Motto:

”Irigația este știința supraviețuirii omului

și Drenajul constituie condiția de supraviețuire
a Irigației” – C.R. Maienhoter
Conferința ”Apa pentru pace” – Washington 1967

ROLUL LUCRĂRILOR DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE

ȘI INFLUENȚA SOCIAL – ECONOMICĂ A ACESTORA
ÎN CONDIȚIILE CLIMATICE ALE ROMÂNIEI

Colectiv elaborare:
Dr. ing. Dănuț Maria, Dr. ing. Daniel State,
Dr. ing. Ilie Biolan, Ing. Gheorghe Tomescu
 NECESITATE ȘI OPORTUNITATE

România are un relief variat și distribuit în centre concentrice, care permite învecinarea unor
influențe climatice continentale (din Europa Centrală) excesiv continentale (din Europa de est) și maritime (din
Marea Mediterană, Oceanul Atlantic și Marea Neagră). Clima țării noastre are un caracter de o deosebită
diversitate, fapt care imprimă o mare variație și în aspectele de mediu.

Lucrările de ameliorații sunt lucrări complexe, care permit să se obțină o schimbare radicală a condițiilor naturale
nefavorabile, acționând asupra solului, și asupra condițiilor hidrologice și climatului din regiunea respectivă. Prin
modificarea regimului de apă – în plus prin irigație sau în minus prin asanare – este influențat procesul de
formare a solului, regimul apelor subterane și regimul apelor de suprafață.
Obiectul științei lucrărilor de ameliorații, așa cum reiese din cele de mai sus și din definiția
academică acceptată este: studierea legilor de formare a regimului apei, determinarea cantitativă și calitativă a
apei, precum și elaborarea metodelor de reglare a apei, în vederea îmbunătățirii condițiilor pedologice, climatice
și ale teritoriului studiat, cu scopul de a mări fertilitatea solurilor și de a obține împreună cu celelalte măsuri de
transformare a naturii, recolte bogate și sigure, potrivit cu cerintele economiei naționale.
Influența unui regim de apă neregularizat (deficitar, excedentar sau instabil) de pe un teritoriu
oarecare determină un regim nefavorabil de aer, de căldură și de nutriție a plantelor și a regnului animal și o
acțiune mecanică dăunătoare, exercitată direct asupra solului (erodarea pantelor, spălarea substanțelor nutritive
ale solului etc.).
 Cele de mai sus arată obiectul lucrărilor de ameliorații, și câteva din caracteristicile lor principale,
cum ar fi:
complexitatea acestor lucrări, care rezidă atât în dificultatea de a studia și modifica factorii naturali, cât și în
influența acestor lucrări asupra solului, climei și condițiilor hidrologice;
dependența strânsă a lucrărilor de ameliorații, de factorii naturali și de cei social – economici;
strânsa legătură a lucrărilor de ameliorații, care au în general un caracter hidrotehnic, cu lucrările agrotehnice.
Reușita primelor este condiționată de aplicarea unei agrotehnici raționale, care să asigure plantelor regimul de
căldură și nutriție corespunzător, precum și o bună structură glomerulară a solului, cu amprentă puternică asupra
conservării mediului.
Mai trebuie relevate următoarele aspecte:
dirijarea direcției și a vitezei circuitului geologic și biologic de apă și de elemente nutritive minerale, în așa fel ca
ele să fie menținute cât mai mult în circuitul biologic, care satisface interesele plantelor și excluse, pe cât posibil,
din circuitul geologic; în ceea ce privește circuitul apei, dirijarea se poate efectua prin captarea din răuri și
folosirea în irigație a debitelor de apă necesare, care altfel s-ar scurge în mod inutil în mare;
lucrările de ameliorații se încadrează în totalitatea măsurilor de transformare a naturii, din care fac parte și
introducerea perdelelor de protecție, introducerea asolamentelor agricole cu ierburi, amenajarea de iazuri de
pește etc. Tot aici trebuie citată și amenajarea integrală a râurilor.
 ÎMBUNĂTĂȚIRILE FUNCIARE, DOMENIU PRIORITAR AL
ECONOMIEI ȘI AL SIGURANȚEI ALIMENTARE
Imbunătățirile funciare reprezintă pentru agricultura României - cu 15 mil. ha teren agricol, din care
10 mil. ha teren arabil - un adevărat scut protector evidențiat prin amplele lucrări determinate de factorii
principali de cauzalitate. Astfel:
- secetele de lungă durată au impus amenajarea unei suprafețe irigate de peste 3 mil. ha (din cele 7 mil. ha
