Compunere narativă cu început dat

Redactează o compunere narativă, de 150-300 de cuvinte, în care să relatezi o întâmplare realăsau

imaginară în care personajul principal să fie un animal pe care îl îndrăgeşti.

Compunerea va avea urmatoarea frază de început:

Pufy , căteluşul din parcarea blocului în care locuiam, mă însoţea zi de zi în drumul către şcoală, ştiind că
îl voi recompensa pentru că mă conduce la şcoală, cu o parte din pacheţelul meu zilnic.

Într-o dimineaţă însorită de primăvară, ieşind de pe scara blocului, îl zăresc pe amicul meu patruped,
aşteptându-mă nerăbdător pe trotuar.

L-am salutat şi l-am mângâiat ca de obicei, iar el s-a gudurat la picioarele mele, privindu-mă fix în ochi!
Mi se părea că ar dori să îmi transmită ceva…. Părea agitat… Când am vrut să îmi continui drumul spre
şcoală, brusc s-a aşezat în faţa mea şi a început să latre , întorcându-şi privirea spre parcul de lângă bloc.
Neştiind ce să cred, l-am mai mângâiat o dată şi l-am invitat să meargă alături de mine către şcoală . Dar
el continua să mi se aşeze de-a curmezişul şi să mă împiedice să plec! Ce să aibă, mă întreb? Văzând că e
imposibil să îl liniştesc, am decis să mă îndrept spre parc, unde îmi sugera că se întâmplase ceva…
Imediat a încetat să latre şi a pornit sprinten către parc. Deoarece ştiam că voi întârzia la şcoală, am
sunat pe colegul de bancă, rugându-l să mă învioască la doamna dirigintă pentru prima oră.

Ajunşi în parc, văd că prietenul meu se îndreaptă cu paşi repezi către un tufiş din care răzbătea un
scâncet ca de copil.. Grăbesc pasul şi când ajung în dreptul tufişului...ce să vezi?O dâră de sânge se
prelingea pe frunzele căzute din copacii ce mărgineau aleea parcului. Mă duc lângă tufiş şi văd un pui de
câine, firav şi foarte mic, ce părea abia venit pe lume care sângera grav la o lăbuţă.. Pufy lătra de zor şi
parcă mă implora să ajut căţeluşul aflat în suferinţă. M-am apropiat şi am încercat să ridic mica vietate
suferindă… La atingerea mea, puiul de căţel a scos un sunet sfâsietor ce trăda durerea.. Ce să fac ? Am
ieşit din tufiş, iar Pufy îmi prinsese pantalonul cu dinţii spre a nu părăsi căteluşul Nu intenţionam decât
să chem ajutoare.. Am telefonat mamei, i-am povestit întâmplarea şi am rugat-o să vină să ajute căţelul
rănit. M-am întors la tufiş şi l-am zărit pe Pufy lingând blana înroşită de sânge a căţeluşului… Emoţionat,
l-am felicitat şi drept recompensă pentru bunătatea lui, i-am dat sandvişul din ghiozdanul meu. El l-a
împins cu lăbuţa spre puiul de căţel care, înfometat l-a mâncat cât ai clipi.. Între timp a ajuns şi mama,
iar împreună am ridicat căţeluşul pe care apoi l-am dus la cel mai apropiat cabinet veterinar unde i-au
fost acordate îngrijiri.

Pufy m-a condus apoi la şcoală, iar pe drum am zărit în ochii lui recnunoştinţă şi bucurie. La ieşirea de la
ore, Pufy era prezent în faţa şcolii, aşteptând să mergem împreună acasă. Prietenul său, căţeluşul rănit,
s-a vindecat curând şi a fost adoptat de o familie ce locuia în preajma parcului…

De atunci, zi de zi, Pufy mă însoţeşte în drumul către şcoală, devenind prietenul meu de nădejde!