BUMBACUL

Este o plantă tehnică ca şi inul, bumbacul face parte din familia

(Malvaceae) care se prezintă sub formă de tufe, seminţele bumbacului
sunt toxice, prin conţinutul de 1,5 % Gosypol. Bumbacul este un material
foarte folositor pentru a obţine îmbrăcăminte.

Bumbacul are mai multe proprietati printre care se numara si :

luciul: bumbacul are luciu mat; culoarea: in general la bumbac culoarea
este alba, galbuie; lungimea:fibre scurte:la bumbac, lana fibre lungi:in
canepă, filament, higroscopicitatrea.

Ca şi bumbacul sunt mai multe materiale care au luciu. unele

dintre ele ca si mătasea au luciul mai evident sau altele au un luciu slab
(cânepa şi inul).Culoarea bumbacului depinde de felul pigmenţilor naturali.
Bumbacul este prelungirea epidermica unicelulara a cojii semintelor
plantei.
Are o culoare alb-galbuie, dar cea mai importanta este lungimea. Dupa
lungime distingem:
· bumbac cu lungime extralunga, 45 mm;
· bumbac cu lungime lunga, 34 mm (Au o culoare alba, un luciu matasos,
accentuat, un continut mic de impuritati si pot fi filate prin procesul
pieptanarii, rezultand fire foarte fine (subtiri) si foarte rezistente. Aceste
soiuri de bumbac se cultiva in Siria, Sudan, Egipt.);
· bumbac cu fibra medie sau mijlocie (culoare alb-galbuie, cu lungimea
fibrei intre 28 si 34 mm, acesta se poate prelucra numai prin procedeul
cardarii rezultand fire de grosimi mai putin rezistente si tesaturi cu calitate
medie). Reprezentantul acestuia este bumbacul american, bumbacul din
C.S.I.;
· bumbac cu fibra scurta, cu lungimi pana la 24 mm, culoarea alb cu tenta
spre galben, contine impuritati, fibre scurte incalcite (nopen) resturi
vegetale. Reprezentantul cel mai important este bumbacul chinezesc,
bumbacul indian. Si aceste fibre se fileaza prin procedeul cardarii.

Repriza fibrelor (continut de apa legal admis in tranzactiile

comerciale este de 8,5%). Materialele textile din bumbac confera
proprietati igienice sanitare bune. Importanta reprizei consta in aceea ca
ajuta la recalcularea masei comerciale. Rezistenta specifica a fibrei este
cuprinsa intre 32 si 36 kg forta / mm2. Densitatea este 1,50 gr/cm3 si
alungirea la rupere este mica, adica tesatura se sifoneaza.
Bumbacul prezinta principalul component celuloza intre 95-98,5%, care
este celuloza chimic-pura de natura, restul este format din substante
pectice necelulozice, pigmenti si substante minerale 0,5%, ceruri si grasimi
0,6% si altele.

Bumbacul constituie inca principala marfa la export in multe tari in

curs de dezvoltare si are o importanta economica si sociala. Se remarca
pe plan mondial deplasarea industriei prelucratoare de bumbac din tarile
dezvoltate catre cele in curs de dezvoltare, tarile dezvoltate acordand
atentie deosebita fibrelor chimice speciale cu proprietati deosebite, utilizate
in domeniile de varf ale tehnicii.
In Romania se importa din Turcia, Egipt, Sudan bumbacul cu lungime
medie reprezentand ponderea cea mai mare in importul nostru de bumbac
si bumbac cu lungime lunga din Egipt, Sudan, Siria.
In Uniunea Europeana, productia de bumbac se concentreaza aproape in
totalitate in anumite regiuni din doua tari mediteraneene — Grecia si
Spania.

Grecia este principalul producator de bumbac din Europa, cu

aproape 380 000 de hectare destinate acestei culturi. Spania dispune în
2007 de o suprafata cultivata cu bumbac de aproximativ 63 000 de
hectare. Portugalia nu mai cultiva bumbac, iar Bulgaria produce cantitati
foarte modeste. In general, bumbacul se cultiva in zone deosebit de
defavorizate, cu putine alternative de ocupare a fortei de munca, si care
continua sa se numere printre regiunile acoperite de obiectivul
"Convergenta" pentru perioada 2007-2013.

In Grecia, suprafata cultivata s-a redus cu 11 %, iar cifrele de

productie au scazut in proportie similara din cauza conditiilor climatice
nefavorabile si, in principal, ca urmare a aplicarii reformei din 2004.

