Locuțiunea verbală

Ce este o locuțiune?

De jur împrejur, peste tot, ieșeau la iveală ghiocei de toată frumusețea care ne trezesc
aduceri-aminte gingașe, pentru că simbolizează primăvara.

După cum puteți observa, grupurile de cuvinte pe care le-am scris diferit, au valori
morfologice diferite, putând fi înlocuite de asemenea, prin părți de vorbire diferite.

● de jur împrejur - împrejur (adverb de mod - locuțiune adverbială de mod)

● peste tot - pretutindeni (adverb de loc - locuțiune adverbială de loc)
● ieșeau la iveală - apăreau, se iveau (verb - locuțiune verbală)
● de toată frumusețea - superbi (adjectiv - locuțiune adjectivală)
● aduceri-aminte - amintiri (substantiv - locuțiune substantivală)
● pentru că - căci, deoarece, fiindcă, întrucât (conjuncție - locuțiune conjuncțională)

Definiție - Locuțiunile sunt grupuri unitare de cuvinte (unități frazeologice, expresii)

care sunt sinonime cu diferite părți de vorbire, comportându-se din punct de vedere
morfologic și sintactic precum părțile de vorbire cu care sunt sinonime.

Există locuțiuni verbale, substantivale, adjectivale, adverbiale, pronominale, prepoziționale,

conjuncționale și interjecționale.

Locuțiunea verbală

- este grupul unitar de cuvinte sinonim cu un verb;

- conține obligatoriu un verb și se analizează conform modului, timpului, persoanei,
numărului verbului din alcătuirea sa;
- pe lângă verb, mai poate conține și alte părți de vorbire, de regulă un substantiv care
îi dă sensul, etc.
- are în propoziție funcția sintactică pe care o cere verbul din componența sa/ verbul
sinonim;

De exemplu:

Profesorul ne-a dat de știre că va pune în aplicare niște reguli noi, luând
hotărârea să le respectăm cu strictețe.

● a dat de știre - locuțiune verbală, modul indicativ, timpul perfect compus,

persoana a III-a, nr. sg., forma afirmativă, funcția sintactică de predicat
verbal;
● va pune în aplicare - locuțiune verbală, modul indicativ, timpul viitor, forma
literară, persoana a III-a, nr. sg., forma afirmativă, funcția sintactică de
predicat verbal;
● luând hotărârea - locuțiune verbală, modul gerunziu, forma afirmativă,
funcția sintactică de complement circ. de mod;
 Obs. Majoritatea locuțiunilor verbale au în alcătuire verbe polisemantice și
sunt specifice comunicării orale, limbii vorbite sau limbii populare.

Ex.
● a trage
de timp a amâna, a tărăgăna, a
tergiversa

chiulul a chiuli

foloase a beneficia, a profita

la măsea a bea (alcool)

din greu a munci, a trudi, a se strădui

cu ochiul a spiona

mâța de coadă a lenevi, a trândăvi

un perdaf a certa, a mustra

pe sfoară a înșela, a păcăli

etc.
● a da

apă la șoareci a plânge

în vileag a demasca

cărțile pe față a dezvălui

de înțeles a sugera

cu piciorul a rata

din gură a pălăvrăgi, a vorbi

de veste/ de știre a vesti, a anunța

din colț în colț a se agita, a se fâstâci

ortul popii a muri

seamă/ socoteală a raporta, a răspunde (pentru ceva)

etc.

Alte exemple: a lua/ a da țeapă/plasă, a-i părea rău, a lua aminte, a ține minte, a
se pune cu burta pe care, a da năvală/ buzna, a duce greul, a lua sfârșit, a sta
pe capul cuiva, a tăia frunză la câini, a scoate sufletul cuiva, a scoate peri albi,
a-i sări muștarul, a-și ieși din minți/din pepeni/ din fire etc.