MĂSURAREA TEMPERATURII

Temperatura este o mărime fizică fundamentală care indică gradul de încălzire a unui
corp la un moment dat.
Unitatea de măsură pentru temperatura termodinamică este o unitate fundamentală şi
anume gradul Kelvin (unitatea de măsură din SI).
Kelvinul se defineşte ca fiind fracţiunea 1/ 273,15 din temperatura termodinamică
a punctului triplu al apei. Punctul triplu al apei este temperatura la care cele trei stări ale
apei (solidă, lichidă şi gazoasă) se găsesc în echilibru.
Temperatura absolută (termodinamică), exprimată în grade K este legată de
temperatura „t”, exprimată în grade Celsius, prin următoarea relaţie:
T= t+273,15 C, temperatura zero absolut (0K) este egală cu „-273,26 C”.
Alte unităţi de măsură, care împart intervalul cuprins între temperatura de topire a
gheţii pure şi temperatura de fierbere a apei:
 gradul Celsius (notat cu „C”): scara Celsius împarte intervalul menţionat în
100 de părţi egale, deci gradul Celsius reprezintă a suta parte din intervalul de
temperatură determinat de cele două repere: temperatura de topire a gheţii notată cu 0
şi temperatura de fierbere a apei, notată cu 100, considerate la presiunea atmosferică.
 gradul Fahrenheit, (notat cu „F”): reprezintă a 180-a parte din intervalul de
temperaturi mărginit de temperatura de topire a gheţii notată cu 32 şi temperatura de
fierbere a apei, notată cu 212.
 gradul Reaumur (notat cu „R”): scara de temperaturi Reaumur împarte
intervalul dintre temperatura de topire a gheţii, notată cu 0 şi temperatura de fierbere ,
notată cu 80, în 80 de părţi egale.
Pentru conversiunea între cele trei scări de temperatura, se tine seama de următoarea
relaţie:
1°C = 0,8°R = 1,8°F
De exemplu: 30°C = 30x1,8+32 = 86°F = 30x0,8 = 24°R
Legătura dintre cele două temperaturi (exprimate in gradeC , respectiv grade K) este
data de relaţia: T = t + 273,15.

Corespondenţa temperaturilor pe diferite scări

1
 MIJLOACE PENTRU MASURAREA TEMPERATURII
1. TERMOMETRUL DE STICLĂ CU LICHID:
Se foloseşte pentru măsurarea temperaturilor locale, în domeniul 200-1050C.
Principiul de funcţionare al acestor termometre se bazează pe dilataţia unui lichid într-un
spaţiu închis. Aceste termometre sunt confecţionate din sticlă transparentă, cu calităţi termice bune şi
coeficient de dilatare maxim de 2,55 .
Lichidul termometric poate fi:
pentan: 200…20C;
alcool etilic: 110…75C;
toluen: 80 …100C;
mercur: 35 … 800C;
aliaj de galiu: 0 … 1050C.
După forma constructivă aceste termometre pot fi:

a) termometrul cu capilar masiv (figura a.): la

care capilarul are diametrul aproape egal cu
al rezervorului.
b) termometrul tubular: (figura b.): are scara
interioară şi rezervorul montate la capătul tijei, în
prelungirea corpului tubular. Scara gradată este
trasată pe o placă opacă în interiorul corpului
tubular.
c) termometrul cu capilar neprotejat (figura c.)
la care capătul superior al capilarului este îndoit
şi fixat pe o placă pe care este trasată scara
gradată.

