VERBUL

DEFINIŢIE: Partea de vorbire flexibilă care exprimă acţiunea, starea, existenţa şi procese în
desfăşurare.
CLASIFICARE :
DUPĂ CRITERIUL SINTACTIC:
1. În relaţie cu obiectul direct:
a) tranzitive: Citeşte o carte. Bea o cană cu lapte. (care se pot construi cu un
complement direct)
b) intranzitive: a se trezi, a râde.
2. După relaţia verb – subiect (relaţia verbului cu alte părţi de vorbire în nominativ):
a) personale: eu tac, tu să înveţi, el ar pleca etc.
b) impersonale: fulgeră, se luminează, plouă etc.
După capacitatea de a realiza predicatul propoziţiei:
a) predicative: Aleargă! Am terminat lucrul. Este aici.
b) nepredicative:
- auxiliarele „a fi, a avea, a voi”; voi fi lucrat, să fi lucrat, aș fi lucrat / am citit, aș citi /
voi merge, voi fi mers; + la diateza pasivă: El este lăudat adeseori.
- verbele copulative : a deveni, a fi (când nu este sinonim cu a exista, a se afla, a se găsi,
a merge, a trăi, a fi originar din, a costa, a dura, a se întâmpla, a se petrece), a se face
(când e sinonim cu a deveni, a se preface), a ieși, a ajunge (când sunt sinonime cu a
deveni), a părea (Unele proiecte par îndrăznețe.), a însemna (Orice nou record
înseamnă o luptă cu tine însuți.) etc.

CATEGORIILE GRAMATICALE :
Diateza, modul, timpul, persoana şi numărul
(specifice: diateza, modul şi timpul; nespecifice: numărul şi persoana)
Conjugările verbului date de terminaţia infinitivului :
I. – a: a cita II. – ea: a vedea III. – e: a spune IV. – i: a iubi; î: a coborî
I. Diatezele:
1. activă: (subiectul face acţiunea care se răsfrânge asupra unui obiect) • ex. el citeşte, tu cânţi;
2. reflexivă: (subiectul face acţiunea şi tot el o suferă) • ex. se teme, îşi închipuie etc.
🖐 Recunoaștem diateza reflexivă prin faptul că pronumele reflexiv nu poate fi înlocuit cu un
pronume personal în același caz: el își închipuie # el îmi (îți, vă) închipuie
Verbele cu pronume reflexive care pot fi înlocuite cu pronume personale în același caz sunt la
diateza activă (pronominală): a se pregăti, a-și aminti, a-și cumpăra, a-și rezolva, a-și vizita etc.
În acest caz, pronumele au funcție sintactică și sunt analizate separat.
Ex. Mama se spală. (diateza reflexivă) vs. Mama îl spală. (diateza activă)
3. pasivă: (subiectul suferă acţiunea făcută de o altă persoană)
Se realizează: cu verbul „a fi” flexionar + participiul verbului de conjugat acordat cu subiectul.
• ex. el (ea) este chemat(ă) ei (ele) sunt chemate
🖐Se poate construi și cu ajutorul pronumelui se: Cărțile se procură de la librărie. (când se poate
subînțelege un complement de agent)

1
 II. Modurile:
1. Personale (predicative):
- indicativul (acţiunea reală, sigură):
• ex. vorbesc, am vorbit, voi vorbi etc.
- conjunctivul (acţiune posibilă, realizabilă)
• ex. să plec, să fi plecat
- condiţional optativul (acţiune dorită, realizabilă):
• ex. aş dansa, aş fi dansat
- imperativul (arată un îndemn, un ordin, o poruncă)
• ex. cântă!, stai!, pleacă!
2. Nepersonale (nepredicative):
- infinitivul (numele acţiunii)
• ex. a căuta, a bea, a pune, a privi, a urî
- participiul (acţiune trecută suferită de un obiect):
• ex. cântat, citit, lovit, părăsit, dedus.
- gerunziul (arată împrejurările altei acţiuni sub forma unei caracteristici circumstanţiale)
• ex. merg cântând, trece fluierând
- supinul (denumeşte acţiunea verbală – scopul sau destinaţia ei)
• ex. (de, la, pentru) citit, cântat, tăiat

III. Timpurile:
- indicativului:
- prezentul: lucrez, lucrezi, lucrează etc.
- imperfectul: lucram, lucrai, lucra
- trecutul: -perfectul simplu: lucrai, lucraşi, lucră etc.
- perfectul compus: am lucrat, ai lucrat, a lucrat etc.
- mai-mult-ca-perfectul: lucrasem, lucraseşi, lucrase etc.
- viitorul: - viitorul I: voi lucra, vei lucra, va lucra etc.
- viitorul II (anterior): voi fi lucrat, vei fi lucrat, va fi lucrat.
- conjunctivului: -prezentul: să lucrez, să lucrezi, să lucreze etc.
-perfectul: să fi lucrat.
- condiț.-optativului -prezentul: aş lucra, ai lucra, ar lucra etc.
-perfectul: aş fi lucrat, ai fi lucrat, ar fi lucrat etc.

