UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE INGINERIE ENERGETICA SI MANAGEMENT INDUSTRIAL

Departamentul: TEXTILE – PIELARIE SI MANAGEMENT INDUSTRIAL

FIBRE TEXTILE
(Curs nr. 12)
Fibrele de bumbac

Lector:

Ing. MONICA FAUR

 BUMBACUL

Consideratii generale

Bumbacul – este o planta cunoscuta de mii de ani.

In mormintele faraonilor au fost descoperite tesaturi foarte fine din bumbac (67m cu latimea
de 87cm, cantarind 453g – tesatura “Dacca”, ce ar fi avut doar 7g/m), de unde se poate
trage concluzia ca in antichitate se cultiva bumbac cu lungimea foarte mare si cu densitate
de lungime mica (fibre foarte subtiri).

In Europa acesta apare mai tarziu, deoarece bumbacul este o planta care are nevoie de o
clima calda, iar continentul european are o clima temperata.

Bumbacul a fost raspandit de catre civilizatia hindusa, in expansiunea lor spre vest. Iar in
secolul al XV-lea, state cu putere comerciala, ca Venetia si tarile Flamande, au inceput un
comert intens cu tesaturi de bumbac importate din Orient.

In Romania, tesatura de bumbac a aparut in secolul al XIX-lea, pana atunci fiind folosite cu
succes inul si canepa, foarte calitative si cu multiple beneficii.

2
 BUMBACUL

Consideratii generale

Bumbacul nou aparut era considerat mai fin si mai scump.

In tara noastra, bumbacul a inceput sa fie folosit la scara larga in gospodaria taraneasca
incepand cu mijlocul secolului XIX- lea. In mare parte, bumbacul era importat sub forma
bruta, fire sau tesaturi.

3
 BUMBACUL

Consideratii generale

Caracteristicile care au contribuit la mentinerea bumbacului in circuitul de materii prime

textile au fost:

• mare capacitate de filare

• stabilitate foarte mare a fibrei in structurile textile, atat datorita rasuciturilor fibrelor cat si
datorita fixarii bune de suprafata; fixarea buna a fibrei in produse imprima acestora o
durata mare de utilizare, stabilitate la diferite solicitari, confort si aspect placut.
• higroscopicitate mare, ceea ce confera produselor confort si igiena corespunzatoare;
• diversitate mare de fire obtinute din fibrele de bumbac (de la fire tehnice pana la cele mai
fine fire pentru imbracaminte exterioara, sau chiar de lux).

Planta de bumbac (un arbust de 70-130cm) este originara din Africa.

Principalele tari producatoare sunt: Rusia, SUA, China, India, Egipt, Brazilia, Pakistan.

In Romania, cultivarea bumbacului a inceput in anul 1860, initial in Moldova si Muntenia.

Intre anii 1932-1933 in judetul Teleorman, erau 346 hectare cultivate cu bumbac. Cea mai
mare productie a fost inregistrata in anul 1953 cand s-a ajuns la o suprafata cultivata de
224.700 hectare. Cu timpul, suprafetele s-au redus din cauza conditiilor climatice
nefavorabile.
4
 BUMBACUL

Varietati botanice ale bumbacului

Planta de bumbac face parte din familia Malvaceelor, genul Gossypium. Se cunosc mai
multe varietati de bumbac, dintre care mai raspandite sunt:

Gossypium hirsutum este varietatea cea mai raspandita, datorita perioadei de vegetatie
scurte – detine 2/3 din productia mondiala de bumbac. De la aceasta planta se obtin fibre de
culoare alba, sau alba-crem, de lungime medie (20 -35 mm), finete medie (d = 20–23 µm) si
cu grad de maturitate mare. Se cultiva in India, Iran, China, S.U.A., Turcia, Pakistan,
Brazilia, Argentina, Mexic.

