1) Obiectivul si importanta lucrarilor de imbunatatiri funciare.

Datorita diversitatii conditiilor de relief, clima, sol si

hidrogeologie pe aproximativ doua treimi din suprafata agricola se
manifesta actiunea separata sau cumulata a secetei, excesului de
umiditate si eroziunii solului. In functie de scopul urmarit lucrarile de
imbunatatiri funciare se grupeaza in:
1. lucrari pentru inlaturarea deficitului de umiditate din sol -
lucrarile de irigatii
2. Lucrari pentru prevenirea si combaterea excesului de apa din sol
si de la suprafata solului - lucrari de desecare si drenaj
3. Lucrari pentru prevenirea eroziunii solului precum si lucrari
pentru prevenirea alunecarilor de teren - lucrari de combatere a
eroziunii solului
Trasaturile lucrarilor de imbunatatiri funciare:
Lucrarile de irigatii, desecari si combaterea eroziunii solului se
deosebesc fundamental de lucrarile agricole obisnuite prin cateva
trasaturi caracteristice:
1. Au o durata mare de functionare
2. Necesita investitii mari la hectar
3. Investitia se amortizeaza intr o perioada mare de timp
4. Au un caracter complex

2)Accesibilitatea apei asupra plantelor si asupra solului.

Apa accesibila plantelor este cuprinsa intre capacitatea pentru apa in

camp si coeficientul de ofilire. Intervalul dintre apa in camp si
coeficientul de ofilire poarta denumirea de intervalul umiditatii active.
La nivelul capacitatii pentru apa in camp apa este retinuta cu o
forta de suctiune de 1 pana la 3 atmosfere, forta care creste pana la
15 atmosfere la nivelul coeficientului de ofilire. Acest fapt indica un
grad diferit de accesibilitate al apei pentru plante. Datorita acestui
lucru s a introdus notiunea de apa usor accesibila si plafon minim.
Plafonul minim marcheaza limita inferioara a umiditatii solului, iar apa
usor accesibila este cuprinsa intre capacitatea pentru apa in camp si
plafonul minim.
Limita inferioara a umiditatii usor accesibile corespunde unei
suctiuni de 1-2 atmosfere. La aceasta suctiune de 1-2 atmosfere se
obtine o norma de irigare mica si un numar rational de udari.
Daca se accepta plafonul minim corespunzator unei succtiuni de
2 atmosfere atunci se va calcula diferit in functie de textura solului.
 calcule---****
Capacitatea pentru apa in camp si coeficientul de ofilire se
determina pe adancimea de 1 metru si jumatate.
Reducerea umiditatii solului pana la nivelul coeficientului de
ofilire timp de una pana la doua zile poate reduce productia cu 20% iar
la un interval de 6 pana la 8 zile productia se reduce cu pana la 50%.

3) Norma de irigare reprezinta cantitatea de apa necesara pentru

irigarea unui hectar cultivat cu o anumita planta in perioada de
vegetatie. Norma de irigare variaza intre 1500 si 6000 de metrii cubi pe
hectar in functie de zona pedo climatica si de cultura. Pentru
exprimarea normei de irigare se poate folosi ecuatia bilantului
hidrologic din perioada de vegetatie.

Norma de udare se noteaza cu (m) se exprima in metri cubi pe hectar

sau in mm coloana de apa si este cantitatea de apa care se
administreaza unei culturi la o singura udare. Formula de calcul este:
m neta= 100*H*Da(CC-pmom) (m3/ha). M brut = 1/n lung indice c * H *
Da (CC-pmom)

4) Metode de udare si cerintele generale. Examen cerintele metodelor

de udare.
O metoda de udare trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:
1. Metoda de udare sa creeze premise pentru obtinerea de productii
mari si stabile
2. Sa asigure distribuirea uniforma a apei la plante
3. Sa permita distribuirea apei cu un randament ridicat, adica sa
existe pierderi minime de apa, pierderi care se realizeaza prin
percolare in adancime sau pierderi care se intalnesc la capatul aval
al brazdelor sau fasiilor de udare.
4. Sa necesite un consum minim de energie la distribuirea apei pe
teren
5. Sa permita efectuare mecanizata a tuturor lucrarilro agricole
6. De a nu se modifica in sens negativ insusirile fizice, hidrofizice si
chimice ale solului
7. Sa permita insusirea cu usurinta a tehnicii de udare de catre
muncitorii agricoli

