Verbul

- Este partea de vorbire care constituie nucleu enunțului

- Este extrem de important în comunicare din punct de vedere sintactic
- Semantic, exprimă acțiuni, stări
- Morfologic, în calitate de parte de vorbire flexibilă, are un tip special de
modificare a formei în vorbire, numită conjugare

Verbe predicative: când pot forma singure predicat

Verbe nepredicative: când nu pot forma singure predicat

Verbe nepredicative
- copulative: formează un predicat nominal împreună cu un nume
predicativ
- auxiliare: când ajută la formarea unor moduri și timpuri

Verbe copulative
a fi a ieși a rămâne
a deveni a se face a părea
a ajunge a însemna

Verbe auxiliare
A avea A vrea A fi

Ajută la formarea Ajută la formarea Ajută la formarea

indicativului (timpul indicativului, timpurile conjunctivului perfect,
perfect compus), a viitor propriu-zis și a condiționalului-
 condiționalului-optativ viitor anterior optativ, timpul perfect
(prezent și perfect) și a indicativului, timpul
viitor anterior

Verbul a fi – verb auxiliar, verb copulativ, verb predicativ

! Menționează felul verbului „a fi”
Maria este în curtea bunicilor.
I-aș fi trimis o scrisoare.
Colegii mei au fost la munte.
Mama este din București.
El este inginer.
Să fi citit, știam raspunsul.

A fi- verb predicativ atunci când:

Arată existența, este determinat de un circumstanțial de loc
Este sinonim cu : a exista, a se afla, a se găsi, a proveni, a merge

A părea
o copulativ – când acțiunea este făcută de o persoană: Ea pare
inteligentă.
o predicativ – când acțiunea nu este făcută de o persoană: Pare că
va ploua.