5
 BUMBACUL

Varietati botanice ale bumbacului

Gossypium barbadense este o varietate pretentioasa in ceea ce priveste conditiile de clima

si sol si cu o durata de vegetatie lunga. Fibrele sunt de lungime mare (lungimea medie peste
35 mm), foarte subtiri, matasoase, de culoare alba–crem si bine ajunse la maturitate. Se
cultiva in S.U.A., Egipt, Peru, Brazilia…

Gossypium
barbadense

Gossipium
herbaceum

Gossipium herbaceum este o varietate cu o perioada de vegetatie mai mare decat a speciei
Gossypium hirsutum. Fibrele sunt groase si aspre, de lungime mica (lungimea medie este
cuprinsa intre 17 si 28 mm), de culoare alba–galbuie.

6
 BUMBACUL

Varietati botanice ale bumbacului

Gossypium arboreum este o varietate

de bumbac de ornament, cu inaltimea
in jur de 3–4 m, care produce fibre foarte
scurte si nefilabile, de aceea se pot
utiliza doar ca material de umplutura.

Fibra de bumbac

Bumbacul este o fibra naturala, polimerica, vegetala, recoltata de pe semintele plantei de

bumbac. Planta de bumbac prefera zonele de clima temperata si calda, fiind necesare
precipitatii in perioada de crestere si absenta acestora in perioada de recoltare.

Fibrele de bumbac se obtin din capsulele plantei de bumbac, in care se afla 2-6 seminte de
care sunt legate fibrele. Acestea sunt prelungiri epidermice unicelulare ale semintelor.
Dezvoltarea fibrelor incepe dupa scuturarea florii si poate dura pana la 60 de zile. In primele
20 de zile de la caderea petalelor se dezvolta ovarul, devenind capsula.

7
 BUMBACUL

Fibra de bumbac

In interiorul capsulei se formeaza semintele acoperite cu fibre de bumbac, care au un perete

subtire numit perete primar. De la 20 pana la 60 de zile are loc maturizarea fibrei. Peretele
primar se ingroasa, se formeaza peretele secundar prin depunerea de lamele concentrice de
celuloza.

La maturitate, capsulele se deschid treptat (intai se coc cele de la baza plantei), de aceea
recoltarea se face in mai multe etape. Culegerea se face prin extragerea din capsula a
continutului fibros.

Recoltarea bumbacului se poate face manual sau mecanizat.

Recoltarea manuala este o activitate ce necesita un numar mare de recoltatori, un consum

ridicat de timp si finante mai mari, insa, este o metoda prin care se obtin fibre de calitate
superioara, cu un continut redus de impuritati.

8
 BUMBACUL

Recoltarea bumbacului

Recoltarea mecanizata se realizeaza cu masini speciale care indeparteaza toate capsulele

de bumbac. Aceasta este o metoda mai rapid, dar se obtine o recolta cu un continut ridicat
de impuritati (16-17%). Bumbacul recoltat prin aceasta metoda este supus unei curatari
aditionale.

9
 BUMBACUL

Recoltarea si depozitarea bumbacului

Depozitarea bumbacului se va face in locuri uscate si bine aerisite, iar continutul de

umiditate al bumbacului depozitat nu trebuie sa depaseasca 13%. Un grad mai mare de
umiditate conduce la degradarea bumbacului prin inmultirea micro-organismelor.

Bumbacul brut se usuca pentru a reduce umiditatea pana la limita admisibila in vederea
asigurarii conditiilor optime de prelucrare si implicit obtinerea unor fibre de calitate
corespunzatoare. Bumbacul care depaseste limita admisa se supune uscarii, care se poate
realiza prin doua metode:

• natural – un proces economic, dar care depinde in totalitate de starea vremii;

• artificial – operatie mecanizata, care se realizeaza in uscatoare, la o temperatura de 40-

50 grade Celsius, in cazul bumbacului cu seminte destinate insamantarii, sau la 70-80
grade Celsius pentru bumbacul a carui samanta se va utiliza in scop industrial.

