LUCRĂRI DE IMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE IN

ROMANIA

0
 Lucrări de îmbunătățiri funciare în Romania in conditiile schimbarilor climatice
actuale si impactul acestor lucrări hidroameliorative asupra mediului

In Romania, activitatea de îmbunătățiri funciare se desfasoara in prezent in baza Legii nr. 138/2004 a
Imbunatatirilor Funciare, cu modificarile si completarile ulterioare, lege care constituie fundamentul
structurii acestui material didactic de sinteză.

Acronime și abrevieri

A - Antene
ANIF - Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare
CA - canal de aducțiune
CMA – canal magistral de aductiune
CML - canal magistral de lunca
CMT - canal magistral de terasa
CP – canal/conducata principal/(-a)
CPA - canal principal de aducțiune
CD - canal de distribuție
CS – canal/conducta secundar/(-a)
da – dren absorbant
dc – dren colector
db – debuseu
FOIF - Federații de organizații de îmbunătățiri funciare
FOUAI - Federații de organizații ale utilizatorilor de apă pentru irigații
H - hidrant
OIF - organizații de îmbunătățiri funciare
OUAI - Organizația utilizatorilor de apă pentru irigații
MADR - Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
PNDR - Programul Național de Dezvoltare Rurală
SPB - stație de pompare de bază
SPP – statie de punere sub presiune
SRP - stație de repompare

1
 1. Obiectivele lucrărilor de Îmbunătățiri funciare:

a) asigurarea protecției terenurilor de orice fel și a oricăror categorii de construcții față de inundații,
alunecări de teren și eroziune a solului, precum și a protecției lacurilor de acumulare împotriva
colmatării și regularizarea cursurilor de apă;
b) asigurarea unui nivel corespunzător de umiditate a solului, care să permită sau să stimuleze creșterea
plantelor, incluzând plantațiile vitipomicole, culturile agricole și silvice;
c) asigurarea ameliorării solurilor acide, sărăturate și nisipoase, precum și protecția împotriva poluării.

Amenajările de îmbunătățiri funciare ca lucrări hidrotehnice complexe și

agropedoameliorative se realizează în scopul prevenirii și înlăturării acțiunii factorilor de risc - secetă,
exces de apă, eroziunea solului și inundații, precum și poluare - pe terenurile cu orice destinație, indiferent
de proprietar. Acestea contribuie la valorificarea capacității de producție a terenurilor și a plantelor, precum
și la introducerea în circuitul economic a terenurilor neproductive.

2. Amenajările de îmbunătățiri funciare cuprind următoarele categorii de lucrări:

a) îndiguiri și regularizări ale cursurilor de apă de interes local prin care se asigură, în principal,
protecția terenurilor și a oricăror categorii de construcții împotriva inundațiilor, surse locale de apă și
emisari pentru scurgerea apelor;
b) amenajări de irigații și orezării prin care se asigură aprovizionarea controlată a solului și a plantelor cu
cantitățile de apă necesare dezvoltării culturilor și creșterii producției agricole. Aceste amenajări cuprind
lucrări de captare, pompare, transport, distribuție și evacuare a apei și, după caz, lucrări de nivelare a
terenului;
c) amenajări de desecare și drenaj, care au drept scop prevenirea și înlăturarea excesului de umiditate de
la suprafața terenului și din sol, în vederea asigurării condițiilor favorabile de utilizare a terenurilor.
Aceste amenajări cuprind lucrări de colectare, de transport și de evacuare în emisar a apei în exces;
d) lucrări de combatere a eroziunii solului și de ameliorare a terenurilor afectate de alunecări, prin care
se previn, se diminuează sau se opresc procesele de degradare a terenurilor. Aceste amenajări cuprind
lucrări pentru protecția solului, regularizarea scurgerii apei pe versanți, stingerea formațiunilor
torențiale, stabilizarea nisipurilor mișcătoare;
e) amenajări pedoameliorative pe terenurile sărăturate, acide și pe nisipuri, pe terenurile poluate, inclusiv
cu reziduuri petroliere, cu halde de la exploatările miniere, pe alte terenuri neproductive, cuprinzând și
lucrările de nivelare-modelare, de scarificare, de afânare adâncă, rigole și șanțuri de scurgere a apei,
arăturile în benzi cu coame, udările de spălare a sărurilor, aplicarea de amendamente, precum și
îngrășăminte, în scopul valorificării pentru agricultură și, după caz, pentru silvicultură;
f) perdele forestiere de protecție a terenurilor agricole și plantații pentru combaterea eroziunii solului;
g) alte soluții tehnice și lucrări noi, rezultate din activitatea de cercetare.

Amenajările de îmbunătățiri funciare pot prelua din surse de apă autorizate necesarul pentru irigarea
culturilor agricole și alimentarea cu apă a unor localități, amenajări piscicole, incinte agricole și industriale
și asigură protecția localităților și a oricăror categorii de construcții împotriva efectelor alunecărilor de teren
și a inundațiilor, precum și protecția lacurilor de acumulare împotriva colmatării.

2
 Realizarea amenajărilor de îmbunătățiri funciare la nivel național are loc pe baza programelor și
strategiei sectoriale, iar la nivel local, conform nevoilor autorităților publice locale, ale persoanelor juridice
sau fizice interesate, pe baza programelor zonale și locale de amenajare a teritoriului.

Proiectarea, executarea și exploatarea amenajărilor de îmbunătățiri funciare se fac în corelare cu

lucrările de gospodărire a apelor, hidroenergetice, silvice, de gestionare a căilor de comunicație, în acord cu
interesele proprietarilor de terenuri și cu documentațiile de urbanism și de amenajare a teritoriului, ținând
seama de cerințele de protecție a mediului.

Amenajările de îmbunătățiri funciare, anume - sistemele de irigații sau desecare și drenaj și lucrările
de apărare împotriva inundațiilor ori combatere a eroziunii solului pot fi de utilitate publică, în condițiile
legii. Pentru realizarea oricărei investiții, scoaterea din circuitul agricol a terenurilor deservite de
infrastructura de îmbunătățiri funciare aparținând domeniului public al statului se face prin hotărâre a
Guvernului, iar a celor deservite de infrastructura aparținând domeniului privat al statului sau persoanelor
fizice, la cererea acestora, se face prin ordin al ministrului.

