Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CARACTERISTICI GENERALE:
Irigarea prin aspersiune se realizează folosind echipamente speciale cu
ajutorul cărora apa se distribuie plantelor simulând ploaia naturală.
Aspersiunea, ca metodă de udare a culturilor, a apărut la începutul
secolului XX în Europa Occidentală şi s-a dezvoltat odată cu tehnica de
pompare încât în prezent ocupă un loc prioritar în ierarhia metodelor de
udare.
În România, irigarea prin aspersiune a fost aplicată după 1950 dar a
evoluat rapid, în prezent fiind folosită pe circa 80% din terenurile
amenajate.
Avantajele udării prin aspersiune
Principalele avantaje ale udării prin aspersiune pot fi
sintetizate astfel:
- este pretabilă pe toate categoriile de terenuri;
- permite o mecanizare pe scară largă;
- prin aplicarea unor udări cu norme mici este favorizată
germinarea semințelor;
- contribuie la îmbunătățirea fertilității solului, înglobând în sol
oxigenul și azotul absorbit din aer;
- poate crește densitatea plantelor la hectar;
- face posibilă administrarea îngrășămintelor și a substanțelor
de combatere a buruienilor, bolilor și dăunătorilor;
- combaterea înghețurilor târzii;
- se poate aplica atât ziua și cât și noaptea ș.a.
✓ asigură condiţii pentru folosirea mai bună a terenului prin
înlocuirea totală sau parţială a reţelei de canale cu reţeaua
de conducte îngropate şi reducerea sau desfiinţarea reţelei
de evacuare;
✓ determină randament ridicat al reţelei de aducţiune şi
distribuţie;
✓ nu implică folosirea de udători cu calificare deosebită ş. a.
Dezavantajele irigării prin aspersiune