pretabile la irigații);
- ploile torențiale căzute peste terenurile cu pante mari și neprotejate, cu consecințe nefavorabile prin
fenomenele de eroziuni și alunecări declanșate, au condus la amenajarea antierozională a unei suprafețe de
peste 2,2 mil. ha (din cele 5 mil. ha ce reclamă amenajări antierozionale);
- inundațiile și excesul de umiditate ale zonelor joase agricole au reclamat amenajări de apărare – îndiguire și
desecări pe suprafețe ce depășesc 3,1 mil. ha (din cele 4 mil. ha necesare);
- cerințele redistribuirii și regularizării unor scurgeri de ape locale au condus la o salbă de lacuri de acumulare
colinare, ce au rol de folosințe complexe (pentru irigații, piscicultură și alimentări cu apă a unor unități agricole),
cu implicații fundamentale asupra echilibrului ecologic, protecției mediului;
- valorificarea terenurilor ocupate de sărături (peste 520 mii ha); de nisipuri (peste 380 mii ha), de halde de
steril (peste 30 mii ha), de turbării și lăcoviști (peste 800 mii ha), etc., au condus deasemenea la ample
amenajări, cu mare diversitate de soluții;
- bălțile și lacurile de slabă productivitate, din perimetrele agricole (peste 20 mii ha), au fost aduse la o
eficiență cu un grad acceptabil, prin amenajări agro-piscicole și piscicole;
- protecția terenurilor agricole (și a satelor aferente) față de o serie de procese poluante provocate de
industrie (minieră, petrolieră, chimică) și chiar de agricultură (reziduuri și ape uzate de la complexele zootehnice
și de la industria agro-alimentară ș.a.), au determninat o amplă acțiune de studii și amenajări;
- apele uzate deversate de la complexele agro-zootehnice (peste 1.000 complexe în țară) au început să fie
valorificate prin irigații (cu epurare parțială) în agricultură; s-au amenajat deja cca 60 mii ha din cele aproximativ
300 mii ha apte acestui scop;
- cele peste 30 mii ha degradate prin halde de steril (minier și de la combinate metalurgice și siderurgice), ca și
cele poluate prin efectul platformelor petroliere (și petrochimice), constituie deasemenea o preocupare a
sectorului de îmbunătățiri funciare, în ameliorarea terenurilor degradate – poluate.
Prin efectul exercitat asupra întregului complex teritorial irigațiile și desecările pot contribui la schimbarea
radicală a condițiilor de viață; de aici rezultă dependența lucrărilor de îmbunătățiri funciare de factorii naturali și
social – economici, ca și strânsa legătură dintre lucrările de irigații și desecări, care au un caracter hidrotehnic, de
lucrările agrotehnice.
Sistemele de îmbunătățiri funciare își dovedesc eficacitatea și eficiența economică printr-o bună proiectare și
execuție dar și printr-o bună întreținere, administrare și funcționare.
Pe baza datelor cuprinse în situația agro-economică actuală, comparate cu cele din situația de perspectivă, se
stabilesc efectele economice ale lucrărilor de îmbunătățiri funciare care, comparate cu cheltuielile aferente
investițiilor ameliorative, dau indicatorii de eficiență economică.
 STAREA ACTUALĂ A LUCRĂRILOR DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE, CU
ACCENT PE SISTEMELE MARI DE IRIGAȚII ȘI CONSECINȚELE
NEFUNCȚIONĂRII ACESTORA

Sistemele de irigaţii din România considerate în perioada execuţiei lor, conceptual şi constructiv la
nivel mondial, se caracterizau printr-o serie de particularităţi proprii, printre care: dimensiunea, soluţiile
constructive, sursele de apă, consumurile specifice de energie, gradul de finalizare al proiectelor.
Activităţile de irigaţii, desecare-drenaj, combatere a eroziunii solului şi de apărare împotriva
inundaţiilor au ca obiective:
- asigurarea protecţiei terenurilor de orice fel şi a oricăror categorii de construcţii faţă de inundaţii,
alunecări de teren şi eroziuni, precum şi protecţiei lacurilor de acumulare împotriva colmatării şi regularizarea
cursurilor de apă;
- asigurarea unui nivel corespunzător de umiditate a solului, care să permită sau să stimuleze
creşterea plantelor, incluzând plantaţiile viti-pomicole, culturile agricole şi silvice;
asigurarea ameliorării solurilor acide, sărăturate şi nisipoase, precum şi protecţia împotriva poluării.

