Pomi fructiferi

 Pomii fructiferi au nevoie de mare atenție, în special primăvara. Însă, aproape

de fiecare dată, eforturile depuse de pomicultori în ceea ce privește îngrijirea pomilor
fructiferi se regăsesc direct proporțional în cantitatea și calitatea recoltei. Deși
suprafețele pomicole au cunoscut o scădere accentuată în țara noastră, în ultimii ani,
devotamentul specialiștilor a asigurat o bază solidă de creștere și mai ales de revenire a
producției locale de fructe, ceea ce ne dă speranțe că, pe viitor, pomicultorii români vor
reuși să ajungă din nou să acopere atât cererea internă, cât și să ofere produse de calitate
la export.

 Plantarea și întreținerea pomilor fructiferi trebuie să întrunească mai multe

condiții pentru a crește armonios și a rezista bolilor și dăunătorilor. La începutul primăverii,
livezile cu pomi fructiferi au nevoie de atenție sporită, îngrijire care se va reflecta cu
siguranță asupra producției.

 Multe dintre speciile pomicole sunt vulnerabile în fața factorilor climatici.

Vremea nu poate fi controlată, însă pomicultorii pot lua o serie întreagă de măsuri pentru a
asigura alte aspecte semnificative în ceea ce privește protecția pomilor fructiferi.

 Toamna este cea mai bună perioadă pentru plantarea pomilor fructiferi,
începând cu mijlocul lui octombrie și până la finalul lui noiembrie. În acest interval,
prinderea este asigurată, căci solul beneficiază de suficientă umiditate. Dacă totuși îți
dorești să plantezi primăvara, însămânțarea va fi cu atât mai eficientă cu cât se face mai
devreme. În această perioadă, prinderea este condiționată de udările repetate, obligatorii
în perioadele uscate, de secetă.

 Cele mai bune soluri pentru plantarea pomilor fructiferi sunt cernoziomurile,
bogate în humus, și solurile brun-roșcate de pădure, favorabile pentru cultura pomilor.

 Stabilirea distanței dintre rânduri se face în funcție de soiurile pomilor

fructiferi, însă aceasta nu trebuie să fie mai mică de 3,5-4,5 m, pentru a te asigura că au
lumină suficientă. Foarte pretențioși cu privire la acest aspect sunt caișii, piersicii,
migdalii, cireșii, dar și anumite soiuri de măr și păr. Dacă plantarea se face pe soluri cu
fertilitate naturală crescută, distanțele se vor mări.

 Tratamentele sunt esențiale pentru sănătatea pomilor din plantații, livezi și

grădini. Pe lângă momentul optim de efectuare a tratamentului, contează la fel de mult și
produsele folosite, astfel încât, combinația optimă a substanțelor active și o tehnologie de
protecție bine pusă la punct pot asigura nu doar o stare fitosanitară perfectă, ci și recolte
de o mai bună calitate.

Musat George Grupa 1301 USAMV Bucuresti

  Pentru livezi sănătoase, majoritatea pomicultorilor aplică cel puțin 5-6
tratamente în fiecare sezon, cu produse inovatoare, ce pot preveni sau ține sub control
atacurile agenților patogeni, mai ales în perioade în care condițiile meteo sunt favorabile
răspândirii bolilor.

 În ceea ce privește condițiile de îngrijire, trebuie urmărită prevenția și nu

tratarea. Stropirea pomilor este factorul cel mai important pentru sănătatea livezii cu pomi
fructiferi roditori. Tratamentele fitosanitare previn apariția bolilor și dăunătorilor. Pentru
că schimbările climatice pot favoriza apariția anumitor dăunători, se recomandă minimum 5-
6 tratamente pe sezon: toamna, după căderea frunzelor, iarna, pe finalul anotimpului și
primăvara, pe parcursul perioadei de vegetație.

 Primul tratament se efectuează după tăiere, la finalul lui februarie sau

începutul lunii martie, când temperaturile ajung în jurul valorii de 5 grade Celsius, element
ce asigură cel mai bun start pentru plantație.

