VERBUL

Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă acţiunea, starea sau existenţa.

I. CLASIFICAREA VERBELOR:
1. Verbe predicative – au înţeles de sine stătător şi pot forma singure un predicat verbal când
se află la un mod personal.
Mincinosul când spune adevărul se îmbolnăveşte.
Du-te unde a dus surdul roata.

2. Verbe nepredicative – nu au înţeles de sine stătător şi nu pot forma singure predicat, ci împreună
cu alte cuvinte:
a. Verbele copulative – formează predicat nominal împreună cu o altă parte de vorbire cu
funcţie de nume predicativ.
Din categoria verbelor copulative fac parte:
a deveni, a fi, a ieşi, a se face, a rămâne, a ajunge, a părea, a însemna, a se naşte, a se
chema, a se numi.

A fi - verb copulativ când nu poate fi înlocuit cu a exista, a se afla, a se găsi

Noi suntem cuminţi (P.N – predicat nominal)
- verb predicativ când poate fi înlocuit cu a exista, a se afla, a se găsi.
Elevii au fost în excursie. (P.V – predicat verbal)
Obs! Alte sensuri ale verbului predicativ a fi:
-a costa: Cartea a fost treizeci de lei.
-a merge: Am fost la bunici.
-a se întâmpla, a prevesti: Ce-o fi când ți se bate ochiul?
-a trebui: Casa aceasta era să fie a mea.
-a proveni: El este din Argentina.
-a dura: Vacanța de iarnă este două săptămâni.
-a se împlini: Sunt 100 de ani de la Marea Unire.
- a se petrece: Pe strada mea a fost un accident.
-a se afla pe punctul de a…: Era să cad.
A deveni - întotdeauna este verb copulativ
În urma studiilor a devenit doctor.
Obs: într-o singură situație este considerat predicativ:
În univers nimic nu se pierde, totul devine.
A ajunge - verb copulativ când se poate înlocui cu a deveni.
În doi ani a ajuns şef.
- verb predicativ când nu se poate înlocui cu a deveni și arată locul.
A ajuns mai repede acasă.
A ieşi - verb copulativ când se poate înlocui cu a deveni.
A ieşit medic din băncile facultăţii.
- verb predicativ când nu se poate înlocui cu a deveni.
A ieşit repede afară.
A rămâne - verb copulativ când are sensul de a păstra o calitate sau a dobândi o calitate.
De când a plecat a rămas la fel.
- verb predicativ când arată locul.
A rămas în spatele meu.
A se face - verb copulativ când se poate înlocui cu a deveni.
Maria s-a făcut judecător.
- verb predicativ când nu se poate înlocui cu a deveni.
 S-a făcut multă zarvă în curte.
A părea - verb copulativ când are subiect
El pare de piatră.
- verb predicativ când nu are subiect.
Se pare că va veni. Pare că va ploua. (verbul este impersonal)
A însemna - verb copulativ când are sensul de a avea importanţă.
A însemnat mult pentru mine.
- verb predicativ când are sensul de a nota.
A însemnat pe carte.
A reprezenta - verb copulativ când are sensul a însemna
Albul reprezintă puritate.
-verb predicativ când are sensul de a fi reprezentantul
Sportivul reprezintă România.
A se numi - verb copulativ când se referă la nume
Prietena mea se numeşte Maria.
- verb predicativ când are sensul de a fi pus în funcţie.
Se va numi noul consiliu de administraţie.
A se chema - verb copulativ când se referă la nume
Ea se cheamă Iulia.
- verb predicativ când are sensul de a striga, a anunţa.
Mă cheamă la masă.
b. Verbele auxiliare – ajută la formarea modurilor şi timpurilor compuse, dar şi a diatezei
pasive.
Sunt verbe auxiliare: a fi, a avea, a vrea (a voi).
a fi - m. indicativ, timp viitor anterior va fi venit
- m. conjunctiv, timp perfect să fi venit
- m. condiţional-optativ, timp perfect aş fi venit
- m. infinitiv, timp perfect a fi venit
- diateza pasivă sunt rugat

a avea - m. indicativ, timp perfect compus am venit

- m. condiţional-optativ, timp prezent aş veni
- m. condiţional-optativ, timp perfect aş fi venit

a vrea - m. indicativ, timp viitor voi veni

- m. indicativ, timp viitor anterior voi fi venit

!!! Observaţie Verbele auxiliare nu au niciodată funcţie sintactică, ele ajutând la formarea
formei verbale şi analizându-se împreună cu acestea.