Lucrări de îmbunătăţiri funciare efectuate în România :

• amenajări de irigaţii, pe suprafaţă de 2.998.255 ha;

• amenajări de desecare drenaj, pe suprafaţă de 3.085.295 ha;
• amenajări de combatere a eroziunii solului pe suprafaţă de 2.222.287 ha;
• lucrări de apărare împotriva inundaţiilor pe suprafaţă de 1.378.119 ha.
• baraje şi acumulări pentru atenuarea viiturilor, 114 buc.
 Cele mai importante cauze care au condus la reducerea semnificativă a suprafeţelor irigate, sunt
următoarele:

• dizolvarea structurilor de exploatare de mari dimensiuni, la început a cooperativelor agricole ca

urmare a Legii nr.18/1993, a fondului funciar şi apoi a Legii nr.1/2000;
• degradarea infrastructurii amenajărilor hidro-ameliorative prin distrugere, furt, uzură fizică şi
morală, abandon, dezinteres din partea noilor posesori de pământ, reîmproprietăriţi;
• tranziţia la economia de piaţă, al cărei motor este considerat profitul obţinut exclusiv la nivelul
agentului economic şi nu al economiei naţionale;
• creşterea progresivă a tarifelor pentru apa de irigat şi cu deosebire, diferenţierea pe trepte de
pompare, a contribuit de asemenea, la reducerea interesului pentru irigaţii;
• distrugerea reţelei de transport a energiei electrice, însoţită de scoaterea de sub tensiune a reţelei şi
descompletarea acesteia (extragerea transformatorilor) motivate de neutilizarea ei;
• lipsa de convingere a multor proprietari de terenuri, de avantajele economice ale agriculturii în
regim irigat, asociată cu întârzierea constituirii AUAI/OUAI;
• deficitul de echipamente pentru administrarea apei la plante;
• necorelarea activităţilor de reabilitare a infrastructurii de irigaţii cu cererea reală de apă, la nivel de
sistem hidrotehnic;
• nesiguranţa desfacerii producţiei pentru speciile care răspund cel mai bine la irigaţii, cum este de
exemplu porumbul sau legumele în condiţiile unei politici deosebit de permisive în ce priveşte importurile.
 STAREA ACTUALĂ A FOLOSIRII ȘI UTILIZĂRII TERENURILOR CU
FOLOSINȚA AGRICOLA, DEGRADAREA CONTINUĂ A SOLULUI PRIN
EROZIUNE ȘI CONSECINȚELE IMEDIATE ȘI PE TERMEN LUNG