2. TERMOCUPLUL:
Măsurarea temperaturii cu ajutorul termocuplului se bazează pe fenomenul termoelectric.
Acesta constă în existenţa unei forţe termoelectromotoare într-un circuit compus din materiale
conductoare diferite.
În funcţie de destinaţie şi de dimensiuni există multe tipuri de termocupluri:
termocuplul cu bandă pentru măsurarea temperaturilor suprafeţelor cilindrice;
termocupluri pastilă pentru măsurarea temperaturii suprafeţelor plane;
termocupluri cu vârfuri pentru măsurarea temperaturii materialelor bune
conducătoare de electricitate.
În figura de mai jos sunt prezentate termocupluri compuse din două, respectiv din trei
materiale diferite:
Limitele de utilizare a termocuplurilor sunt:
 Cu-Constantan : -200…600C;
 Fe-Constantan : -200…900C;
 Fe Copel : 0…800C;
 Cu-Copel : 0…600C;
 NiCr-Ni : 0…1200C;
 Cromel-Alumel : -50…1300C;
 Pt Rh-Pt : 0…1600C.
Peste 1600C, se folosesc termocupluri păe bază de
platină, aliaje de iridiu, aliaje de rodiu, sau termocupluri
molibden-wolfram; taliu-molibden.
2
 Construcţia termocuplului:
În general, electrozii termocuplurilor se sudează cu flacără electrică.
Electrozii sunt fire sau benzi izolate între ele. În exterior au o teacă ce protejează termocuplul de
şocurile mecanice, precum şi împotriva acţiunii mediului.
Constructiv, cel mai răspândit termocuplu, are forma unui tub, în interiorul căruia sunt introduşi
electrozii. Bornele de legătură se găsesc la un capăt al tubului, protejate şi ele împotriva prafului sau a
agenţilor corozivi. Bornele sunt marcate cu „+” şi cu „- „ pentru indicarea polarităţii termocuplului.
3. Termorezistenţe:
Termorezistenţele sunt utilizate la măsurarea temperaturilor cuprinse în intervalul -120…+150 .
Principiul de funcţionare se bazează pe proprietatea unor conductori de a-şi modifica
rezistivitatea electrică odată cu modificarea temperaturii. Din acest motiv, materialele folosite la
confecţionarea termorezistenţelor trebuie să aibă coeficientul de variaţie a rezistivităţii cu temperatura ,
foarte mare. Astfel materialele folosite sunt: platina, cuprul, nichelul, fierul.
Cuprul are o variaţie liniară a rezistenţei electrice cu temperatura: , dar prezintă
dezavantajul unei rezistivităţi mici comparativ cu platina. Astfel, cele mai indicate materiale pentru
termorezistenţe sunt platina şi nichelul, în principal, datorită rezistivităţii crescute.
D.p.d.v. constructiv, termorezistenţele sunt fire sau benzi înfăşurate pe un suport special.
Suportul trebuie să fie termostabil şi cu rezistenţă mecanică şi termică ridicate. Din acest motiv suporţii
se realizează din porţelan, pentru temperaturi înalte, sau din mică (argilă) pentru temperaturi mai
joase. Firele conductoare sunt din Cu la temperaturi mai joase, sau din materiale termorezistente
(platină) la temperaturi mai înalte.
Tipuri constructive de termorezistenţe:
termorezistenţele din platină pentru temperaturi joase
termorezistenţe rapide din platină;
termorezistenţe din cupru;
termorezistenţe de cameră.

MIJLOACE DE MĂSURARE PENTRU DEBIT

1. DEFINIRE: debitul se defineşte ca fiind cantitatea de substanţă solidă, lichidă sau gazoasă
care trece printr-o secţiune oarecare în unitatea de timp.
Astfel, debitul, se poate exprima în două forme:
debit de volum: volumul de fluid scurs în unitatea de timp:
, unde V – este volumul; t – este timpul.
debit de masă: masa de fluid scursă în unitatea de timp:
, unde m – este masa; t – este timpul.
Ecuaţiile dimensionale:
pentru debitul de volum: (depinde de lungime şi timp).
pentru debitul masic: .
3
 2. UNITĂŢI DE MĂSURĂ:
pentru debitul volumic:

pentru debitul masic: .