3. Principiile care stau la baza realizării obiectivelor îmbunătățirilor funciare:

a) exploatarea echitabilă a amenajărilor de îmbunătățiri funciare, a sistemelor de irigații sau de desecare și

drenaj și a lucrărilor de apărare împotriva inundațiilor și combatere a eroziunii solului pentru asigurarea
protecției intereselor tuturor beneficiarilor;
b) consultarea și, după caz, implicarea beneficiarilor, organizațiilor neguvernamentale și a altor
reprezentanți ai societății civile în luarea deciziilor în scopul promovării adoptării raționale, eficiente și
transparente a acestora;
c) realizarea, în principal, de către proprietarii de teren, individual sau prin organizațiile de îmbunătățiri
funciare ori federațiile de organizații de îmbunătățiri funciare a exploatării, întreținerii și reparațiilor
amenajărilor de îmbunătățiri funciare situate pe terenurile pe care le dețin, inclusiv a lucrărilor de
reabilitare, executare de investiții și suportarea costurilor acestor activități; statul intervine prin
Administrație și prin alocarea de fonduri de la bugetul de stat în completarea surselor proprii ale
Administrației sau ale beneficiarilor amenajărilor declarate de utilitate publică, în cazurile în care
proprietarii de teren nu pot desfășura ei înșiși activități de îmbunătățiri funciare;
d) exploatarea amenajărilor de îmbunătățiri funciare astfel încât să se prevină folosirea ineficientă a apei,
excesul de umiditate, eroziunea și poluarea solului și să se promoveze protecția mediului în conformitate
cu standardele de mediu.

4. Rolul lucrărilor de imbunătățiri funciare in dezvoltarea durabilă a spatiului rural

Prin amplasarea geografică, a condiţiilor de climă şi relief, teritoriul ţării noastre este supus
hazardelor naturale ce se manifestă în timp. În acest sens, academicianul Marcu Botzan precizează existenţa
a trei tipuri de hazard: 1) geomorfologic; 2) hidrologic si 3) climatic.
Cele trei tipuri de hazard se pot manifesta atât individual cât şi prin suprapunere, astfel încât efectele
generate pot varia într-un domeniu foarte larg, de la pagube minore până la dezastre.
Hazardul geomorfologic, poate produce pe terenuri în pantă, conducand la:
 eroziunea solului;
 alunecări de teren;
 inundaţii locale, cu caracter de torenţialitate.
3
 Hazardul hidrologic, prin neuniformitatea regimului de curgere, poate produce:
 inundarea terenurilor plane;
 exces de umiditate în sol;
 eroziune de mal.
Hazardul climatic - cu regimul cel mai variabil în timp - poate produce prin repartiţia neuniformă a
temperaturilor şi precipitaţiilor:
 secete atmosferice şi pedologice;
 exces de umiditate în sol;
 inundaţii;
 eroziune eoliană.
În acest context, lucrările de îmbunătăţiri funciare au menirea de a controla şi atenua efectele ce pot
fi generate de către cele trei tipuri de hazard prin:
 Amenajări de irigaţii, pentru eliminarea efectelor secetei;
 Amenajări de desecare – drenaj, pentru eliminarea excesului de umiditate;
 Amenajări de combatere a eroziunii solului şi de stabilizare a terenurilor în pantă;
 Îndiguiri şi regularizarea cursurilor de apă, pentru apărarea împotriva inundaţiilor.

5. Necesitatea modernizării lucrărilor de îmbunătăţiri funciare. Concepte şi definiţii

Modernizarea sistemelor de îmbunătăţiri funciare a fost şi este o preocupare continuă a comunităţii
tehnico-ştiinţifice dar şi instituţionale. De-a lungul timpului, conceptul de modernizare a evoluat astfel că
azi modernizarea nu se reduce doar la introducerea de noi tehnologii şi metodologii ci reprezintă
transformări fundamentale în domeniul managementului resurselor de apă. Aceste transformări includ atât
noi regulamente în domeniul structurilor şi procedurilor instituţionale, cât şi noi reguli în ceea ce priveşte
drepturile asupra resurselor de apă, serviciilor de distribuţie a apei, mecanismele de suport financiar,
introducerea de structuri fizice moderne.
Modernizarea amenajărilor de îmbunătăţiri poate fi definită astfel: un proces de îmbunătăţire tehnică
şi instituţională combinată cu reforme instituţionale având obiectivul de a îmbunătăţi utilizarea resurselor
(umane, economice, de mediu) şi a managementului resurselor de apă.
Lucrările de îmbunătaţiri funciare vor juca un rol crucial în asigurarea unei productivităţi ridicate a
sistemelor agricole. Unele amenajări de îmbunătăţiri funciare au însă o istorie destul de veche iar
schimbările climatice, din ce in ce mai agresive, le reduc eficienţă şi eficacitatea. Pentru a le creşte
performanţa şi în mod implicit pentru a le face mai eficiente şi eficace în condiţiile climatice actuale, asupra
amenajărilor de îmbunătăţiri funciare se poate interveni pe trei direcţii:
1. Măsuri de reabilitare;
2. Măsuri de retehnologizare;
3. Măuri de modernizare.
Măsurile de reabilitare presupun o îmbunătăţire a caracteristicilor tehnice existente prin aducerea
parametrilor de funcţionare la cei prevăzuţi în proiect. Deşi reabilitarea, prin definiţie, are un caracter tehnic
ea se poate aplica şi în domeniul instituţional.
Măsurile de retehnologizare intervin prin introducerea de noi tehnologii, similare cu cele existente
dar cu parametrii tehnici superiori însă fără a aduce modificări în domeniul managementului apei si solului.
Modernizarea este o intervenţie complexă ce implică modificări fundamentale atât la nivel tehnic
cât şi instituţional cu impact direct în managementul resurselor de apă si sol. Modernizarea sistemelor de
îmbunătăţiri funciare este fără îndoială o provocare a mileniului trei în domeniul agriculturii şi presupune
intervenţii pe următoarele direcţii:
4
 - Modernizarea operaţiunilor din cadrul sistemelor de îmbunătăţiri funciare;
- Evaluarea şi monitorizarea performanţei acestor sisteme;
- Imbunătăţirea procedurilor din spaţiul instituţional.

Atunci când în sistemele de irigaţii şi de desecari-drenaje apar deficienţe serioase, deficienţe care nu
pot fi depăşite doar prin simple schimbări în practicile curente, măsurile de modernizare devin soluţia
potrivită în remedierea acestora. Modernizarea sistemelor de irigaţii şi desecari-drenaje presupune creşterea
capacităţii si a randamentului reţelelor hidrotehnice aferente acestora. Modernizarea este de asemenea
soluţia aplicată si în cazul „îmbătrânirii” sistemelor hidroameliorative. Aspectul cel mai important de luat în
considerare în modernizarea sistemelor de irigaţii şi drenaje este in prezent - ţinând cont de provocările
generate atât de schimbările climatice cât şi de factorul antropic, maximizarea eficienţei utilizării resurselor
de apă şi sol în vederea creşterii productivităţii agricole si de reducere a consumului de energie electrica.

