Verbul

1. Verbul- partea de vorbire flexibilă care arată acţiunea a desena, starea a se bucura, existenţa a fi, a
trăi.
2. Clasificare:

verbele predicative-formează singure predicatul.

verbele nepredicative-nu formează singure predicatul.

-copulative-formează predicatul nominal împreună cu NP (nume predicativ)
-auxiliare-ajută la formarea modurilor, timpurilor compuse și a construcției pasive

verbele copulative: a fi, a ieşi, a deveni, a ajunge, a rămâne, a se face, a părea, a însemna

verbele auxiliare: -a avea -indicativ, perfect compus (am citit)

-indicativ, viitor în trecut ( aveam să citesc)

-indicativ, viitor de limbă vorbită (am să citesc)

-condiţional-optativ, prezent (aş citi)

-condiţional-optativ, perfect (aş fi citit)

-a vrea/a voi -indicativ, viitor standard (voi citi)

-indicativ, viitor anterior (voi fi citit)

-a fi -indicativ, viitor anterior (voi fi citit)

-conjunctiv, perfect (să fi citit)

-conditional-optativ, perfect (aş fi citit)

3.Categorii gramaticale ale verbului: -conjugare, mod, timp, număr, persoană;

Conjugarea

Conjugarea I verbe terminate în a (a învăţa)

Conjugarea a II-a verbe terminate în ea (a vedea)
Conjugarea a III-a verbe terminate în e (a merge)
Conjugarea a IV-a verbe terminate în i (a citi)
Conjugarea a V-a verbe terminate în î (a coborî).

Modul –felul în care vorbitorul se raportează la starea de lucruri descrisă.

Modurile– verbele care au categoria modului îşi schimbă forma după persoană şi au în propoziţie funcţia
de predicat.
Modurile verbului: -indicativ;
-conjunctiv;
-condiţional-optativ;
-imperativ.
 Forme verbale nepersonale– formele verbale nepersonale nu îşi schimbă forma după persoană şi nu
îndeplinesc în propoziţie funcţia de predicat.
Forme verbale nepersonale:-infinitiv;
-gerunziu;
-participiu;
-supin.
Modurile verbului

A. Indicativ-arată o acţiune sigură, reală.

Timpurile indicativului
1. Prezent –arată o acţiune care se petrece în momentul vorbirii (învăţ, văd, merg, citesc, cobor).
2. Trecut -arată o acţiune desfăşurată înainte de momentul vorbirii.

2.1. Imperfect -arată o acţiune petrecută în trecut în paralel cu o altă acţiune desfăşurată în trecut
(învăţam, vedeam, mergeam, citeam, coboram).
! Se formează cu ajutorul sufixelor: (a, ea) !

2.2. Perfectul compus -arată o acţiune trecută şi terminată în momentul vorbirii.

(am învăţat, am văzut, am mers, am citit, am coborât)
! Se formează din auxiliarul a avea + participiu verbului de conjugat (învăţat, văzut, mers, citit,
coborât) !
! Unele forme regionale includ particula o sau or (o învățat, or învățat)

2.3. Perfectul simplu -arată o acţiune desfăşurată în trecut şi terminată în momentul vorbirii.
(învăţai, văzui, mersei, citii. coborâi)
! Se formează cu ajutorul sufixelor: a, u, se, i, â (î)!
! La plural apare și sufixul ră.
Astăzi este regionalism.

2.4. Mai-mult-ca-perfectul -arată o acţiune trecută şi terminată înaintea altei acţiuni trecute.
(învăţasem, văzusem, mersesem,citisem, coborâsem).
! Se formează cu ajutorul sufixului se ataşat după sufixul de perfect simplu !
! La plural apare și sufixul ră.

3.Viitor -arată o acţiune desfăşurată după momentul vorbirii.

3.1.a. Viitorul standard de limbă scrisă -arată o acţiune desfăşurată după momentul vorbirii.
(voi învăţa, voi vedea, voi merge, voi citi, voi coborî)
! Se formează cu auxiliarul a voi (a vrea) + verbul de conjugat la infinitiv ! (a îvăţa, a vedea, a merge, a
citi, a coborî);
3.1.b. Viitorul standard de limbă vorbită -arată o acţiune desfăşurată după momentul vorbirii.
(am să învăţ, am să văd, am să merg, am să citesc, am să cobor, o să învăţ, o să văd, o să merg,
o să citesc, o să cobor).
! Se formează cu auxiliarul a avea sau cu o invariabil + verbul de conjugat la conjunctiv!;
! Există și forme regionale sau familiare: (oi învăţa, oi vedea, oi merge, oi citi, oi coborî)
! Se formează din “oi, ăi/îi/ei/, o/a, om, ăţi/îţi/eţi/oţi, or” + verbul de conjugat la infinitiv !
(a învăţa, a vedea, a merge, a citi, a coborî);
3.2. Viitorul anterior-arată o acţiune viitoare desfăşurată înaintea altei acţiuni viitoare.
(voi fi învăţat, voi fi văzut, voi fi mers, voi fi citit, voi fi coborât)
! Se formează cu auxiliarul a voi+ auxiliarul a fi+ verbul de conjugat la participiu !
(învăţat, văzut, mers, citit, coborât).
3.3. Viitorul în trecut -arată o acţiune petrecută ulterior unei întâmplări, dar înainte de momentul vorbirii.
(aveam să învăţ, aveam să văd, aveam să merg, aveam să citesc, aveam să cobor)
! Se formează cu auxiliarul a avea la imperfect (aveam, aveai, avea, aveam, aveaţi, aveau) !
+ verbul de conjugat la conjunctiv ! (să învăţ, să văd, să merg, să citesc, să cobor).
B.Conjunctiv-arată o acţiune posibilă, realizabilă.