 Dar sezonul de vegetație, iar mai apoi recoltarea, nu reprezintă tot ciclul
de îngrijire a pomilor. Producția din anul următor poate fi mult îmbunătățită atunci când
plantațiile primesc îngrijirea necesară și în perioadele de repaos. La fel, fructele pot fi mai
bine protejate contra bolilor de depozit, atunci când se iau din timp măsurile specifice.

 Vă invităm să consultați, așadar, gama noastră de produse și

recomandările pentru diferitele tehnologii de protecție a speciilor pomicole cel mai des
întâlnite în țara noastră.

Zonarea culturilor pomicole

 Avand la baza lucrarile de zonare si microzonare, dezvoltarea pomiculturii in

ultimii 20-25 de ani a fost concentrata in cele mai favorabile zone, astfel sub aspectul
suprafetelor si a numarului total de pomi cultivati, cele mai mari concentrari s-au realizat
in judetele din zona subcarpatica a Olteniei si Munteniei, mai ales in judetele Arges,
Valcea, Prahova, Buzau, Dambovita, Olt si Dolj.
De asemenea trebuie pusa in evidenta si concentrarea realizata in partea de nord-est a
Transilvaniei (judetele Bistrita Nasaud, Salaj, Satu.Mare, Maramures si Bihor).
Pe specii, zonarea culturii se prezinta astfel :
 - marul - in zona subcarpatica meridionala ( Arges, Valcea, Dambovita, Prahova) , in nord-
vestul tarii (Bistrita, Maramures, Salaj, Cluj, Satu-Mare, Bihor) si in nordul Moldovei :
conditii bune pentru cultura gaseste si in judetele : Mures, Sibiu, Bacau, Iasi, Buzau, Dolj,
Caras Severin, Timisoara si Arad< precum si Hunedoara, Alba, Gorj, Mehedinti, Olt, Brasov,
Harghita, Botosani, Vaslui si Vrancea ; in celalalte judete cultura marului este slab

Musat George Grupa 1301 USAMV Bucuresti

reprezentata. Se considera ca cele mai favorabile pentru cultura marului zonele cu
temperatura medie anuala de 8-9°C si cu 700-800 mm precipitatii anuale.
 - Parul- desi este mult mai slab reprezentat in cultura, cele mai favorabile zone sunt
acelea in care temperatura maxima in lunile iulie si august este de 24-26°C, iar media
temperaturii minime din luna iulie este de 10-12 °C, cultura este cantionata in judetele
Arges, Prahova, Buzau, Dambovita, valcea, Dolj, Mehedinti, Caras-Severin,  Timisoara,
Arad, Bihor, precum si in judetele din nord-est Neamt, Bacau, Suceava, Botosani, Iasi si in
centrul tarii, judetul Mures.
 - Prunul- desi este bine reprezentat in majoritatea zonelor tarii, el da cele mai bune
rezultate in zonele cu temperatura medie anuala 9-10 °C si cu precipitatii de peste 650-
700 mm anual, zonele de cultura sunt : Arges, Valcea, olt, Prahova, Buzau, Caras Severin,
Hunedoara, Dambovita, Mehedinti, Arad, Bihor, Cluj s.a.
 - Ciresul si visinul se intalnesc pe toate formele de relief, cea mai mare pondee o detin
judetele : Iasi, Vaslui, Botosani, Bacau, Neamt, Vrancea, Precum si Arges, Giurgiu si Dolj.
 - Caisul specia cea mai pretentioasa fata de factorii climatici si mai ales temperatura.
Zonele cele mai favorabile sunt in sudul tarii ( Dolj, Giurgiu, calarasi, Constanta, Ialomita,
Tulcea, Olt, Teleorman) si parte ade vest (Bihor, Arad).
 - Piersicul- este cantonat in zonele de sud si vest ale tarii, in judetele Dolj, Constanta,
Giurgiu, olt, Mehedinta< zona Bucurestiului, precum si judetele Bihor,  Satu Mare< Arad,
Timisoara.
Celalalte specii pomicole cum sunt nucul, castanul, arbustii fructiferi si capsunul sunt
reprezentate pe intreg cuprinsul tarii, cu anumite concentrari in unele microzone (
exp.nucul in zona Tg.Jiu si Geoagiu, castanul in zona Gorj si Baia Mare, capsunul in Satu
Mare, Olt, Valcea etc.)