5. Unele aspecte privind Programul National de Reabilitare a Infrastructurii Principale de

Irigatii din Romania, MADR, 2016

Lucrările de îmbunătăţiri funciare, şi în mod special amenajările de irigaţii, au o contribuţie deosebit

de importantă la alimentarea cu hrană a populaţiei lumii si implicit a Romaniei. Această contribuţie va
creşte în viitor pentru a putea raspunde în mod curent cererii tot mai ridicate de hrană.
In acest sens, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a elaborat in anul 2016
Programul național de reabilitare a infrastructurii principale de irigații din România, care vizează
adaptarea agriculturii la schimbările climatice și reducerea efectelor acestora asupra producției agricole, în
principal, dar și asupra altor factori de mediu și a populației, prin reabilitarea infrastructurii principale de
irigații existente. Programul vine astfel în întâmpinarea unor măsuri din sectorul irigațiilor din cadrul
Programului Național de Dezvoltare Rurală (PNDR), atât din perioada anterioară de programare 2007-2013,
cât și din actuala perioadă de programare financiară europeană, 2014-2020.
România prezintă un risc considerabil față de schimbările climatice, efectele acestora fiind în mod
clar reflectate de modificările în regimul de temperatură și precipitații. Secetele, (fig. 1), inundațiile și alte
probleme legate de schimbările climatice au un impact semnificativ asupra stabilității producției și a
securității alimentare naționale, iar lipsa unei infrastructuri adecvate contribuie la limitarea oportunităților
de dezvoltare economică în pofida existenței potențialului din agricultură.

Fig. 1 Repartizarea zonelor afectate de seceta in Romania

5
 Sistemele de irigații reprezintă o rețea hidraulic distinctă de structuri, pompe, canale, conducte care
pot fi folosite pentru a preleva și/sau a transporta apa, a distribui și a aplica apa pentru irigații pe o suprafață
de teren definită și care cuprinde terenul, clădirile, echipamentul fix sau mobil, drumurile de acces și
infrastructura aferente, necesare pentru a exploata, a întreține și a repara sistemul.
Sistemele de irigații din România au fost construite până în anul 1990, suprafața amenajată pentru
irigații ocupă circa 22% din suprafața agricolă a țării și circa 34% din suprafața arabilă.
În prezent, România dispune de o suprafață amenajată pentru irigat de cca 3.1 milioane ha, insa, din această
suprafață, 1,5 mil. ha o reprezintă suprafața viabilă și marginal viabilă, din care suprafața viabilă este în
prezent de cca 823.000 ha.
Suprafața efectiv irigată variază mult de la an la an în funcție de regimul precipitațiilor. Se estimează
că circa 11% din suprafața agricolă a țării este acoperită de rețele de irigații viabile din punct de vedere
economic sau marginal viabile. Există și diferențe regionale, mai ales ca reflecție a tiparelor variabile ale
precipitațiilor și necesarului de irigații. Astfel, Nord-vestul, vestul și centrul tarii necesită mai puțină apă de
irigații, în vreme ce sudul și sud-estul, zone care au probleme cu apa, se bucură de o mai mare acoperire cu
sisteme de irigații, (fig. 1).
Problemele principale cu care se confruntă in prezent sistemele de irigații sunt următoarele:
 eficiență hidraulică scăzută;
 cost ridicat al energiei electrice pentru sistemele bazate încă pe pompare (Dunărea fiind principala
sursă de apă);
 tarife mari ale apei.

Cadrul institutional al livrarii apei de la sursa la planta:

Administratia Nationala „Apele Romane” (ANAR) are in administrare toate sursele de apa, inclusiv
panza freatica si autorizeaza ANIF, Federatiile Organizatiilor Utilizatorilor de Apa pentru Irigatii,
Organizatiile Utillizatorilor de Apa pentru Irigatii si fermierii care nu sunt membri in organizatii de irigatii,
(fig. 2), sa preia apa din sursa.

Fig. 2 Fluxul institutional al livrarii apei de la sursa la planta,

(Sursa: MADR, Strategia investitiilor in sectorul irigatiilor, 2011)

6
 ANIF preia apa din sursa si o livreaza catre FOUAI, OUAI sau fermieri ce nu sunt membri in OUAI.
Federatiile se pot constitui pe intregul teritoriu al unei amenajari sau numai pe anumite sectiuni. In cazul in
care au preluat intregul teritoriu si intreaga infrastructura principala, atunci Federatia preia apa din sursa si o
livreaza OUAI member sau nemembre precum si utilizatorilor neorganizati; daca s‐a preluat numai partial
infrastructura principala, atunci apa este in continuare livrata de ANIF.
OUAI ‐ urile preiau apa de la ANIF sau direct din sursa daca pana la punctele de livrare din teren nu
exista o retea principala ce apartine ANIF. Apa este livrata mai departe catre fermierii ce sunt membri sau
nu, pe teritoriul pe care este infiintata OUAI.

Amenajările de irigații sunt in prezent într-un stadiu avansat de degradare și pe 75% din suprafața
acestor amenajări irigațiile nu sunt funcționale, iar cele funcționale sunt ineficiente din punctul de vedere al
consumului de apă și energie și costisitoare pentru fermieri.

Fig. 3 Schema hidrotehnica a unui plot de irigatii (suprafata deservita de o SPP), Sursa: Internet
Legenda (=Plot de irigatie):
CPA/CS – sursa de apa = canal principal de aductiune / canal de distributie
SPP - Statie de punere sub presiune
CP - Conducta principala (ingropata)
CS - Conducta secundara (ingropata)
A - Antene (ingropate)
H - Hidranti (la care se racordeaza instalatiile de udare)

5.1 Obiectivele Programului național de reabilitare a infrastructurii principale de irigații

a) Obiectivul general al Programului vizează reabilitarea infrastructurii principale de irigații care va

conduce la creșterea suprafeței funcționale din suprafața viabilă și marginal viabilă economic pentru irigații
la 70% în anul 2020 și 90% la orizont 2030 și constă în reabilitarea infrastructurii principale de irigații din
86 de amenajări viabile aparținând domeniului public al statului, în suprafață de aproximativ 1,8 mil. ha,
până la sfârșitul anului 2020.
b) Obiectivul specific al Programului îl reprezintă creșterea randamentului stațiilor de bază (fixe și
plutitoare) și repompare, prin inlocuirea pompelor vechi, energofage si cu un randament scazut, eliminarea
pierderilor de apă prin infiltrație din canalele de irigații aparținând domeniului public al statului și
eliminarea degradărilor apărute la construcțiile hidrotehnice de pe acestea.

