VERBUL

CLASA a VII-a

Prof. Andrieș Ancuța

  Verbul este partea de vorbire flexibilă care arată acțiunea, starea
sau existența.

VERBELE SUNT:

PREDICATIVE NEPREDICATIVE

Când pot să alcătuiască Când nu alcătuiesc singure un

singure un predicat. predicat.
EX. Ea citește mult. EX. El este harnic.
*Verbele predicative au *VERBELE COPULATIVE
funcția sintactică de alcătuiesc, împreună cu
predicat verbal atunci când NUMELE PREDICATIV, un
au categoria modului. PREDICAT NOMINAL atunci
când au categoria gramaticală a
modului.

VERBE AUXILIARE VERBE COPULATIVE

(când intră în (asociate obligatoriu cu un nume
predicativ, formând împreună un
alcătuirea unor moduri predicat nominal; fac legătura
și timpuri compuse): aș între subiect și numele
fi vrut, să fi fost. predicativ)
EX: Sunt elev în clasa a VII‐a.
A fi Ioana este frumoasă.
A avea
A vrea
 VERBELE COPULATIVE

Verbul copulativ și numele predicativ alcătuiesc împreună un predicat nominal.

VERBELE COPULATIVE CELE MAI FRECVENTE SUNT:

A FI, când are alt sens decât „a se afla“, „a exista“, „a dura“ etc.
EX: El este perseverent.
Ana este pictoriță.;
A DEVENI, care este întotdeauna copulativ.
EX: A devenit profesor.
Ea a devenit obraznică.
A AJUNGE, A IEȘI, A SE FACE când înseamnă „a deveni“.
EX: A ajuns faimoasă.
S‐a făcut inginer.
A ieșit paramedic.
A ÎNSEMNA, când nu are sensul „a nota“ și arată echivalența
dintre subiect și numele predicativ.
EX: Prietenia înseamnă respect necondiţionat.
A PĂREA, când în propoziția din care face parte există subiect.
EX: Ei păreau veseli.
A RĂMÂNE, când are sensul „a‐și păstra calitățile, însușirile“.
EX: El a rămas nedumerit.
 Verbul A FI poate fi:

COPULATIV (Sunt curajos.),

PREDICATIV (Sunt multe
cărți pe raft.),
AUXILIAR (Aș fi plâns.)

LOCUȚIUNEA VERBALĂ

- este grupul unitar de cuvinte, sinonim cu un verb, care are întotdeauna în

componență un verb.
EX: a spăla putina, a face din țânțar armăsar, a o lua la goană, a-și aduce
aminte, etc.

Locuțiunile verbale al căror verb are categoria modului îndeplinesc în

propoziție funcția sintactică de predicate verbale.

A nu se confunda locuțiunile verbale cu expresiile verbale.

Expresiile verbale nu pot forma derivate, în timp ce locuțiunile verbale pot

crea cuvinte noi sau alte tipuri de locuțiuni.

EX: a băga de seamă - băgare de seamă

a ține minte - ținere de minte

 FORME VERBALE NEPERSONALE

INFINITIV

GERUNZIU SUPIN

PARTICIPIU
INFINITIVUL este modul care denumește acțiunea exprimată de verb; forma din dicționar.
Ți-am dat-o pentru a te ghida.
A se păstra în loc răcoros și uscat.
A învăța bine o limbă străină poate dura ani.
Au luat-o fără a ști ce să facă cu ea.

Exista doua forme de infinitiv:

una scurtă (a citi, a se plimba, a scrie, a zice, a face)
una lungă (citire, plimbare, scriere, zicere, facere) care a trecut definitiv în categoria substantivului.

Infinitivul are marca „a” și sufixe

diferite pentru fiecare conjugare.