5) Alegerea tipului de aspersor trebuie sa se faca in functie de

urmatorii factori:
• Intensitatea de udare realizata de aspersor la functionarea in schema
• Viteza de infiltratie a apei in sol in functie de panta terenului si de
gradul de acoperire cu vegetatie a solului.
• Presiunea de lucru disponibila la hidrant.
• Finetea ploii aspersate
• Intensitatea de udare

6) Metoda de udare prin picurare, conditii de folosire avantaje si

dezavantaje.
Aceasta metoda de udare consta in distribuirea apei pe teren in mod
lent sub forma de picatura. Face parte din categoria irigatii localizate,
metoda ce se caracterizeaza prin aceea ca apa distribuita pe teren
umecteaza numai o parte din suprafata solului ramanand astfel
intervale neumezite. Prin aceasta metoda apa este distribuita cu un
debit redus si o presiune aproape nula. Apa este distribuita cu ajutorul
picuratoarelor sau cu ajutorul microtuburilor perforate. Eficacitatea
apei de irigatie depinde de modul in care se face difuzia in sol. Pe
veticala sau pe orizontala. O data cu apa putem adauga ingrasaminte
si insecticide. Metoda foloseste instalatii alcatuite dintr o retea de
conducte din material plastic amplasate la suprafata solului sau
subteran prevazute cu dispozitive speciale de picurare la anumite
distante in functie de planta care se iriga.
Aceasta metoda poate fi aplicata prin mai multe metode:
Din pct de de vedere al distributiei apei:
Pe fiecare planta sau la cate doua.
Pe fiecare rand pe plante care se poate realiza cu picuratoare dispuse
uniform distribuite pe o linie sau chiar 2 linii de picuratoare la un rand.
Din punct de vedere al tipului de echipament:
Echipament fix atunci cand irigam in sere, solarii, plantatii de vv, pomi
fructiferi.
Echipament mobil - linii de picurare si conducte secundare.
Avantajele metodelei - nu se creaza depozite saline, nu se
inregistreaza o racire brusca a organelor aeriene ale plantelor , deci nu
intervin restrictii in ceea ce priveste programul orar de aplicare a
udarilor, polenizarea se produce in conditii mai bune si productia va fi
mai irigata, nu distruge structura solului, se evita fenomenele de
tasare, se evita improscarea plantelor cu sol micsorand astfel riscurile
contaminarii fungice sau bacteriene.
Avantaje in raport cu alte metode de irigare - consum scazut cu apa de
irigatii, cheltuieli reduse cu energia de pompare, se inregistreaza o
reducere importanta a pierderilor prin evaporatie, este putin
pretentioasa la conditiile de sol, relief, regim hidrologic, putand fi
folosita atat pe terenuri in panta sau cu nivel freatic ridicat.
Dezavantaje - costuri ridicate cu instalatia, fragilitate ridicata la
aplicarea lucrarilor de intretinere, pericolul infundarii picuratoarelor,
pe solurile cu textura grea unde nu se permite o difuzie a apei pe
lateral suficienta, se recomanda inlocuirea metodei de udare prin
picurare cu microaspersiune. In cazul culturii de capsun, in momentul
infiintarii culturii metoda de udare prin picurare nu este suficienta
pentru umezirea intregii suprafeti si se foloseste alternativ
aspersiunea si picurarea.

6) Metoda de udare prin scurgere la suprafata.