Lucrările de îmbunătățiri funciare executate în urmă cu mai mulți sau chiar cu mai puțini ani, din
cauza neaplicării (conform normativelor în vigoare) a măsurilor și lucrărilor de exploatare, întreținere, reparații
curente, își reduc cu fiecare an ce trece efectul lor benefic asupra terenurilor agricole, devenind pe anumite
amplasamente (prin degradarea lor accentuată mai ales la evenimente hidrologice majore), chiar focare de
declanșare sau reactivare a unor procese de degradare ce afectează negativ toți factorii de mediu.
Multe suprafețe de teren agricol, aflate în special în zonele colinare, amenajate în vederea plantării
cu viță-de-vie și pomi fructiferi, nu au mai fost utilizate pentru această destinație, actualmente unele dintre ele
fiind cultivate cu plante prășitoare, altele fiind abandonate, constituie surse importante de producere a
aluviunilor, aluviuni care prin rularea lor în elementele rețelei hidrografice locale, reduc secțiunea de transport a
acestora și produc, la viituri, poluarea cu material mineral de diferite dimensiuni a zonelor limitrofe sau
colmatarea puternică a eventualelor acumulări de apă din aval.
Fondul funciar agricol din România, la această dată este puternic afectat de procesul de fărâmițare
în parcele de dimensiuni mici, ceea ce conduce în foarte multe cazuri la imposibilitatea aplicării unor tehnologii
de agrotehnică agricolă modernă care să conducă, în mod științific, la obținerea pe terenurile cultivate a unor
producții stabile atât din punct de vedere cantitativ, dar și calitativ.
 In ultima vreme, în România, sumele alocate pentru acest gen de intervenții sunt din ce în ce mai mici, iar
procesul de degradare a terenurilor agricole prin eroziune este chiar accelerat prin implicarea iresponsabilă a factorului
uman (defrișări necontrolate ale vegetației cu rol de protecție, desțelenirea suprafețelor de pășuni și fânețe aflate pe
pante mari sau pe terenuri nisipoase, practicarea unui sistem nerațional de agricultura, ș.a.).
Protecția solului împotriva eroziunii este o problemă majoră de protecția mediului înconjurător, fenomenul
de eroziune afectând atât solul cât și învelișul vegetat al acestuia (vegetația naturală sau cea cultivată).
In urma efecuării unor evaluări a efectelor fenomenelor de degradare prin eroziunea solului, specialiștii în
domeniu, au atras atenția asupra pagubelor ce se pot înregistra pe un teren cu folosință agricolă, la o ploaie erozivă, care
din cauza pierderii unei părți din stratul de sol, pierde un conținut ridicat în humus și substanțe minerale, iar refacerea
acestora necesită un timp îndelungat și eforturi materiale importante.
Unele cercetări arată că:
- spălarea numai a 1cm de sol de pe un hectar de teren arabil, conduce la o pierdere de cca 150 tone de sol;
spălarea a 250 mc de sol de pe un hectar reprezintă cca 10 tone de humus;
- îndepărtarea stratului superior al solului are ca efect scăderea fertilității terenurilor cultivate, prin pierderea parțială
sau totală de elemente nutritive (azot, fosfor, potasiu);
- din cauza efectelor negative ale proceselor de eroziune la nivelul întregii țări se pierd aproximativ 160 milioane tone sol
fertil care este spălat anual de pe versanți, transportat și depus în luncile formațiunilor rețele - hidrografice sau în mare;
- prin eroziunea terenurilor agricole de pe versanți se pot schimba negativ proprietățile fizice, chimice și biologice ale
solului acestor terenuri cultivate (scăderea hidroscopicității, penetrabilității și umidității, înrăutățirea structurii, stânjenirii
activității microbiologice, ș.a.);
- erodarea solului pe terenurile agricole, pe lângă aspectul dezolant lăsat zonelor afectate, poate conduce la efecte
negative asupra sanătății populației deoarece particulele transportate sunt purtătoare de importante cantități de nitrați,
nitriți, ierbicide și pesticide (particulele de sol erodat în contact cu apa absorb puternic aceste subsanțe).
Față de cele prezentate se poate trage concluzia, că acum, și în aceste condiții, suprafețele cultivate cu
culturi agricole sunt dependente din ce în ce mai mult de manifestarea necontrolată a factorilor naturali, producțiile
agricole fiind influențate puternic de aceștia, iar continuarea unei atitudini de nepăsare în legătură cu aplicarea unei
strategii coerente de intervenție prin măsuri și lucrări de îmbunătățiri funciare este extrem de păguboasă și nu mai poate
continua.
 INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE – DEZVOLTARE PENTRU
ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE – I.N.C.D.I.F. – ”ISPIF” BUCUREȘTI,
INSTITUT STRATEGIC ÎN PROMOVAREA ȘI CONTINUAREA POLITICILOR
AGRARE ALE ROMÂNIEI
Organismele de specialitate, au semnalat și continuă să atenționeze că neluarea unor măsuri de
reconsiderare a domeniului îmbunătățirilor funciare și implicit a documentațiilor de studii și proiectare specifice
acestui domeniu va avea consecințe grave asupra mediului, consecințe, care într-o oarecare măsură, se fac
simțite și în prezent: aridizare, deșertificare, eroziuni severe, alunecări și prăbușiri de teren etc.
I.N.C.D.I.F. – ”ISPIF” București s-a înființat prin Hotărâre de Guvern (HG nr. 944/2006). Acesta este
continuatorul activității institutului I.S.P.I.F., institut care are o vechime și o tradiție de peste 60 de ani.
Comisia internațională de evaluare a institutului (septembrie 2012) a reliefat importanța majoră a
I.N.C.D.I.F. – “ISPIF” București pentru economia românească în general și pentru agricultură în special. Comisia a
subliniat atenția pe care Guvernul României trebuie să o acorde acestui institut și necesitatea ca acesta să fie
subvenționat de stat, astfel încât să poată funcționa în continuare.
I.N.C.D.I.F. – ”ISPIF” București este singura unitate care deține informații (arhivate) în legătură cu
lucrările de îmbunătățiri funciare derulate pe teritoriul României în ultimii 60 de ani și, totodată, are personalul
de specialitate (ingineri, cercetători) capabil să ducă la îndeplinire acest program. In plus, institutul este singurul
în măsură să propună și să proiecteze lucrările de reabilitare, și deasemenea, să propună direcțiile de dezvoltare
în domeniul îmbunătățirilor funciare și protecției mediului în agricultură.
Pe parcursul existenţei sale institutul a fost proiectantul general al marilor amenajări de irigaţii (3
mil. ha), desecări - drenaje (3,1 mil. ha), combaterea eroziunii solului (2,2 mil. ha), al regularizării şi îndiguirii
Dunării şi râurilor interioare pe câteva mii de kilometri şi pentru amenajarea în scopuri agricole a Deltei Fluviale a
Dunării.
A elaborat, deasemenea, documentaţii de investiţii pentru amenajarea terenurilor sărăturate, a
terenurilor nisipoase, pentru piscicultură, precum şi pentru ameliorarea şi redarea în circuitul agricol a zeci de mii
de hectare terenuri afectate de exploataţiile petroliere, miniere, termocentrale etc.
 De asemenea, institutul a elaborat o gamă mare de studii de teren, inclusiv topografice, atât la
obiective de îmbunătăţiri funciare şi construcţii hidrotehnice, cât şi la alte obiective industriale de importanţă
naţională, ce acoperă peste 80 % din suprafaţa ţării. Este cunoscut faptul că, cel puţin din punct de vedere al
activităţii topografice, I.S.P.I.F. a fost considerat al treilea producător de hărţi topografice din ţară.
În cadrul I.N.C.D.I.F. – „ISPIF” Bucureşti există şi Sucursala CRUTA (Centrul Român pentru Utilizarea
Teledetecţiei în Agricultură) creată cu sprijinul Uniunii Europene (în 1992), pentru a implementa politicile
europene privind programul de monitorizare a agriculturii prin teledetecţie.
In prezent toate lucrările de îmbunătățiri funciare proiectate de I.N.C.D.I.F. – ”ISPIF” București sunt în
administrarea A.N.I.F. și A.N. ”Apele Române”, dar acestea nu au o evidență clară a lucrărilor respective, a stării
acestor lucrări și a patrimoniului avut în administrare.
In prezent situația sectorului de îmbunătățiri funciare este dificilă din mai multe puncte de vedere:

