CONJUGAREA VERBELOR

Schimbarea formei verbelor în vorbire după mod, timp, număr și persoană se numește
conjugare.
Modurile și timpurile formate cu ajutorul terminațiilor se numesc simple, iar cele formate
cu ajutorul verbelor auxiliare se numesc compuse.
Verbele a avea, a fi și a vrea pot fi auxiliare (ajutătoare), fiindcă ajută la formarea altor
moduri și timpuri.
Sunt simple: indicativul (prezent, imperfect, perfect simplu, mai mult ca perfect),
conjunctivul prezent, imperativul, infinitivul prezent, gerunziul, participiul, supinul.
Sunt compuse: indicativul (perfect compus, viitor, viitor anterior), conjunctivul perfect,
condiționalul – optativ(prezent, perfect), infinitivul perfect.

Conjugarea verbului a avea

Modurile personale

1. Modul indicativ

Prezent ca auxiliar:
am am
ai ai
are a
avem am
aveți ați
au au

Imperfect Perfect simplu Perfect compus Mai-mult-ca-perfect

aveam avui (avusei) am avut avusesem
aveai avuși (avuseși) ai avut avuseseși
avea avu (avuse) a avut avusese
aveam avurăm (avuserăm) am avut avuseserăm
aveați avurăți (avuserăți) ați avut avuseserăți
aveau avură (avuseră) au avut avuseseră

Viitor Viitor anterior

voi avea voi fi avut
vei avea vei fi avut
va avea va fi avut
vom avea vom fi avut
veți avea veți fi avut
vor avea vor fi avut

1
2. Modul conjunctiv 3. Modul condițional-optativ 4. Modul imperativ

Prezent Perfect Prezent Perfect Pozitiv Negativ

să am să fi avut aș avea aș fi avut
să ai să fi avut ai avea ai fi avut ai, aibi nu avea
să aibă să fi avut ar avea ar fi avut
să avem să fi avut am avea am fi avut
să aveți să fi avut ați avea ați fi avut aveți nu aveți
să aibă să fi avut ar avea ar fi avut

Modurile nepersonale

1. Modul infinitiv 2. Modul participiu 3. Modul gerunziu

Prezent Perfect S. Pl.
a avea a fi avut M. avut avuți având
F. avută avute

4. Modul supin
(de) avut

2
 Conjugarea verbului a fi

Modurile personale

1. Modul indicativ

Prezent
sunt , -s (s-), îs
ești
este , e , -i (i-), îi
suntem
sunteți
sunt , -s (s-), îs

Imperfect Perfect simplu Perfect compus Mai-mult-ca-perfect

eram fusei (fui) am fost fusesem
erai fuseși (fuși) ai fost fuseseși
era fuse (fu) a fost fusese
eram fuserăm (furăm) am fost fuseserăm
erați fuserăți (furăți) ați fost fuseserăți
erau fuseră (fură) au fost fuseseră

Viitor Viitor anterior

voi fi voi fi fost
vei fi vei fi fost
va fi va fi fost
vom fi vom fi fost
veți fi veți fi fost
vor fi vor fi fost

2. Modul conjunctiv 3. Modul condițional-optativ 4. Modul imperativ

Prezent Perfect Prezent Perfect Pozitiv Negativ
să fiu să fi fost aș fi aș fi fost
să fii să fi fost ai fi ai fi fost fii nu fi
să fie să fi fost ar fi ar fi fost
să fim să fi fost am fi am fi fost
să fiți să fi fost ați fi ați fi fost fiți nu fiți
să fie să fi fost ar fi ar fi fost

Modurile nepersonale

1. Modul infinitiv 2. Modul participiu 3. Modul gerunziu

Prezent Perfect S. Pl.
a fi a fi fost M. fost foști
F. fostă foste fiind
4. Modul supin
(de) fost

3
O r t o g r a f I e:
- Imperativul pozitiv se scrie cu doi I (fii): primul aparține rădăcinii, al doilea fiind desinența
persoanei a II-a singular.
- Imperativul negativ se scrie cu un singur I ( nu fi, nu = adverb; fi = forma infinitivului)
- La persoanele I singular și a III-a plural ale indicativului prezent, formele neaccentuate –s și s-
se rostesc împreună cu un cuvânt dinaintea lor sau care le urmează, formând silabă împreună
cu acesta. De aceea, se scriu legate de acestea prin liniuță de unire:
După-amiază nu-s acasă.
Toamna frunzele-s ruginii.
S-aici elevii?
Pentru același motiv, formele –I și i- ale persoanei a III-a singular se scriu tot legate prin liniuță
de unire de cuvintele dinaintea lor sau de după ele:
Iarna-I ici, vara-I departe… (Mihai Eminescu, ”Ce te legeni…”)
I-aici colegul meu?
Când nu se rostesc într-o silabă cu alte cuvinte, aceste forme s-ar putea întregi cu un î,
constituind o silabă:
După-amiază îs acasă.
Când vremea îi frumoasă, omul este mai bine dispus.
Aceste forme nu sunt recomandabile.

4
 Conjugarea verbelor a vrea și a voi

Deoarece, în conjugare, formele verbului a vrea se împletesc cu ale verbului a voi, dăm
aici o conjugare a ambelor verbe, mai ales că a voi înlocuiește la unele moduri și timpuri
formele verbului a vrea.

1. Modul indicativ

Prezent ca auxiliar:
vreau (voiesc) voi
vrei (voiești) vei
vrea (voiește) va
vrem (voim) vom
vreți (voiți) veți
vor (voiesc) vor

Imperfect Perfect simplu Perfect compus Mai-mult-ca-perfect

vream – voiam vrui – voii am vrut – am voit vrusesem - voisem

vreai – voiai vruși – voiși ai vrut – ai voit vruseseși – voiseși
vrea – voia vru – voi a vrut – a voit vrusese - voise
vream – voiam vrurăm – voirăm am vrut – am voit vruseserăm - voiserăm
vreați – voiați vrurăți – voirăți ați vrut – ați voit vruseserăți – voiserăți
vreau – voiau vrură – voiră au vrut – au voit vruseseră – voiseră

Viitor Viitor anterior

voi vrea – voi voi voi fi vrut (voit)

vei vrea – vei voi vei fi vrut (voit)
va vrea – va voi va fi vrut (voit)
vom vrea – vom voi vom fi vrut (voit)
veți vrea – veți voi veți fi vrut (voit)
vor vrea – vor voi vor fi vrut (voit)

2. Modul conjunctiv

Prezent Perfect
să vreau – să voiesc să fi vrut – să fi voit
să vrei – să voiești să fi vrut – să fi voit
să vrea – să voiască să fi vrut – să fi voit
să vrem – să voim să fi vrut – să fi voit
să vreți – să voiți să fi vrut – să fi voit
să vrea – să voiască să fi vrut – să fi voit

5
3. Modul condițional-optativ 4. Modul imperativ
Prezent Perfect Pozitiv
aș vrea – aș voi aș fi vrut – aș fi voit
ai vrea – ai voi ai fi vrut – ai fi voit voiește
ar vrea – ar voi ar fi vrut – ar fi voit
am vrea – am voi am fi vrut – am fi voit
ați vrea – ați voi ați fi vrut – ați fi voit
ar vrea – ar voi ar fi vrut – ar fi voit

Modurile nepersonale

1. Modul infinitiv 2. Modul participiu

Prezent Perfect M. F.
a vrea – a voi a fi vrut – a fi voit vrut - vrută
vruți – vrute

3. Modul gerunziu 4. Modul supin

vrând – voind (de) vrut – (de) voit