7
c) Restabilirea capacităților existente de irigații reprezintă o măsură de bază pentru dezvoltarea sectorului
agricol în România. Reabilitarea infrastructurii principale de irigații va conduce la creșterea randamentelor
de funcționare ale amenajărilor de irigații cu reflectare directă în reducerea tarifului/1000 m 3 apă pompată,
ceea ce va crea posibilități mai mari fermierilor pentru utilizarea apei pentru irigații.

6. Lucrari de desecare-drenaj

Amenajările de desecare-drenaj, deşi utile în vederea practicării unei agriculturi durabile, pot aduce
uneori prejudicii grave mediului înconjurător în cazul în care nu sunt planificate, proiectate şi exploatate în
mod corespunzător. In întreaga lume, introducerea sistemelor de drenaj a dus la conservarea şi îmbunătăţirea
a peste 1 milion de hectare teren pentru agricultură sau în alte scopuri. Beneficiile drenajului (câştigarea de
teren agricol, îmbunătăţirea calităţii solului, sustenabilitatea terenurilor irigate) sunt asociate insa cu câteva
dezavantaje. In unele cazuri, unele beneficii precum căştigarea de teren agricol pot însemna şi apariţia unor
dezavantaje, cum ar fi de exemplu dispariţia unui ecosistem. Mai concret, un avantaj câştigat într-o anumită
zona poate aduce dezavantaje în acelaşi areal sau în altul.
Drenajul agricol are 3 obiective majore:
- prevenirea sau reducerea stagnării apei;
- controlul salinităţii;
- obţinerea de terenuri noi, în special pentru agricultură.
Primele două obiective urmaresc conservarea sau îmbunătăţirea arealelor agricole existente
(expansiune pe verticală –calitativă) în timp ce al treilea obiectiv introduce noi arii în circuitul agricol
(expansiune pe orizontală –cantitativă). Realizarea unui sistem de drenaj are două efecte directe:
- reduce cantitatea de apă stocată pe sau în sol;
- introduce un debit de apă prin sistemul de drenaj.
In momentul realizării unui sistem de drenaj într-o anumită zonă se produce modificarea mediului,
mediul fiind definit ca totalitatea ecosistemelor la scări diferite – de la nivel local, regional, la cel global. Un
ecosistem (sau sistem biologic natural) este o amenajare dinamică de plante şi animale cu cadrul lor natural
înconjurător in care traiesc, format din apă, aer, sol, nutrienţi şi energie.
Suprafetele agricole cu exces tempora de umiditate cauzat fie de precipitatii, fie de apa freatica cu
nivel rificat sau infiltratii din rauri, insumeaza in tara noastra cca 5,5 mil. ha. La acestea, se adauga sic ca
1,6 mil. ha terenuri agricole cu pericol de ridicare a nivelului apei freatice. Excesul de umiditate se
manifesta puternic pe 1,3 mil. ha, insa, pe cca 3 mil. ha. sunt necesare lucrari hidroameliorative: desecari,
drenaje, indiguiri, amenajari de alibi. Pe restul supraftelor cu exces de umiditate sunt necesare masuri mai
simple si implicit mai ieftine, cu character agro-pedoameliorativ: modelari, nivelari, imbunatatirea
proprietatilor fizice si hidrofizice ale solurilor prin lucrari de afanare adanca, scarificare, subsolaje,
amendare. Cele mai mari suprafete care necesita sau au deja prezente lucrari de combatere a excesului de
umiditate se gasesc raspandite in Lunca Dunarii, Campia de Vest, luncile raurilor interioare din Campia
Romana si bazinul superior al oltului si zona cu crovuri din Campia Munteniei.
Sistemele de desecare și drenaj reprezintă o rețea hidraulic distinctă de conducte, canale,
constructii hidrotehnice aferente și pompe care pot fi folosite pentru a evacua apa în exces de pe o suprafață
de teren definită și a transporta acea apă la unul sau mai multe puncte specifice și care cuprinde terenul,
clădirile, echipamentul, drumurile de acces și infrastructura aferente, necesare pentru a exploata, întreține și
repara sistemul.
Amenajarile de desecare sunt compuse din totalitate lucrarilor destinate colectarii si evacuarii
excesului de apa de la suprafata terenului. Desecarea (drenajul de suprafata) se realizeaza in principal prin
intermediul unei retele de canale deschise trasate si dimensionate astfel incat sa capteze sis a evacueze in
timp util excesul de umiditate, indifferent de sursa acestuia: precipitatii, scurgeri de pe ternurile limitrofe,
8
apa freatica, irigatii, infirltratii prin si pe sub diguri etc. Lucrarile pentru captarea si evcuarea apelor in exces
sunt alcatuite din retele de canale si constructii hidrotehnice aferente acestora.
Schema retelei de de canale, tipurile de canale si trasarea acestora se realizeaza in functie de
marimea suprafetei desecate, sursa si marimea excesului de apa, geomorfologia suprafetei desecate,
categoria de folosinta si sistematizarea teritoriului, reteaua de canale de irigatie existente. Retelele de canale
de desecare se compun din: canale colectoare sau tertiale (Cc), canale de transport si evacuare secundare
(Ces) si principale (Cep), canale de interceptie sau canale colectoare de centura (Ci), (fig. 4a).
Lucrarile de drenaj, in functie de modul de captare, conducere si evacuare a apei in exces, se
clasifica inȘ drenaj orizontal, drenaj vertical si drenaj mixt.
Drenajul orizontal consta dintr-o retea de drenuri absorbante si colectoare care capteaza si transporta
apa gravitational in canale deschise de evacuare sau direct in emisar. Drenurile sunt elemente constructive
cu structura permeabila destinate colectarii si evacuaarii gravitationale a excesului de apa de suprafata, de
infiltratie si mai ales freatica, din cadrul unei amenajari, (fig. 4b).

a) b)
Fig. 4 Schema hidrotehnica a unui sistem de desecare (a) si drenaj (b), (Sursa: Internet)
Legenda:
CC - Canal colector da – dren absorbant
CSE - Canal secundar de evacuare dc – dren colector
CPE - Canal principal de evacuare CS – colector secundar
SPE - Statie de pompare de evacuare CP – colector principal

Drenajul vertical (drenaj cu puturi) este acel sistem de drenaj in care captarea apei in exces se
face prin puturi absorbante sau prin pompare; se compune dintr-o serie de puturi absorbante si colectoare,
care asigura coborarea nivelului apei freatice din raza de actiune prin colectarea si evacuarea apei in exces.
Evacuarea apei in exces se poate face gravitational, in straturile acvifere libere, profunde sau prin pompare.
Drenajul vertical prin puturi absorbante are o serie de dezavantaje, de aceea folosirea acestuia in agricultura
pentru coborarea nivelui freatic se face pe scara foarte redusa, acesta folosindu-se pe scara larga in
constructii.

