MĂSURAREA TENSIUNII ŞI CURENTULUI CONTINUU

Voltmetre numerice cu aproximaţii succesive

Schema bloc simplificată a VN cu aproximaţii succesive este reprezentată în Fig. de

mai jos:

Componentele principale ale CAN cu aproximaţii succesive sunt un comparator, un

registru de aproximaţii succesive, RAS şi un convertor numeric-analogic, CNA.
După primirea comenzii de Start, RAS generează codul 100…0 corespunzător căruia
CAN generează o tensiune UCNA = 21Ur, care este comparată cu Ux, iar funcţie de
rezultatul comparaţiei bitul respectiv este păstrat cu valoarea 1 sau 0, prin memorarea
în RAS a stării logice a comparatorului.
 MĂSURAREA TENSIUNII ŞI CURENTULUI CONTINUU

 La tactul urmator RAS generează codul a110…0, pentru stabilirea valorii bitului a2,
iar CAN generează la ieşire tensiunea UCNA = (21 + 22)Ur, dacă a1 = 1 sau UCNA =
(0 + 22)Ur, dacă a1 = 0 şi procesul continuă până la bitul cel mai puţin
semnificativ (LSB), an, după care se emite semnalul Stop şi schema intră în regim
de aşteptare a unei noi comenzi de Start.
 În finalul ciclului starea logică a RAS va corespunde reprezentării digitale a tensiunii
Ux, care, după o conversiune binar zecimală, este afişată.
 Voltmetrul digital cu aproximaţii succesive poate atinge precizii de 5….10 ppm şi
viteze de măsurare până la 1000 măsurări pe secundă.

Voltmetre numerice cu dublă integrare (dublă pantă sau dublă rampă)

Schema de principiu a VN cu dublă rampă este reprezentată în Fig. de pe slide-ul
urmator.
În regim de aşteptare comutatorul S = 2, tensiunea de ieşire a integratorului A1, R,
C şi D are valoarea ui  0, comparatorul A2 este în starea logică 0, iar poarta P este
blocată. La apariţia comenzii de Start blocul de comandă BC încărcă numărătorul N
cu un număr N1 egal sau apropiat cu capacitatea lui maximă şi poziţionează S = 1.
 MĂSURAREA TENSIUNII ŞI CURENTULUI CONTINUU

Ca urmare, pe durata T1, tensiunea ui devine liniar descrescătoare cu panta

dependentă de ux, iar la trecerea prin zero P este validată şi N începe decrementarea.

(a) – schema de principiu; (b) – forme de undă caracteristice.

La trecerea N prin zero BC comandă S = 2 şi inversarea sensului de

numărare al N, ca urmare ui îşi schimbă sensul de variaţie devenind liniar crescătoare
cu panta dată de Ur. Acest proces continuă o durată T2, până când ui trece din nou
prin zero spre valori pozitive şi comparatorul blochează poarta. Dacă se notează cu f0
= 1/T0 frecvenţa impulsurilor de tact, se pot scrie relaţiile:
 MĂSURAREA TENSIUNII ŞI CURENTULUI CONTINUU

valabile pentru prima rampă (S = 1), iar pentru a doua rampă (S = 2):

de unde se obţine relaţia:

Dacă pe intervalul T2 numărătorul a înregistrat N2 impulsuri, având în vedere că T1 =

N1T0 şi T2 = N2T0, din (II.14) rezultă expresia caracteristicii de transfer a CAN:

prin urmare, N2 este proporţional cu ux, constanta de proporţionalitate fiind N1/Ur.

