Să cunoaștem beneficiile materialelor textile naturale

Orice produs textil are la bază o țesătură realizată din fire individuale care la rândul ei este obținut
din fibre. Proprietățile fibrelor și modul în care sunt testate determină proprietățile țesăturii: cum se simte,
cum reacționează la uzură sau la spălat, etc.
 Fibra – fir subțire, netors, de proveniență vegetala, animală sau minerală ori produs pe cale
sintetică, folosit de obicei ca materie primă la fabricarea firelor pentru țesături.
 Fir – produs de formă lungă și subțire, obținut prin toarcerea manuală sau mecanizată a unor
fibre textile.
 Țesătura – produs textil obținut la războaiele de țesut/ mașinile de țesut prin încrucișarea mai
multor fire.

Tipurile de fibre se categorisesc după originea lor, astfel:

 Fibre naturale de origine vegetală
 Fibre naturale de origine animală
 Fibre sintetice & artificiale
 Amestecuri de fibre

Fibrele naturale de origine vegetală au la bază celuloza, dintre care cele mai importante ar fi,
bumbacul, inul, iuta, cânepa, bambus, bumbacul Java (obținut de fapt dintr-un arbore, Ceiba pentandra),
cocos, agave.
Bumbacul este obținut din planta de bumbac, mai precis din coconul care protejează semințele
acestei plante și le ajută să se împrăștie pe o suprafață mai mare.
Printre principalele avantaje ale bumbacului este faptul că este relativ ieftin, absoarbe umezeala,
lasă pielea să respire și este moale. Principala problemă cu bumbacul este că este greu de călcat și se
usucă mai greu. Este foarte absorbantă și de aceea se și usucă foarte greu. Bumbacul este însă plăcut la
purtat și are un potențial redus de a provoca alergii.
Complet neelastic, este adeseori combinat cu fibre elastice din care rezulta o țesătură moale, care
preia cu ușurință forma corpului.
 Inul este obținut din planta de in, iar modul în care planta este folosită în producerea firelor de in
determina proprietățile acestuia. Pentru a obține fibre cât mai lungi (care sunt mai moi), este folosită
întreaga plantă – este smulsă sau tăiată foarte aproape de rădăcină. În continuare, este folosită o bacterie
pentru a descompune fibrele care apoi sunt procesate mecanic pentru a îndepărta resturile lemnoase, iar
apoi fibrele sunt sortate în funcție de lungimea lor.
Ca și proprietăți, inul este foarte răcoros și absoarbe bine umezeala. În plus, poate fi spălat și
călcat la temperaturi mai ridicate fără să se deterioreze. Totuși, se șifonează ușor, nu poate fi vopsit în
culori puternice și este destul de scump.

Inul este una dintre acele plante care au multe întrebuințări: planta decorativa, planta medicinala si
planta folosita în industria textila. Multi cultivatori văd aceasta planta ca fiind una dintre puținele ce au cu
adevărat ‘sânge albastru'.
Pentru primii coloniști ai Americii, inul era indispensabil . Semințele de in erau folosite ca și hrană
și pentru a fabrica ulei. Fibrele plantei erau utilizate pentru fabricarea îmbrăcămintei, a frânghie, a sforii
ori a altor produse textile. Azi, inul este cultivat pe scară largă pentru producerea de ulei din semințe. Unii
cultivatori apreciază planta pentru florile sale de un albastru minunat iar alții recoltează semințele pentru
consum, în special pentru ceaiuri din plante.

Fibrele naturale de origine animală au la bază proteine, dintre acestea enumerăm mătasea și lâna.
Mătasea este obținută din coconul viermelui de mătase. Principalele avantaje sunt: este foarte
moale, plăcută la atingere; este ușor de vopsit în culori puternice, iar nuanța rezista bine în timp; este
ușoară dar foarte rezistentă, nu se rupe ușor. Totuși, este o țesătură destul de scumpă (și pe buna dreptate
la cata munca implică), greu de curățat (dry cleaning), se pătează și se îngălbenește în timp.
Lâna se obține de la oi. Există peste 40 de specii diferite de oi, ducând la peste 200 de tipuri de
lână. Cea mai faimoasă este lâna Merino, care este foarte fină – în fotografia alăturată este comparată cu
un fir de păr de om, văzut la microscop (chiar dacă e mai groasă, asperitățile sunt mult mai puțin
pronunțate).

Ca și avantaje, lâna este călduroasă, rezistă la șifonare, este confortabilă și ușor de vopsit. Totuși,
moliile sunt principalul pericol iar curățarea este delicată, putând să intre la apă sau să se subțieze de la
spălare sau căldură.
Datorită bunei izolări termice se folosește pentru îmbrăcăminte călduroasă, pardesiuri, articole de tricotaje
și cuverturi. Aspectul, neşifonabilitatea naturală, rezistența la uzură, o recomandă pentru costume bărbați
și femei. Capacitatea de împâslire o indică pentru obținerea de pălării, pături etc.
Se folosește cu succes la stofe de mobilă, covoare, mochete.