A comunica eficient înseamnă atât a fi un bun vorbitor, cât şi un ascultător activ.

Pentru ca elevii să devină ascultători activi, educatorii pot propune exerciţii pentru
dezvoltarea competenţelor de comunicare. Pentru ca elevii să-şi poată exprima opiniile, ideile
şi sentimentele, aceştia au nevoie să se cunoască pe ei înşişi, comunicare despre sine implică
autocunoaştere, stimă de sine, încredere în forţele proprii şi deschidere spre a primi aprobarea
sau dezaprobarea celor din jur. Educatorii trebuie să încurajeze elevii să îşi exprime părerile,
să se lase descoperiţi şi să nu le fie frică să împărtăşească idei cu oamenii din jur.

O modalitate de a dezvolta elevilor competenţele de comunicare este jocul de rol care

presupune punerea în scenă a unor situaţii de comunicare diverse. Prin această metodă elevul
îşi dezvoltă atât competenţele de comunicare verbală, cât şi cele de comunicare nonverbală şi
paraverbală.
Jocul de rol este o metodă de învățare activă, bazată pe explorarea experienței
participanților, oferindu-le un scenariu în care fiecare persoană are de jucat un anumit rol.
Elementul principal al metodei este discuția şi învățarea din propria experiență, dar şi din a
celorlalți (prin activitatea de evaluare). Reprezintă simularea unor acte de limbaj, a unor
tipuri de discurs, a unor relații sau activități etc.

Există trei etape ale unei sesiuni-standard de joc de rol: (1) pregătirea, (2) jocul și (3)
discuția.
1.Pregătirea jocului:

În etapa de pregătire, profesorul stabilește scopurile activității (ce competențe vrea să

dezvolte prin jocul de rol); în funcție de acestea, prezintă scenariul, descrie situația și
rolurile.
Rolurile pot fi atribuite de profesor sau elevii pot fi lăsați să-și împartă rolurile între ei.
O componentă opțională a etapei de pregătire este de a acorda ceva timp actorilor principali
pentru a se întruni şi a schița intriga generală a jocului lor.
O altă opțiune este de a nota pe o pagină o descriere a scenariului care va fi jucat de
participanți. Altă opțiune ar fi de a nota descrieri de câte un paragraf pentru fiecare rol
principal. O descriere poate include principalele obiective şi preocupări ale persoanei
care joacă acel rol, eventual poate include unele dialoguri-cheie sau o declarație care să
fie citită de persoana care interpretează rolul. Sunt numeroase variații posibile; totul este
ca descrierile să fie clare..
Alternativ, ar putea fi util ca persoanele care joacă rolurile să fie spontane şi să reacționeze
așa cum li se pare potrivit în acel moment. În acest caz, nu va fi timp pentru ca actorii să
îşi plănuiască jocul şi nu vor exista descrieri sau linii directoare scrise.
Tot acum, profesorul va menționa criteriile de evaluare care vor fi avute în vedere;
observatorii (cei de la care se așteaptă feedback) vor fi instruiți asupra modului în care
vor utiliza fișele de evaluare. Profesorul se va asigura că ei au înțeles criteriile de
evaluare.
 2. Performarea jocului de rol:

Participanții îşi joacă rolurile.

Dacă jocul depășește timpul alocat, profesorul poate da actorilor un avertisment de un
minut sau două, dar apoi va pune punct jocului.
Dacă jocul este prea scurt, profesorul trebuie să încurajeze actorii să-şi îmbogățească jocul,
să ofere sugestii pentru a adăuga discursuri, un monolog sau acțiuni.

3. Analiza jocului de rol:

Această secvență este importantă pentru că acum participanții discută despre ceea ce s-a
întâmplat. Observatorii pot să interpeleze actorii pentru a-i întreba de ce au avut o anumită
poziție, de ce au spus ceva anume sau de ce au întreprins o anumită acțiune. Explicațiile şi
discuțiile rezultante sunt importante pentru ca participanții să înțeleagă mai bine dinamica
socială asociată cu o anumită situație de pe teren. Ei vor oferi și feedback punctual, pe baza
fișei de evaluare.