Metoda de udare pe brazda. Conditii de folosire, avantaje si
dezavantaje.
Poate fi folosita pentru irigarea culturilor agricole si horticole. Este o
metoda traditionala de udare cu un consum redus de energie la
distribuirea apei pe teren. Canalele provizorii de irigatie au fost
inlocuite cu conducte de udare ceea ce a condus la folosirea rationala
si eficienta a apei, la o determinare cu precizie a debitelor de udare si
la o durata de udare controlata.
Avantaje:
• Regimul eolian nu influenteaza calitatea udarii
• Se pot folosi ape uzate
• Costul echipamentului mic
• Consum redus de energie

Dezavantaje:
• Necesita nivelare capitala a terenului
• Randament scazut a udarilor in camp
• Pierderi mari de apa prin percolare si prin evapotranspiratie
• Aplicarea necontrolata a udarilor poate conduce la degradarea
solurilor prin eroziune inmlastinire si salinizare

7) Elementele tehnice ale udarii pe brazda:

Calitatea udarii precum si uniformitatea, randamentul si prevenirea

degradarii solului prin eroziune sunt puternic influentate de elementele
tehnice ale udarii.
1. Distanta intre brazdele de udare - dindicebr trebuie stabilita in asa
fel incat sa asigure o umectare uniforma a solului pe distanta dintre
randuri. Distanta trebuie stabilita in asa fel incat sa existe
posibilitatea de mecanizare a lucrarilor agricole. Pentru a se realiza
o distribuire uniforma a apei este necesar ca la stabilirea distantei
dintre brazde sa se tina cont de distanta pe care are loc infiltratia
laterala a apei pe brazda. Infiltratia apei pe lateral este influentata
de textura solului. O infiltratie redusa conduce la o durata de udare
mai mare, la o marire a normei de udare si la o cantitate mai mare
de apa de a lungul brazdei de udare. Distanta dintre brazdele de
udare in functie de textura solului - pe solurile nisipoase distanta
este de 0,5m, pe solurile nisipo lutoase distanta este de 0,6-0,7m,
pe solurile lutoase 0,8m, iar pe solurile luto-argiloase intre 0,8-1m,
iar pe solurile argiloase intre 1-1,2m.
2. Sectiunea transversala a brazdelor de udare - deschiderea brazdelor
de udare se face inaintea primei udari si inlocuieste de obicei prima
prasila mecanica. Deschiderea brazdelor se face atunci cand
plantele aj o inaltime de maxim 80cm. La deschidere brazdele au
sectiune trapezoidala sau triunghiulara, dar dupa aplicarea primei
udari au sectiune parabolica.
3. Debitul de alimentare - influenteaza in mod direct fenomenul de
scurgere, durata udarii si randamentul. Debitul variaza intre 0,3l/s
pana la 4l/s si se stabileste pentru fiecare sola in parte in functie de
panta brazdei si de gradul de erodanilitate al solului. La un debit de
udare prea mic rezultao udare neuniforma si pierderi mari prin
percolare. La un debit prea mare rezulta eroziune de a lungul
brazdei si pierderi mari de apa in capatul aval al brazdei. Debitul
optim poarta denumirea de debit maxim neeroziv - Qmn. Debitul
maxim neeroziv se calculeaza in functie de panta brazdei si de
textura solului. La udarea pe brazde se foloseste regimul de irigare
variat, respectiv 2 debite de udare. Debitul initial si debitul de
regim. Qi si Qr. Debitul initial are o valoare mai mare, se foloseste in
prima parte a udarii pana cand suvoiul de apa a ajuns la capatul
aval al brazdei dupa care se continua udarea cu debitul de regim
care are valoarea mai mica decat debitul initial, respectiv o
jumatate sau o patrime din debitul initial. Debitul de regim se
foloseste pana cand se administreaza intreaga norma de udare.
4. Lungimea brazdei de udare este influentata de panta si de textura si
variaza intre 100-300m.
5. Panta longitudinala a brazdelor de udare care variaza intre 3-15%.
8) Excesul de umiditate - surse si factori: ( poate sa imi ceara doar
factorii, ma intrebi )

Excesul de umiditate se manifesta pe aproximativ 5 milioane de hectare indiferent de categoria

de folosinta. Se manifesta mai puternic pe terenurile relativ plane cu pante mici sub 1-3% cu
microdepresiuni locale, cu soluri argilo-iluviale, caracterizate printr-un continut mare de argila.
In zona umeda excesul de umiditate poate sa apara si pe versantii cu pante mici in prezenta unor
schimbari de panta pe soluri cu drenaj intern slab si izvoare de coasta. Din punct de vedere tehnic
un sol cu exces de umiditate se considera atunci cand continutul de apa din sol depaseste
capacitatea pentru apa in camp. Inlaturarea apei in exces de la suprafata solului si din profilul de
sol se poate realiza pe cale naturala sau artificiala.

