MIJLOACELE DE ȊMBOGĂŢIRE A VOCABULARULUI

I. Derivarea
II. Compunerea
III. Conversiunea (schimbarea valorii gramaticale)

I. Derivarea
Derivarea este mijlocul de ȋmbogăţire a vocabularului prin care se formează cuvinte noi
cu ajutorul sufixelor şi al prefixelor.
Cuvântul de bază serveşte ca punct de plecare ȋn formarea altor cuvinte.
Ex. copil, ȋn formarea cuvântului > copilaş
copt, ȋn formarea cuvântului > necopt.
Rădăcina – este alcătuită din sunetele comune cuvântului de bază şi al tuturor cuvintelor
obţinute de la acesta.
Ex. piatră > pietricică, pietricea, pietroi, pietriş, pietros, (a) pietrui, pietruit, nepietruit,
repietruit , pietruire, (a) ȋmpietri, ȋmpietrit, ȋmpietrire (rădăcina pietr)

Sufixele sunt sunetele sau grupurile de sunete care se ataşează la sfârşitul unui cuvânt de
bază sau al unei rădăcini pentru a forma un cuvânt nou. Există circa 500 de sufixe ȋn limba
română: -tor, -ar, -inţă, -iş, -iu, -esc, -os, -al, -ist, -eşte, -ime, -ică. etc.
Ex. sufixul “–aş”, adăugat la sfârşitul cuvântului de bază copil > copilaş
copilaş – format cu sufixul “–aş”, de la cuvântul de bază, substantivul copil

Sufixele sunt:
- lexicale, când formează cuvinte noi. Pentru a identifica sufixul lexical, se
utilizează forma de dicţionar a cuvântului (fără articol, singular, infinitiv etc.)
Ex. Copilaşului i-am dat o carte. ! Cuvântul copilaşului > are sufixul “-
aş”.

- gramaticale, când creează forme gramaticale ale cuvintelor ȋn vorbire.

Ex. mod indicativ, timp mai mult ca perfect are sufix gramatical grupul –se-:
mersesem, făcusem;
Ex. verbele la infinitiv au terminaţia: sufixul gramatical: -a (a ȋnvăţa, a lua, a
cânta), -ea (a avea, a vrea, a bea), -e (a face, a merge, a scrie) şi –i/-ȋ (a iubi, a
dormi, a fi, a urȋ).
- lexico-gramaticale, când exprimă, simultan, un sens nou şi o categorie
gramaticală. Ex.: scriere – forma lungă a infinitivului; citit - participiu

Există sufixe diminutivale - formează cuvinte care micşorează obiectele, cuvintele

numindu-se diminutive:
-aş (cuţitaş), -el (băieţel), -uţ (căluţ), -uleţ (omuleţ), -uc (năsuc), -ior (frăţior), -uş
(căţeluş), -iţă (fetiţă), -ică (rămurică), -icică (cărticică), -icel (firicel), -icea (floricea),
-ea (rămurea), -ioară (aripioară), -cioară (mescioară), -uşoară (cepuşoară).

Sufixele formează:
- substantive: fetiţă
- adjective: copilăresc
- verbe: a ȋnflori
- adverbe: bătrâneşte
 !!! Sufixe ce formează cuvinte care arată:
- obiecte sau însuşiri mici (diminutivale): -aş, -el, -ică, -işor, -iţă, -ulică, -ioară
- obiecte sau însuşiri mare (augmentative): -an, -andru, -oi
- autorul acţiunii sau practicantul unei meserii (de agent): -ar, -aş, -tor, -ist;
- însuşirile unor obiecte (adjectivale): -ar, -iu, -ui, -os, -tor;
- modul în care se realizează o acţiune (de modalitate): -eşte, -iş;
- originea (de origine): -an, -ean;
- locul (de loc): -ie, -ărie;
- un grup de obiecte (de colectivitate): -et, -ime, -iş;
- instrumente folosite în diferite acţiuni (instrumentale): -ar, -tor;
- noţiuni abstracte (pt noţiuni abstracte): -ătate, -itate, -inţă, -ie, -ime, -eală.