1.Prezent -arată o acţiune desfăşurată în prezent sau viitor.

(să învăţ, să văd, să merg, să citesc, să cobor)
!Se formează cu ajutorul conjuncţiei “să” + verbul de conjugat la indicativ prezent (mai puţin persoana a
III-a) ! ( învăţ, văd, merg, citesc, cobor).
2.Perfect -arată o acţiune desfăşurată în trecut.
(să fi învăţat, să fi văzut, să fi mers, să fi citit, să fi coborât)
! Se formează cu ajutorul conjuncţiei să+ auxiliarul a fi+ verbul de conjugat la participiu !
( învăţat, văzut, mers, citit, coborât)

C.Condiţional-optativ -arată o acţiune posibilă, a cărei realizare depinde de o condiţie.

1. Prezent -arată o acţiune desfăşurată în momentul vorbirii sau în viitor.

(aş învăţa, aş vedea, aş merge, aş citi, aș coborî)
!Se formează din auxiliarul a avea + verbul de conjugat la infinitiv ! (învăţa, vedea, merge, citi, coborî)
2. Perfect -arată o acţiune desfăşurată în trecut.
(aş fi învăţat, aş fi văzut, aş fi mers, aş fi citit, aș fi coborât)
! Se formează din auxiliarul a avea + auxiliarul a fi + verbul de conjugat la participiu ! (învăţat, văzut,
mers, citit, coborît)

D.Imperativ -arată o acţiune posibilă, un îndemn, o poruncă, o rugăminte.

! Are forme numai pentru persoana a II-a singular şi plural, afirmativ şi negativ !
(învaţă!, nu învăţa!, învăţaţi!, nu învăţaţi!)

Forme verbale nepersonale:

A.Infinitiv -dă numele acţiunii; este forma de dicţionar a verbului.

1. Prezent - a învăţa, a vedea, a merge, a citi, a coborî
2. Perfect - a fi învăţat, a fi văzut, a fi mers, a fi citit, a fi coborît.

Are două forme: -afirmativă: a învăţa -scurtă: a învăţa

-negativă: a nu învăţa -lungă: învăţare (a devenit substantiv)
! Se formează cu ajutorul mărcii specifice provenite dintr-o prepoziție a!
! Forma lungă se folosea numai în formele inverse ale condiţionalului-optativ: plecare-ai să pleci

B.Gerunziu -arată o acţiune în desfăşurare.

Are două forme:-afirmativă: învăţând
-negativă: neînvăţând
! Se formează cu ajutorul sufixelor ând, ind !

C.Participiu -arată acţiuni terminate şi suferite de o fiinţă sau un lucru.

Are două forme:-afirmativă: învăţat
-negativă: neînvăţat
! Se formează cu ajutorul sufixelor t şi s !
! Asemeni adjectivului are patru forme.

D.Supin -denumeşte acţiunea.

Are două forme:-afirmativă: de învăţat
-negativa: de neînvăţat
! Se formează din prepoziţiile de, la, pentru, după + verbul de conjugat la participiu ( învăţat, văzut,
mers, citit, coborât).
Funcțiile sintactice ale formelor verbale nepersonale :

Funcția sintactică exemplu

infinitiv subiect A visa este minunat.
nume predicativ Pasiunea lui este de a urca pe munte.
complement direct Poate greși.
complement prepozițional Se gândește la a da un mesaj.
circumstanțial de timp A repetat lecția până a intrat în sală.
circumstanțial de mod Vorbește fără a ezita.
circumstanțial de scop Joacă pentru a câștiga.
atribut verbal Are teama de a vorbi în public.
gerunziu complement direct Aud plouând.
circumstanțial de mod Cântă atingând clapele pianului.
circumstanțial de timp Trecând prin parc, a văzut-o pe Maria.
circumstanțial de cauză Pierzând cheile, n-am mai putut intra în casă.
atributul verb Cu hainele fluturând, alerga spre pădure.
supin subiect De spus e ușor, de făcut e greu.
nume predicativ Îndemnul lui este de urmat.
atribut verbal Aleg iaurt de băut.
complement direct Am terminat de citit cartea.
complement prepozițional M-am plictisit de așteptat în stație.
circumstanțial de scop Pleacă la arat câmpul.

Construcții :
activă: Copilul citeşte o carte.
Obs: subiectul gramatical face acţiunea.

pasivă: Cartea este citită de copil.

Obs: subiectul gramatical suportă acţiunea.
“a fi” + participiul verbului de conjugat.
-complement de agent

reflexivă: El se gândeşte la o scenă de luptă.

Obs: subiectul gramatical este autorul unei acţiuni la care participă intens.
- pronume reflexiv

Verbele personale şi verbele impersonale

verbele personale- a căror acţiune este făcută de o persoană.

Dan a scris tema.

verbele și construcții verbale întotdeauna impersonale- a căror acţiune nu este făcută de o persoană
- nu au subiect
când exprimă fenomene ale naturii : tună, fulgeră, burniţează
când referirea la persoană se face printr-un complement indirect: Ii arde de joacă.
direct: Mă ustură în gât.
când se referă la denumirea unei persoane: Mă cheamă Matei.

- au subiect
când verbul a fi din construcție e urmat de adverb: Este bine a face sport.
când verbul predicativ a fi e însoțit de substantive care denumesc stări fiziologice: Mi-e dor.
când are sens existențial:E noapte.
când verbul permite subiect nonuman: Îmi place literatura.
verbele și construcții verbale care devin impersonale
Se aleargă în parc.
Se știe rezultatul.
Este știut rezultatul.