In Spania, efectele aplicarii regimului actual au antrenat schimbari

in sectorul bumbacului mult mai radicale decat cele din Grecia. Andaluzia,
principala regiune producatoare de bumbac a Spaniei, a pierdut in numai
doua campanii agricole 30 % din suprafata cultivata si 65 % din productie,
care a scazut de la 347 000 de tone de bumbac recoltat in 2004 la 130 000
de tone in 2007. In ultimii doi ani, 30 % din producatori au abandonat
aceasta cultura. Aceasta scadere a productiei face ca mentinerea celei
mai mari parti a industriei bumbacului din Spania sa nu fie viabila pe
termen scurt, lucru care va avea un impact substantial asupra industriilor
de egrenare si asupra utilizarii mainii de lucru in exploatare.

Comisia si-a anuntat de curand intentia de a studia posibilitatea

includerii bumbacului in anexa I a Regulamentului nr. 510/2006 al
Consiliului privind protectia indicatiilor geografice si a denumirilor de
origine ale produselor agricole si alimentare. Includerea bumbacului in
acest regim de protectie ar putea reprezenta un instrument util pentru multi
producatori care incearca sa sporeasca valoarea adaugata a productiei lor
pentru a face fata provocarilor unei piete deschise deosebit de competitive
si pentru a-si putea asigura un venit echitabil prin intermediul pietelor.

Productia comunitara reprezinta numai 2 % din consumul mondial de

bumbac si se situeaza cu mult in urma marilor producatori (SUA, China,
India). Prin urmare, Uniunea Europeana nu contribuie la stabilirea
preturilor acestei materii prime la nivel international, iar sprijinul comunitar
acordat producatorilor de bumbac nu duce la denaturarea concurentei.

Hidroscopiccitatea: este o proprietate la firelor de a absorbi

lichidele in mediul ambiant. exemplul cel mai caracteristic este lâna.

Aspect Plantă cultivată în zonele călduroase, cu rădăcină

pivotantă. Tulpina este la început ierboasă, iar apoi devine lemnoasă.
Frunzele sunt mari, lucioase pe partea superioară. La coacere, fructul se
desface.
Importanţă
Deşi este o cultură specifixă zonelor ecologice din Mexic,
America Centrală, Asia Centrală, China, India, bumbacul a fost introdus în
România, unde s-a adaptat bine. Este cea mai valoroasă plantă textilă
având întrebuinţări multiple: textile fine, mătase artificială, accesorii pentru
industria electronică, industria de mobilă, industria de covoare şi de
celuloză. Uleiul din seminţe (20-27%) este slab sicativ şi se foloseşte în
industrie.

Zonarea ecologică
Cele mai favorabile condiţii pentru satisfacerea cerinţelor biologice
ale bumbacului se găsesc în sudul Câmpiei Române precum şi în partea
de sud – vest a Dobrogei.

Se cultivă pe solurile nisipoase, cernoziomice şi bălane de stepă,

cu fertilitate mijlocie şi ridicată, profunde, permeabile. Sunt contraindicate
luncile râurilor.Preferă terenurile cu expoziţie sudică, sud-estică, însorite.

Bumbacul este o fibra naturala,polimerica,vegetala,recoltata de pe

semintele plantei de bumbac. Polimerul natural care sta la baza fibrei este
celuloza.Planta de bumbac prefera zonele de clima temperatasi calda,fiind
necesare precipitatiile in perioada de crestere si abrenta acestora in
perioada de recoltare.

Bumbacul face parte din famililia GROSSYPIUM.Exista mai multe

soiuri de bumbac. Bumbacul este materie prima de baza pentru industria
textila.

Semanatul.
Se foloseste soiul Brânceni, care se seamanaîntre 20-30 aprilie
când în sol sunt +12 oC si trec îngheturile târzii de primavara. Se
recomanda 30-40 kg/ha samânta, care se introduce în sol la adâncimea de
3-5 cm, asigurându-se 160-180 mii plante recoltabile la hectar. Distanta
între rânduri este de 60 cm, iar între plante 10 cm.
Semanatul se executa cu SPC-8.