 MĂSURAREA TENSIUNII ŞI CURENTULUI CONTINUU

 Se observă că valoarea tensiunii ux depinde numai de Ur, cu condiţia

ca f0, R şi C să fie constante pe durata măsurării.
 Numărul N1 este o constantă a aparatului, iar N2 este rezultatul afişat. Astfel VN cu
dublă pantă este lipsit de majoritatea surselor de erori care apar la celelalte tipuri
de VN.
 Precizia cea mai bună a VN cu dublă pantă poate ajunge la 10…20 ppm.
Voltmetrele obişnuite au eroarea de bază de 0,01 % sau 0,1 %. Pentru rejecţia
optimă a semnalelor perturbatoare de 50 Hz durata de integrare T1 trebuie să fie
multiplu de 20 ms, de obicei fiind 0,1 s.

Caracteristicile constructive ale voltmetrelor numerice

Multimetre numerice:
VN sunt prevăzute cu posibilitatea măsurării mai multor mărimi: tensiune, curent în
c.c. şi c.a., rezistenţă etc. Lucrând pe gama de bază, VN rămâne nemodificat pe
toate aceste funcţiuni, adăugându-i-se convertoare adecvate la intrare pentru
fiecare mărime în parte.
 MĂSURAREA TENSIUNII ŞI CURENTULUI CONTINUU

 Corecţia automată (calibrarea ciclică automată):

La VN performante fiecare ciclu de măsurare include o secvenţă de autocalibrare, prin
compararea cu referinţe (etaloane) interne aparatului.
Cel mai uşor pot fi corectate erorile de zero şi de proporţionalitate, prin conectarea
intrării aparatului în scurtcircuit, respectiv la o tensiune de referinţă internă şi
corectarea corespunzătoare a rezultatului măsurării care urmează după etapa de
autocalibrare.
 Comanda operaţiilor de măsurare şi afişare.
VN pot avea:
 comandă manuală pentru declanşarea ciclului de măsurare, selecţia funcţiunii sau a
gamei de măsurare;
 cu comanda electrică, la care se comandă de la distanţa prin semnale electrice
toate operaţiile necesare măsurării;
 mod de operare automat, în care toate operaţiile necesare se succed automat cu
frecvenţa impusă de blocul de comandă intern al aparatului. O facilitate răspândită
la VN de largă utilizare este selecţia automată a gamelor de măsurare (autorange).
 MĂSURAREA TENSIUNII ŞI CURENTULUI CONTINUU

 Protecţia împotriva supraîncărcării.

VN sunt prevăzute cu mijloace de protecţie la supraîncărcare accidentală la intrare
(depăşirea limitei superioare a gamei). Uneori se prevede chiar o depăşire a limitei
de gamă de 10 %, 20 %, 50 % sau 100 %, cu păstrarea aproape intactă a
performanţelor.
 Borne de intrare flotante.
Ambele borne de intrare ale VN sunt izolate faţă de masă pentru a se asigura rejecţia
perturbaţiilor de mod comun. VN de precizie mai slabă sunt prevăzute cu trei
borne: borna înaltă H, borna joasă L şi borna de masă, iar VN de precizie ridicată
sunt prevăzute cu patru borne: H, L, gardă G şi masă.
 Tipuri de VN.
VN de laborator sunt de precizie mică (3 1/2 cifre, 0,1 %), precizie medie (4 1/2 cifre,
0,01…0,02 %, rezoluţie 1-10 V) şi precizie mare (5-7 cifre, 1-50 ppm, rezoluţie
0,1-1 V, diferite automatizări).
VN de tablou sunt aparate unifuncţionale cu o singură gamă şi fără comenzi
exterioare, cu 3 1/2 cifre (precizie 0,1 %) sau cu 4 1/2 cifre precizie (0,01 sau 0,02
%).
 MĂSURAREA TENSIUNII ŞI CURENTULUI CONTINUU