Sursele excesului de umiditate:

• Precipitatiile abundente
• Apa freatica cu un nivel ridicat
• Apa raurilor in perioada de inundatie
• Apa de irigatie in exces

Factori:
• Naturali
• Antropici

Factorii naturali:
• Clima - prin elementele sale este un factor natural care sta la baza
excesului de umiditate din profilul de sol si de la suprafata solului.
In functie de acesti factori teritoriul Romaniei a fost impartit in 3 zone
climatice - umeda, subumeda, uscata.
Zona umeda se caracterizeaza printr-un regim hidric excedentar
datorita faptului ca precipitatiile depasesc evapotranspiratia.
Temperatura anuala in zona umeda este de 4-9 grade.
Precipitatiile anuale se incadreaza intre 800-1000mm.
Evapotranspiratia potentiala intre550-700mm.
Zona subumeda: - se caracterizeaza printr-un regim hidric periodic
percoltaiv, precipitatiile depasind evapotranspiratia numai in perioada
rece a anului. Temperatura anuala in zona subumeda este cuprinsa
intre 8-11 grade. Precipitatiile anuale intre 450 si 700mm. Valoarea
evapotranspiratiei potentiale intre 650-750mm.
Zona secetoasa - se caracterizea aprintr o cantitate mica de
precipitatii, precipitatiile anuale fiind cuprinse intre 350-550mm.
Temperatura anuala fiind cuprinsa intre 10-11,5 grade, valoarea
evapotranspiratiei potentiale intre 700-800mm.

• Relieful - zonele afectate cu exces de umiditate sunt zonele cu drenaj

extern defectuos caracteristic luncilor si campiilor joase. La noi in
tara in C de V, in unele zone din C Munteniei si Olteniei,
Reteaua hidrografica prin densitate si adancime influenteaza drenajul
natural al terenurilor vecine si indirect marimea si intensitatea
excesului de apa. Reteaua hidrografica putin adanca colmatata uneori
cu patul albiei mai ridicat decat terenurile vecine favorizeaza formarea
execesului de umiditate, situatie intalnita in C de V si podisul
Barladului.
Conditiile pedolitologice influenteaza in mare masura drenajul intern
astfel cu cat solul este mai argilos, mai greu cu atat drenajul intern
este mai redus.

Factorii antropici:
Actiunile mai importante prin care omul contribuie la excesul de
umiditate sunt strans legate de introducerea irigatiilor in zonele cu
nivel freatic ridicat. Aplicarea nerationala a irigatiilor cu pierderi mari
de apa in camp, pe soluri cu drenaj intern slab si fara scurgere la
suprafata.
Executarea de acumulari cu caracter agropiscicol care influenteaza
infiltratia apei prin si pe sub dig favorizand astfel inmlastinire sau
salinizare.
Pe solurile cu exces de umiditate iau nastere fenomenele de gleizare
si stagnogleizare.
Trasarea retelei de desecare drenaj - in trasarea ei se tine cont de
panta terenului si de caracteristicile pedologice ale acestuia. Se
incepe prin trasarea canalului de evacuare principal care se traseaza
pe linia cu cea mai mare panta. Canalul are o lungime cuprinsa intre
1500-3000m. La canalul de evacuare principal se raporteaza canalele
colectoare care au lungimea cuprinsa intre 800-1500m. Canalele
colectoare se raporteaza sub unghi de 60 de grade fata de canalul de
evacuare principal pentru a favoriza scurgerea apei. Distanta dintre 2
canale colectoare este influentata de textura solului. Apa este
eliminata intr-un rau, iar la baza raului se traseaza canalul de
interceptie care poate avea o lungime maxima de 1500m. In cazul in
care canalele colectoare nu reusesc sa elimine intreaga cantitate de
apa aferenta lor se amplaseaa drenuri subterane sau se recurge la
drenajul biologic cu materialele.