- lucrările de îmbunătățiri funciare s-au degradat și în mare parte s-au distrus ca urmare a divizării
marilor suprafețe agricole;
- furturi și vandalizări din patrimoniu;
- uzura morală și fizică a echipamentelor și dotărilor;
- lipsa fondurilor de întreținere și exploatare,
- lipsa fondurilor pentru investiții noi;
- conștientizarea deficitară a unor specialiști și a unor structuri cu putere de decizie din agricultură
cu privire la rolul și importanța majoră ce trebuie acordate lucrărilor de îmbunătățiri funciare.

Toate aceste elemente au permis și continuă să conducă la distrugerea domeniului de îmbunătățiri

funciare și pe această cale la accentuarea pericolului ca pe viitor, o eventuală criză să afecteze siguranța
alimentară.
Apreciem că domeniul îmbunătățirilor trebuie reconsiderat și analizat cu maximum de atenție și
readus în parametrii de funcționare profesionistă.
Acest deziderat nu poate fi atins fără contribuția unei entități științifice și tehnice cum este
Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Imbunătățiri Funciare – I.N.C.D.I.F. – ”ISPIF” București.
Conform Legii n3. 171/1997 pivind “ Planul de amenajare a teritoriului national” Sectiunea a II-a APA s-a
stabilit un numar de 56 de sisteme de irigatii amplasate in 18 judete totalizand o suprafata de 823.130 ha