IV. Persoana şi numărul:

1. singular: eu, tu, el, ea
2. plural: noi, voi, ei ele

Observații:
1. Verbul a vrea are formele de imperfect vream, vreai, vrea, vream, vreați, vreau. Acestea au fost
însă evitate în limba standard, poate pentru că erau prea asemănătoare cu formele de prezent,

2
 ajungând astăzi să fie simțite ca învechite sau populare. În locul lor, se folosesc în registrele
standard formele de imperfect ale verbului sinonim a voi: voiam, voiai, voia, voiam, voiați,
voiau. În limba vorbită, s-au creat forme de imperfect hibride, prin contaminarea celor două
forme (vream+voiam): vroiam, vroiai, vroia, vroiam, vroiați, vroiau. Aceste forme sunt foarte
răspândite, dar norma actuală le condamnă, deci trebuie evitate.
2. Formele de viitor va apare, va dispare, va place, va displace, va tace, va încape nu sunt corecte
deoarece forma de infinitif a acestor verbe are terminația –ea. Corecte sunt formele va apărea,
va dispărea, va plăcea, va displăcea, va tăcea.
3. Verbele următoare au forme atipice de imperativ:
a lua – ia!/nu lua!
a face – fă!/nu face!
a veni- vino!/nu veni!
a fi – fii!/ nu fi! (Atenție și la forma de conjunctiv: să fii / să nu fii)
a zice – zi! / nu zice!
a sta - stai! / nu sta!
a duce - du! / nu duce!
4. O formă de conjunctiv neacceptată de norme, dar destul de frecventă, este să aibe, în loc de să
aibă.

APLICAȚII

1. Indentificați verbele din textele următoare:

⮊ ”Agripina căută să răzbată prin zgomot, dar nu izbuti.” (G. Galaction, La Vulturi!)
⮊ ”Deodată glasurile răzeșilor se ridicară și brațe multe se întinseră spre el ca să-l
îmbrățișeze.” (C. Hogaș, Singur)
⮊ Tulburat de vestea pe care o primise, obsedat de o mai veche convingere, la care îi era
imposibil să renunțe, mistuit de dorul familiei, pe care o abandonase de multă vreme, tânărul
dipomat a luat hotărârea de a se înapoia la București, unde erau rădăcinile și amintirile lui.

2. Conjugați la indicativul prezent următoarele verbe: a afișa, a agrea, a aranja, a așeza, a

atașa, a crea, a deranja, a înfățișa, a înșela, a mânca, a ședea, a usca.

3. După modelul a lucra – lucrăm / lucrați / va lucra / ar lucra, conjugați următoarele

verbe la formele indicate:
a cădea, a încăpea, a părea, a plăcea, a prevedea, a tăcea, a zăcea, a bate, a duce, a face, a
merge, a rămâne, a scoate, a scrie, a spune, a trage, a ține, a umple.

4. Indicați valoarea predicativă, copulativă sau auxiliară a verbului a fi în enunțurile de

mai jos :

A fost odată ca niciodată …

Pachetele au fost aduse acum de curier.
Copiii sunt în grădină.
Aș fi vrut să adaug ceva.
Nu ești atent deloc!

3
 Să fi greșit el?
Acum sunt nori pe cer.
Tatăl lui a fost doctor.
Fata din dreapta e Maria.

5. Identificați verbele predicative din textul de mai jos și precizați la ce diateză sunt :

Oamenii din Evul Mediu trăiesc într-un loc inaccesibil nouă, alcătuit din valorile lor, din
modul lor de a gândi și din ceea ce cred ei că este adevărat, important și posibil. Viața de toate
zilele se desfășura între răsăritul și apusul soarelui, neexistând ceasuri, lămpi cu gaz ori becuri
electrice. Copiii sătenilor locuiau cu părinții și deprindeau cum să ajute prin casă și pe câmp,
cum să aibă grijă de animale sau de frații mai mici. Copiii orășenilor erau adesea trimiși ca
ucenici pe la meșteșugari sau ca servitori. Copiii nobililor erau trimiși să fie crescuți de alte
familii aristocratice. Odată, când un călător italian a întrebat despre acest obicei ciudat, i s-a
răspuns: ”În casele altora, copiii deprind purtări mai alese”.