II. CONJUGAREA VERBELOR

Conjugările verbelor se stabilesc după forma acestora de infinitiv, aşa cum o găsim în dicţionar:

a. verbe de conjugarea I – terminate în a : a mânca, a pleca, a preda

b. verbe de conjugarea a II-a – terminate în ea : a bea, a vrea, a avea
c. verbe de conjugarea a III-a – terminate în e : a scrie, a rămâne, a ţine, a bate
d. verbe de conjugarea a IV-a – terminate în i : a citi, a veni
e. verbe de conjugarea a V-a: - terminate în î: a coborî, a hotărî
III. MODURILE VERBALE

1. Moduri personale (predicative) 2. Moduri nepersonale (nepredicative)

Modul indicativ Modul infinitiv
Modul conjunctiv Modul participiu
Modul condiţional-optativ Modul supin
Modul imperativ Modul gerunziu

A. MODURI PREDICATIVE / PERSONALE

1. MODUL INDICATIV (arată o acțiune reală, sigură)
a. Timpul imperfect b. Timpul perfect compus
(eu) adunam (eu) scriam (eu) am adunat (eu) am scris
(tu) adunai (tu) scriai (tu) ai adunat (tu) ai scris
(el/ea) aduna (el/ea) scria (el/ea) a adunat (el/ea) a scris
(noi) adunam (noi) scriam (noi) am adunat (noi) am scris
(voi) adunaţi (voi) scriaţi (voi) aţi adunat (voi) aţi scris
(ei/ele) adunau (ei/ele) scriau (ei/ele) au adunat (ei/ele) au scris
(a avea = verb auxiliar)
- timpul imperfect arată o acțiune trecută aflată în desfășurare
- timpul perfect compus arată o acțiune trecută, terminată în momentul vorbirii.

c. Timpul perfect simplu d. Timpul mai mult ca perfect

(eu) adunai (eu) scrisei (eu) adunasem (eu) scrisesem
(tu) adunaşi (tu) scriseşi (tu) adunaseşi (tu) scriseseşi
(el/ea) adună (el/ea) scrise (el/ea) adunase (el/ea) scrisese
(noi) adunarăm (noi) scriserăm (noi) adunaserăm (noi) scriseserăm
(voi) adunarăţi (voi) scriserăţi (voi) adunaserăţi (voi) scriseserăţi
(ei/ele) adunară (ei/ele) scriseră (ei/ele) adunaseră (ei/ele) scriseseră
(Cu roșu sunt notate desinențele, cu albastru sufixele; la pers. a III-a sg, desinența este zero)

Obs: Când apare sufixul se la perfect simplu, atunci la mai mult ca perfect el se dublează. (sese)
-timpul perfect simplu arată o acțiune recent încheiată în raport cu momentul vorbirii. El este
timpul narațiunii la persoana a III-a. În limba vorbită se folosește regional în Oltenia, Banat și Crișana.
-timpul mai mult ca perfect exprimă o acțiune trecută, terminată înaintea altei acțiuni trecute.

e. Timpul prezent (arată desfășurarea acțiunii în momentul vorbirii)

(eu) adun (eu) scriu
(tu) aduni (tu) scrii
(el/ea) adună (el/ea) scrie
(noi) adunăm (noi) scriem
(voi) adunaţi (voi) scrieţi
(ei/ele) adună (ei/ele) scriu

f. Timpul viitor standard g. Timpul viitor anterior

(eu) voi aduna (eu) voi scrie (eu)voi fi adunat (eu) voi fi scris
(tu) vei aduna (tu) vei scrie (tu) vei fi adunat (tu) vei fi scris
(el/ea) va aduna (el/ea) va scrie (el/ea) va fi adunat (el/ea) va fi scris
(noi) vom aduna (noi) vom scrie (noi) vom fi adunat (noi) vom fi scris
(voi) veţi aduna (voi) veţi scrie (voi) veţi fi adunat (voi) veţi fi scris
(ei/ele) vor aduna (ei/ele) vor scrie (ei/ele) vor fi adunat (ei/ele) vor fi scris
- timpul viitor anterior exprimă o acțiune viitoare terminată înaintea altei acțiuni viitoare
Când ea va ajunge la școală, orele vor fi început.
g. Timpul viitor popular
(eu) oi pleca (eu) o să plec (eu) am să plec
(tu) ăi/îi pleca (tu) o să pleci (tu) ai să pleci
(el) o pleca (el) o să plece (el) are să plece
(noi) om pleca (noi) o să plecăm (noi) avem să plecăm
(voi) ăți/îți pleca (voi) o să plecați (voi) aveți să plecați
(ei) or pleca (ei) o să plece (ei) au să plece
Obs! Nu confundați viitorul popular cu conjunctivul!
h. Viitorul în trecut
-indică o acțiune viitoare desfășurată în trecut, în raport cu altă acțiune desfășurată în trecut
-e alcătuit din imperfectul verbului a avea și conjunctivul verbului de conjugat
aveam să înțeleg
Abia după ce am citit cartea, aveam să înțeleg de ce mi-ai recomandat-o.

