Prietenul la nevoie se cunoaște

Alături de familie,prietenii sunt unele dintre cele mai importante

personae din viața noastră.Fără aceștia lumea ar fi mult mai rece,practic
oamenii ar fi unii pentru alții niște străini.Prietenia este fundamental care
leagă două persoane.Ea se naște dintr-un sentiment de simpatie,respect și
stimă față de altă persoană,iar aceasta se desăvârșește în momentul în care
la mijloc există un atașament reciproc între cele două persoane.Fără aceste
sentimente prietenia nu poate exista.În urma unei relații de prietenie nu
este urmărit câștigul ,motiv pentru care de mai multe ori prietenii se ajută
indifferent de consecințele pe care vor trebui să le suporte.Confirmarea
acestor cuvinte vine și din gândirea populară exprimată în proverbe
precum,,Prietenul la nevoie se cunoaște’’.

În legătură cu cele afirmate mai sus aș dori să relatez o scurtă

întâmplare din copilărie, care întărește ideea că cel mai bun prieten este la
dispoziția ta atunci când ai cea mai mare nevoie de el.

Era o zi frumoasă de iarnă.Împreună cu colegii de liceu am mers în

excursie la munte.În stațiune ninsese de zile în șir.Zăpada proaspătă
îmbrăcase în straie albe totul.Mulțimea de turiști era încântată de
admosfera de afară.Veselia se citea în special pe chipurile noastre ale
copiilor.Ne bulgăream ,făcând tumbe prin nămeți. Însă adevărata distracție
a avut loc pe pârtia de săniuș.Sănile alunecau frumos una după alta pe
pârtia lungă de parcă pluteau pe stratul de nea.Unii cădeau,se rostogoleau
prin zăpada proaspătă ,după care se îndreptau din nou spre baza
pârtiei.Mă simțeam din ce în ce mai bine mai ales că în excursie venise și
prietenul meu din copilărie ,Andrei.La un moment,Andrei mi-a propus să
intrăm în cabană pentru a ne mai încălzi.Încăpățânat din fire,am preferat
să continui să mă dau cu sania,cu toate că eram foarte obosit și aproape
înghețat.La un moment dat ,din neatenție,piciorul mi-a alunecat,am călcat
strâmb și am simțit o durere imensă.Andrei m-a observat și a venit imediat
pentru a-mi oferii ajutorul.Nevoit ,a trebuit să renunț la bucuria de a mă da
cu sania și a-mi aștepta colegii în cabană până la sosirea autocarului,ce
urma să ne ducă acasă. Î-mi luxasem piciorul. În tot acest timp Andrei mi-a
stat alături,renunțând la distracție.Mi-am dat seama ce poate face o clipă
de neatenție.
 Odată cu această excursie am redescoperit cât de importantă este
prietenia între oameni.