Drenajul mixt reprezinta o combinatie intre drenajul orizontal si cel vertical, aplicand fiecare tip pe
suprafetele cele mai favorabile in functie de eficacitatea si costurile de executie si exploatare.

9
 7. Combaterea eroziunii solului

Procesul de eroziune hidrică a solului, ca hazard natural, este recunoscut ca fiind una dintre cauzele
majore ale degradării terenurilor în pantă din întreaga lume. Practic, dintre toate dezastrele naturale
(eroziunea solului, alunecările de teren, inundaţii, secete, incendii, cutremure de pământ etc.) – cu care se
confruntă frecvent şi România, mai ales în ultima perioadă de timp, se consideră că eroziunea solului este
cel mai grav, cu consecinţe negative deosebite, atât imediate, cât mai ales pe termen mediu şi lung.
Eroziunea hidrică a solului este procesul natural, fizico-mecanic, de dislocare (detaşare), transport
(antrenare) şi sedimentare (depunere) a materialului solid sub actiunea apei (triada D-T-D). Dislocarea şi
transportul particulelor de sol au loc prin acţiunea energiei cinetice produsă de impactul picăturilor de ploaie
şi a curenţilor de apă sub formă dispersată sau concentrată de la suprafaţa terenurilor în pantă. Eroziunea
prin picături (prin împroşcare) are o contribuţie relativ mică, deoarece particulele dislocate prin impactul
picăturilor sunt transportate aerian la distanţe mici şi numai o mică parte sunt preluate de şiroiri sau rigole.
Contribuţia cea mai importantă o are însă scurgerea de suprafaţă. Formarea scurgerii de suprafaţă are loc
odată cu realizarea ploii în exces. Depunerea materialului solid (aluviuni) se realizează în unele zone
depresionare de pe suprafaţa versanţilor, sau, cel mai frecvent – la baza versanţilor, acolo unde panta
terenului se reduce semnificativ, (fig. 5).

Fig. 5 Schema de principiu a eroziunii hidrice de suprafata, (Sursa: Internet)

Din suprafaţa totală agricolă a ţării, de cca. 14.700 ha, o suprafaţă de cca. 6.367.000 ha (42,6%) cu
pante mai mari de 5%, este predispusă eroziunii hidrice şi altor procese asociate, dintre care cel mai frecvent
sunt alunecarile de teren, (fig. 6). Dintre acestea, peste 900.000 ha sunt afectate de eroziune foarte puternică
şi excesivă. Din tot acest potenţial foarte ridicat pentru eroziunea solului, până în anul 1990 s-au realizat
lucrări de combaterea eroziunii solului, în complex pe bazine hidrografice, pe o suprafaţă de aproximativ 2,2
milioane hectare, situaţie care din păcate nu a mai crescut după acea dată.

Fig. 6 Situatia terenurilor afectate cde eroziunea hidrica si alunecari de teren in Romania,
(Sursa: Institutul de Cercetari pentru Pedologie si Agrochimie, Bucuresti)

10
 Mai grav este faptul că multe lucrări antierozionale începute înainte de 1990 nu au mai fost
continuate din lipsă de fonduri, în special în bazinele hidrografice în care lucrările proiectate trebuiau să
răspundă atât cerinţelor agriculturii cât şi protecţiei lacurilor de acumulare, la care se adaugă şi lipsa de
întreţinere şi pază a celor deja existente, ceea ce a condus la distrugerea parţială sau chiar totală a acestora în
unele zone.

Impactul eroziunii solului asupra mediului

Eroziunea solului, atât cea de suprafaţă cât şi în adâncime, dar şi procesele asociate – alunecările de
teren, constituie o problemă serioasă în numeroase regiuni ale lumii, intensificarea procesului erozional şi
dezvoltarea în continuu a formaţiunilor de adâncime producând pagube însemnate în primul rând
agriculturii, dar şi cu repercursiuni însemnate asupra altor ramuri sau obiective socio-economice, altfel spus,
atât în locul de producere/în bazinul hidrografic (on-site) cât şi în aval de acesta (off-site).
Aceste pagube se referă în principal la:
 scoaterea din circuitul economic, într-un ritm accelerat, a unor mari suprafeţe de terenuri agricole.
Suprafaţa de teren pierdută anual din cauza eroziunii prin ravenare în ţara noastră este estimată în
prezent la 2.300 ha. Când formaţiunile eroziunii în adâncime devin prea dese, spaţiul dintre acestea -
care înainte era destinat folosinţelor agricole - devine destul de îngust şi deci neeconomic ca să fie lucrat
mecanizat, astfel că suprafaţa respectivă trece la neproductiv. Trecerea la neproductiv a terenurilor până
nu demult cultivate nu rezolvă însă nici pe departe problema eroziunii;
 favorizarea proceselor de alunecare ca urmare a reducerii nivelului de bază;
 degradarea peisajului prin fragmentarea intensă a reliefului;
 degradarea și/sau reducerea biodiversităţii;
 poluarea mediului înconjurător, în special a apelor emisarilor, prin faptul că, în cazul formaţiunilor de
eroziune în adâncime care tranzitează localităţi, acestea devin adevărate gropi de depozitare a deşeurilor
menajere de către localnici, fiind ulterior spălate de viituri. Nocivitatea apelor care se scurg în emisar
este mult sporită atât prin prezenţa îngrăşămintelor şi a pesticidelor care sunt transportate odată cu
particulele de sol sau sunt dizolvate în apă, precum şi a altor produse, cum este cazul petrolului deversat
în unele ravene de la schelele petroliere;
 colmatarea cursurilor de apă şi a lacurilor de acumulare, cu efecte directe asupra capacităţii de reţinere a
acumulărilor şi a creşterii frecvenţei inundaţiilor. Totodată, sedimentele transportate prin albiile
formaţiunilor eroziunii în adâncime conţin, în majoritatea cazurilor, concentraţii ridicate de substanţe
chimice provenite de la aplicarea îngrăşăminteleor şi a tratamentelor fito-sanitare. Astfel, multe lacuri de
acumulare naturale sau artificiale, proiectate iniţial să funcţioneze cel puţin 100 de ani, au ieşit din
funcţiune prin colmatarea lor în numai câţiva ani sau zeci de ani. În România ravenele şi torenţii
participă cu cca 29% la eroziunea totală, adică cu 37 milioane tone material solid erodat anual. Dintre
acestea, cca 18,5 milioane tone ajung în cursurile de apă sub formă de aluviuni, reprezentând 37% din
totalul aluviunilor transportate anual.

