1.

Prin convenţia matrimonială:

a) soţii pot deroga de la dispoziţiile legale care reglementează dreptul la compensaţie;
b) nu se poate deroga, sub sancţiunea nulităţii absolute, de la dispoziţiile legale privind regimul
matrimonial ales, decât în cazurile anume prevăzute de lege;
c) nu se poate aduce atingere egalităţii între soţi, autorităţii părinteşti şi devoluţiunii
succesorale legale.

2. Consimţământul la încheierea convenţiei matrimoniale se exprimă:

a) numai de viitorii soţi, convenţia matrimonială fiind un act juridic cu caracter strict personal;
b) prin mandatar, cu procură autentică specială şi cu conţinut predeterminat;
c) de către minorul care a împlinit vârsta matrimonială, fără a avea nevoie de încuviinţarea
ocrotitorului legal.

3. Convenţia matrimonială nu poate fi opusă terţilor:

a) cu privire la actele încheiate de aceştia cu unul dintre soţi, dacă nu au fost îndeplinite
formalităţile de publicitate a convenţiei matrimoniale;
b) cu privire la actele încheiate de aceştia cu unul dintre soţi, dacă terţii au cunoscut-o pe altă
cale, dar nu au fost îndeplinite formalităţile de publicitate a convenţiei matrimonială;
c) cu privire la actele încheiate de aceştia cu unul dintre soţi înainte de încheierea
căsătoriei.

4. Neîndeplinirea formalităţilor de publicitate a convenţiei matrimoniale:

a) atrage sancţiunea nulităţii absolute a acesteia;
b) atrage inopozabilitatea convenţiei faţă de terţi;
c) face ca soţii să fie consideraţi, în raport cu terţii de bună-credinţă, ca fiind căsătoriţi sub
regimul matrimonial al comunităţii legale.

5. Lipsa de opozabilitate a convenţiei matrimoniale poate fi invocată:

a) numai de către terţi;
b) de către soţi împotriva terţilor;
c) de către un soţ împotriva celuilalt soţ.

6. Nulitatea absolută a convenţiei matrimoniale:

a) nu poate fi acoperită;
b) poate fi invocată de orice persoană care justifică un interes şi de instanţă, din oficiu;
c) intervine în cazul în care minorul care nu avea vârsta matrimonială a încheiat o
convenţie matrimonială.

7. Nulitatea relativă a convenţiei matrimoniale:

a) poate fi exercitată şi de procuror în cazul lipsei autorizării cerute de lege, în termen de un an
de la încheierea convenţiei matrimoniale;
b) poate fi invocată de către partea al cărei consimţământ a fost viciat în termenul general
de prescripţie de 3 ani;
c) poate fi acoperită prin confirmare expresă sau tacită.

8. În cazul în care convenţia matrimonială este nulă sau anulată:

a) aceasta încetează să mai producă efecte pentru viitor;
b) principiul retroactivităţii efectelor nulităţii are aplicabilitate în raporturile dintre soţi şi terţi
indiferent că aceştia au cunoscut sau nu cauza de nulitate sau de anulabilitate;
c) între soţi se aplică regimul comunităţii legale fără a fi afectate drepturile dobândite de
terţii de bună-credinţă.
 9. Clauza de preciput poate fi stipulată în convenţia matrimonială:
a) în cazul în care soţii optează pentru regimul comunităţii convenţionale de bunuri;
b) în cazul în care soţii aleg regimul separaţiei de bunuri;
c) numai în folosul unuia dintre soţi.

10. Clauza de preciput:

a) nu poate aduce atingere dreptului creditorilor comuni de a urmări, chiar înainte de
încetarea comunităţii, bunurile ce fac obiectul clauzei;
b) poate avea ca obiect o universalitate de bunuri;
c) este supusă reducţiunilor şi raporturilor donaţiei.

11. Convenţia matrimonială încheiată de viitorii soţi produce efecte faţă de terţi:
a) de la data încheierii căsătoriei;
b) de la data îndeplinirii formalităţilor de publicitate;
c) de la data la care terţii au cunoscut-o pe altă cale, dacă nu au fost îndeplinite formalităţile de
publicitate.

12. Convenţia matrimonială încheiată în timpul căsătoriei produce efecte:

a) de la data convenită de soţi, sau în lipsă, de la data încheierii ei în raporturile dintre
soţi;
b) de la data convenită de soţi, sau în lipsă, de la data încheierii ei în raporturile dintre soţi şi
terţi;
c) faţă de terţi, de la data îndeplinirii formalităţilor de publicitate, sau în lipsă, de la data la care
au cunoscut-o pe altă cale.

13. Dacă prin convenţia matrimonială soţii stabilește obligativitatea acordului amândurora
pentru încheierea anumitor acte de administrare:
a) trebuie determinate în mod expres actele şi bunurile pentru care este necesar acordul ambilor
soţi;
b) nerespectarea acestei clauzei atrage sancţiunea nulităţii relative a actului încheiat de unul
dintre soţi fără consimţământul celuilalt soţ;
c) dacă unul din soţi se află în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa sau se opune în mod
abuziv încheierii actului de administrare, acesta nu va putea fi făcut de celălalt soţ decât cu
încuviinţarea prealabilă a instanţei de tutelă.

14. Prin convenţia matrimonială soţii au posibilitatea de a stabili:

a) ca anumite datorii personale să fie acoperite din masa bunurilor comune;
b) ca suportarea cheltuielilor căsniciei să revină numai unuia dintre soţi;
c) obligativitatea acordului ambilor soţi pentru totalitatea actelor de administrare pe care le vor
face.

15. Prin convenţia matrimonială, soţii pot stabili:

a) modalitatea de calcul a creanţei de participare;
b) ca bunurile dobândite în timpul regimului separaţiei de bunuri să fie bunuri comune în
devălmăşie ;
c) ca ambii soţi să răspundă pentru obligaţii născute din acte săvârşite doar de unul dintre soţi.