3. METODE DE MĂSURARE A DEBITULUI:
3.1. Metoda volumetrică: se aplică la lichide şi gaze. Debitul este suma anumitor volume
elementare de fluid, constante în intervalul de timp în care se face determinarea.
3.2. Metoda gravimetrică: este o metodă de măsurare a debitului aplicabilă la lichide şi
gaze. Debitul este produsul dintre volumul şi densitatea fluidului trecut printr-un contor într-un
anumit interval de timp. Mărimile caracteristice sunt volumul şi densitatea.
3.3. Metoda micşorării locale a secţiunii de curgere: se aplică la lichide şi gaze. O
strangulare locală a secţiunii de trecere printr-o conductă are ca efect o pierdere locală de
presiune. Metoda se bazează pe proporţionalitatea ce există între debitul trecut prin secţiunea
strangulată şi pierderea de presiune produsă local.
3.4. Metoda centrifugală: se aplică la lichide şi gaze. Ea foloseşte legătura funcţională
dintre debit şi diferenţa de presiune care se creează într-o curbă parcursă de fluid între
porţiunea concavă şi cea convexă, considerând aceeaşi secţiune transversală.
Curba în care se măsoară diferenţa de presiune se mai numeşte şi cot de măsurare.
3.5. Metoda rezistenţei opuse de un corp la înaintarea fluidului: se bazează pe
proporţionalitatea care există între debitul trecut printr-un tub şi mărimea deplasării unui corp din
interiorul fluidului, corpul având dimensiuni calculate. Mijloacele de măsură ce utilizează această
metodă se numesc rotametre.
3.6.Metoda explorării câmpului de viteze: este o metodă care se aplică atât la lichide cât
şi la gaze. Se bazează pe legătura directă ce există între debit şi viteza de curgere a fluidului.
3.7. Metoda electromagnetică: se aplică la lichidele cu o anumită conductibilitate. Ea se
bazează pe proporţionalitatea dintre forţa electromotoare indusă de un curent de lichid la
trecerea printr-un câmp magnetic.
3.8. Metoda injectării sau diluţiei: se aplică la lichide şi gaze şi constă în introducerea unor
soluţii identificabile în fluid, apoi urmează măsurarea în aval a concentraţiei de substanţă, ştiind
că diluţia este proporţională cu debitul.
4. APARATE PENTRU MĂSURAREA DEBITULUI DE LICHIDE – APOMETRUL
Aparatele utilizate pentru măsurarea debitului de lichide se mai numesc contoare, iar
contoarele pentru apă potabilă se mai numesc apometre .
CONTORUL CU PALETE – APOMETRUL : se poate observa în figura de mai jos:
Caracteristicile apometrelor sunt:
calibrul contorului: reprezintă mărimea diametrului orificiului de intrare şi de ieşire a
lichidului;
debitul caracteristic (debitul nominal) : reprezintă cantitatea maximă de lichid care trece
prin contor timp de o oră;
pierderea de presiune în contor;
presiunea şi temperatura limită: valorile admisibile pentru ca erorile de măsurare să fie
minime.

Elemente componente:
1 – corp; 2 – sită; 3 – dispozitiv de măsurare; 4 – caseta;
5 – orificii calibrate; 6 – orificii; 7 – mecanism de
transmitere; 8 – mecanism integrator de debit.
Corpul apometrului este, în general turnat din bronz
fosforos şi este prevăzut cu două orificii pentru intrarea ,
respectiv pentru ieşirea lichidului. La intrare, are montată o sită
metalică sau sită din materiale plastice cu rolul de filtrare a
impurităţilor.
Dispozitivul de măsurare este construit dintr-o roată cu palete, care este antrenată prin curgerea
lichidului.
4
 Mecanismul de transmitere are rolul de a prelua mişcarea de rotaţie şi de a o transmite la
dispozitivul integrator format dintr-un cadran cu ace indicatoare ce totalizează lichidul trecut prin aparat.
Indicarea debitelor se face pe două tipuri de cadrane:

cu 5 scări gradate (fig. a), circulare. O

gradaţie de pe scara de ordin superior
reprezintă o rotaţie completă a scării
imediat următoare.
cu fante pentru înscrierea debitului
(fig.b.)
Ambele tipuri de cadrane sunt
prevăzute cu ac indicator central care
poate indica fracţiuni de .
a. b.
Caracteristici tehnice:
domeniul de măsurare: ;
presiunea maximă de lucru: 10 bari;
etanşeitatea garantată cu apa, la 16 bari, timp de 3 min.
temperatura lichidului max 30;
sensibilitate garantată: contorul înregistrează sigur debite de 2% din debitul nominal:
toleranţe garantate: erori sub 3% pentru intervalul 2-5 % din debitul nominal şi sub 2% pentru
debite cuprinse între 5-100% din debitul nominal.

