Senzori şi traductoare Curs 003 - Măsurarea temperaturii

MĂSURAREA TEMPERATURII

3.1. Noţiuni generale

Temperatura este o mărime de stare. Ea caracterizează „starea termică” a unui corp, adică
gradul de încălzire al acestuia. Pentru exprimarea temperaturii, a trebuit definită unitatea de
măsură. S-au stabilit pe rând diverse „scări de temperatură”:
¾ scara Celsius (unitatea de măsură: gradul Celsius - °C) este definită prin punctul de
topire al gheţii, considerat 0°C, şi punctul de fierbere al apei, considerat 100°C;
¾ scara Réaumur (unitatea de măsură: gradul Réaumur - °Re) a fost definită prin
aceleaşi puncte ca şi scara Celsius, dar li s-au atribuit alte valori: 0°Re pentru 0°C şi
80°Re pentru 100°C;
¾ scara Fahrenheit 1 (unitatea de măsură: gradul Fahrenheit - °F) a fost definită
prin punctul de topire al amestecului de zăpadă şi amoniac, considerat 0°F, şi temperatura
normală a corpului uman, considerată 100°F; punctele fundamentale din scara Celsius au
în scara Fahrenheit valorile: 32°F pentru 0°C şi 212°F pentru 100°C;
¾ scara termodinamică absolută sau scara Kelvin (unitatea de măsură: Kelvinul -
K) are originea diferită de a scării Celsius, şi anume zero-ul absolut al temperaturilor;
punctele fundamentale din scara Celsius au în scara termodinamică absolută
valorile: 273,15K pentru 0°C şi 373,15K pentru 100°C.

Relaţiile de echivalenţă între unităţile de măsură de pe diversele scări de temperatură:

[ ]
¾ T[K ] = t o C + 273,15 ;
[ ] 4
¾ T o Re = ⋅ t o C ;
5
[ ]
[ ] 9
[ ]
¾ T o F = ⋅ t o C + 32 .
5

3.2. Mijloace de măsurare a temperaturii

Conducerea manuală sau automată a principalelor procese tehnologice din industria
energetică, siderurgică, construcţii de maşini etc. este legată de necesitatea măsurării
temperaturii.
Temperatura se măsoară cu ajutorul termometrelor. Funcţionarea lor se bazează pe
variaţia, conform unor legi bine determinate, a unor proprietăţi fizice ale corpurilor la
modificarea temperaturii:
¾ variaţia dimensiunilor prin dilatare (termometre bimetalice);
¾ variaţia volumului prin dilatare (termometre de sticlă cu lichid);
¾ variaţia presiunii lichidelor şi gazelor închise în incinte cu volum constant (termometre
manometrice);
¾ variaţia rezistenţei electrice (termorezistenţe);
¾ variaţia tensiunii generate prin efect termoelectric (termocupluri);
¾ variaţia intensităţii radiaţiilor corpurilor încălzite (termometre de radiaţie).

În general, pentru a putea determina temperatura unui corp, elementul sensibil al

termometrului trebuie să se afle în contact direct cu acesta (termometre de temperatură cu
contact). Excepţie fac parte termometrele de radiaţie, al căror element sensibil primeşte doar
energia radiantă de la corpul a cărui temperatură se măsoară (termometre de temperatură fără
contact).

1
În S.U A este folosită în mod curent nu scara Celsius, ci scara Fahrenheit
@2017 1/7
Senzori şi traductoare Curs 003 - Măsurarea temperaturii

3.2.1. Traductoare de temperatură cu rezervor (termometrice)

Funcţionarea acestor termometre se bazează pe dilatarea volumică a unui lichid
termometric într-un spaţiu închis, conform relaţiei [1]:
V2 = V1 ⋅ [1 + β ⋅ (t 2 − t1 )] (3.1)
V1, V2 - volumele lichidului la temperaturile t1 şi respectiv t2;
β - coeficientul de dilatare volumică a lichidului în intervalul de temperatură t1, t2, la care
s-a aplicat corecţia de dilatare volumică a rezervorului şi capilarului.
Traductoare de temperatură cu rezervor (termometrice) au rolul de a sesiza atingerea unor
valori de temperatură prestabilite, având forme şi construcţii similare termometrelor cu lichid.
Termometrul se pune în contact cu mediul a cărui temperatură se măsoară; diferenţa de
dilatare a lichidului termometric faţă de rezervorul în care se află, determină deplasarea coloanei
prin tubul capilar, care este etalonat pentru indicarea directă a temperaturii.
Termometrele pot fi cu imersie totală – etalonate pentru măsurători cu coloana de lichid
cufundată complet în fluid şi cu imersie parţială – etalonate pentru măsurători cu coloana de
lichid cufundată până la o adâncime specifică, iar coloana neimersată având o temperatură care
se precizează.
Termometrele cu contacte se construiesc în două variante:
¾ cu contacte electrice fixe;
¾ cu contact electric mobil (Wertex).
Un termometru de sticlă cu mercur şi contacte electrice fixe (figura 3.1.) este alcătuit din
tub capilar 1, prin care sunt dispuse, la repere prestabilite, prin încorporarea unor fire de platină,
unul sau mai multe contacte electrice 3, la baza capilarului fiind realizat prin acelaşi procedeu,
contactul de referinţă 3' [1].
La creşterea temperaturii aplicate rezervorului 2, mercurul urcă în capilarul 1 închizând
succesiv contactele prefixate. Astfel de termometre se utilizează în instalaţiile de climatizare
(încăperi termostatate, incubatoare).