Ca procese de degradare a solului şi terenului, asociate sau independente proceselor de eroziune

hidrică, o largă răspândire pe terenurile în pantă, în special pe cele cu folosinţe predominant agricole, o au
alunecările de teren. Alunecările de teren fac parte, alături de secetele frecvente, inundaţii şi cutremurele
de pământ, din categoria catastrofelor naturale, sau hazarde naturale, care pot produce importante pagube
materiale sau chiar şi pierderi de vieţi omeneşti. Spre deosebire însă de cutremure sau inundaţii, alunecările
de teren pot fi, în unele cazuri, mai uşor de prevăzut şi de controlat. Alunecările de teren reprezintă procese
de deplasare spontane, naturale, a maselor de pământ de-a lungul versanţilor, spre piciorul versanţilor sau
11
taluzurilor, ca urmare a pierderii echilibrului iniţial al masivului de pământ respectiv. Spre deosebire de
procesele de eroziune hidrică, unde apa reprezintă factorul determinant, alunecările sau deplasările /
porniturile de teren sunt o consecinţă în primul rând a acţiunii forţelor gravitaţionale, apa, ca agent motor,
având în general un rol secundar.

Lucrările de prevenire si combatere a eroziunii solului se clasifica in 2 mari grupe, si anume:

a) lucrari de prevenire si combatere a eroziunii de suprafata (=Amenajarea versantilor);
b) lucrari de prevenire si combatere a eroziunii in adancime (=Amenajarea ravenelor).
In ambele cazuri, obiectivul principal al masurilor si lucrarilor de prevenire si combatere a eroziunii
vizeaza reducerea la maximum posibil a scurgerilor pe versanti sau prin formatiunile eroziunii in adancime
prin regularizarea scurgerilor pe versanti (debusee, valuri si canale de pamant – orizontale si/sau inclinate,
drenajul localizat pe versanti, reteaua de circulatie prevazuta cu canale marginale la drum si cu lucrarile de
arta aferente – vaduri pereate si podete tubulare), masuri agropedoameliorative, fitoameliorative (sistemele
de cultura pe contur, in fasii sau cu benzi inierbate) si hidroameliorative (agroterase, terase bancheta,
sisteme de plantare cu alei de trafic tehnologic) precum si lucrari pe formatiunile eroziunii in adancime
(plantatii forestiere de protectie, impadurirea malurilor, stabilizarea varfului ravenelor prin lucrari
hidrotehnice la varf, de tip caderi – simple sau in trepte, baraj sau canal rapid), lucrari transversale in albie
de tip baraj, praguri si traverse din diferite materiale de constructie). Totodata, se folosesc si lucrari
longitudinale de tip zid de sprijin, din beton sau din gabioane – cel mai frecvent si mai indicat, pentru
stabilizarea versantilor cu risc ridicat la alunecari de teren.
Prin amenajarea terenurilor alunecătoare se urmăreşte corectarea, reducerea sau chiar înlăturarea
influenţei unor factori cauzali sau condiţionali ai alunecărilor, în scopul asigurării condiţiilor de ameliorare
şi valorificare a terenurilor degradate prin alunecări. La baza stabilirii soluţiilor şi schemelor de amenajare
trebuie să stea cunoaşterea pentru fiecare suprafaţă cu alunecări, sau cu potenţial la alunecare, a factorilor
cauzali sau condiţionali şi a importanţei social-economice a obiectivelor periclitate de alunecările
respective. În general, la stabilirea şi aplicarea diferitelor măsuri de prevenire şi combatere a alunecărilor se
recomandă o abordare interdiciplinară a problemei între diferiţi specialişti (agronomi, hidrologi,
geotehnicieni, hidrotehnicieni etc. – proiectanţi şi executanţi) deoarece, inevitabil, pe parcursul aplicării
soluţiilor, de cele mai multe ori se impune o adaptare rapidă în funcţie de evoluţia procesului.
In amenajarea antierozională a versanţilor un rol deosebit de important il al are la inceput
organizarea antierozională a teritoriului pe terenurile agricole în pantă, operatie care presupune rezolvarea a
2 mari obiective, și anume: 1) - delimitarea unităților teritoriale de lucru si, 2) - trasarea rețelei de circulație.
Măsurile fitoameliorative pe terenurile arabile în pantă sunt: a) Rotația culturilor, b) Sistemul de
cultură în fâşii, c) Sistemul de cultură cu benzi inierbate, (fig. 7).
Sistemul de cultură în fâşii reprezintă o alternare - pe lungimea liniei de scurgere - a unor fâşii
formate din culturi ce oferă solului protecţie antierozională diferită. Fâşiile - de lăţimi egale, se amplasează
pe direcţia generală a curbelor de nivel şi au în vedere încadrarea culturilor slab protectoare între culturi
bune protectoare antierozional. Sistemul antierozional în fâşii se aplică pe pante mai mari de 8%, în zonele
cu precipitaţii reduse (sub 600 mm/an). Pentru ca eficacitatea acestuia să fie maximă se impune
dimensionarea şi aplicarea lui corectă în teren, sistemul fiind eficient până la pante ale versanților de 16%.
Sistemul de cultură cu benzi inierbate constă în realizarea - pe direcţia generală a curbelor de nivel, a
unor benzi înguste cu lăţimi de 4-6 m, semănate cu ierburi perene bune protectoare pentru sol, care
delimitează fâşiile cultivate cu plante anuale slab sau chiar bune protectoare antierozional. Se practica in
zonele cu precipitaţii peste 600 mm/an, sistemul fiind eficient până la pante ale versanților de 16%.
Pe pante peste 16%, pana la 20(22%), se realizeaza agroterase, care deriva practic in timp de 7-8 ani
din sistemul de cultură cu benzi inierbate.

12
 b) c)

Fig. 7 Schematizarea sistemelor de cultură in fasii (b) si cu benzi înierbate (c)

Toate aceste sisteme de cultură trebuie aplicate obligatoriu pe terenurile arabile cu pantă peste 12%
de către fermierii care solicită măsuri de sprijin SAPS, cu finanțare FEADR (Fondul European pentru
Agricultură și Dezvoltare Rurală) – prin PNDR 2014-2020 (Programul Național de Dezvoltare Rurală), Axa
2, pentru a respecta cerințele de eco-condiționalitate din Standardele pentru evitarea eroziunii solului:
GAEC 2, care prevăd: Lucrările solului pe terenul arabil cu panta mai mare de 12%, cultivat cu plante
prăşitoare, se efectuează de-a lungul curbelor de nivel.