Măsurarea tensiunii continue prin metoda compensării

Metoda compensării, constă în măsurarea tensiunii continue printr-un procedeu de
zero, echilibrând tensiunea de măsurat Ux cu o tensiune de referinţă cunoscută Ur,
egală cu Ux, prin intermediul unui aparat numit compensator (potenţiometru).
După modul de obţinere a tensiunii de referinţă compensatoarele pot fi:
compensatoare cu curent constant (sau Poggendorf) la care tensiunea de referinţă
reglabilă se obţine prin trecerea unui curent constant printr-o rezistenţă variabilă;
compensatoare cu rezistenţă constantă (sau Lindeck-Rothe) la care tensiunea de
referinţă se obţine prin trecerea unui curent variabil printr-o rezistenţă constantă;
După modul de realizare a echilibrului între cele două tensiuni compensatoarele pot fi:
 compensatoare manuale ;

compensatoare automate.

Măsurarea tensiunii prin compensare prezintă particularităţile:

La echilibru, curentul prin indicatorul de nul fiind neglijabil, măsurarea se face practic
fără absorbţie de putere din sursa a cărei tensiune se măsoară.
 MĂSURAREA TENSIUNII ŞI CURENTULUI CONTINUU

 Măsurarea prin compensare poate asigura precizie ridicată, întrucât compensatorul

compară tensiunea de măsurat cu o tensiune etalon, numai prin intermediul unor
rezistoare de precizie.
 Compensatorul poate avea o sensibilitate deosebit de ridicată, putând fi folosit la
măsurarea tensiunilor mici, până la ordinul microvolţilor.
 Limita superioară este limitată la valoarea de 1-2 V. Pentru măsurarea tensiunilor
mai mari se utilizează un divizor de precizie pentru tensiunea de măsurat.
Schita de principiu a acestor compensatoare este:

(a) – compensator de curent constant; (b) – compensator de rezistenţă

constantă.
 MĂSURAREA TENSIUNII ŞI CURENTULUI CONTINUU

Bateria de alimentare, B, generează prin potenţiometrul R un curent reglabil cu

ajutorul Ra. Căderea de tensiune pe porţiunea R1 a potenţiometrului R va constitui,
după calibrare, tensiunea de referinţă reglabilă care va echilibra (sau compensa)
tensiunea Ux.. Deci metoda necesită două etape:
Etapa de calibrare (sau etalonare), în care comutatorul S este pus pe poziţia S =
1 şi căderea de tensiune pe rezistenţa R1 este adusă la egalitate, indicată prin curent
zero de către indicatorul de nul IN, cu o tensiune de referinţă fixă Ur:

unde R1r este valoarea rezistenţei R1 la echilibru.

Etapa de măsurare propriu-zisă, în care căderea de tensiune pe rezistenţa R1

este adusă la egalitate cu tensiunea necunoscută Ux:

unde R1x este valoarea rezistenţei R1 corespunzătoare.

 MĂSURAREA TENSIUNII ŞI CURENTULUI CONTINUU

Principiul compensatoarelor cu rezistenţa constantă este prezentat in fig.b. Tensiunea

de măsurat, Ux, este comparată cu căderea de tensiune pe un rezistor de valoare
constantă, R, parcurs de curentul reglabil I cu ajutorul rezistenţei Ra şi indicat de
miliampermetru. La echilibru rezultă:

Scara instrumentului poate fi gradată în mV sau V. În acest caz precizia este mai
slabă, fiind afectată şi de eroarea instrumentului, însă măsurarea necesită mai puţine
operaţii. Compensatoarele de rezistenţă constantă sunt adecvate pentru măsurarea
tensiunilor continue de valoare redusă.
Din punct de verere constructiv compensatoarele difera in functie de modul de
realizare a potentiometrului, de precizie si de tensiunea masurata:
compensatorul de decade duble (sau Feussner);

compensatorul cu decade şuntate (sau Kelvin-Varley);

compensatoare cu circuite separate;

compensatoare pentru măsurarea tensiunilor mici;