FIŞA DE EVALUARE
NUMELE ŞI PRENUMELE:…………………………..
TEMA EVALUATĂ: Mijloace de măsurare pentru debite şi temperaturi:
SUBIECTUL I: (10 puncte)
Pentru fiecare din cerinţele de mai jos (1-5), scrieţi, în spaţiul de răspuns, litera corespunzătoare
răspunsului corect:
1. Mărimile fundamentale cu ajutorul cărora se defineşte debitul de masă sunt:
a. Masa şi timpul;
b. Masa şi temperatura;
c. Masa şi cantitatea de substanţă;
d. Timpul şi cantitatea de substanţă.
2. Unitatea de măsură, în SI, pentru temperatură este:
a. Gradul Celsius;
b. Gradul Kelvin;
c. Gradul Fahrenheit;
5
 d. Gradul centezimal.
3. Metoda electromagnetică este o metodă folosită pentru măsurarea:
a. Temperaturii;
b. Timpului;
c. Debitului;
d. Lungimii.
4. Unitatea de măsură, din SI, pentru debitul volumic, este:
a.

b.

c.

d. .
5. Metoda gravimetrică utilizată pentru măsurarea debitului, are ca mărimi caracteristice:
a. masa şi densitatea;
b. masa şi lungimea;
c. densitatea şi lungimea;
d. densitatea şi volumul.
Răspuns subiectul I:
……………………………………………………………………………………………………………………
SUBIECTUL II: (30 puncte)
1. Scrieţi, în spaţiul de răspuns, informaţia corectă care completează spaţiile libere: (10 puncte)
a. Aparatele utilizate pentru măsurarea debitului de lichide se mai numesc contoare, iar contoarele
pentru apă potabilă se mai numesc …(1)…
b. Măsurarea temperaturii cu ajutorul termocuplului se bazează pe fenomenul …(2)…
c. Calibrul contorului utilizat la măsurarea debitului apei potabile, reprezintă mărimea …(3)…
orificiului de intrare şi de ieşire a lichidului.
d. Firele conductoare ale termorezistenţelor folosite la măsurarea temperaturii, la temperaturi
înalte, se confecţionează din …(4)…
e. La apometrul cu 5 scări gradate, o gradaţie de pe scara de ordin superior reprezintă o …(5)… a
acului indicator pe scara imediat inferioară.
2. Transcrieţi, în spaţiul de răspuns, litera corespunzătoare fiecărui enunţ (a,b,c,d,e) şi notaţi în dreptul
ei litera A, dacă apreciaţi că enunţul este adevărat şi F dacă apreciaţi că enunţul este fals. (10 puncte)
a. Temperatura zero absolut este egală cu „ – 273, 16 C.
b. Termometrul cu capilar masiv, are diametrul capilarului mult mai mare decât diametrul
rezervorului.
c. Debitul caracteristic (nominal) al unui apometru, reprezintă cantitatea minimă de lichid ce trece
prin contor timp de o oră.
d. Gradul Celsius este unitate de măsură fundamentală.
e. Gradul Fahrenheit reprezintă a 180-a parte din intervalul de temperaturi mărginit de temperatura
de topire a gheţii notată cu 32 şi temperatura de fierbere a apei notată cu 212.
3. În coloana A sunt indicate diferite tipuri de mijloace pentru măsurare , iar în coloana B mărimile
fizice corespunzătoare. Scrieţi, în spaţiul de răspuns, asocierile corecte dintre cifrele coloanei A şi
literele coloanei B. (10 puncte)
A – mijloace de măsurare B – mărimi fizice

termocuplul Forţa
apometrul Masa
dinamometrul hidraulic Temperatura
balanţa hidrostatică Debitul
balanţa romană Densitatea