Terasarea versanţilor pentru înfiinţarea plantaţiilor pomi-viticole: În cadrul amenajării

versanţilor sub aspect antierozional şi a luării în cultură a acestora, o măsură de bază pe terenurile cu pante
mai mari decât 15% o constituie executarea teraselor. Terasele permit realizarea mecanizată a lucrărilor
agricole, pe categoriile de folosinţă de pe suprafaţa amenajată. Terasarea reprezintă modelarea în trepte
succesive a unui versant, operaţiune care implică mişcări de terasamente.
Regularizarea scurgerilor pe versanţi – debuşee: Debuşeele sunt canale realizate pe linia de cea
mai mare pantă (orientate din deal în vale), de regulă pe zonele depresionare de pe versanți sau pe fundul
văilor, având rolul de a intercepta scurgerile superficiale în exces de pe versanţi şi de a le conduce dirijat
spre un emisar (ex. o ravenă, un curs de apă).

Amenajarea ravenelor: Alegerea soluţiilor de amenajare, amplasarea şi dimensionarea lucrărilor

este o problemă complexă. Iata mai jos câteva dintre criteriile mai importante ce trebuie avute în vedere la
amenajarea ravenelor:
- tipul de ravenă şi stadiul ei de evoluţie;
- materialele locale disponibile care pot să fie aprovizionate la preţuri convenabile;
- accesibilitatea la lucrări a utilajelor de execuţie şi a mijloacelor de transport;
- condiţii de stabilitate a lucrărilor rigide şi de instalare a vegetaţiei;
- posibilităţile de amenajare a versanţilor;
- atitudinea locuitorilor privind protejarea amenajărilor antierozionale;
- importanţa obiectivelor apărate;
- eficienţa hidrologică şi economică a lucrărilor.
Priorităţi în alegerea soluţiilor de amenajare:
- înlăturarea cauzelor care au determinat formarea ravenei, în special înaintarea vârfului ravenei;
- folosirea vegetaţiei ca mijloc permanent şi definitiv de control;
- întreţinerea, protecţia şi paza lucrărilor, mai ales până la instalarea definitivă a vegetaţiei;
- trecerea unor suprafeţe afectate de eroziunea în adâncime în regim special de pază şi protecţie,
înainte de efectuarea unor amenajări costisitoare.

Pentru o selecţie cât mai corectă a soluţiilor de reabilitare a amenajării ravenelor, se recomandă să se
ţină cont de următoarele aspecte:
13
 - degradarea lucrărilor de amenajare a versanţilor;
- distrugerea vegetaţiei de protecţie;
- alunecări sau surpări de maluri;
- afuieri laterale ale barajelor;
- alunecarea sau răsturnarea barajelor;
- degradări în corpul lucrărilor transversale.
- afuieri în aval de disipatorul de energie;
- blocarea disipatorului cu resturi vegetale şi sedimente;
- degradarea disipatorului
La alegerea lucrărilor de amenajare a formaţiunilor eroziunii în adâncime situate pe fundul văilor
(formaţiuni secundare) este necesar să se ţină seama de faptul că orice formaţiune de adâncime evoluează
într-un ritm mai mult sau mai puţin accentuat pe trei direcţii: în lungime, în adâncime şi pe lăţime. La
stăvilirea eroziunii în adâncime trebuie să se aibă în vedere factorii care intervin în acest proces. Adâncirea
fundului ravenelor şi prăbuşirea malurilor sunt influenţate de debitul de apă care este colectat de bazinul
hidrografic, de viteza de scurgere a apei pe firul ravenei şi de rezistenţa materialelor în care se formează
fundul ravenei. Soluţionarea raţională a problemelor de amenajare a unei formaţiuni de adâncime secundare
trebuie făcută prin analiza situaţiei din zona vârfului, care este partea cea mai activă a formaţiunii şi prin
care aceasta se dezvoltă în lungime, zona reţelei propriu-zise, unde formaţiunea se dezvoltă în adâncime şi
lăţime şi zona inferioară de evacuare unde au loc procesele de inundare şi colmatare a diferitelor obiective
sociale şi economice.

8. Lucrari de aparare impotriva inundatiilor cuprind digurile de aparare impotriva inundatiilor de

pe raurile interioare precum si barajele de atenuare a viiturilor. Pana in anul 2011 digurile de aparare
impotriva inundatiilor de la Dunare au fost in administrarea ANIF, iar de la 1 ianuarie 2012 acestea au trecut
in administrarea ANAR (Administratia Nationala „Apele Romane”) ca urmare a OUG 82/2011 privind
unele masuri de organizare a activitatii de imbunatatiri funciare ale Agentiei Nationale de Imbunatatiri
Funciare.

14
 BIBLIOGRAFIE selectiva:

1. M. Botzan, C. Haret, I. Stanciu, I. Vișinescu, L. Buhociu – Valorificarea hidroameliorativă a Luncii

Dunării Românești și a Deltei, Redacția de propagandă tehnică agricolă, 1991;
2. S. Cimpeanu, Emilia Manole – Calculul amenajarilor de irigatii, Editura Noua, Bucuresti, 2008;
3. Elena Constantin – Dezvoltare rurala, Editura Bren, Bucuresti, 2006;
4. C. Haret, I. Stanciu – Tehnica drenajului pe terenurile agricole, Ed. Ceres, București, 1978;
5. Emilia Manole – Solutii de reabilitare a sisstemelor de irigatii, Editura Noua, Bucuresti, 2008;
6. Mircea Sevastel - Curs de Combaterea eroziunii solului. Editura BREN, Bucureşti, 2014;
7. M. Moțoc și colab. – Eroziunea solului și metodele de combatere, Ed. Ceres, București, 1975;
8. Munteanu S.A. şi colab., 1991 si 1993, Amenajarea bazinelor hidrografice torenţiale prin lucrări silvice
şi hidrotehnice, Vol. I si II, Editura Academiei Române, Bucureşti;
9. Nedelcu Lucia, 2001, Curs de Combaterea eroziunii solului, Editura SEMNE, Bucuresti;
10. Nedelcu Lucia, Mircea S., 2007, Îndrumător pentru elaborarea proiectelor de Combaterea eroziunii
solului, Lito AMC, Bucureşti.
11. I. Pleșa – îmbunătățiri funciare, EDP, București, 2002;
12. Rares Halbac-Cotoara-Zamfir, Lucrarile de îmbunătățiri funciare si managementul durabil al terenurilor
in contextual schimbarilor climatice, Teza de abilitare, 2016;
13. V. ștefan și colab. – îmbunătățiri funciare, EDP, București, 1981;
14. * * * Legea nr. 138/2004 a Imbunatatirilor Funciare cu modificarile si completarile ulterioare;
15. * * * Normele metodologice de aplicare a Legii îmbunătățirilor funciare nr. 138/2004, aprobate prin
H.G. nr. 1872/2005 – modificări (H.G. nr. 716/2016);
16. * * * Programul National de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigatii din Romania, MADR,
2016;
17. http://madr.ro/fond-funciar-si-imbunatatiri-funciare.html