CONJUGAREA I: „-a”
CONJUGAREA a II-a: „-ea”
CONJUGAREA a III-a: „-e”
CONJUGAREA a IV-a: „-i”
CONJUGAREA a V-a: „-î”
MODUL PARTICIPIU este un mod nepersonal la care verbele exprimă acțiuni terminate și suferite
de o ființă sau de un lucru.
Modul participiu se termină în -t sau -s: încununat, lovit, hotărât, făcut, tors.
Participiul are două aspecte:
– aspect afirmativ: pământ lucrat; cuvânt scris.
– aspect negativ (format cu ajutorul prefixului ne-): pământul nelucrat; cuvânt nescris.
Când este independent, participiul devine adjectiv provenit din participiu.

Participiul are sufixe specifice, cu

realizări diferite în funcție de
conjugare:

Pentru conj. I: -at (lucrat)

Pentru conj. a II-a: -ut (plăcut)
Pentru conj. a III-a: -s/-t (mers/copt)
Pentru conj. a IV-a: -it (citit)
Pentru conj. a V-a: -ât (doborât)
MODUL GERUNZIU este un mod nepersonal la care verbul exprimă acțiunea în
desfășurare, în același timp cu a verbului determinat.
EX: Trecând pe acolo, l-am întâlnit pe Ion.
Apele șușoteau lovind malul lin.
Răspândindu-se în roiuri întind corturile mari.

Formele verbale ale modului gerunziu se termină în -ând sau -ind.

Modul gerunziu are două aspecte:

– aspect afirmativ: citind, lucrând
– aspect negativ (format cu ajutorul prefixului ne-): necitind, nelucrând.

MODUL SUPIN este un mod nepersonal la care verbele exprimă acțiuni ce urmează să fie
realizate.

EX: Și ce ai tu de povestit?
Ce este de făcut, tată? întreabă tânărul vânător.

Modul supin este alcătuit dintr-o formă verbală asemănătoare cu participiul, dar deosebită de
a acestuia prin faptul că nu este variabilă și este precedată de prepoziția de (sau de alte
prepoziții – după, la, pentru):
de povestit
după tăiat (lemne)
la cules

Supinul are două aspecte:

– aspect afirmativ: de conceput, de înțeles
– aspect negativ (cu ajutorul prefixului ne-): de neconceput, de neînțeles
 POSIBILITĂȚI COMBINATORII ALE VERBULUI
Verbele predicative și copulative care au categoria gramaticală a modului
ocupă în enunț doar poziția de centru, îndeplinind funcția sintactică de:

1. Predicat verbal – exprimat prin verb predicativ: Elevul citește lecția.

2. Predicat nominal – format din v.c + n.p. : Elevul este atent.

În calitate de centru, verbul la modul personal se poate combina cu:

● Numele predicativ - poziție sintactică distinctă în cadrul predicatului nominal

și intră într-o relație ternară cu verbul copulativ și cu subirctul, cărora li se
subordonează.
Ex. Elena este atentă.
● Subiectul – se află într-o relație de interdependență cu predicatul
Ex. Elevul citește.

● Diferite tipuri de complement, care se subordonează verbului și intră în

alcătuirea grupului verbal:
► complementul direct: Am văzut un film extraordinar ieri.
► complementul prepozițional: A apelat la voluntari.
►complement indirect: Preotul s-a adresat sătenilor.

● Diferite tipuri de circumstanțiale, care intră în componența grupului verbal:

►circumstanțialul de loc: A intrat în biserică.
►circumstanțial de timp: Vine sâmbăta viitoare pe la noi.
►circumstanțialul de mod: Ea îi ajută cu prietenie pe toți colegii săi.
 Formele verbale nepersonale la infinitiv, supin și gerunziu pot îndeplini
diferite funcții sintactice, dintre care cele mai frecvente sunt:

■ atributul verbal: Dorința de a reuși, porumb de fiert, lacrimi șiroind

■ complementul direct: Pot învăța din greșeli. Am terminat de învățat.
■complementul prepozițional: M-am plictisit de citit. Se teme de a repeta
greșeala.
Subiectul simplu - este alcătuit numai dintr-o parte de vorbire, precedată sau nu de
articol.
Andrei este un copil disciplinat. (subiect simplu)
Subiectul multiplu este alcătuit din două sau mai multe părți de vorbire, coordonate
între ele.
Vasile și Mircea sunt copii cuminți. (subiect multiplu)
Copacii, florile și animalele se bucură de venirea primăverii. (subiect
multiplu)

După structură, numele predicative se împart în: nume predicative simple

(printr-o singură parte de vorbire) și nume predicative multiple (prin mai multe
părți de vorbire).