Fig. 3.1. Termometru de sticlă cu mercur şi contacte electrice fixe

1 – tub capilar; 2 – rezervor; 3 – contact de măsurare; 3' – contact de referinţă

În funcţie de limitele temperaturii măsurate, ca lichid de lucru în termometrele cu lichid

se folosesc: pentan (de la -200°C până la 20°C), alcool etilic (de la -110°C până la 75°C), toluen
(de la 80°C până la 100°C), mercur (de la -35°C până la 800°C).

3.2.2. Traductoare termoelectrice (termocuplele)

Un termocuplu este alcătuit, în principiu, din element sensibil de tip termocuplu, care
face conversia din temperatură în tensiune termoelectromotoare, cablurile de prelungire, prin
intermediul cărora joncţiunea de măsurare este adusă de la locul măsurării într-o zonă unde este

@2017 2/7
Senzori şi traductoare Curs 003 - Măsurarea temperaturii

posibilă menţinerea constantă a temperaturii, şi adaptorul prin intermediul căruia se obţine

semnalul unificat de ieşire Ie [1].

t0 ETC

t
Fig. 3.2. Schema de principiu a unui traductor de temperatură cu termocuplu

Un termocuplu reprezintă ansamblul a două conductoare omogene, de natură diferită,

denumite termoelectrozi, sudate la unul din capete – sudura este denumită joncţiune de măsurare
care este imersat în mediul cu temperatura t de măsurat. La capetele libere, care constituie
joncţiunea de referinţă, aflate la temperatura t0, datorită efectelor Seebeck, Peltier şi Thomson,
apare o tensiune termoelectromotoare ETC –a cărei valoare este dată de relaţia aproximativă:
ETC = kTC · (t-t0) (3.2)
kTC - este sensibilitatea termocuplului, dependenta de natura celor doi termoelectrozi
(uzual între 0,005 şi 0,07 mV/°C).
Orice variaţia a temperaturii joncţiunii de referinţă se transmite integral ca eroare a
temperaturii de măsurare. Pentru a elimina această sursă de eroare fie se termostatează
joncţiunea de referinţă (joncţiunea de referinţă se menţine la 0°C – soluţie folosită numai la
măsurătorile din laborator) fie în circuitul de măsurare se generează o tensiune compensatoare
liniar dependentă de temperatura joncţiunii de referinţă.
Tensiunea furnizată de termocupluri are nivel mic şi este supusă la perturbaţii. De aceea
adaptoarele electronice convertesc uzual tensiunea în curent (4-20 mA), acesta putând fi transmis
la distanţă mare, fără a fi afectat de perturbaţii.

Fig. 3.3. Elementele constructive ale unui termocuplu industrial

1 – termoelectrozi; 2 – teacă de protecţie; 3 – cutie de conexiuni; 4 – placă de borne; 5 – niplu
sudat; 6 – flanşă fixă; 7 – flanşă mobilă; 8 – joncţiune de măsurare; 9 – capac; 10 – acces
conductoare de prelungire

@2017 3/7
Senzori şi traductoare Curs 003 - Măsurarea temperaturii

Termoelectrozii sunt introduşi în teci de protecţie, de diverse forme şi dimensiuni,