Fertilizarea

 Pomii fructiferi raman pe acelasi amplasament o perioada lunga de timp, in

care extrag din sol mari cantitati de elemente nutritive.
 Cerintele pomilor fata de elementele nutritive variaza in cursul vietii acestora, in functie
de varsta acestora. Raportul dintre principale le macroelemente (N.P.K) este in general 1 :
0,3 :1, 2 pentru samantoase (mar) si 1 :0,25 :1,5 la samburoase (prun).
 Pentru o evaluare cat mai corecta a necesarului de substante nutritive a livezilor trebuie
stabilit mai intai continutul solului in elemente nutritive.
 O particularitate a pomilor fructiferi de care trebuie tinut seama la intocmirea
programelor de fertilizare este aceea de reutilizare a elementelor nutritive, in special
N.P.K. atunci cand pomii intalnesc conditii optime de absorbtie a elementelor nutritive,

Musat George Grupa 1301 USAMV Bucuresti

acestea sunt absorbite in cantitati mai mari decat este necesar in momentul respectiv si
sunt depozitate in anumite organe (radacini, ramuri, trunchi). Atunci cand apar deficiente
de nutritie, aceste elemente sunt luate din organele de rezerva si folosite acolo unde este
nevoie.

Plantarea pomilor

 Operatia de plantare reprezinta pentru pomul tanar o expunere serioasa la

numerosi factori de stress. Cel mai important factor este legat de afectarea sistemului
reticular la scoaterea pomului din solul pepinierei pentru a fi replantat in alta parte.
Numerosi perisori absorbanti ai radacinii se pot rupe chiar daca se lucreaza cu mare
atentie. Se pot rupe si ramificatii principale ale radacinii mai ales in cazul radacinilor
pivotante. In afara de aceasta, plantarea la locul definitiv implica schimbari de microclimat,
de compozitie chimica a solului. Daca pe langa acesti factori intervine si o lipsa de
umiditate a solului atunci procesul de prindere poate fi serios afectat.
Toamna este un anotimp propice plantarilor de pomi. Un motiv pentru plantarile de toamna
este intrarea pomilor in repaus vegetativ pe durata iernii. Nevoile de hranire in acest timp
sunt mult mai reduse si astfel radacina este crutata de eforturi mari si i se ofera suficient
timp de adaptare. Plantarile de primavara se practica totusi. O primavara secetoasa poate
pune probleme nevoii de apa a puietilor care urmeaza sa intre rapid in vegetatie. De aceea
este necesara irigarea pomilor proaspat plantati.

Taierile de formare

 Prima taiere de formare se aplica pomului scos din pepiniera care are deja
cateva ramificatii laterale - aceasta trebuie sa aiba loc imediat inaintea plantarii definitive
(taierea de plantare), fie atunci cand pomul plantat cu an inainte prezinta ramificatii
laterale crescute in timpul primului an de vegetatie.

La un pom aflat deja dupa doi ani de vegetatie se afla ramificatia cunoscuta sub numele de
lastar concurent. Se lasa acesta sau varful.

Ramificatiile ce fac cu tulpina unghiuri de 60 grade confera o rezistenta sporita si un

avantaj suplimentar in ce priveste raportul crestere/rodire. Este foarte adevarat ca
ramificatiile ce au aparut sub alte unghiuri pot fi mult mai dezvoltate, dar pe ansamblu nu
trebuie sa renuntam la regula de a le lasa pe cele crescute sub unghiuri de aproximativ 60
grade.

Unghiul dintre ramificatii trebuie sa aiba sa aiba valori cat mai apropiate; acest fapt
confera stabilitate pomului, iluminare si aerisire optime.

Musat George Grupa 1301 USAMV Bucuresti