2. MODUL CONJUNCTIV (arată o acțiune posibilă, realizabilă)

a. Timpul prezent b. Timpul perfect
(eu) să adun (eu) să scriu (eu) să fi adunat (eu) să fi scris
(tu) să aduni (tu) să scrii (tu) să fi adunat (tu) să fi scris
(el/ea) să adune (el/ea) să scrie (el/ea) să fi adunat (el/ea) să fi scris
(noi) să adunăm (noi) să scriem (noi) să fi adunat (noi) să fi scris
(voi) să adunaţi (voi) să scrieţi (voi) să fi adunat (voi) să fi scris
(ei/ele) să adune (ei/ele) să scrie (ei/ele) să fi adunat (ei/ele) să fi scris
(să = conjuncție)
- timpul prezent arată o acțiune desfășurată în momentul vorbirii
- timpul perfect arată o acțiune desfășurată înainte de momentul vorbirii.

3. MODUL CONDIŢIONAL-OPTATIV (exprimă o acțiune dorită, dar condiționată de o

anumită împrejurare).
a. Timpul prezent b. Timpul perfect
(eu) aş aduna (eu) aş scrie (eu) aş fi adunat (eu) aş fi scris
(tu) ai aduna (tu) ai scrie (tu) ai fi adunat (tu) ai fi scris
(el/ea) ar aduna (el/ea) ar scrie (el/ea) ar fi adunat (el/ea) ar fi scris
(noi) am aduna (noi) am scrie (noi) am fi adunat (noi) am fi scris
(voi) aţi aduna (voi) aţi scrie (voi) aţi fi adunat (voi) aţi fi scris
(ei/ele) ar aduna (ei/ele) ar scrie (ei/ele) ar fi adunat (ei/ele) ar fi scris
Obs: Formele inverse ale condiționalului-optativ se realizează cu ajutorul infinitivului lung:
Închinare-aș și n-am cui….

4. MODUL IMPERATIV (exprimă un ordin, o poruncă, o chemare, o rugăminte)

- are forme numai la persoana a II-a, singular şi plural
Formă afirmativă Formă negativă
Adună! Adunaţi! Nu aduna! Nu adunaţi!
Scrie! Scrieţi! Nu scrie! Nu scrieţi!
Observaţie!!!!
Forma negativă a modului imperativ, numărul singular se formează:
Negaţia NU + infinitivul verbului
De exemplu: Fă! Nu face! Fii vesel! Nu fi trist! (Atenție la ortografie!)
Du! Nu duce!
ATENŢIE!!!!
Verbele la modurile personale îndeplinesc funcţia sintactică de predicat (verbal/nominal)
B. MODURI NEPERSONALE/ NEPREDICATIVE

1. MODUL INFINITIV
a. Timp prezent b. Timpul perfect
a aduna a scrie a fi adunat a fi scris
-denumește o acțiune sau o stare și reprezintă forma din dicționar a verbului
-după verbul a putea, infinitivul se folosește fără prepoziția a:
-pot citi
-pot merge
-putem învăța
Observație!!! Pot = predicat (verbal); citi = complement direct!
-forma lungă, cu sufixul –re este învechită, dar se mai regăsește în în forme inverse ale condițional-
optativului: (Închinare-aș și n-am cui/Închinare-aș murgului – balada Toma Alimoș)
-are sufixe diferite pentru fiecare conjugare a verbului

FUNCŢII SINTACTICE
a. Subiect: A munci este o datorie.
b. Nume predicativ: A învăţa înseamnă a munci.
c. Complement direct: Nu putem pleca.
d. Complement prepozițional: Suntem datori a ne ajuta. (cu ce suntem datori?)
e. Atribut verbal: Şi-a exprimat dorinţa de a munci.
f. (Complement) circumstanţial de mod: A plecat fără a ajuta.
g. (Complement) circumstanţial de timp: A predat lucrarea înainte de a termina.

