Genul liric

Genul liric cuprinde operele literare n care sunt exprimate direct (spre deosebire de genul epic)
gndurile, ideile i sentimentele autorului prin intermediul eului liric. n genul liric domin viziunea
i transfigurarea artistic, autorul apelnd la tehnici aluzive si asociative, crend un univers de
mare for de sugestie ce se adreseaz sensibilitii cititorului. Este, din acest motiv, genul literar
al discursului subiectiv, exprimnd sentimentele prin intermediul figurilor de stil i al simbolurilor.
De obicei, discursul genului liric este la persoana nti, dar este folosit i persoana a II-a.
Termenul liric vine de la denumirea instrumentului muzical numit lira. Aceasta era nsemnul
lui Apollo, zeul luminii, al muzicii i al poeziei la greci. n Grecia Antic s-a folosit pentru scrierea
textelor poetice cu criteriu formal, i anume acompaniamentul de lir. De abia n epoca modern,
poezia liric a ajuns s nsemne creaie literar ce exprim sentimente sau atitudini. Treptat,
lirismul s-a identificat cu poezia, supus unor mijloace formale cum sunt versul, stofa, ritmul sau
rima.
In literatura contemporan nu se mai poate vorbi de o asociere ntre genul liric si poezie, existnd
i opere lirice n proz. Mai mult chiar, n cadrul poeziilor se distinge un amestec al lirismului cu
epicul i exist o tendin de distrugere a regulilor rigide de versificaie.