VERBUL

Verbul este parte de vorbire flexibilă care exprimă acțiuni, stări, existența sau devenirea,
considerate ca procese: a scrie, a munci, a ședea, a dormi, a fi, a trăi, a îmbătrâni ș.a.
Clasificare:
1) după structură:
 simple: a mânca, a dormi, a scrie, a citi;
 compuse: a binevoi, a binecuvânta etc.;
 locuțiuni verbale: a da telefon, a sta de veghe, a lua foc etc.
2) după criteriul sintactic:
 verbe predicative, care formează independent (singure) predicatul
 verbe nepredicative

auxiliare semiauxiliare copulative

(nu sunt purtătoare de  modale: a putea, a ști, a (nu au sens deplin,
sens, ajută numai la trebui etc.; realizează doar
alcătuirea unor forme  aspectuale: a începe, a legătura dintre
subiect și numele
verbale compuse) porni, a continua, a sfârși, a
predicativ sau o
 a fi: m. condițional, t. trecut; termina etc. subordonată
m. conjunctiv, t. trecut; diateza predicativă): a
pasivă. deveni (!), a fi, a
 a avea: m. indicativ, t. ieși, a rămâne, a
trecut, perf. compus; m. ajunge, a se face, a
condițional, t. prezent și trecut; părea.
m. indicativ, t. viitor, forma II.
 a vrea: m. indicativ, t. viitor,
forma I.

Valorile verbului „a fi”:

a) predicativ: Noi suntem în grădină, la umbră. (stăm)
Sunt fructe la piață? (se găsesc)
Ședința este de la 5 la 6. (durează)
Pe stadion a fost un meci de fotbal. (s-a jucat)
Cât este de când a plecat? (a trecut)
În fața casei era un tei frumos. (creștea)
Pretutindeni sunt oameni buni. (trăiesc)
După plecarea părinților, copilul este la bunici. (locuiește)
Am fost în toată lumea. (am călătorit)
Cât este litrul de lapte? (costă)
Ograda bunicilor este de aici până la poalele dealului. (se întinde)
Cât este ceasul? (indică, arată)
În această problemă sunt unele neclarități (se atestă, există)
b) copulativ: formează predicatul nominal împreună cu un alt cuvânt: Lucrarea a fost bună.
Povestea este despre un pitic.
c) auxiliar: ajută la formarea diatezei pasive (Cartea este citită de elevi.), la formarea t.
trecut al modurilor condițional (Eu aș fi lucrat.) și conjunctiv (Să fi lucrat mai bine,
aveam rezultate mai bune.).

3) conform modului de raportare la persoană

unipersonale: a lătra, a mieuna; a curge, a foșni.

 personale
tripersonale / pluripersonale: a scrie, a mânca.

propriu-zise: a ploua, a tuna, a fulgera.

 impersonale
improprii: a citi, a scrie.

4) conform modului de raportare la obiectul acțiunii (după posibilitatea de a se asocia

prin sensul lor cu un complement direct):
 tranzitive (verbele care pot primi un complement direct sau o subordonată completivă
directă): a spune, a povesti, a relata, a declara; a auzi, a vedea, a atinge, a simț, a
mirosi, a pipăi; a lucra, a repara, a începe, a termina, a înțelege etc.;
 intranzitive ( verbele care nu pot primi un complement direct): a merge, a veni, a pleca,
a călători, a umbla, a ieși, a intra; a sta, a ședea, a exista, a aparține.