2. MODUL GERUNZIU
- denumește o acțiune în desfășurare, fără referire precisă la momentul vorbirii
- se formează prin adăugarea sufixului -ind sau -ând
adunând scriind
neadunând nescriind
-forma negativă se construiește cu ajutorul prefixului ne sau al adverbului mai:
neștiind; nemaiștiind

FUNCŢII SINTACTICE
a. Subiect: Se aude cântând.
b. Atribut verbal: Cu ochii lucind părea un demon.
c. Complement direct: Aud trosnind copacii.
d. Complement indirect/prepozițional: Negustorul nu mai făcea faţă aducând alte costume. (la ce nu mai
făcea față?)
e. (Complement) circumstanţial de timp: Ajungând acasă, m-am apucat de lucru.
f. (Complement) circumstanţial de mod: Mergea schiopătând.
g. (Complement) circumstanțial de cauză: Neînvățând a luat o notă mică.

Observaţie!!!
Modul gerunziu poate avea valoare adjectivală, atunci când se acordă în gen, număr şi caz cu
substantivul determinat, îndeplinind funcţia sintactică de atribut adjectival.
Coşurile fumegânde se zăresc în depărtare. (fumegânde = adjectiv provenit din verb la gerunziu;
atribut adjectival.)
Coșurile fumegând se zăresc din depărtare. (fumegând = verb la gerunziu; atribut verbal)
Lebăda tremurândă este în apă. (tremurândă = adjectiv provenit din verb la gerunziu; atr. adj.)
Lebăda tremurând este în apă. (tremurând = verb la gerunziu, atribut verbal)
3. MODUL PARTICIPIU
- arată o acțiune terminată, suferită sau îndeplinită de o ființă sau de un lucru.
- se termină în t sau s
a aduna → adunat, adunată, adunaţi, adunate
a scrie → scris, scrisă, scrişi, scrise

VALORILE ŞI FUNCŢIILE SINTACTICE ALE MODULUI PARTICIPIU

a. valoare adjectivală
• Atribut adjectival: Soldatul rănit este el.
• Nume predicativ: Soldatul este rănit la picior.
b. valoare adverbială
• (Complement) circumstanţial de mod: A vorbit răspicat.

- participiul ca formă nepersonală intră în componența unor moduri și a unor timpuri compuse, când este
precedat de un verb auxiliar: indicativ, perfect compus (am vorbit), indicativ viitor anterior (voi fi vorbit),
conjunctiv perfect (să fi vorbit), condițional-optativ perfect (aș fi vorbit).
- când apare independent, participiul devine adjectiv provenit din verb la participiu (carte citită) sau
adverb (El vorbește bâlbâit)

Obs! Înalt, frumos, prost etc – nu sunt adjective provenite din verbe la participiu (nu provin dintr-un
verb), ci adjective propriu-zise!

4. MODUL SUPIN
- se formează din participiu, precedat de o prepoziţie simplă sau compusă: de, la, pentru, cu,
din, fără, după, despre, în
ex: de adunat, la adunat, pentru adunat, din adunat, fără adunat, după adunat, despre
adunat, de scris, la scris, pentru scris, din scris, fără scris, din scris, după scris, despre
scris
-forma negativă se construiește cu ajutorul prefixului ne:
de neînțeles
FUNCŢII SINTACTICE
a. Subiect: Este uşor de făcut.
b. Nume predicativ: Iarba este de cosit.
c. Atribut verbal: Cartea de citit mi-a plăcut.
d. Complement prepozițional: S-a săturat de umblat.
e. Complement direct: Ne-a dat de citit.
f. (Complement) circumstanţial de loc: A adus vitele de la păscut.
g. (Complement) circumstanțial de scop: Merg la pescuit. (cu ce scop merg?- să pescuiesc)
h. (Complement) circumstanțial de timp: Pe la înnoptat s-a strecurat din casă.