15
 ANEXA Nr. 1

ÎNȚELESUL
unor termeni în sensul Legii nr. 138/2004 a Imbunatatirilor Funciare

1. Activități de îmbunătățiri funciare - exploatarea, întreținerea, reparațiile, proiectarea și construcția

sistemelor și amenajărilor de irigații sau desecare și drenaj, lucrărilor de apărare împotriva inundațiilor
sau combatere a eroziunii solului, precum și reabilitarea și consolidarea acestora.
2. Amenajare de desecare și drenaj - o rețea la scară mare de structuri, pompe, canale și conducte, care
poate fi folosită pentru a transporta apa de la unul sau mai multe sisteme de desecare și drenaj către un
curs natural de apă și care cuprinde terenul, clădirile, drumurile de acces și infrastructura aferente,
necesare pentru a exploata, întreține și repara amenajarea și sistemele componente.
3. Amenajare de irigații - o rețea la scară mare de structuri, pompe, canale, și conducte care poate fi
folosită pentru a preleva apa din resursele autorizate de apă și a distribui apa pentru irigații unuia sau
mai multor sisteme de irigații și care cuprinde terenul, clădirile, echipamentul, drumurile de acces și
infrastructura aferente, necesare pentru a exploata, întreține și repara amenajarea.
4. Amenajare de îmbunătățiri funciare - o rețea de sisteme de irigații, sisteme de desecare și drenaj și
lucrări de apărare împotriva inundațiilor sau de combatere a eroziunii solului, care deservește o suprafață
de teren definită și care include terenul, clădirile, echipamentul, drumurile de acces și infrastructura
aferente, necesare pentru a exploata, întreține și repara amenajarea și sistemele componente.
5. Amenajare de îmbunătățiri funciare declarată de utilitate publică - o amenajare de îmbunătățiri
funciare din domeniul public sau privat al statului, care este exploatată, întreținută și reparată de
Administrație în conformitate cu art. 37 din prezenta lege.
6. Beneficiari - proprietarii de teren, organizațiile și federațiile care au încheiat cu Administrația un
contract multianual, precum și ceilalți proprietari de teren sau persoane care dețin teren în administrare
sau folosință potrivit legii și care au încheiat cu Administrația un contract sezonier.
7. Federație - o federație de organizații de îmbunătățiri funciare înființată în conformitate cu art. 23 și
următoarele din prezenta lege.
8. Infrastructură de îmbunătățiri funciare - cuprinde sistemele și amenajările de irigații, sistemele și
amenajările de desecare și drenaj și lucrările de apărare împotriva inundațiilor și de combatere a
eroziunii solului.
9. Lucrări de combatere a eroziunii solului - cuprind formarea, construirea conform conturului,
structurarea și lucrările solului, precum și construcția, întreținerea și reparațiile infrastructurii temporare
și permanente astfel încât să se reducă sau să se oprească eroziunea și degradarea solului, cuprinzând
lucrările pentru protecția solului, regularizarea scurgerii apelor pe versanți, corectarea torenților și
stabilizarea nisipurilor mișcătoare, amenajări silvice de perdele forestiere de protecție a terenurilor
agricole și plantații pentru combaterea eroziunii solului.
10. Lucrări de apărare împotriva inundațiilor - o rețea de diguri, baraje, lucrări de regularizare a
cursurilor de apă și infrastructura aferentă care are menirea să protejeze o suprafață de teren definită
împotriva inundațiilor și care cuprinde terenul, clădirile, drumurile de acces și infrastructura aferente,
necesare pentru a întreține și a repara acele lucrări.
11. Lucrări de regularizare a cursurilor de apă - amenajarea albiilor cursurilor de apă constând în
profilări ale albiei, devieri ale cursului de apă, consolidări de maluri și alte asemenea lucrări pentru
combaterea efectelor economice și sociale nefavorabile și redarea agriculturii și circuitului economic a
unor terenuri afectate de inundații și eroziune a solului.
16
12. Punctul de livrare a apei pentru irigații - locul din care Administrația sau alt furnizor de apă pentru
irigații extrage sau livrează apă pentru irigații beneficiarilor, cu excepția hidranților de irigații.
13. Servicii de îmbunătățiri funciare - livrarea apei pentru irigații, evacuarea apei în exces de pe terenuri,
protecția terenului și a oricăror categorii de construcții față de inundații și alunecări de teren, protecția
lacurilor de acumulare împotriva colmatării, ameliorarea terenurilor acide, sărăturate și nisipoase,
precum și protecția solurilor împotriva eroziunii și poluării.
14. Sistem de desecare și drenaj - o rețea hidraulic distinctă de conducte, canale, structuri și pompe care
pot fi folosite pentru a evacua apa în exces de pe o suprafață de teren definită și a transporta acea apă la
unul sau mai multe puncte specifice și care cuprinde terenul, clădirile, echipamentul, drumurile de acces
și infrastructura aferente, necesare pentru a exploata, întreține și repara sistemul.
15. Sistem de irigații - o rețea hidraulic distinctă de structuri, pompe, canale, conducte care pot fi folosite
pentru a preleva și/sau a transporta apa, a distribui și a aplica apa pentru irigații pe o suprafață de teren
definită și care cuprinde terenul, clădirile, echipamentul fix sau mobil, drumurile de acces și
infrastructura aferente, necesare pentru a exploata, a întreține și a repara sistemul.
16. Tehnici pedoameliorative - ansamblul procedeelor tehnice și lucrărilor de nivelare și modelare a
terenului, afânare și scarificare, asigurarea scurgerii apelor, arături de prevenire a degradării solului,
spălarea terenurilor sărăturate, aplicarea de amendamente și îngrășăminte, defrișări care se pot asocia cu
celelalte categorii de activități de îmbunătățiri funciare.
17. Zona de protecție - zona adiacentă infrastructurii de îmbunătățiri funciare în care este interzisă sau
restrânsă executarea de construcții ori exploatarea terenului din cadrul zonei, în scopul asigurării
stabilității lucrărilor și construcțiilor din amenajările de îmbunătățiri funciare și prevenirii poluării.

17