 MĂSURAREA TENSIUNII ŞI CURENTULUI CONTINUU

MĂSURAREA CURENTULUI CONTINUU

Măsurarea directă a curentului continuu se face de regulă cu ampermetre

magnetoelectrice Nu se folosesc aparate electronice destinate numai pentru

măsurarea curentului continuu, exceptând picoampermetrele. Ampermetrele
electronice sunt plasate în structura multimetrelor.
Măsurarea indirectă a curentului continuu se face cu ajutorul convertoarelor rezistive

(şunt) sau prin intermediul convertoarelor magnetice de curent continuu (convertoare

galvanomagnetice, transformatoare de curent continuu, comparatoare de curent
continuu).
Cea mai importanta eroare la masurarea curentului este eroarea datorită
absorbţiei de putere datorată faptului că ampermetrul de rezistenţă internă RA se
introduce în serie în circuit şi ca urmare valoarea curentului în prezenţa aparatului, IA,
va fi diferită de valoarea curentului în absenţa aparatului, I:
 MĂSURAREA TENSIUNII ŞI CURENTULUI CONTINUU

MĂSURAREA CURENTULUI CONTINUU

Măsurarea directă a curentului continuu se face de regulă cu ampermetre

magnetoelectrice Nu se folosesc aparate electronice destinate numai pentru

măsurarea curentului continuu, exceptând picoampermetrele. Ampermetrele
electronice sunt plasate în structura multimetrelor.
Măsurarea indirectă a curentului continuu se face cu ajutorul convertoarelor rezistive

(şunt) sau prin intermediul convertoarelor magnetice de curent continuu (convertoare

galvanomagnetice, transformatoare de curent continuu, comparatoare de curent
continuu).
Cea mai importanta eroare la masurarea curentului este eroarea datorită
absorbţiei de putere datorată faptului că ampermetrul de rezistenţă internă RA se
introduce în serie în circuit şi ca urmare valoarea curentului în prezenţa aparatului, IA,
va fi diferită de valoarea curentului în absenţa aparatului, I:
 MĂSURAREA TENSIUNII ŞI CURENTULUI CONTINUU

De unde se poate calcula eroarea relativă:

MĂSURAREA CURENTULUI CONTINUU FOLOSIND CONVERTOARE

REZISTIVE
Cel mai simplu convertor curent-tensiune este un rezistor cuadripolar (sunt) parcurs
de curentul de măsurat . Tensiunea dintre bornele de tensiune ale rezistorului

trebuie măsurată cu un voltmetru de rezistenţă internă Rv >> R.

.
 MĂSURAREA TENSIUNII ŞI CURENTULUI CONTINUU

Şunturile sunt utilizate la măsurarea curenţilor de mică intensitate (A-A), în

multimetrele electronice şi de mare intensitate (A-kA). Căderea de tensiune nominală
pe şunt este standardizată la valorile de 45mV, 60mV, 75mV. Clasele de exactitate
uzuale sunt 0,1, 0,2 şi 0,5.

MĂSURAREA CURENTULUI CONTINUU FOLOSIND CONVERTOARE

MAGNETICE
Convertoarele magnetice de c.c. sunt convertoare curent-câmp magnetic sau curent-
curent, care au una sau mai multe din următoarele funcţiuni:
convertesc un curent intens în altul intensitate mai mică, uşor măsurabil;

izolează ieşirea de intrare;

permit măsurarea curentului fără întreruperea circuitului.

Sunt utilizate trei categorii de convertoare magnetice de c.c.:

convertoare curent-câmp magnetic;

transformatoare de c.c.;

comparatoare de c.c.
 MĂSURAREA TENSIUNII ŞI CURENTULUI CONTINUU

Convertoare curent-câmp magnetic

Sunt bazate pe măsurarea intensităţii câmpului magnetic în jurul conductorului

parcurs de curentul de măsurat, Ix. Omogenizarea câmpului se face cu un circuit

magnetic în ale cărui întrefieruri sunt plasaţi senzorii de câmp magnetic,
galvanometrici (sonde Hall) sau magnetorezistivi.