Copacul este înalt. (înalt – nume predicativ simplu)

Copacul este înalt și uscat. (înalt, uscat – nume predicativ multiplu)

Subiectul neexprimat nu este prezent în propoziție prin părți de vorbire,

dar poate fi dedus din context sau poate fi amintit în propoziții învecinate.
Subiectul inclus: este dedus din desinențele verbelor de persoana I și a II-
a, singular și plural.
Mergem la piață. (noi mergem)
Mergeți la școală. (voi mergeți)
 Subiectul subînțeles este cunoscut dintr-o propoziție anterioară sau va fi
menționat într-o propoziție ulterioară. Predicatul subiectului subînțeles este un verb
la persoana a III-a, singular sau plural.
Maria vizionează un documentar1/ și se întreabă 2/dacă va vizita acele
locuri.3/ (propozițiile 2 și 3 au subiectul „Maria” subînțeles)
Acum se uită la film. Maria este o cinefilă împătimită. (în prima propoziție
subiectul „Maria” este subînțeles)
 CIRCUMSTANȚIALUL DE CAUZĂ

- un subordonat facultativ al unui verb și arată cauza unei acțiuni sau a apariției
unei însușiri
- răspunde la întrebările: DIN CE CAUZĂ? DIN CE PRICINĂ? DIN CE
MOTIV:?

 Poate fi exprimat prin:

♦ Substantiv, pronume sau numeral în acuzativ, cu prepozițiile: de, din, pentru,

după
Ex: A plâns de fericire.
A căzut din neatenție.
Pentru Maria te-a pedepsit.
certat.
Să nu te superi pentru mine.
Întârziase din cauza ceții.
(pronume)Pentru dumnealui ai fost

Numeral cu valoare pronominală în caz Ac.

Pentru cei doi ai fost concediat.
♦Adjectiv precedat de prepoziție
Ex: De zgârcit, nu le-a dat copiilor nimic.
♦Verb la gerunziu
Ex: Nelucrând tema, ai luat notă mică.

- De obicei, circumstanțialul de cauză se află după elementul de care depinde:

Ex: Cântă de bucurie.
 CIRCUMSTANȚIALUL DE SCOP

- este subordonat facultativ al unui verb, arătând scopul (sau finalitatea) pentru
care se realizează o acțiune
- poate depinde de un verb care are categoria modului sau de o formă verbală
nepersonală
Ex. Au ieșit la strâns gunoaiele.

 Întrebări: CU CE SCOP? ÎN CE SCOP?

- Poate fi exprimat prin:
♦ Substantiv sau substituit al acestuia, precedat de prepoziție
Au muncit pentru ajutorarea comunității.
Discutăm pentru găsirea unei soluții.
Învăț cu scopul de a ști.

Pronume personal în caz Acuzativ: Tu ai muncit toată viața pentru el.

Pronume personal de politețe în Acuzativ: Ei au trudit toată viața pentru
dumnealui.
Numeral cu valoare pronominală în caz Acuzativ: Am trei examene și pentru
cele trei am citit sute de pagini.
♦Infinitiv cu prepoziție
Lucrează pentru a ajuta comunitatea.
♦Verb la supin
Au plecat la cules struguri.
- Poate sta înainte sau după elementul de care depinde. Câns stă înaintea
acestuia, circumstanțialul de scop se desparte prin virgulă de restul
comunicării.
Pentru a reuși, a făcut eforturi mari.
 Informațiile cuprinse în acest document au fost preluate din
manualul pentru clasa a VII-a (Florentina Sâmihăian, Sofia
Dobra, Monica Halaszi „Limba și literatura română”, Ed. Art
Klett, 2019), din surse online ( YouTube, Scribd, eduboom.ro,
didactic.ro) și din notițe personale.

Prof. Andrieș Ancuța