Textul Liric

Stan Ianis Ștefan 8B

TEXTUL LIRIC DEFINIȚIE
Genul liric cuprinde operele literare unde autorul își exprimă ideile, gândurile și
sentimentele prin intermediul eului liric. În acest gen domină viziunea și
transfigurarea artistică, iar autorul apelează la tehnici aluzive și asociative
pentru a-și crea un univers de mare forță de sugestie ce i se adresează
sensibilității cititorului. Vezi care sunt speciile genului liric.
Este genul literar al discursului subiectiv care exprimă sentimentele cu ajutorul
figurilor de stil și simbolurilor. Discursul genului liric este la persoana I, dar este
folosită și persoana a II-a. Opera lirică poate fi cultă, cu autor cunoscut, ori
populară, cu caracter anonim, colectiv sau oral.
OPERA LIRICA ȘI SPECIILE GENULUI LIRIC

Este o creație literară în care autorul își exprimă gândurile, sentimentele și

emoțiile în mod direct, folosind un limbaj expresiv.

Specii ale genului liric Elegia; Epigrama; Epistola; Oda; Pastelul; Meditația; Satira;
Pamfletul; Sonetul; Rondelul; Gazelul; Glosa; Romanța; Imnul; Doina; Idila; Haiku.
GENUL LIRIC TRĂSĂTURI
Vocea autorului – se numește și eu liric și este acea modalitatea prin care autorul își exprimă trăirile.
Eul liric poate fi subiectiv, atunci când în text apar mărcile subiectivității eului precum adjective
pronominale ori verbe și pronume la persoana I, ori obiectiv, atunci când în text nu apar aceste mărci,
ci forme pronominale și verbe la persoana a III-a. Accentul – va fi mereu pe exprimarea sentimentelor,
stărilor sufletești și trăirilor și este caracterizat de stări precum: dragoste, dor, melancolie, tristețe,
extaz, teamă, admirație, etc. În textul liric este remarcată și varietatea figurilor de stil și a imaginilor
artistice precum metafore, hiperbole, enumerații, comparații, hiperbole, epitete, imagini olfactive,
auditive, etc. Creația lirică – este o confesiune permanentă a eului liric, o dezvăluire a sensibilității și
sentimentelor intime ale acestuia. Lirismul este o tonalitate care pune accentul pe expresia poetică a
sentimentelor personale, a pasiunii. Cuvântul “liric” își are originea în cuvântul “liră”, instrument
muzical cu coarde, care era considerat atributul lui Apollo, inventatorul său legendar, dar și al lui Orfeu
sau Erato, muza antică a poeziei lirice și erotice. Lira era însemnul lui Apollo, zeul luminii, al poeziei și
al muzicii la greci. Adjectivul liric a apărut pentru prima dată în secolul al XV-lea, în legătură cu poezia
greacă antică și a rămas în strânsă legătură cu muzica.