menegatos, Valentin Capotă, Mirela Nicoleta Dinescu, Aurora
Dinica “Finanţarea afacerii - manual pentru clasa a XII-a si a XIII-a ruta
progresivă”; Editura: Akademos, 2007

6. Ilie Vasile , Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Meteor Press, 2010

7. Cristea, H., Stefănescu, N., Finanţele întreprinderii, Editura CECCAR,

Bucureşti, 2003.

39