9 ) Metode de desecare-drenaj

Reprezinta complexul de lucrari tehnic si agroameliorative prin care se elimina apa in in exces
de la suprafata solului sau din profilul de sol .
In functie de provenienta exesului de umiditate si tehnicile de eliminare metodele de desecare-
drenaj se clasifica in :

1) Desecarea apei in exces de la suprafata terenului si favorizarea scurgerii la suprafata

2) Drenarea apei in exces din stratul radicular al fantelor
3) Drenarea de suprafata prin canale deschise combinat cu drenaj subteran
4) Drenarea prin colmatarea zonei cu exces de umiditate
5) Drenajul frontal unde se regleza nivelul apei freatice cu ajutorul puturilor de captare
10 ) Tipuri de desecare-drenaj

Prin modul de colectare si evacuare a apei intalnim :

- Drenajul orizontal
- Drenajul vertical
- Drenajul mixt
a) Drenajul orizontal se clasifica in functie de materialele folosite si avem “
- Drenaj orizontal cu material locale
- Drenaj cu tuburi din ceramic beton plastic
- Drenaj cu material special
Drenajul orizontal consta in amplasarea drenurilor absorbante si colectoare la o adancime de
1.5-1.8 m .
b) Drenajul vertical se compune dintr-o serie de puturi absorbante si de colectoare care
asigura reducerea nivelului de apa freatica
c) Drenajul mixt se pot folosi atat drenuri absorbante cat si de colectare cat si puturi forate

11) Drenajul orizontal

Drenajul orizontal cu tuburi ceramic sau din material plastic se foloseste pe scara larga deoarece
aplicarea acestuia n u este strans legata de imdeplinirea unor conditii pedohidrologice .
Un system de drenaj orizontal este alcatuit din drenuri absorbante , colectoare, contructii specific
retelei de drenaj .

Schema longitudinala: se preteaza pt terenurile a caror panta este <4 % deoarece drenurile li se
asigura o panta de scurgere a apei grevitatioanala. Drenurile absorbante se amplaseaza parallel cu
linia de cea mai mare panta , iar drenurile colectoare se amplaseaza aproximativ parallel cu
directia generala a curbelor de nivel.
Pentru a asigura o panta de scurgere a apei se poate recutge sila modelarea terenului pe directia
de scurgere a apei sau asigurarea unei pante din constructii a drenurilor prin marimea adancimii
spre aval a acestora.
Schema transversala: se foloseste pe terenurile a caror panta depaseste 4-10 % drenuri
absorbante se amplaseaza parallel cu directia generala a curbelor de nivel , iar drenul collector se
aplaseaza pe directia de cea mai mare panta .

Schema intermediara : se foloseste pentru terenurile cu panta intre 4- 8 % , amplasarea retelei

de drenuri se face sub un unghi de 30 -60 de grade fata de directia generala a curbelor de
bnivel ,iar drenul collector se amplaseaza pe linia de cea mai mare panta.

11) Elementele tehnice ale drenajului

12) Eroziunea de suprafata :
- se defineste ca fiind procesul de desprindere antrenare si transport a particulelor de sol roca la
distante relative mari in raport cu locul de origine.

13) Metoda de udare prin aspersiune. Conditii de folosire. Avantaje. Dezavantaje.

Conditii de folosire:
Metoda de udare se poate folosi pe toate tipurile de sol, inclusiv pe cele cu textura fina. Se
preteaza pentru toate tipurile de terenuri, atat terenuri plane cat si terenuri cu microrelief
denivelat dar panta mica, pe terenuri cu apa freatica aflate la adancimi mici, pe solurile
salinizate, pe solurile superficiale care necesita aplicarea de norme mici de udare la intervale
scurte de timp, pe soluri mozaicate – cu conditia sa se aleaga intensitatea aspersorului
corespunzatoare vitezei de infiltratiei a apei in sol.
Avantaje:
- se poate folosi pe suprafete mari (instalatii autodeplasabile) dar si pe suprafete mici (cu
udare manuala);
- pierderile cu apa de irigatii sunt mici;
- se pot aplica ingrasaminte si produse fitosanitare;
- forta de munca redusa.

Dezavantaje:
- se infunda duzele;
- raza de stropire este redusa.

