Caracterizarea personajului

Pe o alee veche, pietruită şi străjuită de copaci bătrâni, ursuzi şi deşi,

se zăreşte o căsuţă părăginită. Cândva fusese primitoare, îngrijită,

atrăgătoare. Pe prispă stă o pisică şi-şi face toaleta, iar la câţiva paşi

mai încolo se află cuşca unui căţel, ce stă plictisit pe burtă şi mişcă din când în când din urechi.

Perdeaua de la una dintre ferestre este dată la o parte de o mână osoasă, cu degete subţiri
şi tremurânde. Chipul trist şi brăzdat de riduri al unui bătrân se iveşte timid. Sprâncenele sunt
adunate deasupra nasului drept, iar ochii strălucesc ca nişte licurici în noapte din cauza lacrimilor
adunate sub streaşina pleoapelor grele de ani, de dor, de singurătate.

– Nu am de ce să mai trăiesc! Nu am pentru cine, şopti bătrânul.

Cu paşi apăsaţi, ieşi din casă, luând undiţele din colţul prispei, fără a se uita împrejur. Se
îndreptă agale spre mare, în zona digului. Căţelul porni plictisit şi somnoros după stăpân.

– Ce poftă de viaţă ai şi tu, Grivei. Dacă aş fi un stăpân vesel şi jucăuş, ai avea altă stare,
dar aşa…

Bătrânul Avram a mers tăcut până la dig. S-a aşezat liniştit, şi-a ordonat undiţele, şi s-a
pus pe aşteptat. Gândurile au început să zboare hoinare, îndreptîndu-se spre nori, spre valuri, spre
soarele ce îşi modifica poziţia pe cer.

– Dac-aş fi avut un copil, viaţa mi-ar fi fost senină, iar bătrâneţea frumoasă şi uşoară. Din
valuri se auzi o voce caldă, suavă, melodioasă.

– Îţi doreşti un copil acum la bătrâneţe?

– Ei, oricine ai fi, nu ai dreptul să glumeşti pe seama unui om bătrân şi trist. – Dar nu
glumesc. Vorbesc foarte serios.

– Da, îmi doresc un copil, căruia să-i las agoniseala mea de o viaţă.

Bătrânul şi marea, Claudia Groza

 Rezolvă cerinţele de mai jos:

1. Recunoaşte figurile de stil unindu-le prin săgeţi cu structurile din text:

alee veche, pietruită şi străjuită de copaci

epitet
ochii strălucesc ca nişte licurici
o voce caldă, suavă, melodioasă personificare
o mână osoasă
comparaţie
Gândurile au început să zboare
enumeraţie

2. Recunoaşte rolul virgulei din enunţul: Ce poftă de viaţă ai şi tu, Grivei?

3. Extrage, din text, fragmentul în care apare portretul fizic al bătrânului.

4. Găseşte în text însuşirile câinelui:

Grivei era un câine

5. Realizează caracterizarea personajului principal din textul dat, completând spaţiile libere:

Din text aflăm, că personajul principal este ..........................

deoarece participă la toate întâmplările.

A. Trăsăturile fizice ne sunt aduse la cunoştinţă de către narator.

El este un om cu chipul „...............................................................”,

care priveşte „.........................”. Sprâncenele sale sunt „..........................

.......................................................”, iar ochii îi sclipesc „..................................................”.

B. Trăsăturile morale ale bătrânului reies din întâplări, din comportament şi din gesturi.
- trăieşte singur, doar cu ..............................., de aceea se simte singuratic;
- merge încet spre mare, cu paşi ..................., fără să se uite ....................., ceea ce arată
că suferă;
- îi este dor de anii care au trecut şi de aceea gândurile sale ........................................;
- el singur se autocaracterizează, recunoscând că este un om „....................................”,

atunci când aude o voce care-l întreabă dacă doreşte un copil;

- dorinţa sa cea mai mare este de a nu rămâne singur deoarece vrea să-şi lase

toată ................................................................;

- în final, este extrem de fericit pentru că dorinţa ........................................................