ATENŢIE!!!!
Verbele la modurile nepersonale îndeplinesc funcţiile sintactice de subiect, nume predicativ,
complement, atribut. (Nu de predicat!)
 LOCUȚIUNEA VERBALĂ

-este grupul stabil de cuvinte cu sens unitar și comportamentul unui verb:

a-i părea rău = a regreta
a-și aduce aminte = a-și aminti
a sta de vorbă = a discuta
-locuțiunile verbale conțin obligatoriu un verb și sunt echivalente, ca sens, cu o singură unitate lexicală:
un verb.
-exemplu de analiză morfo-sintactică:
I-a părut rău = predicat verbal exprimat prin locuțiune verbală predicativă, diateza activă,
modul indicativ, timpul perfect compus, persoana a III-a, nr.sg, conjugarea a II-a.

PREDICATUL VERBAL

-arată ce face subiectul

-se exprimă prin:
a) verb predicativ: Copiii cântă o colindă.
b) locuțiune verbală predicativă: El a luat-o la sănătoasa.
c) interjecție predicativă: Iată un avion!; Rața țuști! în apă.
d) adverb predicativ: (urmat de conjuncțiile că sau să)
Negreșit că va veni.
Poate că va veni.
Probabil că va veni.
Imposibil să nu vină.
Firește că va veni.
e) locuțiune adverbială predicativă:
Cu siguranță că va veni.
Fără doar și poate că va veni.
Fără îndoială că va veni.
De bună seamă că va veni.
Nici vorbă că nu va veni.

PREDICATUL NOMINAL

-este alcătuit din verb copulativ și nume predicativ

-numele predicativ este:
a) simplu: Cerul este senin.
b) multiplu: Țara noastră este frumoasă și bogată.

Numele predicativ se exprimă prin:

1. Substantiv
a) în N: El este medic.
b) în Ac. cu prepoziție: Tortul este de ciocolată.
c) în G. cu prepoziție: Noi suntem contra fumatului.
d) în D cu prepoziție: Victoria este grație ajutorului primit.
 2. Locuțiune substantivală: Acesta este punctul meu de vedere.
3. Pronume (personal, personal de politețe, posesiv, demonstrativ, nehotărât,
interogativ, relativ, negativ):
a) În N: Adevărul este acesta.
Cine este autorul comediei?
b) În Ac. cu prepoziție: Florile sunt de la noi/ pentru tine.
c) În G. cu prepoziție: Ei sunt împotriva alor noștri.
d) În D. cu prepoziție: Reușita este mulțumită unora.

4. Adjectiv propriu-zis: Copiii sunt veseli.

5. Adjectiv provenit din verb la participiu: Câmpul este înverzit.
6. Numeral (cardinal, ordinal, fracționar, distributiv) cu valoare pronominală:
a) În N.: Învingătorii sunt doi/ cei doi; Ei sunt câte doi.
b) În Ac. cu prep.: Darurile sunt de la cei trei/ jumătate dintre ei.
c) În G. cu prep: Ei sunt contra primului.
d) În D. cu prep: Realizarea proiectului este datorită celor patru.
7. Verb predicativ la infinitiv: Hotărârea mea este de a pleca.
8. Verb predicativ la supin: Voința lui este de admirat.
9. Adverb de mod: Camera lui este altfel.

Obs!
Nu confundați predicatul nominal cu predicatul verbal care are verb la diateza pasivă/ care are
verb într-o construcție pasivă.
Televizorul este reparat (de către cineva). – predicat verbal cu verb la diateza pasivă (de
către cineva = complement de agent)
Copacii sunt înfloriți. – predicat nominal, pentru că nu permite utilizarea unui complement
de agent.

Obs!
Prepozițiile și locuțiunile prepoziționale cer următoarele cazuri:
a) acuzativ: către, cu, de, la, din, după, în, , pe, prin, de la, de pe lângă etc.
-locuțiuni prepoziționale
-terminate în prepoziția de: față de, în loc de, în afară de
-terminate în prepoziția cu: împreună cu, conform cu
-terminate în prepoziția la: referitor la
b) genitiv: asupra, contra, împotriva, deasupra, dedesubtul, înaintea, înăuntrul, înapoia
(majoritatea provenite din adverbe prin articulare) etc.
-locuțiuni prepoziționale: în fața, în spatele, în mijlocul, în urma, în jurul,
în preajma, de jur împrejurul, de-a curmezișul, de-a latul etc.
c) dativ: datorită, mulțumită (provenite din participii), grație (din substantiv).

Obs!
asemenea, aidoma, așijderea, conform, contrar, potrivit – sunt adverbe, nu prepoziții!