realizate din metal (pentru temperaturi de lucru până la 1100 °C), sau din ceramică sau materiale
metaloceramice - pentru temperaturi mai mari.
Pe lângă teaca de protecţie, termocuplul fizic mai conţine cutia de borne şi sistemul de
fixare în mediul în care se măsoară temperatura. Pentru un timp mic de răspuns, joncţiunea de
măsură este sudată de teacă (sau, dacă este posibil, exterioară tecii).
Efectul Seebeck evidenţiat în 1822 constă în apariţia a unei tensiuni termoelectromotoare
(t.t.e.m.) şi/sau a unui curent corespunzător într-un circuit format din două metale diferite ale
căror joncţiuni se află la temperaturi diferite [3].
Ulterior s-a demonstrat că efectul Seebeck este în fapt superpoziţia a altor două efecte
distincte: efectul Peltier şi efectul Thomson.
Efectul Peltier descoperit în 1834 constă în răcirea sau încălzirea unei joncţiuni
termoelectrice străbătute de curent şi depinde de sensul curentului prin joncţiune.
Efectul Thomson descoperit în 1854 constă în generarea sau absorbţia unei cantităţi de
căldură în plus faţă de cea produsă de efectul Joule la trecerea curentului electric printr-un
conductor sau semiconductor de-a lungul căruia există un gradient de temperatură, depinzând de
sensul curentului.
Termoelectrozii sunt confecţionaţi din materiale omogene (metale, aliaje metalice) cum
ar fi:
¾ cupru Cu – punct de topire 1083°C;
¾ constantan – punct de topire 1280°C;
¾ fier Fe – punct de topire 1539°C;
¾ cromel – punct de topire 1430°C;
¾ nichel Ni – punct de topire 1458°C;
¾ platina Pt – punct de topire 1769°C.
Diametrul termoelectrozilor este 0,1...0,5 mm pentru cazul metalelor rare, 0,2...4 mm
pentru cele uzuale.
Materialele care constituie perechea termoelectrică se aleg astfel încât termocuplul
rezultat să îndeplinească următoarele condiţii esenţiale:
¾ proprietăţi termoelectrice stabile în timp;
¾ imunitate la influenţele mediului;
¾ sensibilitatea cât mai ridicată;
¾ domeniul de temperatură cât mai extins;
¾ liniaritate maxim posibilă a funcţiei de transfer;

Principalele perechi de materiale utilizate pentru termocupluri industriale sau de laborator

sunt:
Tabel 3.1. Principalele perechi de materiale utilizate pentru termocupluri industriale [3]
Domeniul de
Tensiune de ieşire
Tip termocuplu Cod ANSI temperatură
[mV]
[°C]
Platină - Rhodiu B 0÷1700 0÷12,426
Cromel - Connstantan E -200÷900 -8,824÷68,783
Fier - Constantan J 0÷1750 0÷42,283
Cromel - Alumel K -200÷1250 -5,973÷50,633
Nicrosil - Nisil N -270÷1300 -4,345÷47,502
Platină Rhodiu (13%) - Platină R 0÷1450 0÷16,741
Platină Rhodiu (10%) - Platină S 0÷1450 0÷14,973
Cupru - Constantan T -200÷350 -5,602÷17,816

@2017 4/7
Senzori şi traductoare Curs 003 - Măsurarea temperaturii

Fig. 3.4. Caracteristicile electrice ale termocuplelor

a. tensiunea funcţie de temperatură; b. Coeficientul de sensibilitate în funcţie de temperatură

@2017 5/7
Senzori şi traductoare Curs 003 - Măsurarea temperaturii

Fig. 3.1. Termometru de sticlă cu mercur şi contacte

electrice fixe
1 – tub capilar; 2 – rezervor; 3 – contact de măsurare;
3' – contact de referinţă

Termocuple

Fig. 3.3. Elementele constructive ale unui termocuplu industrial

1 – termoelectrozi; 2 – teacă de protecţie; 3 – cutie de conexiuni; 4 – placă de borne; 5 – niplu sudat; 6 –
flanşă fixă; 7 – flanşă mobilă; 8 – joncţiune de măsurare; 9 – capac; 10 – acces conductoare de prelungire

@2017 6/7
Senzori şi traductoare Curs 003 - Măsurarea temperaturii

Tabel 3.1. Principalele perechi de materiale utilizate pentru termocupluri industriale [3]
Domeniul de
Tensiune de ieşire
Tip termocuplu Cod ANSI temperatură
[mV]
[°C]
Platină - Rhodiu B 0÷1700 0÷12,426
Cromel - Connstantan E -200÷900 -8,824÷68,783
Fier - Constantan J 0÷1750 0÷42,283
Cromel - Alumel K -200÷1250 -5,973÷50,633
Nicrosil - Nisil N -270÷1300 -4,345÷47,502
Platină Rhodiu (13%) - Platină R 0÷1450 0÷16,741
Platină Rhodiu (10%) - Platină S 0÷1450 0÷14,973
Cupru - Constantan T -200÷350 -5,602÷17,816

Fig. 3.4. Caracteristicile electrice ale termocuplelor

a. tensiunea funcţie de temperatură; b. Coeficientul de sensibilitate în funcţie de temperatură
Cromel-Alumel (E); Fier-Constantan (J); Cupru Constantan (T);
Cromel- Alumel (K); WRe(5%)-WRe(26%) (C);
PtRh(13%)-Pt (R); PtRh(10%)-Pt (S)

@2017 7/7