TEXTUL LIRIC

Textele în care autorul își exprimă direct ideile, emoțiile, sentimentele,

atitudinea față de un aspect din realitate sunt de tip liric.
În textul liric instanța comunicării este eul liric, vocea delegată de autor
pentru a transmite mesajul. Acesta poate fi recunoscut în text în două feluri:
- direct, prin forme pronominale și verbale la persoanele I și a II-a, fiind
subiectiv; ƒ
- indirect, prin forme pronominale și verbale la persoana a III-a, fiind obiectiv.
Acest tip de eu liric este echivalent naratorului din textul epic și nu se
confundă niciodată cu autorul.
Modul de expunere este descrierea sau monologul. Prin descriere sunt
prezentate trăsăturile generale și particulare ale unui peisaj (tip tablou) sau ale unei
ființe umane (tip portret), iar prin monologul liric sau confesiune sunt analizate
stările sufletești ale celui care comunică la persoana I.
Formele verbale și pronominale la persoana a II-a indică, în text, monologul
adresat.
Limbajul are o expresivitate sporită, obținută din diversitatea figurilor de stil și a
imaginilor artistice. Textul este caracterizat prin muzicalitate, redată de repetarea
unor sunete, a unor cuvinte sau a unor versuri și prin elementele de versificație
(vers, strofă, rimă, măsură, ritm).