Neglijând reluctanţa miezului feromagnetic, rezultă:

unde B1 şi B2 sunt inducţiile în cele două întrefieruri, μ0 – permeabilitatea vidului, d –

întrefierul.
Acest tip de convertor se foloseşte la măsurarea curenţilor intenşi (1…100 kA).
 MĂSURAREA TENSIUNII ŞI CURENTULUI CONTINUU

Senzorul sau sonda Hall este o plăcuţă semiconductore (indium-arsen, indium-

stibiu) caracterizată printr-un efect Hall pronunţat.
Efectul Hall constă în apariţia unei tensiuni electrice UH (tensiune Hall) într-o plăcuţă
semiconductoare (senzor Hall) parcursă de un curent de comandă IC şi dispusă
perpendicular pe direcţia unui câmp magnetic de inducţie B. Tensiunea UH se obţine
pe o direcţie perpendiculară atât pe cea a curentului IC şi pe cea a inducţiei B având
expresia:

unde d este grosimea plăcuţei, iar RH – constanta Hall care este o mărime de material.

Traductorul magnetorezistiv este o plăcuţă semiconductore caracterizată printr-un

efect magnetorezistiv (denumit efect Gauss) pronunţat. Efectul magnetorezistiv se
manifestă prin creşterea rezistenţei unei plăcuţe semiconductoare plasată într-un
câmp magnetic. Caracteristica de transfer rezistenţă-inducţie este neliniară, dar pe
anumite porţiuni poate fi considerate liniară.
 MĂSURAREA TENSIUNII ŞI CURENTULUI CONTINUU

Transformatorul de curent continuu

Transformatorul de curent continuu, denumit impropriu astfel, are la bază
dependenţa neliniarităţii circuitului magnetic al unui transformator, în funcţie de
magnetizarea creată de un curent continuu. Sub forma cea mai simplă, are un singur
miez magnetic şi două înfăşurări:

Primarul este parcurs de curentul continuu de măsurat, Ix, iar în secundar se aplică o
tensiune alternativă, de obicei de 50 Hz.
Atât timp cât Ix = 0, reactanţa secundarului este suficient de mare, astfel încât

curentul din secundar are o valoare neglijabilă, iar fluxul magnetic va fi plasat simetric
pe zero.
 MĂSURAREA TENSIUNII ŞI CURENTULUI CONTINUU

 Un curent Ix  0 creează o componentă medie a fluxului care fixează punctul static

de funcţionare pe curba de magnetizare în regiunea de saturaţie, iar curba
curentului secundar I2 va fi axată pe o valoare medie proporţională cu Ix  0 şi va
avea cele două alternanţe inegale ca durată şi amplitudine dar egale ca arie (A1 =
A2). Alternanţa A1 reproduce fidel variaţia curentului primar Ix. Amperspirele
dezvoltate de alternanţa A1 a curentului secundar vor echilibra amperspirele
primare:

unde N1 şi N2 sunt numerele de spire primare, respectiv secundare, iar – alternanţa

A1 a curentului secundar, care se poate extrage cu ajutorul unui redresor.

 Se construiesc transformatoare de c.c. pentru curenţi intenşi (500 A…100kA) şi

pentru curenţi slabi (mA…10 A), înlocuite în prezent de cleşte tip comparator de
c.c. cu performanţe superioare.
 MĂSURAREA TENSIUNII ŞI CURENTULUI CONTINUU

 Comparatorul de curent continuu

 Este denumit şi comparator magnetic si funcţionează pe principiul compensării
fluxului magnetic produs de curentul de măsurat Ix, cu un flux de sens opus, astfel
ca fluxul total prin miez să fie nul:


 Ecuaţia de funcţionare a comparatoarelor de c.c., în general, are forma:

 deci ,

 unde N1, N2 sunt numerele de spire, iar I2 constituie o măsură a curentului Ix.