10
 BUMBACUL

Curatarea si egrenarea

Curatarea bumbacului de impuritati

Bumbacul brut, in special cel cules manual, unde nu s-a realizat o curatare preliminara in
timpul recoltarii, contine o cantitate insemnata de impuritati grele, care trebuie indepartate.
In functie de tipul impuritatilor, acestea se elimina cu masini de diferite tipuri, care se succed
formand un agregat de curatare.
Impuritatile grele din bumbac sunt eliminate cu ajutorul masinilor cu curenti de aer.
Bumbacul curatat este transportat pneumatic si distribuit masinilor de egrenat.

Egrenarea este operatia prin care fibrele sunt separate de seminte. Este posibila datorita
faptului ca rezistenta la tractiune a fibrelor de bumbac este mult mai mica in zona de langa
samanta, fapt care produce ruperea fibrei langa samanta.
Dupa egrenare, pe seminte raman fibre scurte numite linters.

Egranarea corect realizata va produce o afanare a bumbacului brut si o alimentare uniforma

si pneumatica cu particule de material a masinilor de egrenat.
Egrenarea se realizeaza cu masini speciale care indeparteaza toate capsulele de bumbac.

11
 BUMBACUL

Egrenarea bumbacului

12
 BUMBACUL

Lintersarea si ambalarea
Lintersarea bumbacului

Lintensarea bumbacului reprezinta operatiunea prin care fibrele scurte ramase pe bumbac
dupa egranare sunt separate / eliminate.
Separarea lintersului de pe seminte se realizeaza pe masini cu abrazivi de diverse granulatii.

Operatia are ca scop asigurarea materiei prime pentru unele ramuri industriale,
imbunatatirea calitatii semintelor agricole, pregatirea semintelor care urmeaza a fi
prelucrate industrial.
Lintersul cinstituie materia prima pentru fabricarea fibrelor artificiale (cupro, acetat) si a
hartiei.

Curatarea, transportul si imbalotarea bumbacului egrenat

Daca cantitatea de impuritati din bumbac dupa egrenare este mare, inainte de imbalotare se
impune realizarea unei operatii de curatare cu masini speciale.
Imbalotarea bumbacului are ca scop, usurarea executarii operatiilor de depozitare si
transport, evitarea deteriorarii, murdarirea si risipa de firbe. In acest fel, fibrele de bumbac
se preseaza, se invelesc cu panza si se leaga cu benzi metalice din material plastic armat.

13
 BUMBACUL

Ambalarea bumbacului egrenat

Pentru ambalare se utilizeaza tesaturi din iuta, polipropilena, sau, de data mai recenta,
legaturi din bumbac. Tesaturile din iuta, comparativ cu cele din polipropilena, sunt mai
scumpe, dar prezinta avantajul ca impurificarea bumbacului cu fibre de iuta provenite din
ambalaj nu este atat de grava precum cea cu fibre de polipropilena.
14
 BUMBACUL

Compozitia chimica a fibrelor de bumbac

Principalele substante care se gasesc in structura fibrelor de bumbac sunt:

• Celuloza - (C6H10O5)n – circa 96%

• Ceruri – circa 0.75%

• Proteine – circa 1%

• Pectine – circa 0.99%

• Cenusa – circa 0.86%

• Acizi organici si hidrati de carbon – circa 1.1%

Proteinele, pectinele, acizii organici , hidratii de carbon nu influenteaza semnificativ

proprietatile fibrei de bumbac si sunt indepartate in procesele de finisare.

15
 BUMBACUL

Compozitia chimica a fibrelor de bumbac

Celuloza

Este alcatuita dintr-un sir de unitati structurale anhidroglucozidice rotite una fata de alta cu
180 grade.

O pereche de unitati structurale se numeste celobioza.

Legaturile intermoleculare sunt legaturi de hidrogen care se formeaza intre grupele

hidroxilice (-OH) ale macromoleculelor vecine.

Celuloza este cea care imprima fibrelor rezistenta mai mare la diferite solicitari mecanice:
de tractiune, incovoiere, compresie etc.
16
 BUMBACUL

Compozitia chimica a fibrelor de bumbac

Celuloza din fibra

de bumbac

17
 BUMBACUL

Compozitia chimica a fibrelor de bumbac

Cerurile

- Influenteaza capacitatea de filare prin modificarea coeficientului de frecare al fibrelor

(cu cat continutul de ceruri este mai mare, cu atat coeficientul de frecare este mai mic).