Ingrijirea culturii. Se fac lucrari de întretinere a terenului: combaterea

crustei cu sapa rotativa, prasile mecanice 1-3 si una manuala.
Irigarea se recomanda în anii secetosi cu o norma de 500-700 m3/ha,
daca se accentueaza un deficit de apa în sol în perioada de formare a
florilor si fructului. Combaterea bolilor si daunatorilor trebuie sa fie în
atentia cultivatorului. Bolile (bacterioza sau gomoza si putregaiul
plantutelor) se distrug prin tratamentul semintelor, iar daunatorii (afidele si
tripsul) cu pesticide la aparitia primelor frunze adevarate.

Recoltarea.
Consta din doua faze:
- grabirea coacerii prin tratamente chimice cu Flordimex la începutul
deschiderii capsulelor de bumbac si deflorirea cu preparatul Butrifox, care
pregateste plantatia pentru recoltarea preconizata.
- recoltarea propriu-zisa: manuala, când 25-30% din capsule s-au deschis
si mecanizata cu combina 14HV-2,4, când 65% din capsule s-au deschis.

Fibrele de bumbac se obtin din capsulele plantei de bumbac,in

care se afla 2-6 seminte de care sunt legate fibrele.Fibrele sunt prelungiri
epidermice unicelulare ale semintelor.Dezvoltarea fibrelorare loc de la
scuturarea florii pana la 60 zile.Pana la 20 zile de la caderea petalelor se
dezvolta ovarul,devenind capsula.in interiorul ei se formeaza semintele
acoperite cu fibre de bumbac , care au perete subtire numit perete
primar.De la 20 pana la 60 de zile are loc maturizarea fibrei.Peretele
primar se ingroasa,se formeaza peretele secundar prin depunerea de
lamele concentrice de celuloza.

Recoltarea se poate face manual,mecanic sau pneumatic.

Dupa recoltare bumbacul este dus la statia de egrenare unde se
efectuaeaza urmatoarele operatii:
Receptia=preluarea si inregistrarea cantitativa
Sortarea=separarea in functie de anumite caracteristici
Curatirea primara=eliminarea impuritatilor mari,vizibile care nu necesita
operatii complexe de curatire
Egrenarea=separarea semintelor de fibre
Lintersarea=seperarea fibrelor foarte scurte numite linters
Presarea si imbalotare=se preseaza in baloti de 150-200 kg care usureaza
transportul si depozitarea
Balotii obtinuti sunt apoi trimisi spre filaturi unde sunt folositi ca materie
prima.
 Proprietatile fibrei de bumbac sunt determinate de gradul de
maturitate :
1. Culoarea
Bumbacul are culoare alb, galbuie, crem. Se albeste cu oxidanti sau prin
mercerizare.
2. Luciul
Are luciu slab, in functie de soi si de tara de origine. Daca bumbacul este
mercerizat luciul creste.
3. Finetea
- finete mica:sub Nm=5000
- finete medie Nm=5000-6000
- finete mare:peste Nm=6000
4. Lungimea
Lungimea fibrei de bumbac este cuprinsa intre 17 si 51 mm.
Exista fibre de bumbac:
-foarte scurte<24mm
-scurte 24-28mm
-medii 28-33mm
-lungi 33-36mm
-foarte lungi >36mm
5. Gradul de maturitate(GM)
GM=grosimea peretelui/latimea fibrei
GM = 60-80 bumbac matur
GM> 84 bumbac foarte matur
GM <60 bumbac mort
6. Higroscopicitatea
Umiditatea reala este Ur=20-24%
Umiditatea legala este R=8,5%
7. Comportare la temperatura
Rezista pana la 130`C apoi se descompune.
8. Comportare la ardere
Bumbacul arde repede, cu flacara luminoasa, miroase la fel ca hartia arsa,
lasand cenusa putina la fel ca hartia.
9. Comportarea la substante chimice
-la acizi:nu rezista,fiind dizolvat de catre acizii concentrati
-la alcali:rezista ,alcalii fiind folositila curatare,albire,mercerizare
-substante oxidante:esteslab rezistent dar se albeste cu solutii diluate

Productia variaza între 800-1000 kg/ha bumbac brut, din care fibra
reprezinta 30-35%, în functie de zona ecologica, tipul de sol si tehnologia
aplicata cu strictete.
 Florile de bumbac prin alcătuirea lor sunt adaptate la polenizarea
încrucişată cu ajutorul insectelor, căci au aspect atrăgător, sunt mari şi
insectele pot ajunge uşor la glandele nectarifere. Bumbacul are trei feluri
de glande nectarifere: în interiorul florii, la exteriorul ei şi la baza frunzelor.
Albinele cercetează mult glandele nectarifere ale bumbacului, mai ales
după ce acesta a fost udat. Îînfloritul bumbacului durează cca. 2 luni,
începând din august, până în octombrie, dacă toamna este lungă, caldă şi
liniştită.