Indicii calitativi functionali ai aspersoarelor

Indiferent de tipul de instalatie, toate au la baza un aspersor.

14) Indicii aspersoarelor:

Debitul aspersorului, raza de stropire, intensitatea de udare, finetea ploii. Toti acesti indici se
determina prin masuratori directe sau relatii de calcul. In functie de raza de actiune (stropire) se
stabileste schema de udare.

Schema in triunghi se realizeaza cand d1=d2, insa primul aspersor se amplaseaza alternativ pe
aripile de udare, respectiv la jumatatea distantei dintre doua aspersoare.
Schema de lucru in triunghi se foloseste mai rar, desi are cea mai buna uniformitate de udare. In
functie de aspersorul ales, sunt utilizate urmatoarele scheme:
18x18 (18 intre aspersoare; 18 intre pozitii)
24x24

Cel mai utilizat aspersor este ASJ-1M care se preteaza pentru toate tipurile de culturi. Atunci
cand folosim acest tip de aspersor, il folosim cand sunt utilizate pentru mutare manuala.
Intensitatea ploii (pluviometria): reprezinta cantitatea de apa distribuita de aspersor in cadrul
schemei de udare in unitate de timp.
Schema de udare se noteaza cu d1xd2. (d2- distanta dintre 2 pozitii succesive ale aripii de udare;
d1- distanta dintre 2 aspersoare pe aripa de udare.)
Schema de udare d1xd2 se foloseste in cadrul instalatiei cu mutare manuala dar si in cazul
instalatiilor cu aripi de ploaie deplasate.
Determinarea indicilor calitativi ai aspersoarelor
Cele mai simple si utilizate scheme sunt cele in dreptunghi si patrat. Schema in dreptunghi este
indicata pentru zonele in care vanturile au o directie stabila. Se recomanda latura lunga a
dreptunghiului sa se amplaseze paralel cu directa vantului. Daca vantul bate paralel cu aripa de
udare se reduce distanta dintre doua pozitii succesive ale aripilor de udare pentru a nu ramane
suprafete neudate.
Finetea ploii: indica gradul de pulverizare a jetului de apa de catre aspersor. Se recomanda ca
marimea picaturilor sa fie cuprinsa intre 0.5-1 mm. . Picaturile cu diametru mai mic de 0.5
provoaca pierderi mai prin evapotranspiratie iar daca sunt mai mari de 1 mm afecteaza plantele
sensibile. Odata cu cresterea diametrului, creste si crusta care se formeaza pe soluri cu textura
semi fina si fina.
Pe solurile cu textura argiloasa, la diametrul picaturilor de 1 mm, dupa 15 minute de la inceperea
udarii, viteza de infiltratie s-a redus cu 10% iar la un diametru de 2 mm viteza de infiltratie se
reduce cu 40%.
Atunci cand coefiecientul de pulverizare este mai mare de 0.5 avem ploaie grosiera, indicata pe
solurile cu textura grosiera si culturi furajere perene. Cond coeficientul de pulverizare este
cuprins intre 0.3-0.5 avem ploaie mijlocie recomandata pentru culturile de camp si pe soluri cu
textura mijlocie (lutos sau luto-argilos) spre fina.
Se exprima in mm/h sau mm/min.
Intensitatea de udare este influenata de caracteristicile constructive ale aspersorului, de presiunea
si functionarea diametrului duzelor, schema de udare si conditiile atmosferice.
Inaltimea stratului de apa care cade pe sol timp de 1 ora si se numeste “Intensitatea medie orara”.
Se calculeaza cu urmatoarea relatie:
1000 xQaspxnc
It= d 1 xd 2
(mm/h) , unde Qasp=debitul aspersorului; nc=randamentul udarii in camp
(0.95-1)
Durata udarii: reprezinta timpul de functionare a unei aripi intr-o pozitie necesar pentru aplicarea
normei de udare. Se noteaza cu “t”.
mneta
t= 10 x it
Cand coeficientul de pulverizare este mai mic de 0.3 avem ploaie fina indicata pentru culturile
sensibile (legume, tutun, flori).
15) Metode de udare – cerinte generale
O metoda de udare care sa indeplineasca conditiile necesare, trebuie sa tina cont de cerintele
pedoclimatice, de conditiile hidrogeologice si de orografica locala.
Conditii necesare pentru ca udarea sa fie eficienta:
- sa previna modificarea in sens negativ a insusirilor fizice, hidrofizice, si chimice ale
solului;
- sa permita insusirea cu usurinta a tehnicii de udare de catre muncitorii agricoli;
- sa permita obtinerea unei productivitati ridicate la aplicarea udarii;
- sa permita efectuarea mecanizata a tuturor lucrarilor agricole;
- sa permita distribuirea apei cu randament ridicat.