- Fibrele vopsite cu coloranti care produc indepartarea puternica a cerurilor se pot fila
numai daca sunt emulsionate.

- La temperaturi joase cerurile se rigidizeaza, motiv pentru care si fibrele devin mai rigide.

- Pentru a preintimpina acest fenomen, in filaturi se lucreaza la o temperatura de 22-24

grade C, temperatura la care cerurile devin semiplastice, oferind fibrelor un anumit grad
de moliciune.

18
 BUMBACUL

Structura morfologica a fibrei de bumbac

Fibra de bumbac este monocelulara si contine 5 parti structurale:

1. Cuticula
2. Peretele
primar
3. Strat de
infasurare
4. Peretele
secundar
5. Lumenul

19
 BUMBACUL

Gradul de maturitate al fibrei de bumbac

Gradul de maturitate al bumbacului este o caracteristica importanta, care evidentiaza

dezvoltarea peretelui secundar, respectiv continutul de celuloza depusa in timpul procesului
de maturizare a fibrei.

Procesul de maturizare a fibrelor se realizeaza diferit de la o capsula la alta, de la o samanta

la alta si chiar intre fibrele de pe aceeasi samanta.

Maturizarea presupune
ingrosarea peretilor
concomitent cu ingustarea
lumenului (a canalului central),
influentand pozitiv
caracteristicile fibrei (rezistenta
la tractiune, alungirea la rupere,
higroscopicitatea, afinitatea
fata de coloranti etc).

20
 BUMBACUL

Gradul de maturitate al fibrei de bumbac

Fibrele de bumbac nemature se caracterizeaza prin:

- rezistenta mica la tractiune;

- tendinta de deformare;
- mercerizare slaba;
- higroscopicitate marita;
- afinitate necorespunzatoare fata de coloranti.

Fibrele mature, normal dezvoltate, au grosimea peretelui secundar de 2-5micrometri, au

marginile puternic ingrosate, cu tuseu granulos, elastic, foarte bine torsionate, cu suprafata
laterala cutata, favorizand astfel agatarea reciproca a fibrelor.

Fibrele moarte au o dezvoltare anormala, dezvoltand pereti foarte subtiri, fara rasucituri si
fiind transparente. Afecteaza procesul de filare crescand procentul de deseuri.

In concluzie, gradul de maturitate si dispersia gradului de maturitate al fibrelor de bumbac

influenteaza prelucrabilitatea lor in procesul de filare si finisare.

21
 BUMBACUL

Gradul de maturitate al fibrei de bumbac

Maturitatea bumbacului reprezinta:

22
 BUMBACUL

Gradul de maturitate al fibrei de bumbac

23
 BUMBACUL

Caracteristici tehnice ale fibrelor de bumbac

Lungimea fibrei de bumbac – parametru foarte important in proiectarea firelor si stabilirea

ecartamentelor masinilor de filat.

Lungimea fibrelor de bumbac variaza in limite foarte largi, de la cativa mm pana la 60cm.
Prin pieptanare se indeparteaza fibrele scurte, crescand prin aceasta uniformitatea lungimii
si grosimii fibrelor.

Rezistenta la tractiune – fibrele de bumbac au o rezistenta la tractiune mare, datorita

fortelor de coeziune intermoleculare si interfibrilare.
Bumbacul cu fibra lunga are o rezistenta mai mare decat bumbacul scurt, datorita gradului
de orientare mai accentuat.