Culesul principal în general nu depăşeşte o lună. Producţia de

nectar variază foarte mult cu soiul bumbacului şi agrotehnica aplicată, cu
condiţiile meteorologice şi cu faptul dacă este sau nu irigat. După datele
din literatura de specialitate, nectarul din florile de bumbac la soiurile cu
fire scurte variază între 70 şi 80 kg la ha, iar la cele cu fire lungi între 200 şi
300 kg la ha, în culturile irigate. În culturile neirigate nu depăşesc 100
kg/ha. Albinele nu folosesc polenul de bumbac.

Bumbacul organic se creste fara pesticide si substante chimice,

folosindu-se ingrasaminte organice si rotatia manuala a culturilor. Acestea
sunt fertilizate in mod natural, prin utilizarea insectelor parazite pentru
controlarea daunelor recoltei si indepartarea buruienilor manual sau cu
tractorul.

Intretinut fara substante toxice, bumbacul organic nu are in

componenta otravuri sintetice care pot ajunge in fluxul sanguin prin
contactul hainelor cu pielea. Factorii care pot dauna bumbacului sunt de
fapt indepartati din culturile organice.
Pesticidele folosite in culturile de bumbac organic sunt naturale, de
cele mai multe ori avand in componenta chili, usturoi si sapun. Aceste
substante tin la departare agresorii, insa nu distrug pradatorii naturali.

Ploaia este principalul „combustibil" pentru culturile organice de

bumbac. Solurile sunt fertilizate cu ajutorul materialelor naturale ecologice,
care confera acestora un continut sporit de humus. Astfel sunt sunt
pastrate mai usor umiditatea si fertilitatea solului.

Bumbacul organic este bumbacul crescut potrivit unor standarde

stricte, aprobate de state independente sau de organizatii private.
Certificarea cuprinde inspectii pe domeniile fermei si facilitatile de
procesare. Tot in categoria certificarii intra si testarea periodica a solului in
ideea de respectare a standardelor stabilite.
 Aceasta certificare a bumbacului organic reprezinta o garantie pentru
clienti si demonstreaza preturile premium pentru agricultorii care prefera
culturile ecologice.

Bumbacul se intrebuinteaza la articole :

vestimentare:tesute(rochii,camasi,fuste,pantaloni), tricotate (lenjerie,
tricouri, ciorapi), tehnice : fitile, furtunuri, benzi...
sanitare:tifon,pansamente,vata.

Materie prima pentru obtinerea fibrelor artificiale.

Industria bumbacului prezinta cea mai mare importanta datorita
numeroaselor sale întrebuintari, cât si costului mai convenabil, în
comparatie cu alte materii prime. Materia prima prelucrata (bumbacul) este
asigurata din import: Uzbechistan, Turkmenistan, Egipt, Sudan, India,
ultima fiind principala furnizoare.

În Câmpia Româna s-a ajuns la o suprafata cultivata de peste 4.000

ha. În anii din urma, bumbacul se amesteca cu fire si fibre chimice,
obtinându-se produse "tip bumbac" de foarte buna calitate, rezistente, cu
aspect frumos. În cadrul acestei subramuri functioneaza filaturi, tesatorii,
întreprinderi pentru producerea atei.

Industria bumbacului este prezenta si în Bucuresti, cu peste 26% din

productia de ramura, în vestul tarii, în orasele Timisoara, Arad, Oradea,
Satu Mare. În partea de nord-est a tarii s-au impus prin productii mai
ridicate centrele: Botosani (aici fiind creat primul combinat de bumbac de
dupa razboi), Iasi, Gura Humorului. În partea centrala trebuie mentionate
centrele: Talmaciu (lânga Sibiu), pentru ata, Odorheiul Secuiesc, Medias,
Sighisoara, Sfântu Gheorghe (combinate integrate), iar în partea central-
sudica: Pitesti, Pucioasa (în întreprinderi integrate), Galati, Giurgiu, Rosiori
de Vede, Buftea, Ciulnita, Oltenita, Dragasani, Buzau (filaturi si combinate
integrate).