16) Factorii care influenteaza metodele de udare:

 factori orografici;
 factori pedologici: textura, viteza de inmagazinare a apei in sol, viteza de infiltratie;
 factori climatici: vant, precipitatii.

Metodele de udare:
prin picurare;
prin aspersiune;
prin scurgere la suprafata (pe brazde);
prin submersie (recomandata culturii de orez);
prin revarsare (recomandata pajistilor naturale);
subterana.

In functie de textura, pe solurile cu textura grosiera nu este recomandata metoda de udare prin
care se distribuie norme mari de udare (submersia si scurgerea la suprafata).
Pe solurile salinizate, se recomanda metodele care asigura circulatia apei pe verticala
(aspersiunea si submersia). Picurarea mentine umiditatea solului.
Pe solurile neuniforme d.p.d.v pedologic (solurile mozaicate) sunt recomandate picurarea si
aspersiunea pentru ca asigura o uniformitate buna de udare; sunt recomandate cu conditia sa se
aleaga o intensitate de udare mai mica decat de infiltratie a apei in sol.
In zonele in care precipitatiile nu sunt repartizate uniform pe perioada vegetatiei nu se
recomanda administrarea normelor mari de udare.
In perioadele cand viteza vantului depaseste 3,5 m/secunda se limiteaza utilizare metodei prin
aspersiune.

17) Elementele de irigatii in perioada de vegetatie si in afara perioadei de vegetatie

Norma de udare se recomanda sa se administreze atunci cand umiditatea solului a scazut sub
valoarea plafonului minim. Nu se recomanda norme de udare cu valoare mare deoarece solul nu
poate retine peste nivelul capacitatii de apa in camp si astfel s-ar pierde prin percolare sub
adancimea de dezvoltare a sistemului radicular.
Normele de udare prea mici conduc la sporirea numarului de udari la cheltuieli ridicate cu apa
de irigatie, la o inradacinare superficiala a plantelor si la udari neuniforme.
Adancimea de udare se stabileste in functie de raspandirea masei principale de radacini, se
stabileste in functie de modul de extragere a apei de catre sistemul radicular; se mai stabileste si
in functie de proprietatile fizice ale solului si de adancimea apei freatice. Pe solurile cu nivel
freatic ridicat, si care variaza in perioada de vegetatie se recomanda reducerea adancimii
de udare cu pana la 50%.

In afara perioadei de vegetatie, perioada pe care o consideram de la 1 octombrie pana la 31

martie, considerate ca fiind perioada rece a anului, intalnim norma de udare de rasarire si
norma de udare de aprovizioare.

18 ) Norma de udare + rasarire ( in caz ca imi pica subiectul de mai sus, imi dictezi si asta )
Norma de udare de aprovizionare se aplica toamna sau primavera timpuriu, in scopul asigurarii
umiditatii necesare unei bune pregatiri a terenului.Udarea de aprovizionare este necesara si se
justifica din punct de vedere economic atat in zonele secetoase in care in perioada de iarna cad
precipitatii putine cat si in zonele umede, dar numai in anii secetosi.

Udarile de rasarire se aplica imediat dupa rasarit, cu norme mici, norme care variazaintre
200m3/ha pana la 300 +- 50m3/ha. Adancimea de umezire este de 30-40cm. In zonele umede
udarile de rasarire s-au dovedit eficiente pentru lucerne si porumb, iar pentru cultura de grau s-
au dovedi teficiente doar in toamnele excesiv de secetoase.
Norma de udare de rasarire: mr=100 x H x Da(Cc-Rfp)-1ac (m3/ha)