Proprietati chimice

In timpul proceselor de prelucrare chimica a celulozei se disting doua actiuni principale:

1. Actiunea de umflare si dizolvare
2. Degradarea celulozei

24
 BUMBACUL

Caracteristici tehnice ale fibrelor de bumbac

Proprietati chimice

Umflarea este un proces fizic de absorbtie a unor cantitati de lichid, determinand cresterea
volumului fibrelor. In cazul fibrelor textile de tip bifazic (cu o structura cristalin-amorfa),
umflarea poate sa duca la dizolvare. Prin umflare, celuloza de tip bumbac isi modifica
structura ca rezultat al ruperii unor forte intercatenare, se dezorganizeaza distributia
paralela a catenelor, crescand ponderea zonelor amorfe. Daca se distrug toate fortele de
coeziune dintre catene, inclusiv din reteaua cistalina, se poate ajunge la dizolvare.
Dizolvarea celulozei are loc doar in anumite conditii si sub actiunea unor substante chimice
de tip cuproamoniacal, acizi, baze organice sau anorganice etc.

Distructia celulozei are loc si sub actiunea unor factori de tip:

• fotochimici (actiunea luminii este insotita de reactii de oxidare si hidroliza); rezistenta

unei tesaturi de bbc scade dupa 6-7 zile de la expunerea la raze UV; scade cu 26.5% dupa
o luna de expunere, cu 45% dupa 2 luni, cu 60.7% dupa 3 luni.

• factori termici – in general la temperaturi de peste 180 grade C, atat celuloza naturala
cat si cea regenerata prezinta modificari serioase ale gradului mediu de polimerizare.
25
 BUMBACUL

Caracteristici tehnice ale fibrelor de bumbac

Proprietati chimice

• biochimici - fibrele de bumbac se degradreaza sub actiunea ciupercilor si a bacteriilor

care se dezvolta mai ales in medii umede si neaerisite. Produsele din bbc cu un continut
de umiditate de peste 9% sunt distruse de microorganisme.

• agenti chimici – actiunea alcalilor si in special NaOH asupra celulozei are o importanta
deosebita in procesele de prelucrare ( mercerizarea bumbacului, fierberea alcalina, sau
tehnologia de obtinere a fibrelor de tip viscoza). Solutiile de NaOH ( concentratie 18%)
produc modificari ireversibile ale fibrei (mercerizarea bumbacului), dar care pot constitui
avantaje pentru prelucrarea ulterioara, conferind hidrofilie marita, reactivitate crescuta
fata de coloranti si alti agenti chimici.
- actiunea oxidantilor – este utilizata la albire, dar procesele trebuie conduse cu
atentie si in concentratiile recomandate, pentru a nu produce degradari ale lantului
macromolecular.

26
 BUMBACUL

Caracteristici tehnice ale fibrelor de bumbac

Alte proprietati ale fibrei de bumbac

 Se comporta bine la uzura prin frecare (rezistenta la frecare este mai buna decat in cazul
inului sau matasii);
 Prezinta stabilitate termica pana la 120 grade C (la 240 grade C fibra se degradeaza
complet);
 Nu este termoplastica (nu se topeste inainte de a arde);
 Higroscopicitatea este mijlocie ( absoarbe 7-8.5% apa in conditii standard de clima);
 Prin imersare in apa, se umfla;
 Se vopseste usor;
 Depozitarea in medii umede si neaerisite sau in prezenta unor medii de cultura cum ar fi
amidonul din apret, favorizeaza degradarea biochimica sub actiunea microorganismelor;
 Atacarea bumbacului de catre microorganisme provoaca aparitia unor pete de mucegai
de culoare galbena-cafenie-neagra, zone in care rezistenta locala este diminuata si
vopsirea este neuniforma.

27
Bibliografie

V. Gribnicea si L. Bordeianu, “Fibre textile – Proprietati generale”, Ed. Performantica, Iasi, 2002,
ISBN 973-8075-40-8

L. Bordeianu, “Fibre textile”, Ed. Universitatii din Oradea, 2005, ISBN 973-613-776-7

I. Vlad, “Fibre textile”, curs predate la Facultatea de Textile-Pielarie, Iasi, 1986

Manualul inginerului textilist I, Ed. Agir, Bucuresti, 2002

I. Ionescu- Muscel, “Fibre textile la sfarsit de mileniu”, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1990

O. Malcomete - “Fibre textile”, curs lito I.P. Iasi, 1994

28