6
Răspuns subiectul II: 1.
……………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………..
2.……………………………………………………………………………………………………………………
3. …………………………………………………………………………………………………………………..
SUBIECTUL III: (24 puncte)
1. Explicaţi noţiunea de temperatură.
2. Deduceţi unitatea de măsură a debitului volumic, din SI, utilizând relaţia de definiţie:
.
3. Enumeraţi trei tipuri constructive de termorezistenţe.
4. Realizaţi următoarele transformări:
a. ;

b. ;

c. .
SUBIECTUL IV: ( 26 puncte)
Se consideră mijlocul de măsurare din figura de mai jos:
a. Precizaţi denumirea mijlocului de măsurare.
b. Indicaţi mărimea fizică măsurată cu acest aparat.
c. Precizaţi unitatea de măsură, din SI, pentru mărimea
fizică numită anterior.
d. Precizaţi denumirea elementelor componente,
ale aparatului, numerotate cu cifre de la 1-8 (1,2,3,4,5,6,7 şi 8).
e. Precizaţi rolul mecanismului de transmitere.
f. Menţionaţi două tipuri de cadrane utilizate pentru
afişarea mărimilor măsurate cu acest aparat.

BAREM DE CORECTARE – FIŞA – DEBITE ŞI TEMPERATURI

SUBIECTUL I TOTAL: 10 PUNCTE
1. a. 2. b. 3. c. 4. a. 5. d.
Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 2p; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia 0p.

SUBIECTUL II TOTAL 30 PUNCTE

1. (10P.) a. (1) –apometre; b. (2) – termoelectric ; c. (3) –diametrului; d. (4) – materiale
termorezistente ; e. (5) –rotaţie completă.
Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 2p.; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia 0p.
2. (10p.)
a. – A; b. – F ; c – F ; d – F ; e – A .
Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 2p.; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia 0p.
3. (10p.) 1. – c; 2. – d; 3. – a; 4. – e; 5. – b.
Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 2p.; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia 0p.

7
SUBIECTUL III TOTAL 24 PUNCTE
1. (5p.)
Temperatura este o mărime fizică, scalară, ce caracterizează gradul de agitaţie dezordonată a
moleculelor unui corp.
Pentru răspuns parţial corect se acordă 3p. Pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă 0p.
2. (4p.)
.
Pentru răspuns incorect, incomplet sau lipsa acestuia se acordă 0p.
3.(6p)
termorezistenţe din platină pentru temperaturi joase, termorezistenţe rapide din platină, termorezistenţe
din cupru, termorezistenţe de cameră.
Pentru oricare 3 răspunsuri corecte din cele de mai sus se acordă câte 2p.; Pentru răspuns incorect
sau lipsa acestuia se acordă 0p.
4. (9p)

a.; 0,003 .

b. .

c. .
Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 2p.; Pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă
0p.

SUBIECTUL IV TOTAL 26 PUNCTE

a. (2p.) –apometrul sau contorul cu palete. Pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia 0p.
b. (2p.) – debitul (volumic). Pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia 0p.
c. (2p.) – . Pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia 0p.
d. (16p.) 1-corp ; 2-sită; 3-dispozitiv de măsurare; 4-caseta; 5-orificii calibrate; 6- orificii; 7- mecanism
de transmitere; 8- mecanism integrator de debit. Pentru fiecare răspuns corect şi complet se acordă
câte 2p.; Pentru răspuns incorect, incomplet sau lipsa acestuia se acordă 0p.
e. (2p.) Mecanismul de transmitere are rolul de a prelua mişcarea de rotaţie şi de a o transmite la
mecanismul integrator.
Pentru răspuns parţial corect 1p. Pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia 0p.
f.(2p) Cadran cu cinci scări gradate; cadran cu fantă pentru înscrierea debitului. Pentru fiecare
răspuns corect se acordă câte 1p.; Pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă 0p.