Ex. de sufixe:
-an (băietan, grăsan), -andru (băieţandru), -oi (măturoi, pietroi), -ime (stundeţime),
-ărie (rufărie), -et (brădet), -iş (tufiş), -işte (porumbişte), -ar (zidar), -tor (croitor), -
easă (spălătoreasă), -aş (poştaş), -giu (macaragiu), -ist (fotbalist), -ăreţ (cântăreţ), -or
(dirijor), -toare (stropitoare), -tor (schimbător), -ar (alfabetar), -iţă (râşniţă), -eală
(ȋndrăzneală), -ătate (bunătate), -are (iertare), -ere (vedere), -ire (privire), -rie
(bucurie), -ism (realism), -ean (muntean), -ez (olandez), -esc (românesc),
-ie(judecătorie), -iş (Păltiniş), -eşte (tinereşte), -iş (pieptiş), -ȋş (târâş), -ar (originar),
-al (familial), -os (mătăsos), -iu (argintiu), -tor (zdrobitor), -ist (familist), -aş (poznaş),
-at (moţat), -nic (făţarnic), -uş (jucăuş).

Prefixele sunt sunetele sau grupurile de sunete care se adaugă ȋnaintea unui cuvânt de
bază sau unei rădăcini pentru a forma un cuvânt nou. (ex. ne-, con-, i-, des-).
Sunt mai puţin frecvente decât sufixele.
Ex. ne-, adăugat ȋnaintea cuvântului de bază atent> neatent
ȋn-, adăugat ȋnaintea rădăcinii flor- > (a) ȋnflori
neatent> format prin derivare cu prefixul “ne-“ de la cuvântul de bază, adjectivul atent

! Când un cuvânt de bază ȋncepe cu litera ȋ, cuvintele derivate cu prefix de la acesta, se

scriu, după prefix, tot cu această literă.
Ex. ne + ȋnceput > neȋnceput
! Cuvintele care sunt formate cu prefixul ȋn- şi ȋncep cu litera n, se scriu cu dublu n.
Ex. ȋn + negru, nor, negură, nou > ȋnnegrit, ȋnnorat, ȋnnegurat, ȋnnoit.

!!! – prefixe care arată o negaţie (negative): ne-, in-

- prefixe care arată o lipsă (privative): des-, de-
- prefixe care arată o repetare: răs-, re-

Ex. de prefixe:
ne-(neşansă), in-/im-/i- (inegalitate, impropriu, iraţional), a- (anormal), dis-
(discontinuu);
des- (desprinde), dez- (dezlega), de- (desăra); re- (reciti), răs- (răscumpăra), răz-
(răzgândi), ră- (răsuci), anti- (antirăzboinic), ante- (antebelic), re- (relua), extra-
(extrafin), con- (conlucra), contra- (contraindicat), hiper- (hipersensibil), inter-
(interstatal), trans- (transcarpatic)

Prefixele formează:
- substantive: neregulă
 - adjective: nefiresc
- verbe: a realege
- adverbe: negreşit.

Cuvântul derivat este rezultatul obţinut din ataşarea unui prefix sau a unui sufix la un
cuvânt de bază sau rădăcină.

Cuvânt de bază prefix cuvânt derivat

moş stră- strămoş
face des- desface

Cuvânt de bază sufix cuvânt derivat

os -os osos
voinic -eşte voiniceşte

Rădăcină prefix sufix cuvânt derivat

-flor- ȋn- -re ȋnflorire
-tiner- ȋn- -it ȋntinerit

Derivatele parasintetice sunt cele formate ȋn acelaşi timp cu un prefix şi cu un sufix.

Ex. ȋnflorire > format prin derivare parasintetică, cu prefixul “ȋn-” şi sufixul “-i” şi “-re”
de la substantivul “floare”

Serie derivativă (derivare ȋn serie) = se formează atunci când baza unui cuvânt derivat
este un alt cuvânt derivat.
Ex. şcoală – şcolar – şcolăriţă
moş – moşesc – strămoşesc
tânăr – (a) ȋntineri - ȋntinerire
ţară – ţăran – ţărancă - ţărăncuţă

!!!Pentru recunoaşterea prefixelor şi sufixelor trebuie folosiă forma din dicţionar a

cuvintelor, de exemplu: căsuţă , nu căsuţa,căsuţe, căsuţei, căsutelor etc.
!!!Când se citează sufixele sau prefixele se pune cratimă ȋn locul unde se face sudura. Ex.